ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 309/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 166 de la 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 278/32/2008, în baza art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii V.D., V.M., A.T.V., P.M., V.S., V.A. și G.D. în contradictoriu cu intimatul P.C.S. împotriva rezoluției din 1 aprilie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 213/II/2/2008.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare petiționar să plătească câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată la nr. 278 din data de 29 aprilie 2008, petiționarii V.D., V.M., A.T.V., P.M., V.S., V.A. și G.D. în contradictoriu cu intimatul P.C.S., au formulat plângere împotriva rezoluției in 1 aprilie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 213/II/2/2008.

În plângerea formulată s-a arătat faptul că executorul judecătoresc nu trebuie să accepte punerea în executare a unui titlu executor car conținea greșeli nepermise, aspect care conturează o infracțiune de abuz în serviciu.

Plângerea formulată a fost considerată neîntemeiată.

Prin rezoluția procurorului din data de 4 martie 2008 dată în dosarul nr. 556/p/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc P.C.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 180 alin. (1) C. pen., art. 246 C. pen., art. 254 alin. (1) teza I C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât faptele nu există.

S-a mai dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc P.C.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 205 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Pentru a pronunța această soluție, procurorul a reținut faptul că prin hotărârea judecătorească nr. 1395/2007 a Judecătoriei Moinești s-a dispus admiterea în parte a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă V.A.M. împotriva pârâtului-reclamant V.S., desfacerea căsătoriei încheiată între aceștia, încredințarea reclamantei-pârâte spre creștere și educare pe minorul V.A. și obligarea pârâtului-reclamant către minor la plata pensiei de întreținere în cuantum de 65 lei lunar, începând cu data de 13 iunie 2007 până la majoratul acestuia.

Această sentință civilă a fost investită cu formulă executorie, iar în urma cererii formulate de către numita V.A.M. a fost emisă somația din data de 18 octombrie 2007 către V.S.

La data de 2 noiembrie 2007 executorul judecătoresc P.C.S., însoțit de subofițerii operativi din cadrul Detașamentului de Jandarmi Moinești s-au deplasat la domiciliul numitului V.S. din Dărmănești, județul Bacău, indicat în hotărârea judecătorească, în vederea punerii în executare a acestei hotărâri.

La locuința indicată au fost identificate mai multe persoane între care V.D., V.A. și V.M. care nu au fost de acord cu pătrunderea în locuință a executorului judecătoresc în vederea încredințării minorului către mama acestuia, respectiv V.A.M.

La scurt timp a sosit și numitul V.S. care a precizat că nu va încredința minorul, întrucât a formulat recurs împotriva hotărârii judecătorești și cerere de suspendare a executării, fără a prezenta o hotărâre judecătorească de suspendare a executării la data respectivă.

Executorul judecătoresc nu a putut realiza încredințarea minorului către numita V.A.M., întrucât s-a constatat că în acea hotărâre judecătorească exista o eroare materială cu privire la numele minorului.

Pentru aceste considerente, V.A.M. a solicitat îndreptarea erorii materiale, lucru care s-a realizat prin încheierea din 2 noiembrie 2007 în dosarul nr. 67/260/2007 în sensul admiterii cererii și îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței civile nr. 1395 din 13 iunie 2007 în sensul că se va scrie ca fiind numele minorului V.A.C.,  în loc de V.A.

Întrucât petenții au reclamat săvârșirea de acte de violență și insultă exercitate de către executorul judecătoresc, a fost solicitată și vizionată filmarea înregistrată de lucrătorii jandarmeriei cu acel prilej. Din imaginile respective nu a rezultat că executorul judecătoresc a săvârșit faptele reclamate de către petenți.

Aceste aspecte au fost confirmate și de lucrătorii de jandarmerie care au participat la această activitate, din declarațiile acestora, rezultând că cel agresat a fost executorul judecătoresc.

Întrucât plângerea petenților se referă la acte și împrejurări derulate numai la data de 2 noiembrie 2007, s-a constatat că nu există probe certe că executorul judecătoresc ar fi agresat părțile reclamante și că ar fi exercitat atribuțiile în mod abuziv și nu este confirmată nici susținerea petentului V.S. în sensul că executorul judecătoresc i-ar fi cerut acestuia telefonic suma de 1200 Euro pentru a nu pune în executare hotărârea judecătorească.

Împotriva acestei soluții, petiționarii au formulat plângere la procurorul general care prin rezoluția din 1 aprilie 2008 dată în dosarul nr. 213/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins plângerea ca nefondată pentru aceleași considerente.

În condițiile prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen., petiționarii au formulat plângere în fața instanței de judecată.

Instanța, analizând probele administrate de organele de urmărire penală și vizionând filmare realizată cu executarea silită din data de 2 noiembrie 2007, a constatat că soluțiile pronunțate de organele de urmărire penală sunt legale, faptele executorului judecătoresc nerealizând conținutul vreunei infracțiuni.

Față de această situație, în baza art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii V.D., V.M., A.T.V., P.M., V.S., V.A. și G.D. în contradictoriu cu intimatul P.C.S., împotriva rezoluției din 1 aprilie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 213/II/2/2008.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare petiționar să plătească câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs petiționarul V.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta inițial, în scris motivele de recurs.

La dosarul cauzei, în recurs au fost depuse motivele de recurs formulate de recurentul petiționar V.S., prin apărător, acestea fiind primite prin fax, aflându-se la filele 7-8 dosarul Înaltei Curți.

În motivele de recurs, formulate în scris, recurentul petiționar, prin apărător a menționat că abuzul în serviciu era deja dovedit la data formulării plângerii penale, executorul însuși recunoscând erorile titlului executoriu prin demersurile declanșate ulterior pentru remedierea lor la Judecătoria Moinești, că procurorul nu a efectuat cercetări obiective, exprimându-și opiniile subiective, apreciind că a fost calomniat cu mijloacele preluate necritic de la cel împotriva căruia a formulat plângerea (episodul cu toporișca, ce a fost inventat), în interesul părții care a instigat la abuzurile prilejuite de executare, abuzuri care, dacă nimic nu este cercetat potrivit legii, au continuat determinându-l să solicite și o anchetă de presă care a și avut loc.

Recurentul petiționar, prin apărător a mai menționat că în ceea ce privește apariția faptelor de violență pe caseta vizionată unilateral, iar nu în contradictoriu nu trebuie omis că pe orice casetă unică, de pe un singur aparat de înregistrare audio-video, nu pot apărea decât imaginile luate de operatorul care obiectiv decupează din realitate porțiunile sale de interes. Or, la momentul producerii imaginilor, interesul nu era executorul ci producerea de probe împotriva sa, dacă ar fi fost cazul. Pe de altă parte filmarea pe proprietatea lor s-a produce fără acceptul lor.

După vizionarea casetelor la prima instanță a constatat că episodul cu toporișca lipsește, fiind pus și simplu o invenție a parchetului sugerată de executor pentru a se preconstitui (ticlui) împotriva sa probe ca să poate fi utilizate de fosta soție în procesul aflat de aproape un an pe rolul instanțelor din București. Mai mult, tot la instigarea executorului judecătoresc la parchet au fost ticluite declarațiile martorilor jandarmi în sprijinul ideii că ar fi vrut să-l lovească u toporișca pe executor. Un aspect foarte concret, lipsa chitanței pentru onorariul pretins nu a fost deloc cercetat. Verificând procesele-verbale ce i-au fost comunicate de către executorul judecătoresc reclamat a constatat că acestea au fost falsificate de executor, în sensul că fie a intervenit în conținutul acestora, după ce fuseseră finalizate și anulate spațiile rămase albe în procesul-verbal, fie prin imitarea semnăturii sale.

Recurentul petiționar, prin apărător a mai precizat că pentru a ticlui dovezi în sprijinul episodului cu toporișca, executorul judecătoresc a intervenit în conținutul procesului-verbal și a completat pe spațiul suprimat că a sărit cu toporișca la acesta, punându-i să semneze pentru minciună și pe jandarmii care l-au însoțit, în acest sens, formulând o plângere penală separată, respinsă de parchet, atacată cu plângere tot la Curtea de Apel Bacău, de unde nu a primit încă citație.

Pentru motivele arătate a solicitat admiterea recursului, desființarea soluției atacate, rejudecarea cauzei cu admiterea plângerii și trimiterea cauzei înapoi la parchet pentru a i se restitui măcar originalele înscrisurilor care i s-au luat fără a i se elibera vreo dovadă de ridicare, pentru ca ulterior să nu mai poată dovedi nimic.

La termenul de astăzi, în recurs au lipsit recurentul petiționar V.S. și intimatul P.C.S., procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Înalta Curte, constatând că până la ora strigării cauzei, 15,20, nu a fost depusă la dosar, nicio cerere de amânare sau imposibilitate de prezentare, a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților, în dezbateri, potrivit art. 385

13

C. proc. pen.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, hotărârea fiind legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii privitoare la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Examinând recursul declarat de recurentul petiționar V.S. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, conform art. 278

1

alin. (10) cu referire la art. 385

1

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată și de petiționarul V.S.

Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluțiile de neîncepere a urmăririi penale față de executorul judecătoresc P.C.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 180 alin. (1) C. pen., art. 246 C. pen. și art. 254 alin. (1) teza I C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât faptele nu există, precum și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 205 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Așa cum a rezultat din actele și lucrările dosarului, criticile formulate de petiționar au fost examinate, în raport cu persoana și faptele pretinse ca fiind comise de către aceasta, procurorul, efectuând acte premergătoare pe care le-a analizat, stabilind în mod complet situația de fapt și motivând temeinic, în drept, soluțiile dispuse prin rezoluția de la 4 martie 2008 în dosarul nr. 556/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În dosarul cu nr. 556/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în care, procurorul a dat rezoluția de la 4 martie 2008 și prin care a dispus soluțiile mai sus arătate au fost efectuate în mod complet acte premergătoare, respectiv fotocopia somației nr. 576 din 18 octombrie 2007 emisă de BEJ P.C.S. (fila 15 dosarul parchetului menționat), fotocopia încheierii dată în cameră de consiliu de la 2 noiembrie 2007 a Judecătoriei Moinești în dosarul nr. 67/260/2007 (număr în format vechi 6241/2006) având ca obiect îndreptare eroare materială (fila 16 dosarul parchetului), fotocopiile comunicării încheierii de îndreptare eroare materială petiționarului, a procesului-verbal de executare silită și de constatare (filele 17-18 dosarul parchetului), declarația olografă a intimatului P.S.C. dată la 9 ianuarie 2008 (filele 21-24 dosarul parchetului), fotocopiile mai multor înscrisuri, respectiv a cererii numitei V.A.M. de punere în executare silită a sentinței civile nr. 1395/2007 dată de Judecătoria Moinești împotriva lui V.S., datată la 18 octombrie 2007, a somației nr. 576 de la 18 octombrie 2007 emisă de BEJ P.C.S., a procesului-verbal constatator din 18 octombrie 2007 întocmit de BEJ P.C.S., altor înscrisuri, a sentinței civile nr. 1395 de la 13 iunie 2007 a Judecătoriei Moinești investită cu formulă executorie, a unei note de relații, adresa Camerei Executorilor Judecătorești nr. 435 din 19 decembrie 2007 către petiționarii V.D., V.M., A.T.V., P.M., V.S., V.A. și G.D., în care se menționează că în urma verificărilor nu a constatat că domnul executor judecătoresc ar fi agresat pe cineva și întrucât în prezent domnul executor judecătoresc P.C.S. a formulat plângere penală împotriva dumneavoastră, urmează să aștepte deopotrivă rezultatul cercetărilor penale, a unor înscrisuri menționate mai sus, a adresei BEJ P.C.S. către Postul de Jandarmi Moinești prin care se solicită în executarea sentinței civile nr. 1395/2007 pronunțată în dosar nr. 67/2006 de Judecătoria Moinești delegarea a două patrule de jandarmi care să însoțească pe domnul executor judecătoresc la domiciliul numitului V.S. pentru a fi pusă în executare susmenționata sentință la termenul din 28 noiembrie 2007, ora 8,00, ale unor adrese privind trimiterea înregistrării video a activității de executare silită din data de 2 noiembrie 2007 privind pe debitorul V.S. și atașarea CD-ului respectiv (filele 25-45 dosarul parchetului), declarațiile olografe date la data de 3 martie 2008 de către G.D., S.I.V., A.S., G.P., M.V.C. (filele 47-53 dosarul parchetului), adrese ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău către Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești pentru trimiterea în vederea studiului a dosarului nr. 2959/P/2007 privind pe V.S., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 259, art. 271 și art. 307 C. pen., dosar la care se află conexat și dosarul nr. 2960/P/2007 (filele 54-56 dosarul parchetului), adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău privind înaintarea dosarului nr. 2959/P/2007, la care s-a anexat și fotocopia rezoluției de neîncepere a urmăririi penale de la 16 ianuarie 2008 dată de procuror în dosarul nr. 2959/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești (filele 57-59 dosarul parchetului ).

Soluțiile date de procuror au fost menținute de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care prin rezoluția din 1 aprilie 2008 în lucrarea cu nr. 213/II/2/2008, a respins, plângerea formulată de petenții V.D., V.M., A.T.V., P.M., V.S., V.A., G.D. împotriva rezoluției nr. 556/P/2007 din 4 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Înalta Curte constată că prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. și în baza propriului examen asupra rezoluției date de procuror, precum și vizionării filmării realizate cu ocazia executării silite din data de 2 noiembrie 2007, a constatat că soluțiile pronunțate sunt legale, faptele executorului judecătoresc nerealizând conținutul vreunei infracțiuni.

Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor existente la dosarul parchetului, a constatat că soluțiile dispuse de procuror față de intimatul P.C.S., executor judecătoresc sunt legale și temeinice, deoarece acesta și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu ocazia punerii în executare silită a sentinței civile nr. 1395 de la 13 iunie 2007 investită cu formulă executorie, respectând prevederile legale referitoare la executare la data de 2 noiembrie 2007, neexistând indicii că ar fi lovit, pretins sume de bani sau adus injurii cu ocazia activității pe care o desfășura, în exercitarea atribuțiilor conferite de lege.

Astfel, în declarația dată de intimatul P.C.S. la data de 9 ianuarie 2008 (filele 21-24 dosarul parchetului) acesta a arătat că „…pe data de 02 noiembrie 2007, ora 10,00 însoțit de 3 jandarmi m-am deplasat la adresa din Dărmănești, unde am găsit inițial pe mama și bunica debitorului. După ce i-am adus la cunoștință faptul că am venit să încredințez pe minorul V.A. mamei sale aceasta (mama pe nume V.D. a refuzat să luăm minorul și a încercat să ne închidă ușa de la bucătărie luându-mă pete mâna cu care încercam să intru în acasă. După ce am intrat mama debitorului m-a amenințat, a sărit la bătaie la mine, mi-a tras 2 palme pete obraz în 2 rânduri și a cerut să vină tatăl, după care dându-i telefon. După aproximativ 30 minute a venit li tatăl (debitorul 9 care a refuzat să încredințeze pe minor mamei sale, acesta stând în holul bucătăriei cu copilul în brațe. Mai mult s-a dus în casă și a scos pe holul casei o sabie cu care a încercat să ne intimideze. Pe parcursul executării silite în curte au mai venit tatăl debitorului care s-a purtat cuviincios, dar și alte rude primare de-ale mamei debitorului (soră, frate, veri) care ne-au amenințat tot timpul. După încă o oră de parlamentări tatăl debitorului s-a dus să aducă Poliția din Dărmănești, deoarece susțineau că se face o ilegalitate. După ce a venit Poliția care a constatat că aveam o sentință civilă investită cu formulă executorie, ofițerul de poliție în loc să ne dea concursul la executarea silită a luat parte debitorului susținând că minorul nu este cel din sentința civilă ci un altul pe motiv că nu era trecut și cel de-al doilea prenume de C., deși mama era cu minorul în brațe, influențând și pe sergentul major de la Jandarmeria Moinești care a refuzat să ne mai protejeze. În aceste condiții s-a făcut un proces-verbal semnat de toți participanții, inclusiv de martori și prin care se specifica că executarea silită va continua după îndreptarea erorii materiale....De asemenea tot ce am afirmat poate fi probat cu caseta video filmată de Jandarmeria Moinești la cele 2 faze de punere în executare silită.”

În declarația dată la 3 martie 2008, numitul G.D., subofițer operativ în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Bacău, (fila 47 dosarul parchetului) a menționat că „În data de 02 noiembrie 2007 în jurul orei 10,00 împreună cu executorul judecătoresc P.S., plt. G.P. și sg. maj. M.V. și mama minorului ne-am prezentat în orașul Dărmănești, pentru punerea în aplicare a unei hotărârii judecătorești (asig. protec. executare). La adresa susmenționată am intrat împreună cu executorul judecătoresc. În casă se afla minorul V.C.A. împreună cu bunica sa mama numitului V.S. și străbunica. Executorul judecătoresc i-a adus la cunoștință persoanei care se afla în casă (bunica minorului) activitatea ce se desfășoară și hotărârea judecătorească. La solicitarea executorului, mama minorului (se afla în curte împreună cu alte 2 persoane) a intrat în casă și a încercat să ia copilul încă a fost oprită de bunica acestuia. Ulterior bunica minorului a încercat să-l împingă pe executor afară din casă, lovindu-l cu palma. Menționez că executorul nu a lovit și nici nu a încercat să lovească persoanele aflate în casă. În continuare la fața locului a venit și tatăl minorului, numitul V.S. Acesta a cerut să i se prezinte hotărârea judecătorească însă a refuzat să încredințeze copilul, menționând că a făcut recurs la hotărârea judecătorească. După câteva discuții, V.S. a acceptat să o lase pe mama copilului să-l țină pe acesta în brațe, învelit într-o pătură pe holul de la intrarea în casă în timp ce executorul se afla în tocul ușii discutând cu V.S., a fost bruscat de bunica minorului. V.S. l-a acuzat pe executor că i-ar fi cerut 1000 Euro pentru rezolvarea cazului. Ulterior a venit proprietarul imobilului, tatăl lui V.S. și bunicul minorului, acesta cerând insistent ca executorul să iasă din casă, amenințându-l că î-l va lovi cu toporul în cap. V.S. împreună cu tatăl acestuia au încercat să-l scoată cu forța pe executor, însă au fost opriți și calmați de către jandarmi. În continuare, sg. maj. M.V. a rămas în casă pentru a-i asigura protecția mamei minorului acesteia fiindu-i frică de fosta sa soacră. Discuțiile dintre executor și V.S. împreună cu tatăl său au avut loc în curte în mod pașnic. Tatăl lui V.S. a plecat din curte întorcându-se la aproximativ 10 minute împreună cu scms. M. și ag. G.S. din cadrul Poliției Dărmănești. Ulterior s-a constatat o eroare materială în hotărârea judecătorească motiv pentru care nu a putut fi pusă în executare… Menționez faptul că executorul nu a primit și nu a cerut vreo sumă de bani de la nicio persoană prezentă.”

În declarația dată la 3 martie 2008, numitul G.P., subofițer operativ în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Bacău (filele 50-51 dosarul parchetului) a arătat că „În data de 02 noiembrie 2007, în jurul orei 10,00 împreună cu executorul judecătoresc P.S., plt. G.D. și sg. maj. M.V., mama minorului ne-am deplasat în orașul Dărmănești, pentru punerea în aplicare a unei hotărâri judecătorești. La adresa sus menționată am găsit poarta deschisă și am intrat în curte după executorul judecătoresc, iar în casă la sosirea noastră se afla minorul C.V. împreună cu bunica și străbunica. Executorul judecătoresc i-a adus la cunoștință persoanei care se afla în casă despre punerea în executare a hotărârii judecătorești. La solicitarea executorului judecătoresc, mama minorului (care se afla în curte împreună cu două persoane) a intrat în casă și să ia copilul în brațe care se afla întins pe par și nu dormea, a fost oprită de bunica acestuia, care l-a împins și pe executor încercând să-l dea afară. La un moment a apărut și tatăl copilului V.S. a cerut să i se prezinte hotărârea judecătorească, însă a refuzat să încredințeze copilul, menționând că a făcut recurs la hotărârea judecătorească. După câteva discuții V.S. a acceptat să o lase pe mama copilului să-l țină în brațe învelit într-o pătură pe holul de la intrarea din casă, nelăsând-o să iasă afară. În timp ce executorul judecătoresc se afla în holul casei discutând cu V.S., bunica copilului a încercat de două ori să-l împingă afară pe ușă, acesta alunecând pe gresie. V.S. l-a acuzat pe executor că i-ar fi cerut 1000 Euro pentru rezolvarea cazului. Ulterior a apărut și proprietarul imobilului, bunicul copilului, care a încercat în mod insistent ca executorul să iasă din casă, amenințându-l că-i va da cu toporul în cap. V.S. împreună cu tatăl acestuia a încercat să-l scoată pe executor din casă însă au fost opriți de către colegi și calmați. În continuare sg. maj. M.V. a rămas în casă pentru a-i asigura protecția mamei copilului, cesteia fiindu-i frică de bunica copilului, iar domnul executor împreună cu toate persoanele (bunicul, S. și alți vecini) au discutat în curte pe un ton calm. Tatăl lui V.S. a plecat din curte după poliție, apărând după aproximativ 10-15 minute cu domnul subcomisar M. și agent de poliție G.S. Ulterior s-a constatat o eroare materială în hotărârea judecătorească, motiv pentru care nu s-a putut pune în executare hotărârea judecătorească… Menționez faptul că la cele două executări la care am participat, executorul judecătoresc nu a lovit, nu a agresat și nu le-a adus injurii niciunei persoane prezente și nici nu a primit sau a cerut o sumă de bani de la nicio persoană.”

În declarația dată la 3 martie 2008, numitul M.V.C., subofițer operativ în cadrul Detașamentului 4 Jandarmi (filele 52-53 dosarul parchetului) a menționat cu privire la executarea silită din data de 02 noiembrie 2007 că „La data susmenționată, în baza unei adrese scrise de la Biroul Executorului Judecătoresc P.S., ne-am deplasat pentru asigurarea protecției executorului judecătoresc pe timpul punerii în aplicare a unei sentințe judecătorești de încredințare a unui copil minor în grija mamei, împreună cu plt. G.D. și plt. G.P. Împreună cu executorul judecătoresc am intrat în incinta locuinței de la adresa susmenționată unde am găsit pe bunica și străbunica minorului V.C.A. împreună cu acesta, cărora li s-au adus la cunoștință, de către executorul judecătoresc, motivul prezenței noastre în acel loc. În acel moment, mama minorului a fost invitată în casă de către executorul judecătoresc pentru a-și lua copilul, iar în acel timp mama copilului a încercat să-l ia pe minor din par dar bunica acestuia a devenit recalcitrantă, împiedicând-o pe aceasta, urcându-se pe pat în picioare. La scurt timp, bunica a încercat să-l scoată pe executor din casă, împingându-l și lovindu-l cu palma peste față, aducându-i injurii la adresa sa. În acel moment eu am intervenit pentru a nu-l mai lovi pe acesta. La scurt timp în casă a venit și tatăl copilului, V.S., cerându-i executorului judecătoresc să părăsească locuința și să-i citească hotărârea judecătorească. După citirea acesteia și în urma unor discuții mai calme au fost de acord ca mama să-și ia copilul în brațe și să stea pe fol într-un fotoliu, cu condiția să nu părăsească casa. În acel timp bunica minorului a mai încercat încă o dată să-l împingă pe executor, care se afla în tocul ușii de la intrare, dar pe hol se afla o mochetă așezată pe gresie și aceasta nu a reușit, alunecând, începând să țipe că a fost agresată de către executor. Cu acceptul tatălui și a executorului judecătoresc, acestea u ieșit afară din casă, urmând a discuta în continuare, menționând că este pe rol un recurs la această hotărâre, mama cu minorul în brațe, învelit într-o pătură a rămas în fotoliu pe hol, timp în care bunica a adus un bidon cu 2 litri cu apă sfințită și a stropit-o pe mamă împreună cu minor începând să-i aducă injurii și lovind-o cu palma peste față. Menționez faptul că eu am rămas în holul casei împreună cu mama, bunica, străbunica și minorul aproximativ 30 minute, pentru a-i acorda protecție mamei, deoarece a încercat în mai multe rânduri să o lovească, pe rând, când bunica, când străbunica. În acel timp a venit bunicul minorului care țipând a afirmat către executorul judecătoresc ”umflatule ieși afară că îți dau cu toporul în cap, de ce dai în nevastă-mea.” La un timp am ieșit afară din casă, fiind înlocuit de plt. G.D., moment în care am observat în curte mai multe persoane și doi lucrători ai Poliției or. Dărmănești. Ulterior s-a constatat că în hotărârea judecătorească erau înscrise greșit datele personale ale minorului, fapt pentru nu s-a putut pune în executare. Menționez că am auzit când V.S. i-a adus acuze executorului judecătoresc despre faptul că la o discuție telefonică purtată între aceștia la o dată anterioară, iar fi cerut 1000 Euro pentru rezolvarea acestui caz, moment în care executorul i-a spus acestuia să jure, V.S. refuzând aceasta…În continuarea declarației menționez faptul că pe timpul celor două executări nu am văzut ca executorul judecătoresc P.S. să fi lovit, amenințat sau să aducă injurii vreunei persoane aflate în acel loc și nici nu am auzit să fi cerut sau să fi primit vreo sumă de bani de la nicio persoană.”

Înalta Curte constată că declarațiile persoanelor mai sus menționate sunt concordante, iar la rândul lor acestea se susțin și cu fotocopiile înscrisurilor menționate, așa încât actele premergătoare efectuate infirmă criticile formulate de recurentul petiționar, așa încât consideră că, pe de-o parte, în mod corect și motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) și b) C. proc. pen., soluțiile neînceperii urmăririi penale față de executorul judecătoresc P.C.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 180 alin. (1) C. pen., art. 246 C. pen. și art. 254 alin. (1) teza I C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., precum și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 205 C. pen., soluții confirmate și de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin rezoluția de la 1 aprilie 2008, prin respingerea plângerii formulată de petenți, iar, pe de altă parte, în mod legal și temeinic prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea formulată și de petiționarul V.S., împotriva rezoluției procurorului, prin care s-a dispus soluția menționată.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul petiționar V.S. împotriva sentinței penale nr. 166 din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul petiționar V.S. împotriva sentinței penale nr. 166 din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 29 ianuarie 2009.