ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1927/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1927/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului
penal de față,
Prin Sentința penală nr. 8 din 14 ianuarie
2010 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze de minori și familie, în baza
dispozițiilor art. 278
1
pct. 8 lit. a) C. proc. pen. a respins ca
nefondată plângerea formulată de petentul A.N.T., iar în baza art. 192 alin.
(2) C. proc. pen. a fost obligat petentul să plătească suma de 100 RON
cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 8 octombrie 2009
numitul A.N.T. a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc
N. arătând că în cursul lunii iunie 2009, reprezentanții SC H.L.S. SRL Iași au
solicitat executorului judecătoresc N.T. declanșarea procedurii executării
silite împotriva debitoarei SC S.V. SRL Neamț și a administratorului A.N.T. în
calitate de avalist, pentru recuperarea sumei de 32.391,04 RON reprezentând
contravaloarea unor facturi pentru care societatea a emis bilete la ordin
refuzate la plată.
După întocmirea
Dosarului de executare nr. 111/2009, executorul judecătoresc a înaintat
Judecătoriei Piatra-Neamț cererea de încuviințare a executări silite, instanța
pronunțând încheierea din data de 29 iunie 2009 în Dosarul nr. 4307/279/2009
prin care a încuviințat această cerere împotriva debitoarei SC S.V. SRL
Piatra-Neamț.
La data de 19 august
2009 a fost dispusă îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul
încheierii pronunțate de Judecătoria Piatra-Neamț la data de 29 iunie 2009, în
sensul că se va înscrie alături de debitoare și A.N.T., în calitate de avalist.
Față de acest aspect,
plângerea formulată în data de 08 octombrie 2009 apare ca fiind lipsită de
obiect sub aspectul celei de a doua fapte reclamate, existând dispoziția
instanței pentru executarea silită și a persoanei fizice.
Pe parcursul
efectuării actelor de executare, la data de 01 septembrie 2009, este întocmit
procesul-verbal de situație în care se menționează „creditoarea stăruie în
executare, cum spațiile de societate sunt ipotecate la bancă, să se extindă
executarea silită împotriva avalistului. Este evident faptul că, prin
prezentarea întregului context, se constată că executorul judecătoresc a
consemnat doar aprecierile creditorului, fără a formula personal aprecieri sau
concluzii".
În ceea ce privește
onorariul stabilit, executorul judecătoresc a menționat faptul că acesta este
în sumă de 3.611 RON, fiind în strictă conformitate cu Ordinul ministrului nr.
2550/C/2006. De altfel, aspectele legate de executare pot fi soluționate pe
calea contestațiilor la executare, însă până în prezent nu au fost formulate
astfel de cereri de către reclamant.
Față de aspectele
invocate, reținând că aspectele invocate de petent nu se justifică prin
Rezoluția nr. 1421/P/2009 din 4 noiembrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Bacău a dispus neînceperea urmăririi penale față de N.T. sub aspectul
săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 248
1
C. pen. pe motiv că faptele nu există.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei
rezoluții a fost respinsă prin Rezoluția nr. 819/II/2/2009 din 8 decembrie 2009
a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Împotriva ambelor
rezoluții, în baza art. 278
1
C. proc. pen. a formulat plângere
petentul A.N.T., respinsă ca nefondată prin sentința penală recurată.
Rezultă din
considerentele acestei sentințe recurate că nu se verifică aspectul de
nelegalitate invocate de petent.
Faptul că nu au fost
audiate părțile și nu au fost administrate probe nu poate conduce la admiterea
plângerii cât timp procurorul este singurul care apreciază asupra oportunității
efectuării verificărilor pe care le consideră necesare.
Reținând că în cauză
nu se justifică aspectele reclamate de petent, instanța de fond a respins ca
nefondată plângerea petentului, menținând Rezoluția nr. 1421/P/2009 din 4
noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Împotriva acestei
sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul A.N.T. pe care nu l-a
motivat în scris și nici nu s-a prezentat în fața Curții pentru a-l susține
oral.
Analizând legalitatea
și temeinicia sentinței recurate sub toate aspectele conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte opinează ca recursul declarat de
petiționar nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce
urmează.
Soluția pronunțată de instanța de fond este legală
și temeinică, în mod corect fiind respinsă plângerea împotriva rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale întrucât din actele premergătoare efectuate nu au
rezultat aspecte de natură penală în activitatea desfășurată de executorul
judecătoresc N.T.
Aspectele de
nelegalitate invocate de petiționar cu privire la modul de instrumentare a
dosarului de către procuror nu justifică admiterea plângerii cât timp actele de
urmărire penală ce urmează a fi efectuate sunt stabilite de procurorul
anchetator și nu de părțile implicate în cauza penală.
Cu privire la actele
de executare contra petentului ca persoană fizică în mod corect a reținut
instanța de fond că plângerea a rămas fără obiect sub acest aspect, cât timp
s-a dispus îndreptarea erorii materiale urmând a fi urmărite doar bunurile
societății.
Reținând că sentința
instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza
art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat
recursul petiționarului.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
petiționarul A.N.T. împotriva Sentinței penale nr. 8 din 14 ianuarie 2010 a
Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie.
Obligă recurentul
petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 14 mai 2010.