ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii

penale de față:

În baza lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin rezoluția din 16 iulie 2009, dată de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, în Dosarul nr. 846/P/2009 s-a dispus, conform art. 228

alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de magistratul judecător P.D. sub aspectul infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

Procurorul a reținut

că la data de 29 iunie 2009, petiționarul R.V. a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului

judecător P.D. de la Curtea de Apel Bacău pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 246 C. pen., faptă pretins a fi fost săvârșită în cadrul soluționării Dosarului

penal nr. 246/32/2009 aflat pe rolul Curții de Apel Bacău.

Efectuând acte

premergătoare, procurorul reține că prin sentința penală nr. 99 din 25 iunie

2009, pronunțată în Dosarul nr. 246/32/2009 al Curții de Apel Bacău - judecătorul

cauzei fiind magistratul P.D. - s-a dispus respingerea, ca nefondată, a

plângerii formulată de petiționarul R.V. împotriva rezoluției nr. 1304/P/2008

din data de 19 martie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Cum în speță, nu s-a

confirmat existența vreunei infracțiuni și cum persoana vătămată nu a prezentat

date, indicii, înscrisuri sau alte probe, s-a constatat că fapta reclamată nu

există.

Plângerea formulată

de petiționar împotriva rezoluției procurorului a fost respinsă prin rezoluția nr.

8471/4049/II-2/2009 din 20 august 2009 dată de procurorul șef al Secției de urmărire

penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale, petiționarul R.V. a formulat plângere la

instanță, în condițiile prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen.,

solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea

începerii urmăririi penale.

Înalta Curte de

Casație și Justiție examinând plângerea, în temeiul disp. art. 278

1

alin.

(7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei se

constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Din examinarea

actelor dosarului rezultă că magistratul judecător P.D. a soluționat plângerea formulată

de petiționarul R.V. împotriva rezoluțiilor nr. 1304/P/2008 din 19 martie 2009 și

nr. 333/II/2/2009 din 18 mai 2009 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Bacău, cauza formând obiectul Dosarului nr. 246/32/2009.

Prin sentința penală nr.

99 din 25 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a dispus respingerea,

ca nefondată a plângerii petiționarului R.V. și menținerea ca legale și temeinice

a rezoluțiilor atacate.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond a formulat recurs petiționarul R.V., dosarul

fiind înaintat spre soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție.

După pronunțarea sentinței

- aceasta nefiind definitivă urmare exercitării căii de atac a recursului -

respectiv la data de 29 iunie 2009 petiționarul R.V. a formulat plângere penală

împotriva magistratului judecător P.D. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză nu pot fi reținute indicii care să contureze

săvârșirea de către magistratul judecător, a vreunei fapte penale și care ar

permite începerea urmăririi penale față de acesta.

Hotărârea pronunțată

în cauză a fost motivată în fapt și în drept, iar eventualele aspecte de nelegalitate

și netemeinicie ale acesteia pot fi invocate în calea de atac a recursului

exercitată de petiționarul R.V.

Pronunțarea unei

hotărâri defavorabile petiționarului nu constituie, prin ea însăși, un indiciu

privind săvârșirea unei infracțiuni, magistratul pronunțând soluția în raport

de probele administrate la dosarul cauzei.

Așa fiind, Înalta

Curte de Casație și Justiție, în temeiul disp. art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul R.V. împotriva rezoluției din 846/P/2009 din 16 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, și va menține rezoluția atacată.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul

R.V. împotriva rezoluției nr. 846/P/2009 din 16 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 300

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

decembrie 2009.