ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3784/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3784/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei
Bacău, contestatoarea S.I.F. Moldova SA a formulat, în contradictoriu cu A.V.A.S.,
contestație la executarea silită, inițiată prin
somația de executare comunicată de intimată în baza biletului la
ordin emis de Asociația T. Piatra Neamț în favoarea SC B. SA, în
valoare de 250.000 dolari S.U.A.
Judecătoria Bacău,
prin sentința civilă nr. 11014, pronunțată la data 9
noiembrie 2006, a admis excepția de necompetență materială
a acestei instanțe, invocată de intimată și a declinat competența
soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București,
cu motivarea că, în speță, sunt incidente dispozițiile
derogatorii ale O.U.G. nr. 51/1998, cu referire la art. 45, întrucât obiectul
litigiului poartă asupra unui activ bancar preluat de A.V.A.S., care este
parte în cauză.
Investită cu
soluționarea contestației la executare dedusă
judecății, secția a V-a comercială a Curții de Apel
București, a admis-o și a dispus anularea formelor de executare
efectuate de A.V.A.S. în baza titlurilor executorii reprezentate de biletul la
ordin în valoare de 250.000 dolari S.U.A., emis la 29 septembrie 1995 de
Asociația T. și de Convenția de Scontare din 2 octombrie 1995.
Pentru a pronunța
această hotărâre instanța de executare a reținut, în
principal, că prezenta executare a fost promovată de A.V.A.S.,
conform dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1998, republicată prin
comunicarea titlurilor executorii potrivit art. 41 alin. (1), art. 42 și art.
58 și că, odată preluată creanța neperformantă de
către A.V.A.S., aceasta va fi urmărită în baza
dispozițiilor legii speciale în dauna normelor specifice, aplicabile
anumitor titluri executorii, respectiv a Legii nr. 58/1934, întrucât
creanța preluată la datoria publică internă dobândește
un regim special, inclusiv în ceea ce privește valorificarea ei și a
apreciat ca fiind întemeiate susținerile contestatoarei sub aspectul
prescripției extinctive, având în vedere că biletul la ordin a avut
scadența la data de 27 septembrie 1996, iar cesiunea de creanță
s-a produs la data de 24 iunie 1999, deci anterior împlinirii termenului de
prescripție de 3 ani, astfel că acesta a devenit de 7 ani, conform art.
13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, completată prin O.U.G. nr. 64/1999
și prin Legea nr. 409/2001, înlăturând apărarea intimatei în sensul
că acest din urmă termen curge de la data cesiunii, constatând
că, în cauză, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau
suspendare a cursului prescripției, întrucât executarea silită
începută de SC B. SA, ce a format obiectul dosarului de executare nr. 2039/1997
al Judecătoriei Bacău, a fost anulată, prin sentința
civilă nr. 6091 din 15 mai 1998 a Judecătoriei Bacău,
rămasă irevocabilă, iar recunoașterea datoriei de
către debitoarea principală nu are efecte asupra avalistului,
față de caracterul autonom și independent al garanției date
prin aval.
Împotriva menționatei
sentințe a formulat recurs atât contestatoarea cât și intimata.
Recurenta contestatoare
S.I.F. Moldova SA a invocat ca temei de drept al cererii sale de recurs
prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., arătând, în
esență, în dezvoltarea acestor motive că motivarea
hotărârii atacate este străină de situația invocată de
contestatoare în susținerea nulității formelor de executare
și că a aplicat greșit și a încălcat legea, neobservând
că titlul executoriu este un titlu cambial căruia i se aplică
prevederile menționatei legi cu caracter special și exclusivist.
Recurenta intimată
A.V.A.S. a invocat motivul prevăzut de art. 3041 C. proc. civ.,
arătând că instanța de apel a făcut o greșită
aplicare a dispozițiilor speciale, în ce privește calcularea
termenului de prescripție extinctivă, respectiv a art. 13 alin. (5)
din O.U.G. nr. 51/1998, întrucât a calculat acest termen de 7 ani din momentul scadenței
biletului la ordin: 27 septembrie 1996 și nu din momentul cesiunii de creanță
efectuată, prin contract, la data de 24 iunie 1999, dată de la care
curge un nou termen special de 7 ani, aspecte ce se circumscriu, cu aplicarea art.
306 alin. (3) motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A.V.A.S. a solicitat
respingerea recursului contestatoarei, prin întâmpinarea formulată în
cauză, apreciind nefondate criticile aduse de această parte
sentinței recurate, întrucât concluziile Curții de Apel București,
fondate pe temeiuri juridice derogatorii de la dreptul comun, sunt temeinice
și legale.
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, în ce privește
recursul contestatoarei S.I.F. Moldova SA se constată că aspectele
invocate de aceasta în susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct.
7 și 9 C. proc. civ. nu se justifică, având în vedere că
instanța de executare nu a avut a examina fondul contestației,
față de excepția prescripției dreptului intimatei A.V.A.S.
de a cere executarea silită, pe care și-a fundamentat soluția
pronunțată, iar în susținerea motivului prevăzut de art. 304
pct. 9 C. proc. civ. nu este vizată nelegalitatea sentinței atacate,
dat fiind că aceasta răspunde chiar susținerilor contestatoarei
cu privire la incidența prescripției în cauză, ci sunt
dezvoltate argumente în favoarea priorității dreptului cambial în
raport cu O.U.G. nr. 51/1998.
Cu referire la recursul
intimatei, este de observat că soluționarea excepției
prescripției dreptului de a cere executarea silită de către
instanța de executare este corectă, dar pentru considerente diferite.
Astfel, biletul la ordin, ce
reprezintă titlul executoriu în speță, era scadent, la data de
27 septembrie 1996, cum chiar recurenta contestatoare arată prin cererea
de recurs, dată de la care se calculează termenul de prescripție
de 3 ani, prevăzut în art. 94 din Legea nr. 58/1934 și nu cel
prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 de 7 ani – întrucât
acest act normativ nu cuprinde dispoziții exprese în sensul derogării
sale de la o altă lege specială cum este Legea nr. 58/1934 - fiind
lipsită de relevanță, din această perspectivă, faptul
că la data de 24 iunie 1999, când s-a încheiat contractul de cesiune a
creanței neperformante, dreptul de a cere executarea silită nu se
împlinise și, nefondată, susținerea că, de la data cesiunii
de creanță se calculează un nou termen de prescripție de 7
ani, chiar în ipoteza în care s-ar aplica dispozițiile art. 13 alin. (5)
din O.U.G. nr. 51/1998, aspect ce rezultă din chiar cuprinsul acestui text
legal, care stabilește doar un termen de prescripție special, nu
și momentul de la care acesta începe să curgă, reglementat de
dispozițiile dreptului comun în materie, respectiv de art. 7 alin. (1) din
Decretul nr. 167/1958 – așa încât nu se poate reține nici incidența
motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nici cea a art.
3041, invocat.
Pentru aceste considerente,
în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va
respinge recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de S.I.F. Moldova SA Bacău, împotriva sentinței Curții de Apel
București nr. 238 din 14 decembrie 2007, ca nefondat.
Respinge recursul declarat
de A.V.A.S. București, împotriva aceleiași sentințe, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 16 decembrie 2008.