ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2264/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată instanței, petenta SIF M. SA a formulat opoziție la somația de executare comunicată de A.V.A.S.

București, în baza biletului la ordin emis de Asociația T. București în favoarea SC B. SA, la data de 29 septembrie1995, solicitând instanței următoarele: - să se constate lipsa unui titlu executoriu valabil aflat în posesia A.V.A.S., care să justifice plata sumei din biletul la ordin invocat, - să se constate lipsa dovezii unei posesii valabile a biletului la ordin de către A.V.A.S., - să se constate nulitatea actelor de executare ca urmare a neprezentării în termen a biletului la ordin, - să se constate prescripția obligației de plată, a biletului la ordin, - să se constate nulitatea biletului la ordin pentru vicii grave de formă, respectiv inexistența unor semnături valabile care să valideze obligația cambială și să oblige societatea din acest punct de vedere, - să se constate că beneficiarul inițial și posesorul actual au acționat cu bună- știință în paguba celorlalți participanți la nextul cambial, - suspendarea executării până la soluționarea definitivă a litigiului.

Prin sentința nr. 10468 din 25 octombrie 2006, Judecătoria Bacău a admis excepția de necompetență materială invocată de intimată și a dispus declinarea de competență în soluționarea cauzei, în favoarea Curții de Apel București. Recursul declarat de petentă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 219 din 2 martie 2007 a Tribunalului Bacău, secția civilă, care a statuat că executarea silită declanșată de A.V.A.S. privește o creanță neperformantă preluată la datoria publică, fiind incidente prevederile O.U.G. nr. 51/1998 care stabilește o competență excepțională, respectiv a curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului. Soluționând cauza, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a pronunțat sentința nr. 125 din 26 octombrie 2009 prin care a respins excepția de necompetență materială, a admis excepția lipsei de interes invocată de A.V.A.S.

București și a respins contestația la executare formulată de SIF M. SA ca lipsită de interes. În considerentele sentinței, instanța a constatat că la data de 22 mai 2009, petenta a depus precizări cu privire la obiectul cererii, arătând că aceasta are natura unei contestații la executare silită pornită de A.V.A.S., iar la data de 26 octombrie 2009 a susținut – contrar precizării menționate că cererea sa este o opoziție cambială, întemeiată pe prevederile art. 62 din Legea nr. 88/1934, apreciind că aceasta este de competența judecătoriei. De asemenea, instanța a mai constatat că, la același termen, intimata a invocat excepția lipsei de interes a petentei în condițiile în care, împotriva aceluiași bilet la ordin a mai fost admisă o contestație la executare prin sentința nr. 238/2007 pronunțată de Curtea de Apel București.

Cu privire la excepția de necompetență materială a Curții de Apel București s-a apreciat că este nefondată întrucât, așa cum s-a reținut și prin decizia nr. 219 din 2 martie 2007- decizie irevocabilă, cererea petentei privește drepturi și obligații în legătură cu activele bancare preluate a A.V.A.S., astfel că sunt incidente prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 potrivit cu care competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București. S-a mai considerat că precizările succesive ale petentei cu privire la obiectul cauzei s-au efectuat cu încălcarea prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., iar cum acestea au privit exclusiv competența de soluționare a cauzei, aceasta a fost tranșată în mod irevocabilă de către Tribunalul Brăila.

În ce privește excepția lipsei de interes invocată de intimată s-a constatat că prin sentința comercială nr. 238/2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3784 din 16 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, s-a admis contestația la executare formulată de aceeași petentă și s-a dispus anularea formelor de executare declanșate de A.V.A.S., în baza aceluiași bilet la ordin. Așa fiind, instanța a considerat că interesul petentei nu mai este actual. Împotriva sentinței a declarat recurs petenta, care a invocat prevederile art. 304 pct. 3–9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora susține următoarele: Instanța de fond a soluționat în mod nelegal excepția necompetenței materiale, reținându-se în mod greșit că aceasta a fost stabilită în mod absolut prin hotărârea Tribunalului Bacău.

Consideră că eroarea fundamentală a instanței constă în faptul că, o hotărâre de declinare de competență are autoritate de lucru judecat numai în ceea ce privește dezînestirea instanței respective, iar nu și în privința învestirii unei alte instanțe pentru că aceasta trebuie să-și verifice propria competență. Instanța de fond a schimbat în mod nelegal obiectul cererii cu care a fost sesizată, încălcând principiul disponibilității părților. Recurenta arată că a învestit instanța cu soluționarea unei opoziții cambiale, întemeiată pe dispozițiile art. 61 și art. 62 din Legea nr. 58/1934, iar instanța întâi sesizată a schimbat obiectul cererii apreciind că a fost sesizată cu o contestație la executare.

Se apreciază că recalificarea obiectului cererii este abuzivă și nu are autoritate de lucru judecat, obiectul real al cererii fiind opoziția cambială. Hotărârea instanței de fond este nelegală pentru că judecarea cauzei s-a făcut după dispoziții legale inaplicabile în speță. În dezvoltarea acestei critici se arată că – prin cererea adresată instanței – s-a indicat în mod expres obiectul acesteia ca fiind opoziția cambială prin care a urmărit desființarea titlului executoriu, indiferent dacă actele de executare sunt sau nu contestate. Prin întâmpinarea depusă la 9 iunie 2010, intimata A.V.A.S. București a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 219 din 2 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău, dată în soluționarea recursului declarat împotriva hotărârii de declinare a competenței dispusă de Judecătoria Bacău prin sentința nr. 10468 din 25 octombrie 2006 s-a statuat în mod irevocabil asupra competenței materiale în soluționarea cauzei, situație în care, în mod corect, s-a dat eficiență puterii de lucru judecat a deciziei atacate, fiind nefundamentate susținerile recurentei cu privire la faptul că o asemenea hotărâre ar avea autoritate numai în ceea ce privește dezînvestirea instanței.

Nici critica prin care se susține că instanța de fond a schimbat obiectul cererii, încălcând dreptul de dispoziție al părții nu este fondată câtă vreme, prin decizia nr. 219 din 2 martie 2007 – anterior menționată, analizarea competenței materiale s-a axat pe calificarea obiectului cererii de către instanța de recurs, calificare ce a intrat de asemenea, în puterea lucrului judecat. De altfel, prin actele depuse la instanța stabilită ca fiind competentă în soluționarea cauzei, recurenta însăși a dovedit o inconsecvență asupra demersului său juridic apreciind fie că este vorba de o contestație la executare, fie că este o opoziție cambială, precizări făcute însă, cu încălcarea prevederilor art. 132 C. proc.

civ. și oricum inutile raportat la cele arătate anterior. În atare situație, recurenta susține în mod nefundamentat că judecarea cauzei s-ar fi făcut după dispoziții legale inaplicabile în cauză, mai ales că tocmai incidența în cauză a prevederilor O.U.G. nr. 51/1998 a fost esențială în stabilirea instanței competente în soluționarea cauzei. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatoarea SIF M. SA Bacău împotriva sentinței comerciale nr. 125 din 26 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2010.