ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1927/2010

Asupra recursului penal de față, Prin Sentința penală nr. 8 din 14 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze de minori și familie, în baza dispozițiilor art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul A.N.T., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul să plătească suma de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 8 octombrie 2009 numitul A.N.T. a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc N. arătând că în cursul lunii iunie 2009, reprezentanții SC H.L.S. SRL Iași au solicitat executorului judecătoresc N.T. declanșarea procedurii executării silite împotriva debitoarei SC S.V.

SRL Neamț și a administratorului A.N.T. în calitate de avalist, pentru recuperarea sumei de 32.391,04 RON reprezentând contravaloarea unor facturi pentru care societatea a emis bilete la ordin refuzate la plată. După întocmirea Dosarului de executare nr. 111/2009, executorul judecătoresc a înaintat Judecătoriei Piatra-Neamț cererea de încuviințare a executări silite, instanța pronunțând încheierea din data de 29 iunie 2009 în Dosarul nr. 4307/279/2009 prin care a încuviințat această cerere împotriva debitoarei SC S.V. SRL Piatra-Neamț. La data de 19 august 2009 a fost dispusă îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul încheierii pronunțate de Judecătoria Piatra-Neamț la data de 29 iunie 2009, în sensul că se va înscrie alături de debitoare și A.N.T., în calitate de avalist.

Față de acest aspect, plângerea formulată în data de 08 octombrie 2009 apare ca fiind lipsită de obiect sub aspectul celei de a doua fapte reclamate, existând dispoziția instanței pentru executarea silită și a persoanei fizice. Pe parcursul efectuării actelor de executare, la data de 01 septembrie 2009, este întocmit procesul-verbal de situație în care se menționează „creditoarea stăruie în executare, cum spațiile de societate sunt ipotecate la bancă, să se extindă executarea silită împotriva avalistului. Este evident faptul că, prin prezentarea întregului context, se constată că executorul judecătoresc a consemnat doar aprecierile creditorului, fără a formula personal aprecieri sau concluzii". În ceea ce privește onorariul stabilit, executorul judecătoresc a menționat faptul că acesta este în sumă de 3.611 RON, fiind în strictă conformitate cu Ordinul ministrului nr. 2550/C/2006.

De altfel, aspectele legate de executare pot fi soluționate pe calea contestațiilor la executare, însă până în prezent nu au fost formulate astfel de cereri de către reclamant. Față de aspectele invocate, reținând că aspectele invocate de petent nu se justifică prin Rezoluția nr. 1421/P/2009 din 4 noiembrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus neînceperea urmăririi penale față de N.T. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 248 1 C. pen. pe motiv că faptele nu există. Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluții a fost respinsă prin Rezoluția nr. 819/II/2/2009 din 8 decembrie 2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Împotriva ambelor rezoluții, în baza art. 278 1 C. proc. pen. a formulat plângere petentul A.N.T., respinsă ca nefondată prin sentința penală recurată. Rezultă din considerentele acestei sentințe recurate că nu se verifică aspectul de nelegalitate invocate de petent. Faptul că nu au fost audiate părțile și nu au fost administrate probe nu poate conduce la admiterea plângerii cât timp procurorul este singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare. Reținând că în cauză nu se justifică aspectele reclamate de petent, instanța de fond a respins ca nefondată plângerea petentului, menținând Rezoluția nr. 1421/P/2009 din 4 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul A.N.T. pe care nu l-a motivat în scris și nici nu s-a prezentat în fața Curții pentru a-l susține oral. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte opinează ca recursul declarat de petiționar nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect fiind respinsă plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale întrucât din actele premergătoare efectuate nu au rezultat aspecte de natură penală în activitatea desfășurată de executorul judecătoresc N.T.

Aspectele de nelegalitate invocate de petiționar cu privire la modul de instrumentare a dosarului de către procuror nu justifică admiterea plângerii cât timp actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate sunt stabilite de procurorul anchetator și nu de părțile implicate în cauza penală. Cu privire la actele de executare contra petentului ca persoană fizică în mod corect a reținut instanța de fond că plângerea a rămas fără obiect sub acest aspect, cât timp s-a dispus îndreptarea erorii materiale urmând a fi urmărite doar bunurile societății. Reținând că sentința instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul petiționarului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.N.T. împotriva Sentinței penale nr. 8 din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2010.