ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1855/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1855/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2 din
6 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bacău, în baza dispozițiilor art. 278
1
alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de C.I. a
desființat rezoluția nr. 99/P/2008 din 3 septembrie 2008 a Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Bacău, precum și rezoluția nr. 51/II.2/2008 din 3
octombrie 2008 a procurorului general al aceluiași parchet și a trimis cauza la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în vederea începerii urmăririi
penale în contra lui B.I., notar public, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor
de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 46 C.
pen., înșelăciune, prevăzută de art. 15 din același cod, precum și împotriva
numiților N.G. și N.E., pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 15
C. pen.
Motivând soluția, instanța a
reținut că actele premergătoare efectuate de procuror în verificarea plângerii
petentului, nu sunt complete și, ca atare, nu se poate constata dacă nu se
impune începerea urmăririi penale, în cauză erau aplicabile prevederile art. 4
din O.U.G. nr. 0/1999, din conținutul tezei I a textului rezultând că sunt
interzise, sub sancțiunea nulității absolute, înstrăinarea, în orice mod,
concesionarea, ipotecarea ... terenurilor și construcțiilor cu destinație de
locuință ce fac obiectul unei încunoștințări scrise, notificări sau cereri în
constatarea sau realizarea dreptului de proprietate din partea persoanelor
fizice sau juridice deposedate de terenuri, procurorul nu a cercetat dacă
notarul public a verificat anterior autentificării actului translativ de
proprietate, dacă asupra terenului dat în folosință cumpărătorului, au fost
făcute încunoștințări scrise, notificări, cereri din partea celui deposedat,
respectiv C.I
S-a mai motivat că dacă
notarul public a nesocotit textul în discuție, acesta, posibil, a săvârșit
infracțiunea prevăzută de art. 46 C. pen., procurorul neefectuând însă acte
premergătoare începerii urmăririi penale, deși avea această obligație, chiar
dacă petentul nu a reclamat, încadrarea juridică fiind de atributul organului
judiciar.
Dezvoltând motivarea,
instanța a stabilit că procurorul urma să solicite notarului public să facă
dovada verificării dacă terenul pe care era situat blocul în care se afla
apartamentul vândut nu a fost revendicat de C.I., prin una din modalitățile
înscrise în actul normativ, sens în care s-a indicat procurorului să ceară
petentului să depună înscrisuri privind demersurile ce au vizat terenul în
litigiu, iar privindu-i pe N.G. și N.E., procurorul să le ia declarații privind
aceleași aspecte.
Împotriva sentinței, au
declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și intimații N.G.
și N.E., căile de atac fiind motivate în scris, în dosar.
Recursurile sunt fondate
pentru considerentele ce se vor dezvolta.
În primul rând, este de
amintit că, potrivit dispozițiilor art. 78
1
alin. (7) C. proc. pen.,
soluționând plângerea, se verifică rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și a
materialului cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Rezoluția în cauză a dispus
neînceperea urmăririi penale față de notarul public, sub aspectul infracțiunii
de înșelăciune, fapta neexistând, soluția fiind menținută de procurorul general
al aceluiași parchet (rezoluția nr. 751/II.2/2008 din 3 octombrie 2008).
Petentul ceruse efectuarea
de cercetări față de notar, el considerându-se vătămat, urmare întocmirii și
autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2041 din 23 octombrie
2004, în acesta menționându-se și dreptul de concesionare a terenului aferent
construcției, deși acesta era proprietatea sa încă din 5 septembrie 2003, de
aceeași faptă acuzându-i și pe vânzători, familia N.G. și E.
Respectivul contract a vizat
vinderea apartamentului 10 din Bacău, soții N. fiind proprietari, urmare
cumpărării de la SC T. SA Bacău, încă din anul 1995, fusese intabulat în C.F.
nr. 600 N, extras nr. 30753 din 23 decembrie 2004.
Terenul aferent fusese
concesionat la 30 iulie 2003 (contract de concesiune nr. 25083/4/2003 al
Consiliului Local al Municipiului Bacău), în contractul de vânzare-cumpărare
redactat de notar menționându-se voința vânzătorilor de a transmite
cumpărătorilor dreptul de concesionare.
Primăria Bacău, la 4 august
2003, sub nr. 1880, odată cu restituirea dreptului de proprietate asupra
suprafeței concesionate, a prevăzut că proprietarul preia și contractele de
concesionare.
Ca atare, infracțiunea de
înșelăciune neexistând, corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi
penale, în cauză existând un impediment legal, fapta nu există.
Din verificarea lucrărilor
dosarului în care s-au efectuat acte premergătoare, se reține că la 22 august
2002, prin dispoziția nr. 2299, suprafața de 275 mp i-a fost restituită lui C.M.,
în dispoziție menționându-se preluarea contractelor de concesionare.
La 4 august 2003, aceleiași
beneficiare i se restituie și suprafața de 569 mp, teren situat la aceeași
adresă, de asemenea precizându-se preluarea contractelor de concesionare (cel
al familiei N. fiind concesionat la 30 iulie 2003).
În 5 septembrie 2003, C.M. a
vândut cei 569 mp teren către C.I. și M.C. (contract autentificat sub nr. 1151).
În instanța civilă,
dispoziția nr. 1880 din 4 august 2003 a Primarului Municipiului Bacău a fost
anulată (irevocabil, la 17 mai 2005).
Se constată că în extrasul de carte funciară depus în dosarul notarial
(23 decembrie 2004) nu erau înscrise sarcini sau alte mențiuni referitoare la
imobilul vândut.
În ce privește motivarea
sentinței în sensul aplicabilității art. 44 din O.U.G. nr. 40/1999, acesta se
referă la terenuri nerestituite. În cauză, după cum s-a dezvoltat în
succesiune, terenul fusese restituit vânzătoarei inițiale, C.M., iar cu
referire la contractele de concesionare, art. 14 din Legea nr. 10/2001
prevedea: Dacă imobilul restituit ... face obiectul unui contract de concesiune
... noul proprietar se va subroga în drepturile statului ..., cu renegocierea
celorlalte clauze ale contractului, dacă acesta a fost încheiat potrivit legii,
aspect cunoscut de petent și soția sa, atunci când C.M. le-a vândut cei 569 mp
și sub acest aspect nefiind vătămat, terenul în discuție nefiind „în
folosință”.
Cum, în cauză, nu sunt
indicii că notarul public sau/și vânzătorii ulteriori ai apartamentului
cumpărat de ei în 1995 ar fi comis faptele penale reclamate, recursurile
declarate fiind fondate, vor fi admise și se va proceda corespunzător
dispozitivului prezentei.
Plângerea formulată de
petentul C.I. împotriva rezoluției nr. 99/P/2008 din 3 septembrie 2008 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nefiind fondată, în conformitate
cu dispozițiile art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va fi
respinsă.
În baza dispozițiilor art. 192
cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, petentul va fi obligat la
plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Bacău și de intimații B.I., N.G. și N.E. împotriva sentinței
penale nr. 2 din 6 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală pentru cauze
cu minori și familie.
Casează
sentința penală sus-menționată și respinge plângerea formulată de petiționarul C.I.
împotriva rezoluției nr. 999/P/2008 din 3 septembrie 2008 a Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Bacău, rezoluție pe care o menține.
Obligă
pe intimatul petiționar C.I. să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli
judiciare.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 19 mai 2009.