ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3783/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35

din 15 februarie 2007, Tribunalul Bihor, a condamnat pe inculpatul Ș.E., la:

- 10 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și

alin. (2

1

) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Pe durata executării

pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C.

pen., din pedeapsa aplicată, s-a dedus durata reținerii și arestării preventive

de la 18 mai 2006, la zi.

În temeiul art. 14 și 346 C.

proc. pen., raportat la art. 998 și 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să

plătească:

- părții civile H.M., suma

de 600 RON cu titlu de despăgubiri civile și

- Spitalului clinic județean

Oradea, suma de 769 RON cu majorări de întârziere calculate la data de 15

august 2006, până la data plății efective a sumei, cu titlu de cheltuieli de

spitalizare.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat în favoarea statului a unei bucăți

de mănușă din piele neagră și a unui cuțit cu mâner din plastic și lamă

metalică, bunuri ce se află la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor –

Oradea.

În temeiul art. 191 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1300 RON cu titlu

de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

La data de 2 mai 2005, în

jurul orelor 13,00, inculpatul Ș.E. a intrat în incinta casei de marcat

aparținând SC L.T. SRL, unde a găsit-o pe partea vătămată H.M. căreia i-a spus,

în limba română, că are un televizor PANASONIC pe care vrea să-l amaneteze,

întrucât are nevoie de suma de 4.000.000 lei, cerându-i să-i calculeze

comisionul.

În timp ce partea vătămată

opera pe calculator, comisionul, inculpatul și-a dat jos mănușa de pe mâna

stângă, îndreptându-se spre sertarul unde se aflau bani și valori, după care

s-a năpustit asupra părții vătămate cu un cuțit, înțepând-o în zona pieptului.

Fiind o femeie cu o

constituție corporală solidă, partea vătămată s-a opus agresorului,

imobilizându-i mâna în care avea cuțitul, pe care a lovit-o de perete până ce

l-a scăpat pe podea, concomitent strigând după ajutor spre personalul barului

din clădire.

La rândul său și inculpatul

a început să strige după ajutor, pronunțând numele de „R.”, în ideea de a

sugera că nu este singur.

Între inculpat a avut loc o

luptă până în curte, unde a intervenit barmana C.E.

Pentru moment, inculpatul a

fost imobilizat, dar acesta manifestându-se violent, în sensul că a lovit-o cu

pumnii și mușcat-o de mâini pe C.E., a reușit să scape, traversând în fugă

strada spre Cofetăria S., după care a dispărut, pierzându-și o mănușă de

culoare neagră din piele.

În aceste împrejurări,

părții vătămate H.M. i-au dispărut cerceii și o brățară din aur de pe mână.

În urma agresiunii

exercitate de inculpat, partea vătămată H.M. a suferit leziuni pentru a căror

vindecare au fost necesare un număr de 18 zile de îngrijiri medicale, fără însă

ca acestea să pună în pericol viața victimei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat, în termen, apel inculpatul Ș.E., pe care a criticat-o cu privire la

greșita sa condamnare pentru fapta imputată, întrucât fapta nu a fost săvârșită

de el, iar probele de la dosar nu sunt în măsură să confirme acest lucru, motiv

pentru care a solicitat a se dispune achitarea.

Curtea de Apel Oradea, secția

penală, prin decizia penală nr. 66/ A din 29 mai 2007, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul Ș.E., pe care l-a obligat să plătească statului

suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a

se avansa din fondul Ministerului Justiției.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus la zi, durata reținerii și arestării

preventive.

În motivarea acestei

decizii, instanța de a apel a arătat că în mod corect, pe baza probelor

administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare

judecătorească s-a reținut, fără nici un dubiu, vinovăția inculpatului. Chiar

dacă nu a recunoscut comiterea faptei, în acest sens fiind relevante

„declarațiile constante ale părții vătămate și ale martorilor prezenți la

agresiune care l-au recunoscut, fără nici o ezitare pe inculpat cu ocazia

recunoașterii din grup, deși acesta și-a schimbat fizionomia feței imediat după

agresiune, când s-a tuns și bărbierit, tocmai pentru a nu fi descoperit, fapt dovedit

de asemenea, cu martori audiați în cauză, cea mai relevantă declarație în acest

sens fiind cea a martorului Enache Patrian, cel care, la îndemnul inculpatului

l-a tuns pe acesta la „zero” în seara comiterii faptei.”

Cu privire la pedeapsa

aplicată inculpatului, critica formulată de apărătorul din oficiu, s-a arătat

că nu este cazul a fi redusă, cu atât mai mult cu cât, inculpatul nu este la

prima încălcare a legii, fiind recidivist.

Decizia curții de apel a

fost atacată cu recurs în termenul prevăzut de lege, de către inculpatul Ș.E.,

pe care a criticat-o pentru aceleași motive, invocate și la judecata în apel,

și anume greșita sa condamnare, întrucât nu este autorul faptei, solicitând a

se dispune achitarea.

Motivul de casare a fost

încadrat în prevederile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Recursul declarat de

inculpatul Ș.E. este nefondat.

Din verificarea actelor și

lucrărilor de la dosar, se constată că în cauză, a fost reținută o corectă

situație de fapt, confirmată de probele administrate, din care rezultă că

inculpatul este autorul faptei, lucru confirmat de partea vătămată și martorii

audiați în cauză, unii dintre ei prezenți la locul faptei.

În afară de faptul că

inculpatul a susținut continuu că nu a comis fapta, nu a făcut nici o dovadă

din care să rezulte aceasta și mai mult, să contrazică dovezile aduse în

sprijinul vinovăției sale.

Prin urmare, neexistând nici

o dovadă care să confirme afirmația inculpatului potrivit căreia, nu este

autorul faptei, iar probele de la dosar îl indică în acest sens, urmează a se

constata că susținerile sale, în sensul achitării, sunt nefondate.

În ce privește încadrarea

juridică dată faptei și pedeapsa aplicată, se constată că prima este legală,

iar cea de a doua just individualizată, cu respectarea art. 72 și 52 C. pen.

Pentru considerentele mai

sus-arătate, având în vedere că în cauză nu se identifică existența unor motive

care analizate, din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de

inculpatul Ș.E. este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul Ș.E. împotriva deciziei penale nr. 66/ A din 29

mai 2007 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 18 mai 2006  la 1 august

2007.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 1 august  2007 .