ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7349/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7349/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data

de 28 decembrie 2011, reclamanta SC B.T.I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Satu Mare, anularea deciziei nr. 126582 din 22

noiembrie 2011 privind modul de soluționare a contestației din 18 octombrie 2011

formulate împotriva raportului de inspecție fiscală din 06 octombrie 2011, a procesului-verbal

din 06 octombrie 2011 și a deciziei de impunere din 06 octombrie 2011 și obligarea

pârâtului să soluționeze pe fond contestația reclamantei din 18 octombrie 2011.

În motivarea acțiunii, arată reclamanta că, prin

raportul de inspecție fiscală din 06 octombrie 2011, procesul-verbal din 06

octombrie 2011 și prin decizia de impunere din 06 octombrie 2011, în urma controlului

fiscal efectuat de pârâtă, s-a stabilit in sarcina sa sume de plată suplimentare

in valoare totală de 720.982 RON. Împotriva acestor acte a formulat contestația

din 18 octombrie 2011, care a fost soluționată de pârâtă prin decizia nr.

126582 din 22 noiembrie 2011, în sensul suspendării soluționării contestației.

Susține reclamanta că sumele suplimentare de plată

nu țin seama de actele justificative din evidențele contabile ale societății și

nu sunt în concordanță cu dispozițiile C. fisc. și ale C. proc. fisc. Prin interpretarea

distorsionată a legislației fiscale, inspectorii fiscali au transferat în sarcina

sa obligațiile fiscale ale partenerilor de afaceri sau ale unor terțe persoane.

Potrivit dispozițiilor art. 214 alin. (1) C.

proc. fisc., organul competent de soluționare a contestației poate suspenda prin

decizie motivată soluționarea cauzei și nu este obligată să facă acest lucru. Cu

toate acestea, în speță, nu există o motivare a organului care a soluționat contestația.

Din cuprinsul deciziei nr. 126582 din 22 noiembrie 2011 nu rezultă ce infracțiuni

s-ar fi săvârșit și de către ce persoane ar fi fost acestea săvârșite. De asemenea,

nu rezultă ce fapte i se impută și nici de ce actele prezentate de aceasta nu au

fost luate în considerare cu ocazia efectuării controlului și a soluționării contestației.

Apreciază reclamanta că suspendarea soluționării

contestației sale încalcă principiul celerității soluționării cererilor. De asemenea,

trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 2 alin. (3) C. proc. fisc., care prevăd

că unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile C. proc. civ., și, întrucât

art. 214 alin. (1) C. proc. fisc. nu detaliază condițiile în care poate fi suspendată

soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale, dispozițiile

acestuia trebuie completate cu cele ale art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

referitoare la suspendare, care prevăd că soluționarea cauzei poate fi suspendată

când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire

hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Din moment ce, așa cum rezultă din dispozițiile

art. 244 C. proc. civ., instanțele de judecată nu pot suspenda litigiile civile

decât dacă s-a dispus începerea urmăririi penale, organul de soluționare a contestațiilor

din cadrul M.F.P. - A.N.A.F. nu putea face acest lucru fără să existe o începere

a urmăririi penale în cauză.

Astfel, nesoluționarea pe fond a contestației

până la soluționarea unor sesizări penale în cadrul cărora nu există începută urmărirea

penală și a căror soluționare poate dura ani de zile, este nelegală.

fața instanței de fond

Pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Satu Mare a formulat

întâmpinare, prin care a susținut că este legală și temeinică decizia nr.

126582 din 22 noiembrie 2011 privind modul de soluționare a contestației reclamantei,

în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 214 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

A arătat că, în urma constatărilor efectuate (societatea

a înregistrat în evidența contabilă achiziții de servicii de la diferiți furnizori

ce nu s-a putut dovedi că au fost prestate de aceștia, închirieri de utilaje de

la furnizor ce nu deținea în patrimoniu utilaje, respectiv achiziții de bunuri de

la furnizor ce nu funcționează la sediul declarat, furnizori pentru care există

sesizări penale întocmite cu privire la realitatea operațiunilor derulate de majoritatea

acestora, o parte dintre aceștia se sustrag de la control și care nu depun declarații

privind impozitele și taxele datorate la Bugetul de Stat și Bugetul Asigurărilor

Sociale și Fondurilor Speciale și neplata acestor impozite și taxe pe de o parte,

iar, pe de altă parte, deducerea și declararea TVA-ului de către societatea contestatoare

precum și înregistrarea și declararea unui impozit pe profit diminuat în urma înregistrării

în evidența contabilă a unor operațiuni economice posibil a fi fictive) a înaintat

sesizare penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8 și art. 9 din

Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale (înregistrată

la A.I.F. Satu Mare în 13 octombrie 2011) către Direcția Națională Anticorupție

- Serviciul Teritorial Oradea, cu adresa din 17 octombrie 2011.

Întrucât între stabilirea obligațiilor bugetare

constatate prin decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală contestate

de reclamantă și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există

o strânsă interdependență, de care depinde soluționarea cauzei deduse judecății,

este posibil ca, prin deducerea TVA de plată în sumă de 423.284 RON, să fie prejudiciat

bugetul de stat, să fie diminuat impozitul pe profit cu suma de 143.240 RON.

Având în vedere aceste aspecte și față de principiul

consacrat de art. 19 alin. (2) C. proc. pen., „penalul ține în loc civilul”, a apreciat

pârâta că, în mod temeinic și legal, a dispus suspendarea soluționării contestației

administrative pentru suma de 720.982 RON până la pronunțarea unei soluții definitive

pe latura penală.

Prin sentința nr. 128 din 02 aprilie 2012, Curtea

de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță

a reținut, în esență, că, în urma constatărilor efectuate, organul de inspecție

fiscală a înaintat sesizare penală, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 8 și 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale,

către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea cu adresa

din 17 octombrie 2011.

Astfel, în conformitate cu art. 214 alin. (1)

lit. a) din O.G. nr. 92/2003, în mod legal și temeinic pârâta a dispus suspendarea

soluționării contestației reclamantei, întrucât între stabilirea obligațiilor bugetare

constatate prin decizie de impunere și raportul de inspecție fiscală și stabilirea

caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență,

de care depinde soluționarea cauzei deduse judecății.

A apreciat instanța de fond că, având în vedere

aspectele sesizate de organul fiscal (posibila înregistrare în evidența contabilă

a societății a unor cheltuieli în baza unor facturi reprezentând achiziții și prestări

servicii emise de diferiți furnizori, ce nu s-a putut dovedi că au fost prestate

de aceștia, închirieri de utilaje de le furnizori care nu dețineau în patrimoniu

utilaje, respectiv achiziții de bunuri de la furnizori ce nu funcționează la sediul

declarat), este posibil ca, prin deducerea TVA de plată în sumă de 423.284 RON,

să fie prejudiciat bugetul de stat și să fie diminuat impozitul pe profit cu suma

de 143.240 RON.

În consecință, potrivit principiului „penalul

ține în loc civilul”, în funcție de soluția pronunțată pe latura penală, procedura

administrativă va fi reluată în conformitate cu art. 214 alin. (3) din O.G. nr.

92/2003.

A mai reținut Curtea de Apel că susținerea reclamantei,

în sensul incidenței prevederilor art. 244 C. proc. civ., este nejustificată, aceste

dispoziții legale fiind aplicabile doar în cazul pricinilor aflate în stare de judecată,

nu și în cazul soluționării contestației pe cale administrativă.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică

și nelegală, reclamanta SC B.T.I. SRL a formulat recurs, întemeiat pe art. 304

alin. (1) pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii

în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

A motivat recurenta-reclamantă că motivarea instanței

de fond, cu privire la faptul că nu ar fi incidente dispozițiile art. 244 C.

proc. civ., este nelegală, având în vedere că dispozițiile C. proc. fisc. se completează

cu cele ale C. proc. civ. Astfel, în speță, neexistând începută urmărirea penală

față de nicio persoană, organul de soluționare a contestațiilor nu putea dispune

suspendarea contestației sale.

Mai susține recurenta că motivarea hotărârii de

fond se bazează în totalitate pe susținerile pârâtei D.G.F.P. Satu Mare, fără a

fi analizate argumentele invocate în acțiune. Decizia nr. 126582 din 18

octombrie 2011 emisă de pârâtă nu este motivată, invocându-se doar textul art. 214

alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., însă existența sesizării penale este doar o condiție

impusă de lege pentru a se putea suspenda soluționarea contestației și nu poate

reprezenta o motivare.

Constatările organului de control se bazează pe

simple prezumții, neținându-se seama de actele justificative din evidențele contabile

ale societății.

Prin interpretarea distorsionată a legislației,

inspectorii fiscali au transferat obligațiile fiscale ale partenerilor de afaceri

în sarcina sa, însă, din cuprinsul actelor încheiate de autoritatea pârâtă, rezultă

că bunurile și serviciile achiziționate de la diferite societăți comerciale există

fizic în totalitatea lor, fiind justificate și cu înscrisuri înregistrate în contabilitate.

Din cuprinsul deciziei nr. 126582/2011 nu rezultă

ce infracțiuni s-ar fi săvârșit și nici persoanele care le-ar fi săvârșit. De asemenea,

în urma unei cereri adresate Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare i s-a

comunicat că „în urma verificărilor efectuate, nu a fost identificat dosar penal

având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală în care să aveți calitate procesuală”.

Conchide societatea recurentă că nesoluționarea

pe fond a contestației sale până la soluționarea unor sesizări penale, în cadrul

cărora nu există începută urmărirea penală și a căror soluționare poate dura ani

de zile, este nelegală și poate duce chiar la falimentul său.

Intimata-pârâtă D.G.F.P. Satu Mare a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, reiterând argumentele

prezentate și în fața instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., constată că recursul

este fondat, după cum se va arăta în continuare.

În urma controlului efectuat la societatea reclamantă,

D.G.F.P. Satu Mare a emis decizia de impunere din 06 octombrie 2011, prin care a

stabilit în sarcina reclamantei obligații suplimentare de plată în sumă de 720.982

RON.

Împotriva acestei decizii, reclamanta SC B.T.I.

SRL a formulat contestație, prin decizia nr. 126582 din 22 noiembrie 2011, D.G.F.P.

Satu Mare dispunând, în temeiul art. 214 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, suspendarea

soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura

penală.

Prin sentința recurată, decizia organului fiscal

a fost menținută de Curtea de Apel Oradea, apreciindu-se a fi legală și temeinică,

în raport de starea de fapt expusă de organul de inspecție fiscală.

Potrivit art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., „(1) Organul de soluționare competent poate

suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când:

a) organul care a efectuat activitatea de control

a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni

a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să

fie dată în procedură administrativă.”

Înalta Curte reține că acest articol instituie

o posibilitate, și nu o obligație pentru organul de soluționare a contestației,

iar, pentru a se dispune o asemenea măsură, trebuie (i) să existe indiciile săvârșirii

unei infracțiuni și (ii) infracțiunea să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluției

ce urmează a fi dată în procedura administrativă.

În speță, nu este, însă, îndeplinită niciuna dintre

aceste condiții.

În decizia prin care s-a dispus suspendarea soluționării

contestației reclamantei, nu se indică despre ce infracțiune este vorba și nici

persoana care ar fi săvârșit elementul material al posibilei infracțiuni. Organul

de inspecție fiscală face referire la alte societăți comerciale, cu care reclamanta

ar fi intrat în relații contractuale.

De asemenea, Înalta Curte constată că, urmare

a cererilor recurentei adresate Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul

Satu Mare și Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, prin

adresa din 26 aprilie 2012, s-a comunicat faptul că, „în urma verificărilor efectuate

în evidențele Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, nu a fost identificat

dosar penal având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală în care să aveți calitate

procesuală” și, respectiv, prin adresa din 15 mai 2012, că „la data de 08 mai 2012,

vă facem cunoscut faptul că în evidențele Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul

Teritorial Oradea nu este înregistrat vreun dosar în care dvs. să aveți calitatea

de învinuit”.

Astfel, deși, conform susținerilor intimatei-pârâte

D.G.F.P., prin adresa înregistrată în evidențele sale în 17 octombrie 2011, s-ar

fi adresat Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, în evidențele

acestei instituții nu figura, în data de 08 mai 2012, niciun dosar penal privind-o

pe societatea reclamantă.

Nici pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Satu Mare nu se afla, în aprilie 2012, vreun dosar penal privind-o pe recurentă.

Judecătorul fondului, în motivarea soluției de

respingere a acțiunii reclamantei, face referire la o adresă, și nu la un dosar

penal. Adresa menționată anterior, din 17 octombrie 2011, nu poartă niciun număr

de înregistrare la Direcția Națională Anticorupție. De asemenea, din adresa respectivă

nu rezultă că sesizarea ar viza-o pe reclamantă, făcându-se referire la un dosar

penal din anul 2009, privind alte societăți comerciale - SC K.D. SRL, SC B.D. SRL,

SC O.T. SRL, SC S.I.C. SRL, SC K.A. SRL, SC C. SRL, SC V.T. SRL, SC N.M.I. SRL,

SC G. SRL.

Referitor la condiția înrâuririi asupra soluției

ce urmează a fi dată în procedura administrativă, organul de soluționare a contestației

are de analizat contestația recurentei-reclamante în funcție de documentația avută

în vedere de emitentul actelor contestate la data controlului, precum și de prevederile

legale incidente. Împrejurarea că ar exista o lucrare penală în curs de cercetare,

cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, nu are o înrâurire

hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi dată în această procedură administrativă.

În consecință, prima instanță a făcut o greșită

aplicare a dispoziților art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.

304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, va modifica sentința recurată în sensul admiterii acțiunii reclamantei,

va anula decizia emisă de intimata-pârâtă și o va obliga să soluționeze pe fond

contestația reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC B.T.I. SRL împotriva

sentinței nr. 128 din 02 aprilie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată în sensul că admite

acțiunea formulată de reclamanta SC B.T.I. SRL.

Anulează decizia nr. 126582 din 22 noiembrie

2011 emisă de pârâta D.G.F.P. Satu Mare.

Obligă intimata-pârâtă să soluționeze pe fond

contestația formulată de reclamantă împotriva raportului de inspecție fiscală din

06 octombrie 2011, procesului-verbal din 06 octombrie 2011 și împotriva deciziei

de impunere din 06 octombrie 2011 încheiate de D.G.F.P. Satu Mare cu privire la

obligații fiscale în sumă de 720.982 RON.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie

2013.