ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 219/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 10 iunie 2006, reclamanta SC L. SRL a chemat în judecată A.N.A.F. – D.G.F.P.

Satu Mare, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004,

să se dispună suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr. 24710

din 30 martie 2006 și a Deciziei de impunere nr. 162 din 31 martie 2006, până

la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul

dosarului nr. 4219/2006, privind acțiunea în anulare a acestor acte

administrative.

În motivarea cererii se

arată că în raportul de inspecție fiscală s-au formulat constatări nefondate și

nelegale, prin interpretarea greșită a unor reglementări în materie fiscală.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 126/

CA din 4 august 2006, a respins cererea, apreciind că motivele de suspendare

invocate, nu sunt de natură a crea o aparență de ilegalitate a actelor

administrative a căror executare se solicită a fi suspendată, nefiind

îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs reclamanta SC L. SRL, susținând în esență că, valoarea foarte

mare de 11 miliarde a sumei contestate, în cazul în care aceasta ar fi

executată ca urmare a deciziei de impunere, în baza căreia s-a procedat deja la

blocarea conturilor sale, are caracterul previzibil prevăzut de lege, al unui

prejudiciu material cu consecințe deosebite, punând-o în imposibilitatea

achitării salariilor, a achizițiilor de materiale.

Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 14

din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice

care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea

instanței de fond.

În fapt, recurenta –

reclamantă, în perioada 14 octombrie 2005 – 30 martie 2006, a fost controlată

de inspectorii fiscali, fiind obligată la plata taxelor și impozitelor în sumă

de 11 miliarde.

Având în vedere că pârâta a

emis o decizie de impunere nr. 162 din 31 martie 2006, în baza căreia urmează

să se procedeze la recuperarea sumelor stabilite prin raportul de inspecție

fiscală, deși acesta a fost atacat prin contestație înregistrată la D.G.F.P., la

5 mai 2006, nesoluționat în termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004,

pentru prevenirea unei pagube iminente ce s-ar crea societății reclamante odată

cu efectuarea procedurilor de executare, prin blocarea conturilor, se impune

suspendarea executării actelor administrative.

Fiind îndeplinită, cerința

cumulativă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul

declarat, se va modifica sentința atacată în sensul admiterii cererii de

suspendare.

Văzând și dispozițiile art. 274

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC

L. SRL împotriva sentinței nr. 126/CA/2006 din 4 august 2006 a Curții de Apel

Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și

admite cererea formulată de reclamanta SC L. SRL Negrești – Oaș. Dispune

suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr. 24710 din 30 martie

2006 și a deciziei de impunere nr. 162/31 martie 2006, ambele emise de D.G.F.P.J.

Satu Mare, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii privind anularea acestor

acte.

Obligă intimata să plătească

recurentei – reclamante SC L. SRL suma de 6850 lei.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2007.