ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2264/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată instanței, petenta SIF M. SA

a formulat opoziție la somația de executare comunicată de

A.V.A.S. București, în baza biletului la ordin emis de Asociația T.

București în favoarea SC B. SA, la data de 29 septembrie1995, solicitând

instanței următoarele:

- să se constate lipsa unui

titlu executoriu valabil aflat în posesia A.V.A.S., care să justifice

plata sumei din biletul la ordin invocat,

- să se constate lipsa dovezii

unei posesii valabile a biletului la ordin de către A.V.A.S.,

- să se constate nulitatea

actelor de executare ca urmare a neprezentării în termen a biletului la

ordin,

- să se constate

prescripția obligației de plată, a biletului la ordin,

- să se constate nulitatea

biletului la ordin pentru vicii grave de formă, respectiv inexistența

unor semnături valabile care să valideze obligația cambială

și să oblige societatea din acest punct de vedere,

- să se constate că

beneficiarul inițial și posesorul actual au acționat cu

bună- știință în paguba celorlalți participanți

la nextul cambial,

- suspendarea executării

până la soluționarea definitivă a litigiului.

Prin sentința nr. 10468 din 25

octombrie 2006, Judecătoria Bacău a admis excepția de

necompetență materială invocată de intimată și a

dispus declinarea de competență în soluționarea cauzei, în

favoarea Curții de Apel București.

Recursul declarat de petentă

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 219

din 2 martie 2007 a Tribunalului Bacău, secția civilă, care a

statuat că executarea silită declanșată de A.V.A.S.

privește o creanță neperformantă preluată la datoria

publică, fiind incidente prevederile O.U.G. nr. 51/1998 care

stabilește o competență excepțională, respectiv a

curții de apel în a cărei rază teritorială se află

sediul pârâtului.

Soluționând cauza, Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială, a pronunțat

sentința nr. 125 din 26 octombrie 2009 prin care a respins excepția

de necompetență materială, a admis excepția lipsei de

interes invocată de A.V.A.S. București și a respins

contestația la executare formulată de SIF M. SA ca lipsită de

interes.

În considerentele sentinței,

instanța a constatat că la data de 22 mai 2009, petenta a depus

precizări cu privire la obiectul cererii, arătând că aceasta are

natura unei contestații la executare silită pornită de A.V.A.S.,

iar la data de 26 octombrie 2009 a susținut – contrar precizării

menționate că cererea sa este o opoziție cambială,

întemeiată pe prevederile art. 62 din Legea nr. 88/1934, apreciind că

aceasta este de competența judecătoriei.

De asemenea, instanța a mai

constatat că, la același termen, intimata a invocat excepția

lipsei de interes a petentei în condițiile în care, împotriva

aceluiași bilet la ordin a mai fost admisă o contestație la

executare prin sentința nr. 238/2007 pronunțată de Curtea de

Apel București.

Cu privire la excepția de

necompetență materială a Curții de Apel București s-a

apreciat că este nefondată întrucât, așa cum s-a reținut

și prin decizia nr. 219 din 2 martie 2007- decizie irevocabilă, cererea

petentei privește drepturi și obligații în legătură cu

activele bancare preluate a A.V.A.S., astfel că sunt incidente prevederile

art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 potrivit cu care competența de

soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București.

S-a mai considerat că

precizările succesive ale petentei cu privire la obiectul cauzei s-au

efectuat cu încălcarea prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., iar

cum acestea au privit exclusiv competența de soluționare a cauzei,

aceasta a fost tranșată în mod irevocabilă de către Tribunalul

Brăila.

În ce privește excepția

lipsei de interes invocată de intimată s-a constatat că prin

sentința comercială nr. 238/2007 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială, rămasă

irevocabilă prin decizia nr. 3784 din 16 decembrie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

s-a admis contestația la executare formulată de aceeași

petentă și s-a dispus anularea formelor de executare declanșate

de A.V.A.S., în baza aceluiași bilet la ordin.

Așa fiind, instanța a considerat

că interesul petentei nu mai este actual.

Împotriva sentinței a declarat

recurs petenta, care a invocat prevederile art. 304 pct. 3–9 C. proc. civ., în

dezvoltarea cărora susține următoarele:

Instanța de fond a

soluționat în mod nelegal excepția necompetenței materiale,

reținându-se în mod greșit că aceasta a fost stabilită în

mod absolut prin hotărârea Tribunalului Bacău.

Consideră că eroarea

fundamentală a instanței constă în faptul că, o

hotărâre de declinare de competență are autoritate de lucru

judecat numai în ceea ce privește dezînestirea instanței respective,

iar nu și în privința învestirii unei alte instanțe pentru

că aceasta trebuie să-și verifice propria competență.

Instanța de fond a schimbat în

mod nelegal obiectul cererii cu care a fost sesizată, încălcând

principiul disponibilității părților.

Recurenta arată că a

învestit instanța cu soluționarea unei opoziții cambiale,

întemeiată pe dispozițiile art. 61 și art. 62 din Legea nr. 58/1934,

iar instanța întâi sesizată a schimbat obiectul cererii apreciind

că a fost sesizată cu o contestație la executare.

Se apreciază că

recalificarea obiectului cererii este abuzivă și nu are autoritate de

lucru judecat, obiectul real al cererii fiind opoziția cambială.

Hotărârea instanței de

fond este nelegală pentru că judecarea cauzei s-a făcut

după dispoziții legale inaplicabile în speță.

În dezvoltarea acestei critici se

arată că – prin cererea adresată instanței – s-a indicat în

mod expres obiectul acesteia ca fiind opoziția cambială prin care a

urmărit desființarea titlului executoriu, indiferent dacă actele

de executare sunt sau nu contestate.

Prin întâmpinarea depusă la 9

iunie 2010, intimata A.V.A.S. București a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

Analizând sentința atacată

prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 219 din 2 martie

2007 pronunțată de Tribunalul Bacău, dată în

soluționarea recursului declarat împotriva hotărârii de declinare a competenței

dispusă de Judecătoria Bacău prin sentința nr. 10468 din 25

octombrie 2006 s-a statuat în mod irevocabil asupra competenței materiale

în soluționarea cauzei, situație în care, în mod corect, s-a dat

eficiență puterii de lucru judecat a deciziei atacate, fiind

nefundamentate susținerile recurentei cu privire la faptul că o

asemenea hotărâre ar avea autoritate numai în ceea ce privește

dezînvestirea instanței.

Nici critica prin care se

susține că instanța de fond a schimbat obiectul cererii,

încălcând dreptul de dispoziție al părții nu este

fondată câtă vreme, prin decizia nr. 219 din 2 martie 2007 – anterior

menționată, analizarea competenței materiale s-a axat pe

calificarea obiectului cererii de către instanța de recurs,

calificare ce a intrat de asemenea, în puterea lucrului judecat.

De altfel, prin actele depuse la

instanța stabilită ca fiind competentă în soluționarea

cauzei, recurenta însăși a dovedit o inconsecvență asupra

demersului său juridic apreciind fie că este vorba de o contestație

la executare, fie că este o opoziție cambială, precizări

făcute însă, cu încălcarea prevederilor art. 132 C. proc. civ.

și oricum inutile raportat la cele arătate anterior.

În atare situație, recurenta

susține în mod nefundamentat că judecarea cauzei s-ar fi făcut

după dispoziții legale inaplicabile în cauză, mai ales că

tocmai incidența în cauză a prevederilor O.U.G. nr. 51/1998 a fost

esențială în stabilirea instanței competente în

soluționarea cauzei.

Pentru considerentele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

contestatoarea SIF M. SA Bacău împotriva sentinței comerciale nr. 125

din 26 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 iunie 2010.