ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1661/2009

Asupra recursurilor de față; Prin sentința penală nr. 1 din 6 ianuarie 2008 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petiționarul C.I. și, în consecință, a desființat rezoluțiile nr. 563/P/2008 din 25 iulie 2008 și nr. 679/II/2/2008 din 9 septembrie 2008 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și a trimis cauza la Parchetul Curții de Apel Bacău în vederea începerii urmăririi penale împotriva notarului public I.Ș. pentru infracțiunile prev. de art. 246, art. 215, art. 289 și art. 291 C. pen. Prin aceeași hotărâre prima instanță a stabilit să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a reținut că la data de 7 aprilie 2008 petiționarul C.I. a formulat și depus o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva notarului public I.Ș. , pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215, art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen. arătând că acesta ar fi încheiat contractul nr. 3871/2002 cu încălcarea dispozițiilor legale, pe baza unor acte false și prin abuz în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, motiv pentru care a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare anterior menționat și pedepsirea celor vinovați. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin rezoluția nr. 563/P/2008 din 25 iulie 2008 a constatat plângerea formulată de petiționar ca nefondată și, în baza art. 228 alin. (6) cu referire la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.Ș. , sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 215, art. 246, art. 289,art. 291 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate nu s-au confirmat faptele sesizate. Pentru a se dispune astfel, din cercetările efectuate în cauză, a rezultat faptul că actul de vânzare-cumpărare încheiat între vânzătorii D.N. și D.V. și cumpărătorul D.C.N. (fiul acestora) privind vânzarea-cumpărarea unui apartament situat în Bacău, a fost autentificat sub nr. 3871 din 23 octombrie 2002 de notarul public I.Ș.

De asemenea, s-a mai reținut că apartamentul mai sus-menționat, proprietatea vânzătorilor, a fost dobândit conform contractului de cumpărare nr. 5795 din 12 decembrie 1995, încheiat cu fosta SC T. SA Bacău, iar dreptul de proprietate a fost înscris în Registrul de publicitate imobiliară al Județului Bacău, sub nr. 287 din 5 ianuarie 1996. Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 5795/1995, odată cu dobândirea proprietății asupra apartamentului, cumpărătorul a preluat și dreptul de concesiune asupra terenului aferent în suprafață de 36 mp, în cotă indiviză cu ceilalți locatari. S-a mai constatat că din contractul încheiat a rezultat faptul că s-a transmis cumpărătorului numai dreptul de folosință asupra terenului (în indiviziune cu restul proprietarilor de apartamente din acel bloc).

Prin urmare, s-a apreciat că, în mod corect, notarul public I.Ș. la încheierea contractului nr. 3871 din 23 octombrie 20002 a transmis noului proprietar odată cu dreptul de proprietate asupra apartamentului și dreptul de folosință asupra terenului aferent în suprafață de 33,57 mp în indiviziune cu ceilalți proprietari (diferența între 36 mp și 33,57 mp datorându-se măsurătorilor cadastrale efectuate și avizate de Oficiul Județean de Cadastru Bacău sub nr. 11626 din 27 decembrie 2000). S-a mai relevat că notarul public I.Ș. a întocmit contractul de vânzare-cumpărare nr. 3871/2002 cu respectarea cerințelor legale în materie, fără să încalce vreo prevedere sau să abuzeze în vreun fel de funcția sa.

S-a conchis că, din verificările efectuate, nu au rezultat aspecte de natură penală, care să poată fi reținute în sarcina notarului reclamat, nefiind încălcată de către acesta vreo dispoziție legală astfel că, în cauză, s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin rezoluția nr. 679/II/2/ 2008 din 9 septembrie 2008 a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției de mai sus. Pentru a dispune această soluție Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a reținut că plângerea formulată de petiționarul C.I. nu corespundea cerințelor imperative prevăzute de art. 275 și urm. C. proc.

pen., apreciind că prin înscrisul denumit „ plângere la rezoluția din 25 iulie 2008” nu și-a justificat calitatea de parte interesată și nici nu a arătat motivele pentru care a considerat soluția procurorului ca netemeinică și nelegală. S-a mai reținut că, în conformitate cu prevederile art. 275 C. proc. pen., orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, constatându-se, totodată că, memoriile adresate de petiționar altor instituții ale statului (în cazul concret Ministerului Justiției), nu pot fi considerate plângeri, în condițiile art. 278 C. proc. pen. S-a apreciat că are aptitudinea declanșării controlului judecătoresc, exclusiv plângerea care privește actul procesual prev. de art. 2781 C. proc.

pen., formulată de persoana care își justifică calitatea în condițiile legii (Decizia 23 din 23 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători). S-a conchis apreciindu-se ca inadmisibilă plângerea împotriva actelor procurorului, care urmărește schimbarea temeiului de drept al neînceperii urmăririi penale, întrucât s-a constatat că susținerile petiționarului, din înscrisul adresat parchetului, nu conțin niciun fel de observații privind soluția procurorului. Împotriva celor două rezoluții petiționarul a formulat, în termen legal, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., plângere, iar instanța, verificând în temeiul art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., rezoluțiile atacate, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei precum și a înscrisurilor noi prezentate, a constatat că acestea sunt nelegale și netemeinice.

Prima instanță a reținut că petiționarul, în plângerea adresată procurorului existentă la fila 9 a dosarului nr. 563/P/ 2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a arătat că în mod greși notarul public a dat terenul în folosință prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3871 din 23 octombrie 2002, nesocotind astfel prevederile art. 44 din O.U.G. nr. 40/1999, apreciind că, în speță, nu au fost efectuate acte premergătoare complete pentru a se putea trage concluzia că nu se impunea începerea urmăririi penale. Astfel, prima instanță a constatat că, în mod greșit, s-a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 44 din O.U.G. nr. 40/1999, întrucât acest text a fost introdus în mod special pentru a se asigura protecția persoanelor fizice sau juridice care au fost deposedate de terenuri sau construcții.

S-a mai reținut că, deși această ordonanță se referă la protecția chiriașilor și stabilirea chiriei, prevederile art. 44 sunt situate în capitolul 4 la „dispoziții finale”, textul fiind aplicabil nu numai chiriașilor ci și proprietarilor. S-a mai relevat, în considerentele hotărârii, că dispozițiile din art. 44 teza a I-a din O.U.G. nr. 40/1999 erau pe deplin aplicabile în speța de față, iar procurorul de caz nu s-a preocupat, cu ocazia efectuării actelor premergătoare, să cerceteze dacă notarul public a verificat mai înainte de autentificarea contractului de vânzare-cumpărare dacă asupra terenului dat în folosință au fost făcute încunoștințări scrise, notificări sau cereri de constatare sau realizarea dreptului de proprietate din partea persoanei fizice care a fost deposedată de bunul imobil respectiv.

Prima instanță a apreciat că, în situația în care notarul public I.S. a nesocotit prevederile art. 44 teza a I-a din O.U.G. nr. 40/1999, atunci se face pasibil de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. De asemenea, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a apreciat ca nelegală rezoluția procurorului general nr. 679/II/2/ din 9 septembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, constatând că în mod greșit s-a respins ca inadmisibilă plângerea petiționarului, reținând că din conținutul plângerii aflată la fila 5 dosar nr. 679/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a rezultat, în mod evident, că cel în cauză era nemulțumit de soluția dată prin rezoluția procurorului din 25 iulie 2008. Prima instanță a considerat că potrivit art. 278 C. proc.

pen. petiționarul avea dreptul ca împotriva rezoluției dată de procuror să facă plângere la procurorul general, ceea ce a și făcut, astfel încât plângerea acestuia trebuia examinată pe fondul său, iar nu să fie respinsă, ca inadmisibilă, de procurorul general. Prima instanță a apreciat că, în cauză, se impune admiterea plângerii formulată de petiționarul C.I., desființarea celor două rezoluții și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în vederea începerii urmăririi penale împotriva notarului public I.Ș. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 215, art. 289 și art. 291 C. pen.

De asemenea, prima instanță a mai stabilit ca, în cadrul actelor premergătoare ce se vor efectua, să se solicite notarului public să facă dovada că a făcut verificări sub aspectul faptului dacă terenul pe care este situat blocul în care se afla apartamentul vândut nu a fost revendicat de persoana fizică (petiționarul din speță) prin încunoștințări scrise, notificări sau cereri în realizarea dreptului de proprietate, apreciind necesar ca ambele părți să dea declarații cu privire la aceste aspecte, iar petiționarul să depună la dosar înscrisurile pe care le deținea cu privire la demersurile pe care le-a făcut cu privire la terenul respectiv.

Împotriva sentinței penale nr. 1 din 6 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în termen legal, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și intimatul I.Ș., privind pe petiționarul C.I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii de ședință din 13 aprilie 2009, ce face parte integrantă din prezenta decizie. Pronunțarea deciziei s-a amânat succesiv la 27 aprilie și, respectiv, la 6 mai 2009 pentru a da posibilitatea apărătorului ales al recurentului intimat I.Ș. să depună note de concluzii scrise, însă nici recurentul și nici apărătorul său ales nu au făcut-o. Intimatul petiționar C.I., a depus la dosar, după ce cauza a rămas în pronunțare, un set de înscrisuri precum și un memoriu cu note de concluzii scrise.

Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de intimatul I.Ș., sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) coroborat cu art. 38514 C. proc. pen. cu referire la art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt fondate, fiind circumscrise cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., pentru următoarele considerente. În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că prima instanță a comis o gravă eroare de fapt atunci când a admis plângerea formulată de petiționarul C.I. și a desființat rezoluțiile atacate, considerând, nejustificat, că în speță, se impune trimiterea dosarului la parchet pentru a se efectua cercetări împotriva intimatului notar I.Ș.

pentru faptele sesizate în plângerea inițială. Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora. În concepția legiuitorului, poate face o astfel de plângere, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare . 996. fapte de natură penală și Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că urmare plângerii formulată de petiționarul C.I.

la 7 aprilie 2008 și înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, procurorul, prin rezoluția nr. 563/P/2008 din 25 iulie 2008, în mod corect, a apreciat, în urma actelor premergătoare efectuate, că nu există faptele pentru care s-a solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public I.Ș., respectiv infracțiunile prevăzute de art. 215, art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen., întrucât acesta nu a făcut altceva decât să autentifice contractul de vânzare-cumpărare nr. 3871 din 23 octombrie 2002, prin care a consfințit voința părților: vânzătorii D.N. și D.V. și cumpărătorul D.C.N. De asemenea, se mai constată că, din extrasul de carte funciară nr. 24690 din 23 octombrie 2002, emis de Judecătoria Bacău, a rezultat că nu erau înscrise sarcini sau alte mențiuni pentru imobilul tranzacționat, iar notarului public nu-i reveneau obligații suplimentare de verificare a situației juridice a acestuia.

De altfel, în ceea ce privește apartamentul în litigiu, se mai constată că, în mod justificat s-a reținut că acesta se afla în proprietatea vânzătorilor conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 5795 din 12 decembrie 1995 și a procesului verbal de predare primire din aceea și dată, ambele încheiate cu fosta T. SA Bacău, iar la data perfectării actului cumpărătorul D.C.N. a dobândit, odată cu proprietatea apartamentului respectiv și dreptul de concesiune ( folosință) asupra terenului aferent imobilului în suprafață de 36 mp în cotă indiviză cu ceilalți colocatari, care era în proprietatea unității administrative a municipiului Bacău, fiind înscris în domeniul privat al acestuia.

În ceea ce privește criticile petiționarului vizând împrejurarea că intimatul notar nu ar fi verificat situația juridică a terenului în litigiu, Înalta Curte apreciază că aceste aspecte nici nu puteau face obiectul cercetării de către procuror în cadrul actelor premergătoare efectuate, acestea neputând fi verificate decât, pe calea unei acțiuni civile, și, în cazul în care instanța competentă ar fi constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 44 din O.U.G. nr. 40/1999, petiționarul ar fi fost îndrituit să solicite, eventual, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3871 din 23 octombrie 2002. Prin urmare, se constată că instanța de fond a admis în mod nejustificat plângerea formulată de petiționarul C.I.

și, interpretând greșit actele premergătoare efectuate în cauză, a reținut o situație de fapt ce nu corespunde realității. Pe cale de consecință, Înalta Curte urmează a casa sentința penală nr. 1 din 6 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, privind pe petiționarul C.I., și în rejudecare, constată, în baza actelor premergătoare efectuate, că procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în mod corect a dispus, în baza art 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., prin rezoluția nr. 563/P/2008 din 25 iulie 2008, neînceperea urmăririi penale față de intimatul notar public I.Ș., pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 215, art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen., întrucât faptele nu au existat în realitatea obiectivă . De altfel, Înalta Curte constată că aspectele sesizate de petiționarul C.I.

își au originea în nemulțumirea față de modul în care a fost perfectat de către intimatul notar contractul de vânzare-cumpărare sub nr. 3871 din 23 octombrie 2002, apreciind că s-ar fi încălcat dispozițiile art. 44 din O.U.G. nr. 40/1999 (astfel cum rezultă din cuprinsul memoriului depus la dosar), aspecte care, așa cum s-a mai relevat anterior nu pot constitui obiect al verificărilor de către procuror în cadrul actelor premergătoare. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, Înalta Curte constată că instanța de fond a procedat incorect atunci când a apreciat ca fiind fondată plângerea formulată de petiționar, reținând nejustificat că, intimatul notar I.Ș.

ar fi pasibil de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât acesta și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale în vigoare, atunci când a făcut demersurile specifice activității de autentificare a contractului de vânzare-cumpărare prin încheierea nr. 3871 din 23 octombrie 2002. Astfel, pe de o parte, se constată că intimatul notar public a solicitat, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, anterior perfectării actului de vânzare-cumpărare mai sus-menționat, vânzătorilor și respectiv cumpărătorului (în fapt, membrii aceleiași familii) anumite înscrisuri apreciate ca fiind necesare pentru întocmirea lor, existente în copie și în dosarul nr. 563/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău: actul de proprietate al vânzătorilor D.N.

și D.V. privind imobilul din Bacău, emis sub nr. 5795 din 12 decembrie 1995; schița cadastrală a apartamentului și memoriul tehnic avizat de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bacău sub nr. 11626/27 decembrie 2000, certificatul de sarcini nr. 24690 din 23 octombrie 2002 eliberat de Judecătoria Bacău, extrasul de carte funciară; adeverința de rol din 22 octombrie 2002 emisă de Primăria municipiului Bacău; adeverință emisă la 22 octombrie 2002 de Asociația de proprietari nr. 94 Bacău (din care rezulta că nu existau debite restante cu privire la imobilul ce s-a înstrăinat).

Prin urmare, se constată că notarul a solicitat toate actele necesare autentificării contractelor solicitate de părți, acestea fiind întocmite conform dispozițiilor legale, iar eventualele inexactități ale acestora, ori neconcordanțe cu realitatea, nu pot fi imputate notarului public, ce nu avea competența să verifice exactitatea conținutului lor, câtă vreme purtau antetul, ștampilele și avizele instituțiilor emitente. Așadar, cele susținute de petiționar, rămân doar simple afirmații fără niciun suport real, în lipsa unor argumente temeinice și a unor probe, care să conducă la concluzia că intimatul notar public I.Ș.

ar fi consemnat fapte sau împrejurări care să nu fie în concordanță cu actele depuse de părți ori și-ar fi îndeplinit abuziv sau defectuos atribuțiile de serviciu producând vreo vătămare petiționarului atunci când a procedat la autentificarea actului mai sus-menționat, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, astfel că nu se poate reține în sarcina acestuia săvârșirea vreunei fapte de natură penală și, cu atât mai puțin a infracțiunilor de înșelăciune, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual sau uz de fals. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de intimatul I.Ș.

împotriva sentinței penale nr. 1 din 6 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, privind pe petiționarul C.I., pe care o va casa și, în rejudecare: În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.I. împotriva rezoluției nr. 563/P/2008 din 25 iulie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pe care o va menține ca fiind legală și temeinică. Totodată, în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul C.I. va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat pentru judecata în fața primei instanțe, conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de intimatul I.Ș. împotriva sentinței penale nr. 1 din 6 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, privind pe petiționarul C.I. Casează sentința penală sus-menționată și, în rejudecare: Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.I. împotriva rezoluției nr. 563/P/2008 din 25 iulie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul C.I. la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat pentru judecata în fața primei instanțe. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 mai 2009.