ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3621/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, S.I.F. M. în contradictoriu cu A.V.A.S. BUCUREȘTI a formulat contestație la executare împotriva executării silite inițiată prin somația de executare comunicată de către intimată în baza biletului la ordin emis de către SC T.A. SRL Piatra Neamț în favoarea SC B. SA în valoare de 500.000 DOLARI S.U.A., bilet la ordin emis la 3 iunie 1996 și scadent la 3 iunie 1997, pe care apare o mențiune referitoare la acordarea unui aval de către F.P.P. II MOLDOVA. Judecătoria Bacău, prin sentința civilă nr. 7752 din 14 septembrie 2006, a admis excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Bacău și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 45 din O.U.G.

nr. 51/1998. Prin decizia nr. 375 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului Bacău s-a luat act de renunțarea la judecata recursului formulat de recurenta-contestatoare S.I.F. M. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, iar la termenul din 20 octombrie 2009 contestatoarea S.I.F. M. a precizat că renunță la capetele de cerere menționate la pct. 1-8 din contestația la executare, solicitând a fi supuse judecății doar excepția prescripției obligației de plată a biletului la ordin; neîndeplinirea și violarea formalităților legale în ceea ce privește executarea biletului la ordin; încălcarea autonomiei cambiale la moment executării silite. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința nr. 6 din 19 ianuarie 2010, a admis contestația la executare formulată de contestatoarea S.I.F.

M. împotriva executării silite inițiată prin somația de executare comunicată în baza biletului la ordin emis în data de 03 iunie 1996 la Piatra Neamț și scadent în 03 iunie 1997 Piatra Neamț pentru suma de 500.000 DOLARI S.U.A. de către SC T.A. SRL Piatra Neamț în favoarea SC B. SA. A admis excepția prescripției dreptului la executare silită și a anulat executarea silită inițiată de A.V.A.S. BUCUREȘTI în considerarea B.O. în valoare 500.000 DOLARI S.U.A. emis la 3 iunie 1996 de către SC T.A.I. SRL Piatra Neamț în favoarea SC B. SA și avalizat de F.P.P. II M., actual S.I.F. M., cu data scadenței la 3 iunie 1997, constatând prescris dreptul la executare silită. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că, nu sunt incidente dispozițiile art. 13 alin. (5) din O.U.G.

nr. 51/1998 privind termenul special de prescripție de 7 ani, în cauză, fiind incidente dispozițiile Legii nr. 58/1934, biletul la ordin are ca dată scadentă 3 iunie 1997, iar potrivit actelor din dosar rezultă că A.V.A.S. a somat societatea debitoare la 14 iunie 2006, astfel că, termenul de 3 ani socotit de la data scadenței biletului la ordin s-a împlinit în anul 2000, iar executarea silită pornită de A.V.A.S. BUCUREȘTI era prescrisă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata A.V.A.S. BUCUREȘTI, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în subsidiar solicită, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9, 304 1 C. proc.

civ., admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 58/1934 privind prescripția de 3 ani, investirea biletului la ordin si somația cambială. În motivarea recursului, recurenta invocă excepția inadmisibilității contestației la executare formulată împotriva somației de plată emisă de A.V.A.S. BUCUREȘTI, apreciind că în cauză s-a formulat o contestație împotriva unei comunicării a titlurilor executorii efectuată de A.V.A.S., conform dispozițiilor art. 41 art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 și în opinia sa, această comunicare nu reprezintă un act de executare silită. Recurenta susține, în temeiul dispozițiilor art. 387 coroborate cu dispozițiile art. 399 C. proc.

civ., că este inadmisibilă contestația la executare formulată împotriva „somației” de plată, în lipsa unui act de executare silită al A.V.A.S., contestatoarea nefiind prejudiciată în vreun fel de această procedură prealabilă. Mai arată recurenta că, în mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond incidența dispozițiilor Legii nr. 58/1934 privind termenul de prescripție de 3 ani, în cauză fiind aplicabil termenul de prescripție de 7 ani prevăzut de dispozițiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, modalitatea de calcul a acestui termen special de prescripție de 7 ani, se face de la data preluării creanței de către A.V.A.S., sens în care face referire și practica instanței supreme. În aceste condiții, recurenta apreciază că, în cauză, nu operează termenul de prescripție cambială de 3 ani pentru că A.V.A.S.

nu execută și nu somează executarea unui bilet la ordin ci, prin actul de executare contestat S.I.F. M. a fost „somată” să achite debitul/creanța SC T.A. SRL pentru a cărui restituire a garantat. Analizând critica adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul intimatei A.V.A.S. BUCUREȘTI să fie respins, pentru următoarele considerente: Cu privire la excepția inadmisibilității contestației la executare ridicată de recurentă, cu invocarea dispozițiilor art. 387 coroborate cu dispozițiile art. 399 C. proc. civ., față de precizările contestatoarei depuse la termenul din 20 octombrie 2009, prin care a arătat că înțelege să conteste executarea silită pornită de A.V.A.S.

și formele de executare, Înalta Curte urmează a respinge excepția invocată, pentru următoarele considerente: Contestatoarea S.I.F. M. SA în calitate de avalist a biletului la ordin emis la data de 3 iunie 1996 cu scadenta în 3 iunie 1997 de către SC T.A. SRL în favoarea SC B. SA pentru suma de 500.000 DOLARI S.U.A. este un debitor în regres, iar executarea silită împotriva acestuia este supusă normelor speciale prevăzute de Legea nr. 58/1934. Art. 94 din Legea nr. 58/1934 prevede în mod imperativ că orice acțiuni ce rezultă din cambie, text care se aplică și biletului la ordin împotriva acceptantului, se prescriu în termen de 3 ani, care curge de data scadenței. Prescripția cambială curge de la scadență atât pentru dreptul la acțiune cât și pentru dreptul la executare silită, posesorul titlului având potrivit art. 63 din același act normativ un drept de opțiune între a promova acțiunea cambială directă sau a trece la executarea cambială.

In speță, se constată că recurenta, în mod efectiv, a trecut la executare, iar somația primită prevedea în mod expres că dacă în 5 zile lucrătoare nu se va plăti suma, se va dispune blocarea conturilor contestatoarei, ori, în calitate de persoană prejudiciată, exista un interes pentru introducerea contestației la executare, pe care aceasta a promovat-o cu scopul de a obține desființarea actelor de executare întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale. Întrucât în dreptul cambial nu sunt prevederi legate de contestația la executare, dar se admite că aceasta poate fi promovată după regulile generale, se reține că pe această cale partea interesată poate cere sancționarea nerespectării dispozițiilor privitoare la actele de executare silită, cu alte cuvinte pe această cale pot fi îndepărtate prin anulare actele de executare.

În condițiile în care s-ar admite că debitorul cambial (avalistul în speță) nu are la dispoziție contestația la executare silită, s-ar ajunge la o soluție inechitabilă, ca debitorul urmărit, atunci când formalitățile de executare ar fi început, să nu aibă la dispoziție nicio cale de atac specifică execuției. În raport de aceste prevederi legale, se constată că executarea silită a biletului la ordin cade sub incidența legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, ale cărei dispoziții nu au fost modificate sau abrogate prin O.U.G. nr. 51/1998, astfel că, fată de data scadentei biletului la ordin în valoare de 500.000 DOLARI S.U.A. - 3 iunie 1997, somația de executare expediată contestatoarei în temeiul acestui titlu executor la data de 14 iunie 2006 a fost comunicată peste termenul de 3 ani prevăzut de Legea nr. 58/1934.

De asemenea, se constată că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 privind termenul special de prescripție de 7 ani, întrucât acest act normativ nu cuprinde dispoziții derogatorii de la Legea specială nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, fiind Iară relevanță faptul că titularul biletului la ordin este A.V.A.S. sau că dreptul incorporat în acest bilet reprezintă o creanță neperformantă preluată de la B. Aceasta rezultă și din dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care prevăd la art. 63 că o lege specială nu poate fi abrogată de o altă lege decât în mod expres și poate fi dispusă, de regulă printr-o dispoziție distinctă la finalul actului normativ respectiv.

Chiar în situația în care s-ar aplica termenul special de prescripție de 7 ani prevăzut de O.U.G. nr. 51/1998, somația la executare din 14 iunie 2006 a fost comunicată după împlinirea acestui termen, care se calculează de la data scadenței - 3 iunie 1997 și nu de la data preluării creanței A.V.A.S. Așa fiind, în considerarea dispozițiilor legale mai sus-evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul intimatei A.V.A.S. BUCUREȘTI.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de intimata

A.V.A.S. BUCUREȘTI

împotriva sentinței nr. 6 din 19 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2010.