ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1855/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2 din 6 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bacău, în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de C.I. a desființat rezoluția nr. 99/P/2008 din 3 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, precum și rezoluția nr. 51/II.2/2008 din 3 octombrie 2008 a procurorului general al aceluiași parchet și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în vederea începerii urmăririi penale în contra lui B.I., notar public, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 46 C. pen., înșelăciune, prevăzută de art. 15 din același cod, precum și împotriva numiților N.G.

și N.E., pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 15 C. pen. Motivând soluția, instanța a reținut că actele premergătoare efectuate de procuror în verificarea plângerii petentului, nu sunt complete și, ca atare, nu se poate constata dacă nu se impune începerea urmăririi penale, în cauză erau aplicabile prevederile art. 4 din O.U.G.

nr. 0/1999, din conținutul tezei I a textului rezultând că sunt interzise, sub sancțiunea nulității absolute, înstrăinarea, în orice mod, concesionarea, ipotecarea ... terenurilor și construcțiilor cu destinație de locuință ce fac obiectul unei încunoștințări scrise, notificări sau cereri în constatarea sau realizarea dreptului de proprietate din partea persoanelor fizice sau juridice deposedate de terenuri, procurorul nu a cercetat dacă notarul public a verificat anterior autentificării actului translativ de proprietate, dacă asupra terenului dat în folosință cumpărătorului, au fost făcute încunoștințări scrise, notificări, cereri din partea celui deposedat, respectiv C.I S-a mai motivat că dacă notarul public a nesocotit textul în discuție, acesta, posibil, a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 46 C. pen., procurorul neefectuând însă acte premergătoare începerii urmăririi penale, deși avea această obligație, chiar dacă petentul nu a reclamat, încadrarea juridică fiind de atributul organului judiciar.

Dezvoltând motivarea, instanța a stabilit că procurorul urma să solicite notarului public să facă dovada verificării dacă terenul pe care era situat blocul în care se afla apartamentul vândut nu a fost revendicat de C.I., prin una din modalitățile înscrise în actul normativ, sens în care s-a indicat procurorului să ceară petentului să depună înscrisuri privind demersurile ce au vizat terenul în litigiu, iar privindu-i pe N.G. și N.E., procurorul să le ia declarații privind aceleași aspecte. Împotriva sentinței, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și intimații N.G. și N.E., căile de atac fiind motivate în scris, în dosar. Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.

În primul rând, este de amintit că, potrivit dispozițiilor art. 78 1 alin. (7) C. proc. pen., soluționând plângerea, se verifică rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și a materialului cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Rezoluția în cauză a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public, sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, fapta neexistând, soluția fiind menținută de procurorul general al aceluiași parchet (rezoluția nr. 751/II.2/2008 din 3 octombrie 2008). Petentul ceruse efectuarea de cercetări față de notar, el considerându-se vătămat, urmare întocmirii și autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2041 din 23 octombrie 2004, în acesta menționându-se și dreptul de concesionare a terenului aferent construcției, deși acesta era proprietatea sa încă din 5 septembrie 2003, de aceeași faptă acuzându-i și pe vânzători, familia N.G.

și E. Respectivul contract a vizat vinderea apartamentului 10 din Bacău, soții N. fiind proprietari, urmare cumpărării de la SC T. SA Bacău, încă din anul 1995, fusese intabulat în C.F. nr. 600 N, extras nr. 30753 din 23 decembrie 2004. Terenul aferent fusese concesionat la 30 iulie 2003 (contract de concesiune nr. 25083/4/2003 al Consiliului Local al Municipiului Bacău), în contractul de vânzare-cumpărare redactat de notar menționându-se voința vânzătorilor de a transmite cumpărătorilor dreptul de concesionare. Primăria Bacău, la 4 august 2003, sub nr. 1880, odată cu restituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței concesionate, a prevăzut că proprietarul preia și contractele de concesionare.

Ca atare, infracțiunea de înșelăciune neexistând, corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, în cauză existând un impediment legal, fapta nu există. Din verificarea lucrărilor dosarului în care s-au efectuat acte premergătoare, se reține că la 22 august 2002, prin dispoziția nr. 2299, suprafața de 275 mp i-a fost restituită lui C.M., în dispoziție menționându-se preluarea contractelor de concesionare. La 4 august 2003, aceleiași beneficiare i se restituie și suprafața de 569 mp, teren situat la aceeași adresă, de asemenea precizându-se preluarea contractelor de concesionare (cel al familiei N. fiind concesionat la 30 iulie 2003). În 5 septembrie 2003, C.M. a vândut cei 569 mp teren către C.I.

și M.C. (contract autentificat sub nr. 1151). În instanța civilă, dispoziția nr. 1880 din 4 august 2003 a Primarului Municipiului Bacău a fost anulată (irevocabil, la 17 mai 2005). Se constată că în extrasul de carte funciară depus în dosarul notarial (23 decembrie 2004) nu erau înscrise sarcini sau alte mențiuni referitoare la imobilul vândut. În ce privește motivarea sentinței în sensul aplicabilității art. 44 din O.U.G. nr. 40/1999, acesta se referă la terenuri nerestituite. În cauză, după cum s-a dezvoltat în succesiune, terenul fusese restituit vânzătoarei inițiale, C.M., iar cu referire la contractele de concesionare, art. 14 din Legea nr. 10/2001 prevedea: Dacă imobilul restituit ... face obiectul unui contract de concesiune ... noul proprietar se va subroga în drepturile statului ..., cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă acesta a fost încheiat potrivit legii, aspect cunoscut de petent și soția sa, atunci când C.M.

le-a vândut cei 569 mp și sub acest aspect nefiind vătămat, terenul în discuție nefiind „în folosință”. Cum, în cauză, nu sunt indicii că notarul public sau/și vânzătorii ulteriori ai apartamentului cumpărat de ei în 1995 ar fi comis faptele penale reclamate, recursurile declarate fiind fondate, vor fi admise și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei. Plângerea formulată de petentul C.I. împotriva rezoluției nr. 99/P/2008 din 3 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nefiind fondată, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va fi respinsă. În baza dispozițiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de intimații B.I., N.G. și N.E. împotriva sentinței penale nr. 2 din 6 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală pentru cauze cu minori și familie. Casează sentința penală sus-menționată și respinge plângerea formulată de petiționarul C.I. împotriva rezoluției nr. 999/P/2008 din 3 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, rezoluție pe care o menține. Obligă pe intimatul petiționar C.I. să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 mai 2009.