ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3621/2010

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Bacău, S.I.F. M. în contradictoriu cu A.V.A.S. BUCUREȘTI a

formulat contestație la executare împotriva executării silite inițiată prin

somația de executare comunicată de către intimată în baza biletului la ordin

emis de către SC T.A. SRL Piatra Neamț în favoarea SC B. SA în valoare de

500.000 DOLARI S.U.A., bilet la ordin emis la 3 iunie 1996 și scadent la 3

iunie 1997, pe care apare o mențiune referitoare la acordarea unui aval de

către F.P.P.

II

MOLDOVA.

Judecătoria Bacău, prin sentința

civilă nr. 7752 din 14 septembrie 2006, a admis excepția necompetentei

materiale a Judecătoriei Bacău și a declinat competenta de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 45 din O.U.G.

nr. 51/1998.

Prin decizia nr. 375

din 8 aprilie 2009 a Tribunalului Bacău

s-a

luat act de renunțarea la judecata recursului formulat de

recurenta-contestatoare S.I.F. M.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, iar la termenul din 20

octombrie 2009 contestatoarea S.I.F. M. a precizat că renunță la capetele de

cerere menționate la pct. 1-8 din contestația la executare, solicitând a fi

supuse judecății doar excepția prescripției obligației de plată a biletului la

ordin; neîndeplinirea și violarea formalităților legale în ceea ce privește

executarea biletului la ordin; încălcarea autonomiei cambiale la moment

executării silite.

Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, prin sentința nr. 6 din 19 ianuarie 2010, a admis contestația la

executare formulată de contestatoarea S.I.F. M. împotriva executării silite

inițiată prin somația de executare

comunicată

în baza biletului la ordin emis în data de 03 iunie 1996

la Piatra Neamț

și scadent în 03 iunie 1997 Piatra Neamț pentru

suma de 500.000 DOLARI S.U.A. de către SC T.A. SRL Piatra

Neamț

în favoarea SC B. SA.

A admis excepția prescripției

dreptului la executare silită

și a anulat

executarea silită inițiată de A.V.A.S. BUCUREȘTI în considerarea B.O. în

valoare 500.000 DOLARI S.U.A. emis la 3 iunie 1996 de

către SC T.A.I.

SRL Piatra Neamț în favoarea

SC B. SA și

avalizat de F.P.P.

II

M., actual

S.I.F.

M., cu data scadenței la 3 iunie 1997, constatând prescris dreptul la executare

silită.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel

București a reținut că, nu sunt incidente dispozițiile art. 13 alin. (5) din O.U.G.

nr. 51/1998 privind termenul special de prescripție de 7 ani, în cauză, fiind

incidente dispozițiile Legii nr. 58/1934, biletul la ordin are ca dată scadentă

3 iunie 1997, iar potrivit actelor din dosar rezultă că A.V.A.S. a somat

societatea debitoare la 14 iunie 2006, astfel că, termenul de 3 ani socotit de

la data scadenței biletului la ordin s-a împlinit în anul 2000, iar executarea

silită pornită de A.V.A.S. BUCUREȘTI era prescrisă.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs intimata

A.V.A.S. BUCUREȘTI,

solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în subsidiar solicită, în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9, 304

1

C. proc. civ., admiterea

recursului, modificarea hotărârii recurate și respingerea contestației la

executare ca neîntemeiată, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 58/1934

privind prescripția de 3 ani,

investirea

biletului la ordin si somația cambială.

În motivarea recursului, recurenta

invocă excepția inadmisibilității contestației la executare formulată împotriva

somației de plată emisă de A.V.A.S.

BUCUREȘTI, apreciind că

în cauză s-a

formulat o contestație împotriva unei comunicării a

titlurilor

executorii efectuată de A.V.A.S., conform dispozițiilor art. 41 art. 58 din O.U.G.

nr. 51/1998 și în opinia sa, această

comunicare

nu reprezintă un act de executare silită.

Recurenta susține, în temeiul

dispozițiilor art. 387 coroborate cu dispozițiile art. 399 C. proc. civ., că

este inadmisibilă contestația la executare formulată împotriva „somației” de

plată, în lipsa unui act de executare silită al A.V.A.S., contestatoarea

nefiind prejudiciată în vreun fel de această procedură prealabilă.

Mai arată recurenta că, în mod greșit

s-a apreciat de către

instanța de fond

incidența dispozițiilor Legii nr. 58/1934 privind

termenul de

prescripție de 3 ani, în cauză fiind aplicabil termenul de prescripție de 7 ani

prevăzut de dispozițiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, modalitatea

de calcul a acestui

termen special de

prescripție de 7 ani, se face de la data preluării

creanței de către A.V.A.S.,

sens în care face referire și practica instanței supreme.

În aceste condiții, recurenta

apreciază că, în cauză, nu operează termenul de prescripție cambială de 3 ani

pentru că A.V.A.S. nu execută și nu somează executarea unui bilet la ordin ci,

prin actul de executare contestat S.I.F. M. a fost „somată” să achite

debitul/creanța SC T.A. SRL pentru a cărui restituire a garantat.

Analizând critica adusă deciziei

atacate, Înalta Curte

constată că aceasta

este nefondată, urmând ca recursul intimatei

A.V.A.S. BUCUREȘTI să fie

respins, pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepția inadmisibilității

contestației la executare ridicată de recurentă, cu invocarea dispozițiilor art.

387 coroborate cu dispozițiile art. 399 C.

proc. civ., față

de precizările contestatoarei depuse la termenul din 20

octombrie 2009, prin care a arătat că înțelege să conteste executarea silită

pornită de A.V.A.S. și formele de executare, Înalta Curte urmează a respinge

excepția invocată, pentru următoarele considerente:

Contestatoarea S.I.F. M. SA în

calitate de avalist a biletului la ordin emis la data de 3 iunie 1996 cu

scadenta în 3 iunie 1997 de către SC T.A. SRL în favoarea SC B. SA pentru suma

de 500.000 DOLARI S.U.A. este un debitor în regres, iar executarea silită

împotriva acestuia este supusă

normelor

speciale prevăzute de Legea nr. 58/1934.

Art. 94 din Legea

nr. 58/1934 prevede în mod imperativ că

orice

acțiuni ce rezultă din cambie, text care se aplică și biletului la ordin

împotriva acceptantului, se prescriu în termen de 3 ani, care curge de data

scadenței.

Prescripția cambială curge de la

scadență atât pentru dreptul la acțiune cât și pentru dreptul la executare

silită, posesorul titlului având potrivit art. 63 din același act normativ un

drept de opțiune între a promova acțiunea cambială directă sau a trece la

executarea cambială.

In speță, se constată că recurenta, în

mod efectiv, a trecut

la executare, iar

somația primită prevedea în mod expres că dacă

în 5 zile lucrătoare nu

se va plăti suma, se va dispune blocarea conturilor contestatoarei, ori, în

calitate de persoană

prejudiciată, exista un

interes pentru introducerea contestației la

executare, pe care aceasta a

promovat-o cu scopul de a obține desființarea actelor de executare întocmite cu

nerespectarea dispozițiilor legale.

Întrucât în dreptul cambial nu sunt

prevederi legate de contestația la executare, dar se admite că aceasta poate fi

promovată după regulile generale, se reține că pe această cale partea

interesată poate cere sancționarea nerespectării dispozițiilor privitoare la

actele de executare silită, cu alte cuvinte pe această cale pot fi îndepărtate

prin anulare actele de executare.

În condițiile în care s-ar admite că

debitorul cambial (avalistul în speță) nu are la dispoziție contestația la

executare silită, s-ar ajunge la o soluție inechitabilă, ca debitorul urmărit,

atunci când formalitățile de executare ar fi

început, să nu aibă la

dispoziție

nicio cale de atac specifică execuției.

În raport de aceste prevederi legale,

se constată că executarea silită a biletului la ordin cade sub incidența legii nr.

58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, ale cărei dispoziții

nu au fost modificate sau abrogate prin O.U.G. nr.

51/1998, astfel

că, fată de data

scadentei biletului la ordin în valoare de 500.000

DOLARI S.U.A. - 3

iunie 1997, somația de executare expediată contestatoarei în temeiul acestui

titlu executor la data de 14 iunie 2006 a fost comunicată peste termenul de 3

ani prevăzut de Legea nr. 58/1934.

De asemenea, se constată că, în speță,

nu sunt aplicabile dispozițiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998

privind termenul special de prescripție de 7 ani, întrucât acest act normativ

nu cuprinde dispoziții derogatorii de la Legea specială nr. 58/1934 asupra

cambiei și biletului la ordin, fiind Iară relevanță faptul că titularul

biletului la ordin este A.V.A.S. sau că dreptul incorporat în acest bilet

reprezintă o creanță neperformantă preluată de la

B.

Aceasta rezultă

și din dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind

normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative, care prevăd la art. 63 că o lege specială nu poate fi abrogată de o

altă lege decât în mod expres și poate fi dispusă,

de regulă printr-o dispoziție distinctă la finalul actului normativ

respectiv.

Chiar în situația în care s-ar aplica

termenul special de prescripție de 7 ani prevăzut de O.U.G. nr. 51/1998,

somația la executare din 14 iunie 2006 a fost comunicată după împlinirea

acestui termen, care se calculează de la data scadenței - 3 iunie 1997 și nu de

la data preluării creanței A.V.A.S.

Așa fiind, în considerarea dispozițiilor

legale mai sus-evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge, ca nefondat, recursul intimatei A.V.A.S. BUCUREȘTI.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat, recursul

declarat de intimata

A.V.A.S. BUCUREȘTI

împotriva sentinței nr. 6 din 19 ianuarie

2010 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 noiembrie 2010.