ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1453/2008

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 3783 din 10 mai

2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul

C.G.E. împotriva deciziei nr. 283 din 10 octombrie 2006 a Curții de Apel

Ploiești, secția civilă, care la rândul său a respins apelul declarat de

reclamant împotriva sentinței civile nr. 183 din 21 februarie 2006 a

Tribunalului Buzău, rămânând astfel irevocabilă soluția vizând acordarea

măsurilor reparatorii în echivalent, sub forma despăgubirilor, în condițiile

Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul construcție și teren

aferent în suprafață de 44 mp, situat în Buzău.

S-a reținut că, stabilind valoarea

estimativă a imobilului, în raport cu care urmează a fi acordate despăgubirile

în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, instanța nu a dat

reclamantului altceva decât acesta a cerut iar prin anularea dispoziției

contestate, nu a fost vătămat.

Tot astfel, se mai arată, criticile

referitoare la reexaminarea probelor administrate în cauză nu pot fi primite și

analizate, în condițiile în care art. 304 pct. 10 C. proc. civ. era deja

abrogat la data pronunțării deciziei atacate, prin art. 1 pct. 111 din O.U.G.

nr. 138/2000.

Împotriva susmenționatei decizii a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, C.G.E., reclamant în cauză, a formulat

contestație în anulare invocând atât dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 cât

și pe cele ale art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Dintr-o argumentare ambiguă și o

înșiruire de texte care nu au legătură cu soluționarea prezentei căi

extraordinare de atac, se desprinde o singură critică coerentă, referitoare la

pretinsa încălcare a dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență

care, în opinia contestatorului , ar fi revenit, urmare modificărilor aduse

Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, secției de contencios, administrativ

iar nu secției civile a tribunalului, sesizat în prima instanță.

Contestația în anulare urmează a fi

respinsă, în considerarea argumentelor ce succed.

În acord cu dispozițiile art. 317

alin. (1) C. proc. civ., exercitarea contestației în anulare este subordonată

unei condiții generale privitoare la admisibilitatea ei respectiv ca motivele

prevăzute la pct. 1 și 2 să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau

recursului.

Este o cerință importantă impusă de

lege, de natură a limita accesul la această cale extraordinară de atac, de

retractare.

Deci, ori de câte ori partea are

acces la apel sau recurs, ea nu poate uza de exercițiul contestației în

anulare, cu excepția particulară instituită prin dispozițiile art. 317 alin.

(2) C. proc. civ. când motivele au fost invocate prin cererea de recurs, dar

instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt, sau dacă

recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

În speță, chestiunea necompetenței

materiale a secției civile a tribunalului de a soluționa contestațiile

formulate împotriva deciziilor sau dispozițiilor emise după intrarea în vigoare

a modificărilor operate prin dispozițiile Legii nr. 247/2005 nu a fost invocată

pe calea apelului sau a recursului, ci direct în calea extraordinară de atac,

de retractare.

De altfel, din examinarea fondului

susținerilor petentului, rezultă că acesta se află în eroare cu privire la interpretarea

dispozițiilor art. 19-20 din Capitolul VI al Legii nr. 247/2005, texte ce dau

în competența de soluționare a secției de contencios administrativ și fiscal a

curții de apel, în a cărei rază domiciliază reclamantul, contestațiile

formulate împotriva deciziilor adoptate de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, organism guvernamental constituit în subordinea

Cancelariei Primului Ministru.

Or, în speță, s-a atacat cu

contestație dispoziția nr. 218/2005 emisă de Primăria Buzău în calitate de

unitate deținătoare a imobilului în legătură cu care s-a formulat notificarea,

caz în care competența materială în primă instanță a tribunalului, este atrasă

prin dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în redactarea

ulterioară republicării.

În consecință, contestația în

anulare, urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatorul C.G.E. împotriva deciziei nr. 3783 din 10 mai 2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2008.