ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1428/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC L. SRL Buzău prin acțiunea înregistrată la 3 octombrie 2005 pe rolul Judecătoriei Buzău a chemat în judecată pe pârâta SC C.S. SRL Buzău, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate nulitatea parțială a încheierii din 2002 a Judecătoriei Buzău - Biroul de C.F., constatarea nulității absolute parțiale a documentației cadastrale întocmite pentru întabularea dreptului de proprietate a imobilului teren și construcție, și înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului deținut în urma protocolului de divizare, imobil constând în teren și construcții situat în Buzău.

În motivarea cererii sale, reclamanta SC L. SRL Buzău a precizat că societatea sa este succesoarea de drept a SC N.R.C. SNC; că atât reclamanta cât și pârâta, prin divizarea SC P. SA Buzău conform art. 223 din Legea nr. 31/1990, au preluat o parte din patrimoniul acesteia; că urmare acestei divizări societatea sa a dobândit în proprietate imobilul cu destinație comercială în suprafață de 430 și 97 mp și terenul aferent în suprafață de 131 și 44 mp, imobil situat în Buzău; că spațiul comercial dobândit se află la parterul construcției în care funcționează Hotelul C., aflat în proprietatea pârâtei și că la momentul întocmirii documentației tehnice pentru întabularea dreptului de proprietate a constatat că, din eroare fizică terenul său a fost diminuat cu 16 mp, reprezentând proiecția urmelor balcoanelor.

Judecătoria Buzău prin sentința civilă nr. 5725 din 21 noiembrie 2005 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția comercială, considerând că litigiul este de natură comercială. Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2896 din 23 noiembrie 2006 a respins acțiunea reclamantei, reținând că acțiunea este inadmisibilă pentru capetele 1 și 2 din cerere și neîntemeiată în ceea ce privește al treilea capăt de cerere. În ceea ce privește primul capăt de cerere, respectiv constatarea nulității absolute parțiale a încheierii din 20 aprilie 2002 a Judecătoriei Buzău-Biroul de C.F., tribunalul a considerat că este inadmisibil, întrucât această încheiere nu poate fi desființată decât prin căile prevăzute de lege, respectiv prin apel, dar cum reclamanta nu a folosit acest mijloc procedural, încheierea este irevocabilă.

Și al doilea capăt de cerere a fost respins ca inadmisibil, respectiv constatarea nulității absolute parțiale a documentației cadastrale întocmite pentru întabularea dreptului de proprietate a imobilului în litigiu, avându-se în vedere că documentația cadastrală este o lucrare de specialitate și nu un act juridic, căreia nu i se aplică regimul juridic al nulităților. Capătul de cerere privind înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în C.F. a fost respins ca neîntemeiat, întrucât înscrierea acestuia se face de O.C.P.I. în baza Legii nr. 7/1996 și că reclamanta nu a făcut opoziție la procedura publicității protocolului din 30 martie 1999 întocmit în cadrul procesului de divizare în condițiile legii a SC P. SA Buzău, la O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Buzău și în M. Of. nr. 1620 din 12 iunie 1998, partea IV, în termenul prevăzut de art. 238 din Legea nr. 31/1990. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 101 din 21 mai 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond. Împotriva menționatei decizii, reclamanta SC L. SRL Buzău a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, iar în subsidiar, modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii sale.

În criticile formulate recurenta reclamantă, după o prezentare amănunțită a situației de fapt, susține în esență următoarele: Greșit instanța de apel a respins ca inadmisibile primele două capete de cerere, fără să ia în considerație explicațiile expertului B.V., în sensul că situația creată se datorează neefectuării corecte a releveelor la întocmirea protocolului prin care s-a făcut divizarea patrimoniului fostei societăți, nefăcându-se o verificare a datelor înscrise în acesta. Recurenta susține că față de cele de mai sus, instanța trebuia să constate nulitatea absolută a încheierii din 2002, care are la bază o cauză ilicită. Al doilea motiv de recurs, cu privire la respingerea capătului trei din acțiune ca neîntemeiat, vizează încălcarea dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc.

civ. referitor la suspendarea cauzei. Intimata pârâtă SC C.S. SRL Buzău a depus întâmpinare la dosar prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat. La termenul de astăzi Înalta Curte, a invocat din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. excepția necompetenței materiale a instanțelor comerciale, în raport de natura litigiului ce face obiectul recursului. Cum necompetența este o excepție de ordine publică, potrivit art. 159 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. aceasta urmează a fi analizată cu prioritate. Se reține că prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a încheierii din 10 aprilie 2002 emisă de Judecătoria Buzău - Biroul de C.F.

prin care la cererea petentei T.V. s-a înscris dreptul de proprietate al SC C. SRL Buzău asupra terenului și construcției situate în Buzău; constatarea nulității absolute parțiale a documentației cadastrale care a stat la baza acesteia și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului deținut în baza protocolului de divizare, constând în teren și construcții, situat la aceeași adresă, invocând ca temei de drept dispozițiile Legii nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară. Or, în speță, litigiul examinat nu are caracter comercial, el nevizând acte sau fapte de comerț, iar din temeiul de drept invocat de recurenta reclamantă în cererea introductivă, respectiv dispozițiile Legii nr. 7/1996, rezultă caracterul esențialmente civil al litigiului de față, soluționarea acestuia fiind, deci, de competența instanțelor civile.

Așa fiind, Curtea urmează să admită excepția necompetenței materiale a instanțelor comerciale și, pe cale de consecință, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2), (3) și (6) C. proc. civ., urmează a admite recursul declarat de reclamantă și a casa decizia instanței de apel și sentința instanței de fond, trimițând cauza spre rejudecare, în fond, instanței competente potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv Judecătoriei Buzău. Admiterea excepției de necompetență materială face inutilă examinarea motivelor de recurs invocate de recurenta reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței instanțelor comerciale. Admite recursul declarat de reclamanta SC L. SRL Buzău împotriva Deciziei nr. 101 din 21 mai 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și sentința nr. 2896 din 23 noiembrie 2006 a Tribunalului Buzău și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță, Judecătoriei Buzău. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2008.