ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 380/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Bacău, prin sentința penală nr. 153 din 9 noiembrie 2009, în baza disp. art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul T.N. împotriva rezoluției nr. 509/II-2 din 22 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut că prin rezoluția din 11 iunie 2009, dispusă în dosarul nr. 1318/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în baza disp. art. 228 alin. (6), cu referire la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., nu s-a început urmărirea penală în contra intimatului B.I., executor judecătoresc, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., de fals intelectual prev. de art. 289 din același cod, precum și de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., din actele premergătoare nerezultând săvârșirea faptelor reclamate, executorul judecătoresc, în realizarea dosarelor execuționale aplicând dispozițiile procedural civile și pe cele ale legii speciale. Plângerea petentului, formulată în conformitate cu disp. art. 275-278 C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția din 22 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Nemulțumit de hotărâre, petentul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac nemotivată. Recursul nu este fondat. Este de amintit că, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., judecând plângerea, se verifică rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și a materialului cauzei, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Ca atare, din examinarea actelor premergătoare efectuate, se constată că T.N. se plânsese procurorului pentru că „executorul judecătoresc B.I. i-a scos la vânzare, prin executare silită, mai multe bunuri pentru o datorie de 9 milioane lei, pe care începuse să o achite în rate”. În fapt, actele premergătoare au reținut că la 27 mai 2002, L.M. a cerut executorului, punerea în executare a sentinței penale nr. 221 din 5 decembrie 2001 a Judecătoriei Bicaz, prin aceasta T.N.

fiind obligat la plata sumei de 10 milioane lei daune și 2 milioane lei cheltuieli judiciare. În realizarea sarcinilor specifice, executorul judecătoresc a emis, către petent, somație și neprimind vreun răspuns, a procedat la executare silită prin poprire asupra drepturilor bănești pe care cel obligat le primea de la SC B.W. SRL Berești –Tazlaia. În continuare, pentru că firma procedase la desfacerea contractului de muncă al celui obligat, executorul a întocmit proces-verbal de situație ce a vizat un imobil proprietate a petentului, evaluare și publicația de vânzare. Parcurgându-se etapele vânzării la licitație, executorul a scos bunul la licitație, procesul-verbal fiind semnat de petent. În aceste condiții, dosarele de executare nr. 85/2002 și nr. 2/2003 nu conțin vreo încălcare, de către executor, a sarcinilor de serviciu și nici nu s-a relevat că ar fi falsificat sau uzitat vreun act fals.

Actul procurorului a mai reținut că o plângere asemănătoare de-a petentului formase obiectul dosarului nr. 577/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, și în acesta dispunându-se neînceperea urmăririi penale în contra intimatului. Sentința recurată fiind legală și temeinică, recursul declarat de petent va fi respins ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., petentul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.N. împotriva sentinței penale nr. 153 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 februarie 2010.