ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 363/2013

Asupra cererii

de revizuire de față constată:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele, reclamanta D.M. a chemat în

judecată pe pârâtul Z.M.G., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului

să-i permită ridicarea gardului ce desparte proprietățile acestora, suplinind

acordul pârâtului, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au

fost invocate dispozițiile art. 580 C. civ. și următoarele.

Pârâtul Z.M.G.

a formulat cerere reconvențională.

Prin sentința

civilă nr. 372 din 27 martie 2008, Judecătoria Pătârlagele a admis acțiunea

principală, l-a oblicat pe pârât să îi permită reclamantei ridicarea gardului

ce desparte proprietățile părților, suplinind consimțământul acestuia și a

respins în totalitate cererea reconvențională.

Împotriva

acestei hotărâri, a declarat apel pârâtul Z.M.G., iar prin decizia civilă nr.

224 din 05 septembrie 2008, Tribunalul Buzău a respins apelul, apreciind că

prima instanță a stabilit corect situația de fapt, urmare a unei analize

explicite a probelor administrate în cauză, în raport de dispozițiile legale

incidente.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, a declarat

recurs pârâtul Z.M.

G., iar prin decizia nr. 1186 din 18 decembrie 2008,

Curtea de Apel Ploiești a admis recursul, a casat decizia tribunalului, iar

cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de control judiciar a reținut că intimata-reclamantă D.M. și-a

întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile art. 580 C. civ., dar

că prima instanță și-a motivat hotărârea pe prevederile art. 584 C. civ., deși

s-a precizat că acțiunea privește o obligație de a face.

S-a mai

constatat că există contradicție între considerente și dispozitiv și că normele

reținute, ari. 580 ș; 584 C. civ., au fost greșit aplicate, față de modul în

care a fost redactată hotărârea.

Totodată, cu ocazia

rejudecării, instanța de recurs a stabilit, în

virtutea caracterului devolutiv al apelului, să se dispună

administrarea de

probe și pe cererea reconvențională a pârâtului.

Cauza a fost

reînregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, sub nr. 224/277/2008 din data de 26

ianuarie 2009, iar reclamanta D.M., prin cererea înregistrată la data de 05

martie 2009, a depus la doar note scrise, prin care a arătat că, în acțiune,

dintr-o eroare materială, a fost precizat temeiul juridic ca fiind art. 580, în

realitate fiind art. 584 C. civ.

Judecata

apelului a fost suspendată prin încheierea de ședință din

09 martie 2009,

în temeiul art. 244 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.

1184/277/2008 înregistrat pe rolul Judecătoriei Pătârlagele.

Judecata a fost

redeschisă la 07 octombrie 2010, iar în ședința publică din

04 noiembrie 2010,

instanța, față de

considerentele deciziei de casare nr. 1186 din 18 decembrie 2008, a luat act de

precizările reclamantei prin care a indicat obiectul acțiunii principale,

grănițuirea, temeiul de drept fiind art. 584 C. civ., cu precizarea că

amplasamentul pe care urmează să fie construit gardul este cel stabilit prin

documentația de carte funciară.

Prin decizia

civilă nr. 150 pronunțată la 8 iunie 2011, Tribunalul Buzău a admis apelul

declarat de pârâtul-reclamant Z.M.G. și a schimbat, în parte, sentința civilă

nr. 372 din 27 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele, în dosarul

nr. 224/277/2008, în sensul că a respins acțiunea principală, promovată de

reclamanta D.M., a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de către

pârâtul-reclamant Z.M.G. și a stabilit linia de hotar dintre proprietățile

părților, pe aliniamentul A-B-4-5-6-7-8-9-10-11, conform schiței întocmite de

către expertul F.L., menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Totodată, a

fost obligată intimata D.M. să plătească apelantului cheltuieli de judecată în

cuantum de 1038,15 lei, suma de 37,49 lei, reprezentând ajutor public judiciar

de care a beneficiat apelantul Z.M.G., rămânând în sarcina statului.

Împotriva

acestei decizii au formulat recurs reclamantul Z.M.G. și pârâta D.M.

Curtea de Apel

Ploiești, prin decizia civilă nr. 1662 din21 decembrie 2011, a respins, ca

nefondat, recursul declarat de Z.M.G., a admis recursul declarat de D.M. împotriva

deciziei civile nr. 150 pronunțată la 8 iunie 2011 de Tribunalul Buzău și a

modificat în tot decizia recurată, în sensul că a respins apelul declarat de Z.M.G.,

ca nefondat.

Prin cererea

depusă la Curtea de Apel Ploiești, la data de 17 februarie 2012, revizuentul Z.M.G.

a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1662 din 21 decembrie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, invocând dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și făcând un istoric al cauzei.

La data de 9

aprilie 2012, revizuentul Z.M.G. a depus o cerere intitulată „Precizare”,

despre care, la termenul din 12 aprilie 2012, a precizat că, constituie

motivarea cererii depuse anterior, în sensul că

se referă la o contrarietate de hotărâri, raportat la decizia nr. 1186

din 18

decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și decizia

civilă nr. 1662 din 21 decembrie 2011 pronunțată tot de Curtea de Apel

Ploiești.

Susține

revizuentul că sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

deoarece prin prima decizie din anul 2008 i s-a dat câștig de cauză, iar prin

cea de-a doua din 2011, nu au fost luate în considerare apărările și

probatoriile administrate de acesta.

Față de

precizarea făcută la termenul de judecată din 12 aprilie 2012, Curtea a invocat

din oficiu excepția de necompetență materială în soluționarea cererii de

revizuire, excepție pe care a găsit-o întemeiată, deoarece:

Potrivit

dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., „în cazul art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad,

față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice”.

În cauza

pendinte, revizuentul solicită revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, a

deciziilor nr. 1186 din 18 decembrie 2008 și nr. 1662 din 21 decembrie 2011,

ambele pronunțate de Curtea de Apel Ploiești și făcând aplicarea dispozițiilor

mai sus indicate, instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire este

Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța mai mare în grad.

Curtea de Apel

Ploiești, secția I civilă, prin decizia nr. 1662 din 21 decembrie 2011, a admis

excepția de necompetență materială în soluționarea cererii de revizuire

invocată din oficiu; a declinat competența materială de soluționarea cererii de

revizuire formulată de revizuentul Z.N.G. în favoarea Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Caza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 224/277/2008*/a2.

Examinând

cererea de revizuire prin prisma excepției de tardivitate, Înalta Curte

constată că aceasta este tardiv formulată.

Potrivit

dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire

este de o lună, iar în ipoteza reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

termenul se socotește de la comunicarea hotărârii definitive, iar când

hotărârile au fost pronunțate de instanțe de recurs după evocarea fondului, de

la pronunțare.

În cauza de față,

Înalta Curte constată că decizia nr. 1662 din data de 21 decembrie 2011,

decizia atacată, a fost pronunțată de către o instanță de recurs, evocând

fondul, astfel încât termenul de revizuire se calculează începând de la data

pronunțării acesteia.

În raport de

data formulării cererii de revizuire, respectiv 17 februarie 2012 și aceea a

pronunțării deciziei, adică, 21 decembrie 2011, rezultă că termenul de 30 zile

prevăzut de art. 324 C. proc. civ., este depășit, considerente pentru care

cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea

de revizuire formulată de revizuentui Z.N.G. împotriva deciziei civile nr. 1662

din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, ca tardiv

formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013.