ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4560/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului

Satu Mare, reclamanta SC B. SA a solicitat suspendarea executării actelor administrative,

respectiv a deciziei de impunere 14 februarie 2011 și a raportului de inspecție

fiscală din 14 februarie 2011.

Tribunalul Satu Mare,

prin sentința nr. 1095/CA din 03 mai 2011 a admis excepția de necompetență materială

invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de suspendare

formulată de reclamantă, în favoarea Curții de Apel Oradea.

Învestită cu soluționarea

cauzei, Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr. 145/CA/2011-PI din 20 iunie 2011,

a admis cererea formulată de reclamanta SC B. SA în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F.

- D.G.F.P. Satu Mare - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul de Inspecție

Fiscală și, în consecință, a dispus suspendarea executării deciziei de impunere

din 24 februarie 2011 și a raportului de inspecție fiscală din 24 februarie 2011,

emise de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a se pronunța astfel,instanța

a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele:

În motivarea cererii de

suspendare, reclamanta arată în fapt, că prin raportul de inspecție fiscală din

24 februarie 2011, făcându-se verificarea la SC B. SA pe perioada 01 ianuarie

2009-31 octombrie 2010, s-a stabilit în mod nelegal și netemeinic taxa pe valoarea

adăugată suplimentară de 570.065 RON și obligații fiscale accesorii de plată de

15.091 RON. Verificarea s-a făcut în perioada 06 decembrie 2010-24 februarie

2011.

A mai arătat că, prin

emiterea deciziei de impunere din 24 februarie 2011 și a raportului de inspecție

fiscală din 24 februarie 2011, organul de inspecție fiscală impune o nouă înregistrare

a TVA în valoare de 367.142 RON, deși cu aproape 3 luni înainte de emiterea actelor

administrativ-fiscale corecțiile au fost făcute, respectiv suma a fost cuprinsă

în deconturile de TVA din luna noiembrie 2010. Pe de altă parte, nu acordă drept

de deducere a TVA pentru suma de 200.789 RON, încălcând astfel prevederile art.

145 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, în urma achiziționării de materiale necesare

funcționării societății și realizării obiectului de activitate, deși a plătit facturile

integral, invocând motive de natură juridică la societatea furnizoare, chestiuni

cu care nu are niciun fel de tangență.

De asemenea, stabilește

alte măsuri decât acelea de corecție stabilite de lege în legătură cu taxarea inversă

privind factura fiscală din 14 iulie 2009 emisă de către SC N.B. SRL Bistrița-Năsăud.

Totodată, a început executarea

silită și prin înființarea sechestrului asigurător pentru bunuri mobile conform

procesului-verbal din 15 martie 2011, iar continuarea executării silite ar avea

ca efect imediat indisponibilizarea în continuare a conturilor bancare, reținerea

banilor deținuți în Trezorerie și băncile comerciale și vânzarea bunurilor mobile

sechestrate la prețuri modice, care fac parte din instalația de producție și aducerea,

în acest fel, a societății în prag de faliment.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâta, D.G.F.P. Satu Mare a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării

actului administrativ emis de D.G.F.P. Satu Mare, având în vedere că, prin contestația

formulată, reclamanta SC B. SA solicită suspendarea executării deciziei de impunere

din 24 februarie 2011 emisă de A.F.P. Satu Mare - Activitatea de Inspecție Fiscală

Persoane Fizice din cadrul D.G.F.P. Satu Mare.

A constatat instanța că

în speță sunt îndeplinite cerințele art.14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la

cazul bine justificat și la paguba iminentă, în condițiile în care societatea reclamantă

contestă decizia de impunere din 14 februarie 2011 și raportul de inspecție

fiscală din 14 februarie 2011, întocmite de instituția pârâtă, invocând impunerea

de către organul de inspecție fiscală a unei noi înregistrări a TVA, în valoare

de 367.142 RON, deși cu aproape 3 luni înainte de emiterea actelor administrativ

fiscale, corecțiile au fost făcute, respectiv suma a fost cuprinsă în deconturile

de TVA din luna noiembrie 2010.

Toate criticile formulate

de reclamantă implică în opinia instanței, existența unei îndoieli puternice asupra

prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative atacate, cu atât

mai mult cu cât, prin decizia din 30 mai 2011, emisă de D.G.F.P. Satu Mare, în soluționarea

contestației formulate de reclamantă, s-a dispus desființarea deciziei de impunere

privind obligațiile fiscale suplimentare de plată din 24 februarie 2011 pentru suma

de 374.443, reprezentând TVA în sumă de 367.142 RON și majorări de întârziere aferente

TVA, în sumă de 7.301 RON.

Pe de altă parte, având

în vedere valoarea obligațiilor de plată stabilite în sarcina reclamantei, precum

și faptul că s-a început executarea silită cu privire la debitul constatat prin

actele administrativ-fiscale contestate, prejudiciul suferit de societatea reclamantă

ar fi evident, neputând fi remediat într-un interval scurt de timp, iar activitatea

societății ar fi grav perturbată.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Satu Mare - Activitatea de Inspecție

Fiscală - Serviciul de Inspecție Fiscală, susținând că hotărârea atacată este nelegală

și netemeinică pentru următoarele motive:

Instanța de fond a încălcat

prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ

și care determină executarea acestuia din oficiu.

Totodată, nu a fost respectată

una din condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv cazul

bine justificat.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată

că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „

În cazuri

bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea,

în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ

până la pronunțarea instanței de fond”.

Totodată, potrivit

art. 2 lit. t) din aceeași lege, prin cazuri bine justificate se înțeleg „împrejurările

legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură că creeze o îndoială serioasă

în privința legalității actului administrativ”.

În speță, instanța de

fond a considerat în mod corect că cererea de suspendare a actului administrativ

este întemeiată și, implicit, condiția cazului bine justificat față de criticile

formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere din 24 februarie 2011 și

raportul de inspecție fiscală din 24 februarie 2011 – critici care creează o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ, cu atât mai mult cu cât

prin decizia din 30 mai 2011 emisă de D.G.F.P. Satu Mare s-a admis parțial contestația

formulată de reclamantă, dispunându-se desființarea deciziei de impunere privind

obligațiile suplimentare de plată din 24 februarie 2011 pentru suma de 374.443 RON

reprezentând TVA și majorări de întârziere aferente.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea

instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta D.G.F.P. Satu Mare, Activitatea de Inspecție Fiscală, împotriva sentinței

nr. 145/CA/2011-P.I. din 20 iunie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2011.