ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1428/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1428/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC L. SRL Buzău prin acțiunea
înregistrată la 3 octombrie 2005 pe rolul Judecătoriei Buzău a chemat în judecată
pe pârâta SC C.S. SRL Buzău, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri
judecătorești prin care să se constate nulitatea parțială a încheierii din 2002
a Judecătoriei Buzău - Biroul de C.F., constatarea nulității absolute parțiale
a documentației cadastrale întocmite pentru întabularea dreptului de
proprietate a imobilului teren și construcție, și înscrierea dreptului de
proprietate asupra imobilului deținut în urma protocolului de divizare, imobil
constând în teren și construcții situat în Buzău.
În motivarea cererii
sale, reclamanta SC L. SRL Buzău a precizat că societatea sa este succesoarea
de drept a SC N.R.C. SNC; că atât reclamanta cât și pârâta, prin divizarea SC
P. SA Buzău conform art. 223 din Legea nr. 31/1990, au preluat o parte din
patrimoniul acesteia; că urmare acestei divizări societatea sa a dobândit în
proprietate imobilul cu destinație comercială în suprafață de 430 și 97 mp și terenul
aferent în suprafață de 131 și 44 mp, imobil situat în Buzău; că spațiul
comercial dobândit se află la parterul construcției în care funcționează
Hotelul C., aflat în proprietatea pârâtei și că la momentul întocmirii
documentației tehnice pentru întabularea dreptului de proprietate a constatat
că, din eroare fizică terenul său a fost diminuat cu 16 mp, reprezentând
proiecția urmelor balcoanelor.
Judecătoria Buzău
prin sentința civilă nr. 5725 din 21 noiembrie 2005 a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția comercială,
considerând că litigiul este de natură comercială.
Tribunalul Buzău, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2896 din 23
noiembrie 2006 a respins acțiunea reclamantei, reținând că acțiunea este
inadmisibilă pentru capetele 1 și 2 din cerere și neîntemeiată în ceea ce privește
al treilea capăt de cerere.
În ceea ce privește
primul capăt de cerere, respectiv constatarea nulității absolute parțiale a
încheierii din 20 aprilie 2002 a Judecătoriei Buzău-Biroul de C.F., tribunalul
a considerat că este inadmisibil, întrucât această încheiere nu poate fi
desființată decât prin căile prevăzute de lege, respectiv prin apel, dar cum
reclamanta nu a folosit acest mijloc procedural, încheierea este irevocabilă.
Și al doilea capăt de
cerere a fost respins ca inadmisibil, respectiv constatarea nulității absolute
parțiale a documentației cadastrale întocmite pentru întabularea dreptului de
proprietate a imobilului în litigiu, avându-se în vedere că documentația
cadastrală este o lucrare de specialitate și nu un act juridic, căreia nu i se
aplică regimul juridic al nulităților.
Capătul de cerere
privind înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în C.F. a fost
respins ca neîntemeiat, întrucât înscrierea acestuia se face de O.C.P.I. în
baza Legii nr. 7/1996 și că reclamanta nu a făcut opoziție la procedura
publicității protocolului din 30 martie 1999 întocmit în cadrul procesului de
divizare în condițiile legii a SC P. SA Buzău, la O.R.C. de pe lângă Tribunalul
Buzău și în M. Of. nr. 1620 din 12 iunie 1998, partea IV, în termenul prevăzut
de art. 238 din Legea nr. 31/1990.
Curtea de Apel
Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr.
101 din 21 mai 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă
împotriva hotărârii instanței de fond.
Împotriva menționatei
decizii, reclamanta SC L. SRL Buzău a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 5,
8 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie
admiterea recursului, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre
rejudecarea apelului, iar în subsidiar, modificarea deciziei în sensul
admiterii acțiunii sale.
În criticile
formulate recurenta reclamantă, după o prezentare amănunțită a situației de
fapt, susține în esență următoarele:
Greșit instanța de
apel a respins ca inadmisibile primele două capete de cerere, fără să ia în
considerație explicațiile expertului B.V., în sensul că situația creată se
datorează neefectuării corecte a releveelor la întocmirea protocolului prin
care s-a făcut divizarea patrimoniului fostei societăți, nefăcându-se o
verificare a datelor înscrise în acesta.
Recurenta susține că
față de cele de mai sus, instanța trebuia să constate nulitatea absolută a
încheierii din 2002, care are la bază o cauză ilicită.
Al doilea motiv de
recurs, cu privire la respingerea capătului trei din acțiune ca neîntemeiat,
vizează încălcarea dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. referitor la
suspendarea cauzei.
Intimata pârâtă SC
C.S. SRL Buzău a depus întâmpinare la dosar prin care a cerut respingerea
recursului ca nefondat.
La termenul de astăzi
Înalta Curte, a invocat din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
excepția necompetenței materiale a instanțelor comerciale, în raport de natura
litigiului ce face obiectul recursului.
Cum necompetența este
o excepție de ordine publică, potrivit art. 159 C. proc. civ., cu aplicarea
dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. aceasta urmează a fi analizată
cu prioritate.
Se reține că prin
cererea introductivă, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută
parțială a încheierii din 10 aprilie 2002 emisă de Judecătoria Buzău - Biroul
de C.F. prin care la cererea petentei T.V. s-a înscris dreptul de proprietate
al SC C. SRL Buzău asupra terenului și construcției situate în Buzău;
constatarea nulității absolute parțiale a documentației cadastrale care a stat
la baza acesteia și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra
imobilului deținut în baza protocolului de divizare, constând în teren și
construcții, situat la aceeași adresă, invocând ca temei de drept dispozițiile
Legii nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară.
Or, în speță, litigiul
examinat nu are caracter comercial, el nevizând acte sau fapte de comerț, iar
din temeiul de drept invocat de recurenta reclamantă în cererea introductivă,
respectiv dispozițiile Legii nr. 7/1996, rezultă caracterul esențialmente civil
al litigiului de față, soluționarea acestuia fiind, deci, de competența
instanțelor civile.
Așa fiind, Curtea
urmează să admită excepția necompetenței materiale a instanțelor comerciale și,
pe cale de consecință, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2), (3)
și (6) C. proc. civ., urmează a admite recursul declarat de reclamantă și a
casa decizia instanței de apel și sentința instanței de fond, trimițând cauza
spre rejudecare, în fond, instanței competente potrivit art. 1 pct. 1 C. proc.
civ., respectiv Judecătoriei Buzău.
Admiterea excepției
de necompetență materială face inutilă examinarea motivelor de recurs invocate
de recurenta reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția
necompetenței instanțelor comerciale.
Admite
recursul declarat de
reclamanta SC L. SRL Buzău împotriva Deciziei nr. 101 din 21 mai 2007 a Curții
de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Casează decizia
recurată și sentința nr. 2896 din 23 noiembrie 2006 a Tribunalului Buzău și
trimite cauza spre rejudecare în primă instanță, Judecătoriei Buzău.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință
publică, astăzi 10 aprilie 2008.