ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3208/2008

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 17 martie 2006 reclamanta R.A.M.R. Buzău a solicitat obligarea pârâților G.C. și G.C. să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință cota parte indiviză în suprafață de 10,6 mp din holul de folosință comună de 21,19 mp, aferent spațiului situat în municipiul Buzău și proprietatea exclusivă a spațiului denumit „birou” de la aceeași adresă, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 2306 din 4 octombrie 2007 a respins acțiunea reclamantei. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 18 din 30 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii reclamanta SC C.A. SA Buzău a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia modificarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Recurenta a susținut că soluția instanței de apel s-a bazat pe concluziile expertului care sunt în contradicție cu adresa din 18 mai 2005 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară și mai mult expertul nu a putut identifica suprafața revendicată din litigiul dedus judecății deoarece a fost mascată de un zid de rigips, spațiul comercial învecinat fiind tot proprietatea pârâților. Intimații G.C. și G.C.M. au solicitat respingerea recursului și au învederat că reclamanta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză sub aspectul lotizării, ci numai în ceea ce privește sulta la care ar fi fost obligați în situația admiterii acțiunii.

La termenul de azi Înalta Curte a luat în examinare potrivit art. 137 C. proc. civ. excepția prevăzută de art. 302 1 C. proc. civ., care face de prisos examinarea criticilor invocate de recurentă. Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. „cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor”. În speță, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și a criticat modul în care instanța a apreciat probele administrate în cauză, motivare a cărei dezvoltare nu face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Așa fiind, Înalta Curte constată că recursul reclamantei a fost formulat cu încălcarea dispozițiilor art. 302 1 C. proc.

civ. și urmează a constata nulitatea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC C.A. SA Buzău împotriva Deciziei nr. 18 din 30 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, conform art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2008.