ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 219/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 iunie 2006, reclamanta SC L. SRL a chemat în judecată A.N.A.F. – D.G.F.P. Satu Mare, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr. 24710 din 30 martie 2006 și a Deciziei de impunere nr. 162 din 31 martie 2006, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 4219/2006, privind acțiunea în anulare a acestor acte administrative. În motivarea cererii se arată că în raportul de inspecție fiscală s-au formulat constatări nefondate și nelegale, prin interpretarea greșită a unor reglementări în materie fiscală.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 126/ CA din 4 august 2006, a respins cererea, apreciind că motivele de suspendare invocate, nu sunt de natură a crea o aparență de ilegalitate a actelor administrative a căror executare se solicită a fi suspendată, nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta SC L. SRL, susținând în esență că, valoarea foarte mare de 11 miliarde a sumei contestate, în cazul în care aceasta ar fi executată ca urmare a deciziei de impunere, în baza căreia s-a procedat deja la blocarea conturilor sale, are caracterul previzibil prevăzut de lege, al unui prejudiciu material cu consecințe deosebite, punând-o în imposibilitatea achitării salariilor, a achizițiilor de materiale.

Recursul este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond. În fapt, recurenta – reclamantă, în perioada 14 octombrie 2005 – 30 martie 2006, a fost controlată de inspectorii fiscali, fiind obligată la plata taxelor și impozitelor în sumă de 11 miliarde.

Având în vedere că pârâta a emis o decizie de impunere nr. 162 din 31 martie 2006, în baza căreia urmează să se procedeze la recuperarea sumelor stabilite prin raportul de inspecție fiscală, deși acesta a fost atacat prin contestație înregistrată la D.G.F.P., la 5 mai 2006, nesoluționat în termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004, pentru prevenirea unei pagube iminente ce s-ar crea societății reclamante odată cu efectuarea procedurilor de executare, prin blocarea conturilor, se impune suspendarea executării actelor administrative. Fiind îndeplinită, cerința cumulativă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul declarat, se va modifica sentința atacată în sensul admiterii cererii de suspendare.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC L. SRL împotriva sentinței nr. 126/CA/2006 din 4 august 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și admite cererea formulată de reclamanta SC L. SRL Negrești – Oaș. Dispune suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr. 24710 din 30 martie 2006 și a deciziei de impunere nr. 162/31 martie 2006, ambele emise de D.G.F.P.J. Satu Mare, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii privind anularea acestor acte. Obligă intimata să plătească recurentei – reclamante SC L. SRL suma de 6850 lei. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2007.