ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3208/2008

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17 martie 2006

reclamanta R.A.M.R. Buzău a solicitat obligarea pârâților

G.C. și G.C. să-i

lase în deplină proprietate și pașnică folosință cota parte indiviză în

suprafață de 10,6 mp din holul de folosință comună de 21,19 mp, aferent spațiului

situat în municipiul Buzău și proprietatea exclusivă a spațiului denumit

„birou” de la aceeași adresă, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Buzău, secția comercială și de

contencios administrativ, prin sentința nr. 2306 din 4 octombrie 2007 a respins

acțiunea reclamantei.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin Decizia nr.

18 din 30 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de

contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei

decizii reclamanta

SC

C.A. SA Buzău a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și a

solicitat admiterea acestuia modificarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii

astfel cum a fost formulată.

Recurenta a susținut

că soluția instanței de apel s-a bazat pe concluziile expertului care sunt în

contradicție cu adresa din 18 mai 2005 a Oficiului de Cadastru și Publicitate

Imobiliară și mai mult expertul nu a putut identifica suprafața revendicată din

litigiul dedus judecății deoarece a fost mascată de un zid de rigips, spațiul

comercial învecinat fiind tot proprietatea pârâților.

Intimații G.C. și G.C.M. au solicitat

respingerea recursului și au învederat că reclamanta nu a formulat obiecțiuni

la raportul de expertiză sub aspectul lotizării, ci numai în ceea ce privește

sulta la care ar fi fost obligați în situația admiterii acțiunii.

La termenul de azi

Înalta Curte a luat în examinare potrivit art. 137 C. proc. civ. excepția

prevăzută de art. 302

1

C. proc. civ., care face de prisos examinarea

criticilor invocate de recurentă.

Potrivit art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. „cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor”.

În speță, recurenta a

invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și a criticat modul în care

instanța a apreciat probele administrate în cauză, motivare a cărei dezvoltare

nu face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că recursul reclamantei a fost formulat cu încălcarea

dispozițiilor art. 302

1

C. proc. civ. și urmează a constata

nulitatea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de reclamanta SC C.A. SA Buzău împotriva Deciziei nr.

18 din 30 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2008.