ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3784/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Judecătoriei Bacău, contestatoarea S.I.F. Moldova SA a formulat, în contradictoriu cu A.V.A.S., contestație la executarea silită, inițiată prin somația de executare comunicată de intimată în baza biletului la ordin emis de Asociația T. Piatra Neamț în favoarea SC B. SA, în valoare de 250.000 dolari S.U.A. Judecătoria Bacău, prin sentința civilă nr. 11014, pronunțată la data 9 noiembrie 2006, a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe, invocată de intimată și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, cu motivarea că, în speță, sunt incidente dispozițiile derogatorii ale O.U.G.

nr. 51/1998, cu referire la art. 45, întrucât obiectul litigiului poartă asupra unui activ bancar preluat de A.V.A.S., care este parte în cauză. Investită cu soluționarea contestației la executare dedusă judecății, secția a V-a comercială a Curții de Apel București, a admis-o și a dispus anularea formelor de executare efectuate de A.V.A.S. în baza titlurilor executorii reprezentate de biletul la ordin în valoare de 250.000 dolari S.U.A., emis la 29 septembrie 1995 de Asociația T. și de Convenția de Scontare din 2 octombrie 1995. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de executare a reținut, în principal, că prezenta executare a fost promovată de A.V.A.S., conform dispozițiilor O.U.G.

nr. 51/1998, republicată prin comunicarea titlurilor executorii potrivit art. 41 alin. (1), art. 42 și art. 58 și că, odată preluată creanța neperformantă de către A.V.A.S., aceasta va fi urmărită în baza dispozițiilor legii speciale în dauna normelor specifice, aplicabile anumitor titluri executorii, respectiv a Legii nr. 58/1934, întrucât creanța preluată la datoria publică internă dobândește un regim special, inclusiv în ceea ce privește valorificarea ei și a apreciat ca fiind întemeiate susținerile contestatoarei sub aspectul prescripției extinctive, având în vedere că biletul la ordin a avut scadența la data de 27 septembrie 1996, iar cesiunea de creanță s-a produs la data de 24 iunie 1999, deci anterior împlinirii termenului de prescripție de 3 ani, astfel că acesta a devenit de 7 ani, conform art. 13 alin. (5) din O.U.G.

nr. 51/1998, completată prin O.U.G. nr. 64/1999 și prin Legea nr. 409/2001, înlăturând apărarea intimatei în sensul că acest din urmă termen curge de la data cesiunii, constatând că, în cauză, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, întrucât executarea silită începută de SC B. SA, ce a format obiectul dosarului de executare nr. 2039/1997 al Judecătoriei Bacău, a fost anulată, prin sentința civilă nr. 6091 din 15 mai 1998 a Judecătoriei Bacău, rămasă irevocabilă, iar recunoașterea datoriei de către debitoarea principală nu are efecte asupra avalistului, față de caracterul autonom și independent al garanției date prin aval. Împotriva menționatei sentințe a formulat recurs atât contestatoarea cât și intimata.

Recurenta contestatoare S.I.F. Moldova SA a invocat ca temei de drept al cererii sale de recurs prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., arătând, în esență, în dezvoltarea acestor motive că motivarea hotărârii atacate este străină de situația invocată de contestatoare în susținerea nulității formelor de executare și că a aplicat greșit și a încălcat legea, neobservând că titlul executoriu este un titlu cambial căruia i se aplică prevederile menționatei legi cu caracter special și exclusivist. Recurenta intimată A.V.A.S. a invocat motivul prevăzut de art. 3041 C. proc. civ., arătând că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor speciale, în ce privește calcularea termenului de prescripție extinctivă, respectiv a art. 13 alin. (5) din O.U.G.

nr. 51/1998, întrucât a calculat acest termen de 7 ani din momentul scadenței biletului la ordin: 27 septembrie 1996 și nu din momentul cesiunii de creanță efectuată, prin contract, la data de 24 iunie 1999, dată de la care curge un nou termen special de 7 ani, aspecte ce se circumscriu, cu aplicarea art. 306 alin. (3) motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului contestatoarei, prin întâmpinarea formulată în cauză, apreciind nefondate criticile aduse de această parte sentinței recurate, întrucât concluziile Curții de Apel București, fondate pe temeiuri juridice derogatorii de la dreptul comun, sunt temeinice și legale. Recursurile sunt nefondate.

Astfel, în ce privește recursul contestatoarei S.I.F. Moldova SA se constată că aspectele invocate de aceasta în susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. nu se justifică, având în vedere că instanța de executare nu a avut a examina fondul contestației, față de excepția prescripției dreptului intimatei A.V.A.S. de a cere executarea silită, pe care și-a fundamentat soluția pronunțată, iar în susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este vizată nelegalitatea sentinței atacate, dat fiind că aceasta răspunde chiar susținerilor contestatoarei cu privire la incidența prescripției în cauză, ci sunt dezvoltate argumente în favoarea priorității dreptului cambial în raport cu O.U.G.

nr. 51/1998. Cu referire la recursul intimatei, este de observat că soluționarea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită de către instanța de executare este corectă, dar pentru considerente diferite. Astfel, biletul la ordin, ce reprezintă titlul executoriu în speță, era scadent, la data de 27 septembrie 1996, cum chiar recurenta contestatoare arată prin cererea de recurs, dată de la care se calculează termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut în art. 94 din Legea nr. 58/1934 și nu cel prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G.

nr. 51/1998 de 7 ani – întrucât acest act normativ nu cuprinde dispoziții exprese în sensul derogării sale de la o altă lege specială cum este Legea nr. 58/1934 - fiind lipsită de relevanță, din această perspectivă, faptul că la data de 24 iunie 1999, când s-a încheiat contractul de cesiune a creanței neperformante, dreptul de a cere executarea silită nu se împlinise și, nefondată, susținerea că, de la data cesiunii de creanță se calculează un nou termen de prescripție de 7 ani, chiar în ipoteza în care s-ar aplica dispozițiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, aspect ce rezultă din chiar cuprinsul acestui text legal, care stabilește doar un termen de prescripție special, nu și momentul de la care acesta începe să curgă, reglementat de dispozițiile dreptului comun în materie, respectiv de art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 – așa încât nu se poate reține nici incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și nici cea a art. 3041, invocat. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.I.F. Moldova SA Bacău, împotriva sentinței Curții de Apel București nr. 238 din 14 decembrie 2007, ca nefondat. Respinge recursul declarat de A.V.A.S. București, împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2008.