ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3136/2008

Asupra

cererii de recurs de față,

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin decizia nr. 227 din 9

noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, s-a respins, ca nefundat, apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței nr. 3181 din 18 decembrie 2006 a Tribunalului Buzău, prin care s-a admis

în parte acțiunea reclamanților, pârâta fiind obligată să demoleze gardul de

beton edificat pe proprietatea reclamanților și lăsarea în pașnică folosință a

suprafeței de 16 mp teren așa cum a fost identificat prin expertiză și s-a

respins cererea de grănițuire formulată de pârâtă ca inadmisibilă.

Împotriva

deciziei instanței de apel, pârâta a declarat recurs solicitând, în temeiul art.

304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului și, în principal, casarea

hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru punerea în

discuția parților și soluționarea excepțiilor invocate și pentru a se pronunța

asupra tuturor cererilor. În subsidiar, recurenta a solicitat admiterea

recursului și modificarea în tot a hotărârii, în sensul stabilirii liniei de

hotar pe perimetrul intabulat de recurenta și respingerea celorlalte capete de

cerere.

Recurenta

a învederat că instanțele nu s-au pronunțat asupra lucrului cerut, în sensul că

ambele instanțe care s-au pronunțat au calificat obiectul judecații ca fiind „acțiune

comerciala in posesie” si au analizat acțiunea si au dezlegat pricina ca atare,

fără a se pronunța asupra cererii privind revendicarea.

Recurenta

a mai arătat că instanța de apel a soluționat greșit motivul de apel privind

nepronunțarea asupra excepțiilor. Ambele instanțe nu au pus in discuția

parților excepțiile invocate. Nulitatea hotărârilor pentru acest motiv

impunându-se.

Recurenta

pârâtă a mai invocat excepția inadmisibilității acțiunii posesorii, în raport

de dispozițiile imperative prevăzute de art. 674 C. proc. civ.

Excepția

a fost ridicata prin întimpinare in fata primei instanțe sesizate, odată cu

excepția necompetentei materiale a acestei instanțe. Excepția a fost înlăturata

cu motivarea că, după investirea instanței competente, pârâta recurentă nu a

interes sa insiste in soluționarea acestei excepții.

Recurenta

a mai susținut că

hotărârea

a fost data cu aplicarea greșită a legii prin respingerea acțiunii in

revendicare.

Susține

recurenta ca s-a aplicat greșit legea, pentru ca, între parți, exista

neînțelegeri tocmai cu privire la linia de hotar, ambele parți au investit

instanța cu cereri exprese privind grănițuire proprietăților lor și respingând

grănițuire si admițând acțiunea posesorie, judecata rămâne lipsita de logica si

finalitate juridica si echivalează cu nesoluționarea nici uneia din cereri.

Recurenta apreciază

ca aceasta problema de drept nu a fost dezlegata legal.

În

final, recurenta a mai susținut

inadmisibilitatea acțiunii posesorii in

raport de dispozițiile imperative prevăzute de art. 674 C. proc. civ., p

entru ca și în

prezentul recurs subzista excepția inadmisibilității acțiunii posesorii in

raport de cerințele imperative ale legii, ca un motiv de ordine publica, pârâta

- recurenta reiterează aceasta excepție.

Analizând

recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte îl va respinge pentru

următoarele considerente, apreciind că excepția invocată este, în fapt, un

motiv de recurs și nu o veritabilă excepție de fond sau de procedură:

În fapt,

recurenta-pârâta critica sentința nr. 3181 din 18 decembrie 2006 pronunțata de

Tribunalul Buzău considerând ca este o hotărâre nelegala si netemeinică (recurenta

formulează și critici de netemeinicie pe care, însă, față de caracteristicile

recursului, Înalta Curte nu le va analiza), pornind de la faptul ca se

apreciază de către aceasta că acțiunea intimaților-reclamanți este o acțiune în

revendicare.

Cererea

înregistrata inițial pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. 7181/2005 a avut ca

obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care sa fie obligata parata

sa respecte pașnica folosința a terenului in suprafața de 66 mp situata in

municipiul Buzău, pe latura de vest, in sensul ca parata sa ridice zidul

betonat pe care l-a edificat pe proprietatea reclamanților.

Greșit a

interpretat recurenta-parata ca acțiunea reclamanților este una in revendicare,

aceasta făcând o confuzie intre acțiunea in revendicare si acțiunea posesorie,

întrucât este clar faptul ca reclamanții au urmărit si urmăresc in continuare

să apere posesiunea ca simpla stare de fapt împotriva oricărei tulburări,

asigurând menținerea acestei stări, sau mai precis, redobândirea posesiei, ea

fiind pierduta de scurt timp, prin acțiunea paratei, fără a pune in discuție

existenta dreptului de proprietate asupra bunului.

Posesia

a fost tulburata in urma cu mai puțin de un an (parata a cumpărat terenul vecin

la data de 04 mai 2005, așa cum reiese din contractul de vânzare cumpărare

autentificat sub nr. 1325 din 04 mai 2005, iar la scurt timp a început edificarea

zidului pe teren, astfel încât, la data de 07 iulie 21005, s-a introdus

prezenta acțiune), recurenta-parata încercând sa dobândească posesia unei părți

din terenul intimaților, prin edificarea zidului betonat pe acest teren.

Dreptul

de a exercita acțiunea posesorie poate fi valorificat de reclamant, in

condițiile art. 674 C. proc. civ., chiar daca paratul susține ca a ocupat legal

terenul in litigiu. A nu recunoaște reclamantului dreptul la acțiune posesorie

intr-o atare situație, ar însemna a-l expune samavolniciei in ceea ce privește

posesia bunului si a-i răpi posibilitatea de a vedea restabilita situația de

fapt a posesiei anterioare pe cale sumara prevăzuta de lege si fără a pune in

discuție dreptul de proprietate.

În cazul

in care paratul invoca un drept de proprietate asupra bunului, el si nu

reclamantul trebuie sa introducă o acțiune in revendicare, in cadrul căreia sa

se soluționeze litigiul sub acest aspect. Acțiunea posesorie poate fi folosita

chiar împotriva persoanei care se considera proprietar si urmează a fi admisa

atunci când sunt îndeplinite condițiile specifice de exercitare a ei prevăzute

de lege. Tocmai de aceea, o asemenea acțiune nu trebuie confundata cu acțiunea

in revendicare.

Fata de

cele expuse, așa cum si instanțele de fond și de apel au apreciat, acțiunea

formulata este una posesorie, fiind întrunite condițiile prevăzute de Codul

civil, astfel ca, în mod legal s-a dispus obligarea pârâtei sa demoleze zidul

de beton edificat pe proprietatea intimaților, lăsând astfel in pașnica si

libera posesie si folosința suprafața de teren delimitat prin expertiza, de

punctele 2-3-4.

În ce

privește acțiunea in grănițuire formulata de către SC I.D. SRL, pe baza actelor

de proprietate ale fiecărei părți, instanța de fond, corect a respins-o, aceasta

fiind nedovedita. Astfel, din contractul de vânzare cumpărare depus ca proba in

acest sens de către SC I.D. SRL, rezulta fără putința de tăgada faptul ca a

cumpărat un imobil situat in municipiul Buzău, str. Oltetului, in suprafața de

numai 533 mp, astfel ca pentru diferența pana la 557 mp rezultați din

măsurătorile cadastrale nu poseda titlu. De altfel, si măsurătorile efectuate

prin expertiza confirma acest lucru. Cele doua terenuri ale părților se

învecinează pe latura de vest, iar prin sentința civila nr. 44 din 05 ianuarie 1995,

definitiva si irevocabila, s-a stabilit dreptul de proprietate al intimaților

asupra suprafeței de 66 mp teren situat in municipiul Buzău, str. Oltetului.

Dreptul dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare al SC I.D. SRL este

ulterior dreptului de proprietate al intimaților.

Din

actele depuse la dosar rezulta clar întinderea si vecinătățile. Astfel, la

dosarul 1087/2005 se afla sentința civila nr. 1149 din 02 februarie 1993, a

Judecătoriei Buzău, care stabilește cu certitudine întinderea proprietarii SC I.D.

SRL, care a cumpărat proprietatea de la destinatorii de drept de la acea data,

respectiv suprafața de 533 mp. În expertiza efectuata in cauza, in dosarul

6556/2002, este delimitata cert proprietatea fostei proprietare N.A.G., vânduta

ulterior câtre SC I.D. SRL. De asemenea, prin sentința civila nr. 1310 din 15

iunie 2006, pronunțata in dosarul 1209/2006 de Tribunalul Buzău, a fost

recunoscut intimaților dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de

106 mp pe vechiul amplasament situat in municipiul Buzău, str. Oltetului, în

baza Legii nr. 10/2001, teren identificat conform altei expertize dispuse în

cauza.

În

dosarul nr. 1087/2005, in schița anexă a expertizei aflate la dosar, este

înscris M.M. Aceasta expertiza se identifica cu celelalte expertize efectuate

in timp, in cauzele ce au precedat-o pe aceasta, doar ca intre alte părți, dar

care au avut si au in proprietate suprafețele de teren vecine aflate in

litigiu.

În cauza

dedusa judecații s-a efectuat si cercetare locala, astfel ca toate probele

prezentate de parți au fost analizate si a rezultat clar faptul ca intre cele

doua proprietăți există semne clare, exterioare de hotar, respectiv fundația

vechiului imobil ce a aparținut intimaților.

Pe de

alta parte, faptul ca in cauza dedusa judecații au fost depuse ca probe

hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, care se bucura de autoritatea

de lucru judecat, efectele lor nu pot fi ignorate.

În ce

privește acțiunea in revendicare asupra căreia recurenta-parata considera ca

instanța de fond nu s-a pronunțat, Înalta Curte reține că obiectul judecații îl

constituie acțiunea posesorie, astfel încât instanța de fond, ca și cea de apel

s-au pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut.

Potrivit

principiului disponibilității, reclamantul are dreptul sa aleagă între acțiunea

posesorie si acțiunea petitorie (acțiunea in revendicare). Exercitarea

concomitenta a celor doua acțiuni nu este posibila, întrucât se exclud reciproc

prin obiectul lor. Daca victima tulburării posesiei a recurs la acțiunea

posesorie, autorul tulburării posesiei nu poate schimba, prin propria sa

voința, invocând un drept real principal asupra bunului in litigiu, natura

acțiunii. Soluția contrara ar face inaplicabil adagiul spoliatus ante omnia

restituendus, or acest adagiu si principiul echitații justifica protecția

juridică a posesiei. Daca ar fi introdusă o cerere cu caracter petitoriu in

cauza, instanța este datoare sa disjungă aceasta cerere si sa dispună

suspendarea ei pana la soluționarea acțiunii posesorii, întrucât acțiunea

posesorie se judeca întotdeauna cu prioritate fata de acțiunea petitorie.

Înalta

Curte consideră că nu poate fi vorba de faptul ca hotărârea a fost data cu

aplicarea greșita a legii, așa cum apreciază recurenta-parata, fiind respinsă

cererea de grănițuire. Grănițuirea este o acțiune petitorie, întrucât are ca

scop delimitarea proprietarilor limitrofe, având caracter petitoriu . Ea este

admisibila numai daca aceste hotare nu au fost stabilite prin hotărâre judecătorească

sau înțelegerea părților.

Pentru

considerentele reținute, conform art. 312 C. proc. civ., se va

respinge recursul

declarat de pârâta SC I.D. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 227 din 9 noiembrie

2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta SC I.D. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 227 din 9

noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședința publică, astăzi 29 octombrie 2008