ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1855/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2 din

6 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bacău, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de C.I. a

desființat rezoluția nr. 99/P/2008 din 3 septembrie 2008 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău, precum și rezoluția nr. 51/II.2/2008 din 3

octombrie 2008 a procurorului general al aceluiași parchet și a trimis cauza la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în vederea începerii urmăririi

penale în contra lui B.I., notar public, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 46 C.

pen., înșelăciune, prevăzută de art. 15 din același cod, precum și împotriva

numiților N.G. și N.E., pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 15

C. pen.

Motivând soluția, instanța a

reținut că actele premergătoare efectuate de procuror în verificarea plângerii

petentului, nu sunt complete și, ca atare, nu se poate constata dacă nu se

impune începerea urmăririi penale, în cauză erau aplicabile prevederile art. 4

din O.U.G. nr. 0/1999, din conținutul tezei I a textului rezultând că sunt

interzise, sub sancțiunea nulității absolute, înstrăinarea, în orice mod,

concesionarea, ipotecarea ... terenurilor și construcțiilor cu destinație de

locuință ce fac obiectul unei încunoștințări scrise, notificări sau cereri în

constatarea sau realizarea dreptului de proprietate din partea persoanelor

fizice sau juridice deposedate de terenuri, procurorul nu a cercetat dacă

notarul public a verificat anterior autentificării actului translativ de

proprietate, dacă asupra terenului dat în folosință cumpărătorului, au fost

făcute încunoștințări scrise, notificări, cereri din partea celui deposedat,

respectiv C.I

S-a mai motivat că dacă

notarul public a nesocotit textul în discuție, acesta, posibil, a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 46 C. pen., procurorul neefectuând însă acte

premergătoare începerii urmăririi penale, deși avea această obligație, chiar

dacă petentul nu a reclamat, încadrarea juridică fiind de atributul organului

judiciar.

Dezvoltând motivarea,

instanța a stabilit că procurorul urma să solicite notarului public să facă

dovada verificării dacă terenul pe care era situat blocul în care se afla

apartamentul vândut nu a fost revendicat de C.I., prin una din modalitățile

înscrise în actul normativ, sens în care s-a indicat procurorului să ceară

petentului să depună înscrisuri privind demersurile ce au vizat terenul în

litigiu, iar privindu-i pe N.G. și N.E., procurorul să le ia declarații privind

aceleași aspecte.

Împotriva sentinței, au

declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și intimații N.G.

și N.E., căile de atac fiind motivate în scris, în dosar.

Recursurile sunt fondate

pentru considerentele ce se vor dezvolta.

În primul rând, este de

amintit că, potrivit dispozițiilor art. 78

1

alin. (7) C. proc. pen.,

soluționând plângerea, se verifică rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și a

materialului cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Rezoluția în cauză a dispus

neînceperea urmăririi penale față de notarul public, sub aspectul infracțiunii

de înșelăciune, fapta neexistând, soluția fiind menținută de procurorul general

al aceluiași parchet (rezoluția nr. 751/II.2/2008 din 3 octombrie 2008).

Petentul ceruse efectuarea

de cercetări față de notar, el considerându-se vătămat, urmare întocmirii și

autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2041 din 23 octombrie

2004, în acesta menționându-se și dreptul de concesionare a terenului aferent

construcției, deși acesta era proprietatea sa încă din 5 septembrie 2003, de

aceeași faptă acuzându-i și pe vânzători, familia N.G. și E.

Respectivul contract a vizat

vinderea apartamentului 10 din Bacău, soții N. fiind proprietari, urmare

cumpărării de la SC T. SA Bacău, încă din anul 1995, fusese intabulat în C.F.

nr. 600 N, extras nr. 30753 din 23 decembrie 2004.

Terenul aferent fusese

concesionat la 30 iulie 2003 (contract de concesiune nr. 25083/4/2003 al

Consiliului Local al Municipiului Bacău), în contractul de vânzare-cumpărare

redactat de notar menționându-se voința vânzătorilor de a transmite

cumpărătorilor dreptul de concesionare.

Primăria Bacău, la 4 august

2003, sub nr. 1880, odată cu restituirea dreptului de proprietate asupra

suprafeței concesionate, a prevăzut că proprietarul preia și contractele de

concesionare.

Ca atare, infracțiunea de

înșelăciune neexistând, corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi

penale, în cauză existând un impediment legal, fapta nu există.

Din verificarea lucrărilor

dosarului în care s-au efectuat acte premergătoare, se reține că la 22 august

2002, prin dispoziția nr. 2299, suprafața de 275 mp i-a fost restituită lui C.M.,

în dispoziție menționându-se preluarea contractelor de concesionare.

La 4 august 2003, aceleiași

beneficiare i se restituie și suprafața de 569 mp, teren situat la aceeași

adresă, de asemenea precizându-se preluarea contractelor de concesionare (cel

al familiei N. fiind concesionat la 30 iulie 2003).

În 5 septembrie 2003, C.M. a

vândut cei 569 mp teren către C.I. și M.C. (contract autentificat sub nr. 1151).

În instanța civilă,

dispoziția nr. 1880 din 4 august 2003 a Primarului Municipiului Bacău a fost

anulată (irevocabil, la 17 mai 2005).

Se constată că în extrasul de carte funciară depus în dosarul notarial

(23 decembrie 2004) nu erau înscrise sarcini sau alte mențiuni referitoare la

imobilul vândut.

În ce privește motivarea

sentinței în sensul aplicabilității art. 44 din O.U.G. nr. 40/1999, acesta se

referă la terenuri nerestituite. În cauză, după cum s-a dezvoltat în

succesiune, terenul fusese restituit vânzătoarei inițiale, C.M., iar cu

referire la contractele de concesionare, art. 14 din Legea nr. 10/2001

prevedea: Dacă imobilul restituit ... face obiectul unui contract de concesiune

... noul proprietar se va subroga în drepturile statului ..., cu renegocierea

celorlalte clauze ale contractului, dacă acesta a fost încheiat potrivit legii,

aspect cunoscut de petent și soția sa, atunci când C.M. le-a vândut cei 569 mp

și sub acest aspect nefiind vătămat, terenul în discuție nefiind „în

folosință”.

Cum, în cauză, nu sunt

indicii că notarul public sau/și vânzătorii ulteriori ai apartamentului

cumpărat de ei în 1995 ar fi comis faptele penale reclamate, recursurile

declarate fiind fondate, vor fi admise și se va proceda corespunzător

dispozitivului prezentei.

Plângerea formulată de

petentul C.I. împotriva rezoluției nr. 99/P/2008 din 3 septembrie 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nefiind fondată, în conformitate

cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va fi

respinsă.

În baza dispozițiilor art. 192

cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, petentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Bacău și de intimații B.I., N.G. și N.E. împotriva sentinței

penale nr. 2 din 6 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală pentru cauze

cu minori și familie.

Casează

sentința penală sus-menționată și respinge plângerea formulată de petiționarul C.I.

împotriva rezoluției nr. 999/P/2008 din 3 septembrie 2008 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău, rezoluție pe care o menține.

Obligă

pe intimatul petiționar C.I. să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli

judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 mai 2009.