ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1177/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 17 din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul BUZNOSU DUMITRU împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 17 octombrie 2008 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 770/P/2008, menținută prin rezoluția nr. 843/II/2/08 din 14 noiembrie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că petiționarul B.D.

a formulat plângere împotriva fostei concubine M.A. și a notarului public B.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații și, respectiv cea de fals, reclamând că prima a dat o declarație pe propria răspundere în fața notarului, consemnată și autentificată de aceasta din urmă, conținând date nereale, în scopul însușirii unor sume de bani. Prin rezoluția nr. 770/P/2008 din 17 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de B.V. și M.A., reținându-se că din verificările efectuate, a rezultat că cele 2 declarații date de M.A. corespund realității, iar B.V., în calitate de notar public a consemnat în scris susținerile și le-a autentificat după verificarea actelor.

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin rezoluția nr. 843/II/2/2008 din 14 noiembrie 2008 a dispus respingerea plângerii formulată de petiționarul B.D. împotriva rezoluției nr. 770/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. S-a mai reținut de instanța de fond că, în mod corect, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de cele două intimate cu privire la infracțiunile invocate de petent, pe baza analizei plângerii și a actelor premergătoare. Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs petiționarul, reiterând, în scris, motivele invocate inițial, în plângerea adresată parchetului și ulterior, la instanța de fond. Recursul este nefondat.

Analizând hotărârea atacată, Curtea apreciază că instanța de fond a analizat în mod riguros plângerea, iar prin coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, se constată că soluția pronunțată este legală și temeinică, fără a se fi dovedit în nici un fel săvârșirea vreunei fapte penale de către intimată. Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluția adoptată în cauză nu poate conduce, în nici un caz, la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea sa . De altfel, petiționarul a avut posibilitatea formulării cererilor și apărărilor pe care le-a apreciat a fi necesare, în fața instanțelor de judecată, în căile de atac prevăzute de lege, lucru de care, acesta a și uzat, fiindu-i astfel respectate toate drepturile procesuale.

Posibilitatea formulării unor plângeri reprezintă un drept constituțional al petiționarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate și nici nu poate conduce la reformarea acestora. Cu privire la motivele de recurs invocate, Curtea constată că acestea sunt aceleași cu cele invocate inițial în plângerea adresată parchetului și ulterior, la instanța de fond, fiind astfel deja analizate în toate etapele procesuale parcurse și nu prezintă elemente noi, pe baza cărora să poate fi luată în discuție nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate. Față de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu, a sentinței recurate, nu se constată că aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în conformitate cu disp.

art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de petiționarul B.D. împotriva sentinței penale nr. 17 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Cheltuielile rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 31 martie 2009.