ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1839/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 1 decembrie

2006, reclamanta R.A.M. Buzău a chemat în judecată pe pârâta SC B.P. SA BUZĂU

și a solicitat ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună evacuarea de pe

terenul proprietatea statului situat în municipiul Buzău str. Lăstunului.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că pârâta SC B.P. S.A. BUZĂU ocupă terenul proprietatea

privată a statului fără forme legale, situație ce a determinat-o să încerce

evacuarea acesteia pe cale amiabilă, dar care nu s-a realizat.

Mai susține

reclamanta că în calitatea sa de administrator specializat al fondului locativ

de stat are încheiat un contract de închiriere cu numita L.R. pentru suprafața

de 361,91 mp, reprezentând curți și grădini unde este amplasat și magazinul

deținut nelegal de pârâtă.

Judecătoria Buzău prin

sentința nr. 797 din 15 ianuarie 2007 a admis excepția de necompetență

materială a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Buzău, secția comercială, reținând că în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., reclamanta

acționând în cauză ca un comerciant împotriva pârâtei care, de asemenea, are

calitatea de societate comercială.

Cauza a fost

înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. 2216/114/2007, iar prin sentința nr. 845

din 19 aprilie 2007, această instanță a respins acțiunea reclamantei, ca

neîntemeiată.

Pronunțând această

soluție, s-a reținut de instanța de fond că susținerile reclamantei în sensul

că pârâta SC B.P. SA BUZĂU ocupă terenul proprietatea statului fără forme legale,

sunt neîntemeiate, deoarece aceasta din urmă, prin înscrisurile depuse la

dosar, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr.

0455 emis la 27 aprilie 1995 a făcut dovada dreptului de proprietate asupra

imobilului magazin teren și construcții.

S-a mai reținut de

instanța de fond, că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost

intabulat la cartea funciară, așa cum rezultă din extrasul depus la dosar.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în esență, modificarea în tot a

acesteia și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În susținerea

apelului reclamanta arată că instanța de fond a interpretat greșit actele

depuse la dosarul cauzei și dispozițiile legale în materie atunci când a

reținut că pârâta deține un titlu de proprietate asupra imobilului în discuție.

Din actele depuse la

dosarul cauzei emise în baza dispozițiilor Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991

susține apelanta, rezultă că pârâta nu are în patrimoniul său și terenul pe

care este amplasat chioșcul metalic de care se face vorbire, terenul este și se

află în continuare în proprietatea statului.

Prin Protocolul depus

la dosar de către pârâtă nr. 4370 din 1 august 1990 rezultă că aceasta a primit

în patrimoniu mai multe unități pentru desfacerea produselor alimentare printre

care și magazinul situat în municipiul Buzău str. Lăstunului, magazin care este

amplasat ilegal pe terenul proprietate de stat.

Mai susține apelanta

că pârâta nu putea să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului în

lipsa unei hotărâri a C.L.M. Buzău, singura entitate care îi putea atribui

terenul.

Chiar intabularea

făcută de către pârâtă este nelegală, deoarece aceasta nu deține acte din care

să rezulte în mod cert dreptul său de proprietate asupra terenului în discuție.

Prin cererea din 24

septembrie 2007, P.M. Buzău a solicitat introducerea în cauză, în calitate de

apelantă-pârâtă alături de RA.M. Buzău, având în vedere hotărârea Consiliului

Local nr. 77 din 26 aprilie 2007 prin care s-au preluat în administrare toate

imobilele deținute de către R.A.M. Buzău.

Intimata-pârâtă a

depus cu ocazia soluționării apelului întâmpinare prin care solicită respingerea

apelului ca neîntemeiat.

La ședința din 5

noiembrie 2007 P.M. Buzău invocă excepția de necompetență a tribunalului în

ceea ce privește soluționarea cauzei în fond, arătând că obiectul cauzei este

un litigiu locativ și competența soluționării acesteia aparține judecătoriei ca

primă instanță.

Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 219

din 5 noiembrie 2007, respinge excepția de necompetență materială a instanței,

excepție invocată de P.M. Buzău.

Respinge, ca nefundat,

apelul formulat de reclamanta P.M. Buzău, Buzău, județul Buzău, împotriva

sentinței civile 845 din 19 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în

contradictoriu cu pârâta SC B.P. SA BUZĂU str. Șantierului, județul Buzău.

Împotriva acestei

ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal și motivat reclamantul P.M. Buzău,

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând în esență prin

reiterarea motivelor din apel sub forma criticilor de recurs, că instanța de

apel nu a analizat probatoriile existente la dosarul cauzei din care rezultă că

litigiul are natură civilă și este în competența de soluționare a judecătoriei

și că terenul pe care este amplasat chioșcul metalic ce aparține SC B. SA,

aparține statului român, aflat în administrarea R.M. Buzău.

În consecință,

recurentul, fără a-și preciza temeiul de drept, solicită admiterea recursului

așa cum a fost formulat și motivat, în scris, casarea deciziei și a hotărârilor

date de instanțele de fond cu rejudecarea cauzei de către judecătorie.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerente.

Din examinarea

actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale

incidente cauzei rezultă că, în mod corect și judicios, ambele instanțe au

analizat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate pronunțând

hotărâri temeinice și legale care nu pot fi reformate prin recursul declarat de

reclamant.

Criticile formulate

de recurent că există la dosar înscrisuri care dovedesc că terenul în cauză îi

aparține, sunt lipsite de temei întrucât nu au fost depuse nici un fel de acte

de proprietate asupra terenului.

În mod corect a

reținut instanța de apel că pârâta-intimată a făcut dovada dreptului său de

proprietate asupra terenului în discuție potrivit certificatului de atestare a

dreptului de proprietate seria M07 nr. 0455 din 27 aprilie 1995 eliberat în

temeiul H.G. nr. 834/1991, în a cărei anexă apare la poziția 10 și suprafața de

teren aferentă unității 47 Buzău.

De asemenea, nici

critica privind competența materială a judecătoriei de a soluționa litigiul nu

este întemeiată, instanțele, reținând corect că litigiul fiind de natură

comercială este de competența tribunalului conform sentinței nr. 797 din 15

ianuarie 2007 a judecătoriei Buzău care și-a declinat competența în favoarea

tribunalului Buzău, hotărâre irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat.

Pentru cele ce

preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul P.M. Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul P.M. BRAȘOV împotriva deciziei nr. 219

din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 mai 2008.