ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3136/2008

Asupra cererii de recurs de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin decizia nr. 227 din 9 noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefundat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 3181 din 18 decembrie 2006 a Tribunalului Buzău, prin care s-a admis în parte acțiunea reclamanților, pârâta fiind obligată să demoleze gardul de beton edificat pe proprietatea reclamanților și lăsarea în pașnică folosință a suprafeței de 16 mp teren așa cum a fost identificat prin expertiză și s-a respins cererea de grănițuire formulată de pârâtă ca inadmisibilă. Împotriva deciziei instanței de apel, pârâta a declarat recurs solicitând, în temeiul art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ., admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru punerea în discuția parților și soluționarea excepțiilor invocate și pentru a se pronunța asupra tuturor cererilor. În subsidiar, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii, în sensul stabilirii liniei de hotar pe perimetrul intabulat de recurenta și respingerea celorlalte capete de cerere. Recurenta a învederat că instanțele nu s-au pronunțat asupra lucrului cerut, în sensul că ambele instanțe care s-au pronunțat au calificat obiectul judecații ca fiind „acțiune comerciala in posesie” si au analizat acțiunea si au dezlegat pricina ca atare, fără a se pronunța asupra cererii privind revendicarea.

Recurenta a mai arătat că instanța de apel a soluționat greșit motivul de apel privind nepronunțarea asupra excepțiilor. Ambele instanțe nu au pus in discuția parților excepțiile invocate. Nulitatea hotărârilor pentru acest motiv impunându-se. Recurenta pârâtă a mai invocat excepția inadmisibilității acțiunii posesorii, în raport de dispozițiile imperative prevăzute de art. 674 C. proc. civ. Excepția a fost ridicata prin întimpinare in fata primei instanțe sesizate, odată cu excepția necompetentei materiale a acestei instanțe. Excepția a fost înlăturata cu motivarea că, după investirea instanței competente, pârâta recurentă nu a interes sa insiste in soluționarea acestei excepții. Recurenta a mai susținut că hotărârea a fost data cu aplicarea greșită a legii prin respingerea acțiunii in revendicare.

Susține recurenta ca s-a aplicat greșit legea, pentru ca, între parți, exista neînțelegeri tocmai cu privire la linia de hotar, ambele parți au investit instanța cu cereri exprese privind grănițuire proprietăților lor și respingând grănițuire si admițând acțiunea posesorie, judecata rămâne lipsita de logica si finalitate juridica si echivalează cu nesoluționarea nici uneia din cereri. Recurenta apreciază ca aceasta problema de drept nu a fost dezlegata legal. În final, recurenta a mai susținut inadmisibilitatea acțiunii posesorii in raport de dispozițiile imperative prevăzute de art. 674 C. proc. civ., p entru ca și în prezentul recurs subzista excepția inadmisibilității acțiunii posesorii in raport de cerințele imperative ale legii, ca un motiv de ordine publica, pârâta - recurenta reiterează aceasta excepție.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte îl va respinge pentru următoarele considerente, apreciind că excepția invocată este, în fapt, un motiv de recurs și nu o veritabilă excepție de fond sau de procedură: În fapt, recurenta-pârâta critica sentința nr. 3181 din 18 decembrie 2006 pronunțata de Tribunalul Buzău considerând ca este o hotărâre nelegala si netemeinică (recurenta formulează și critici de netemeinicie pe care, însă, față de caracteristicile recursului, Înalta Curte nu le va analiza), pornind de la faptul ca se apreciază de către aceasta că acțiunea intimaților-reclamanți este o acțiune în revendicare.

Cererea înregistrata inițial pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. 7181/2005 a avut ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care sa fie obligata parata sa respecte pașnica folosința a terenului in suprafața de 66 mp situata in municipiul Buzău, pe latura de vest, in sensul ca parata sa ridice zidul betonat pe care l-a edificat pe proprietatea reclamanților. Greșit a interpretat recurenta-parata ca acțiunea reclamanților este una in revendicare, aceasta făcând o confuzie intre acțiunea in revendicare si acțiunea posesorie, întrucât este clar faptul ca reclamanții au urmărit si urmăresc in continuare să apere posesiunea ca simpla stare de fapt împotriva oricărei tulburări, asigurând menținerea acestei stări, sau mai precis, redobândirea posesiei, ea fiind pierduta de scurt timp, prin acțiunea paratei, fără a pune in discuție existenta dreptului de proprietate asupra bunului.

Posesia a fost tulburata in urma cu mai puțin de un an (parata a cumpărat terenul vecin la data de 04 mai 2005, așa cum reiese din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1325 din 04 mai 2005, iar la scurt timp a început edificarea zidului pe teren, astfel încât, la data de 07 iulie 21005, s-a introdus prezenta acțiune), recurenta-parata încercând sa dobândească posesia unei părți din terenul intimaților, prin edificarea zidului betonat pe acest teren. Dreptul de a exercita acțiunea posesorie poate fi valorificat de reclamant, in condițiile art. 674 C. proc. civ., chiar daca paratul susține ca a ocupat legal terenul in litigiu. A nu recunoaște reclamantului dreptul la acțiune posesorie intr-o atare situație, ar însemna a-l expune samavolniciei in ceea ce privește posesia bunului si a-i răpi posibilitatea de a vedea restabilita situația de fapt a posesiei anterioare pe cale sumara prevăzuta de lege si fără a pune in discuție dreptul de proprietate.

În cazul in care paratul invoca un drept de proprietate asupra bunului, el si nu reclamantul trebuie sa introducă o acțiune in revendicare, in cadrul căreia sa se soluționeze litigiul sub acest aspect. Acțiunea posesorie poate fi folosita chiar împotriva persoanei care se considera proprietar si urmează a fi admisa atunci când sunt îndeplinite condițiile specifice de exercitare a ei prevăzute de lege. Tocmai de aceea, o asemenea acțiune nu trebuie confundata cu acțiunea in revendicare. Fata de cele expuse, așa cum si instanțele de fond și de apel au apreciat, acțiunea formulata este una posesorie, fiind întrunite condițiile prevăzute de Codul civil, astfel ca, în mod legal s-a dispus obligarea pârâtei sa demoleze zidul de beton edificat pe proprietatea intimaților, lăsând astfel in pașnica si libera posesie si folosința suprafața de teren delimitat prin expertiza, de punctele 2-3-4.

În ce privește acțiunea in grănițuire formulata de către SC I.D. SRL, pe baza actelor de proprietate ale fiecărei părți, instanța de fond, corect a respins-o, aceasta fiind nedovedita. Astfel, din contractul de vânzare cumpărare depus ca proba in acest sens de către SC I.D. SRL, rezulta fără putința de tăgada faptul ca a cumpărat un imobil situat in municipiul Buzău, str. Oltetului, in suprafața de numai 533 mp, astfel ca pentru diferența pana la 557 mp rezultați din măsurătorile cadastrale nu poseda titlu. De altfel, si măsurătorile efectuate prin expertiza confirma acest lucru. Cele doua terenuri ale părților se învecinează pe latura de vest, iar prin sentința civila nr. 44 din 05 ianuarie 1995, definitiva si irevocabila, s-a stabilit dreptul de proprietate al intimaților asupra suprafeței de 66 mp teren situat in municipiul Buzău, str. Oltetului.

Dreptul dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare al SC I.D. SRL este ulterior dreptului de proprietate al intimaților. Din actele depuse la dosar rezulta clar întinderea si vecinătățile. Astfel, la dosarul 1087/2005 se afla sentința civila nr. 1149 din 02 februarie 1993, a Judecătoriei Buzău, care stabilește cu certitudine întinderea proprietarii SC I.D. SRL, care a cumpărat proprietatea de la destinatorii de drept de la acea data, respectiv suprafața de 533 mp. În expertiza efectuata in cauza, in dosarul 6556/2002, este delimitata cert proprietatea fostei proprietare N.A.G., vânduta ulterior câtre SC I.D. SRL.

De asemenea, prin sentința civila nr. 1310 din 15 iunie 2006, pronunțata in dosarul 1209/2006 de Tribunalul Buzău, a fost recunoscut intimaților dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 106 mp pe vechiul amplasament situat in municipiul Buzău, str. Oltetului, în baza Legii nr. 10/2001, teren identificat conform altei expertize dispuse în cauza. În dosarul nr. 1087/2005, in schița anexă a expertizei aflate la dosar, este înscris M.M. Aceasta expertiza se identifica cu celelalte expertize efectuate in timp, in cauzele ce au precedat-o pe aceasta, doar ca intre alte părți, dar care au avut si au in proprietate suprafețele de teren vecine aflate in litigiu. În cauza dedusa judecații s-a efectuat si cercetare locala, astfel ca toate probele prezentate de parți au fost analizate si a rezultat clar faptul ca intre cele doua proprietăți există semne clare, exterioare de hotar, respectiv fundația vechiului imobil ce a aparținut intimaților.

Pe de alta parte, faptul ca in cauza dedusa judecații au fost depuse ca probe hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, care se bucura de autoritatea de lucru judecat, efectele lor nu pot fi ignorate. În ce privește acțiunea in revendicare asupra căreia recurenta-parata considera ca instanța de fond nu s-a pronunțat, Înalta Curte reține că obiectul judecații îl constituie acțiunea posesorie, astfel încât instanța de fond, ca și cea de apel s-au pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut. Potrivit principiului disponibilității, reclamantul are dreptul sa aleagă între acțiunea posesorie si acțiunea petitorie (acțiunea in revendicare). Exercitarea concomitenta a celor doua acțiuni nu este posibila, întrucât se exclud reciproc prin obiectul lor.

Daca victima tulburării posesiei a recurs la acțiunea posesorie, autorul tulburării posesiei nu poate schimba, prin propria sa voința, invocând un drept real principal asupra bunului in litigiu, natura acțiunii. Soluția contrara ar face inaplicabil adagiul spoliatus ante omnia restituendus, or acest adagiu si principiul echitații justifica protecția juridică a posesiei. Daca ar fi introdusă o cerere cu caracter petitoriu in cauza, instanța este datoare sa disjungă aceasta cerere si sa dispună suspendarea ei pana la soluționarea acțiunii posesorii, întrucât acțiunea posesorie se judeca întotdeauna cu prioritate fata de acțiunea petitorie. Înalta Curte consideră că nu poate fi vorba de faptul ca hotărârea a fost data cu aplicarea greșita a legii, așa cum apreciază recurenta-parata, fiind respinsă cererea de grănițuire.

Grănițuirea este o acțiune petitorie, întrucât are ca scop delimitarea proprietarilor limitrofe, având caracter petitoriu . Ea este admisibila numai daca aceste hotare nu au fost stabilite prin hotărâre judecătorească sau înțelegerea părților. Pentru considerentele reținute, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâta SC I.D. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 227 din 9 noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC I.D. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 227 din 9 noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 octombrie 2008