ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3791/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 17 din 27

ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 6893/2004, în baza art.

211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C.

pen., a fost condamnat inculpatul V.A., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 770 zile, rămas

neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 11/1999

pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. 4097/1999, rest care a fost

contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, de 7

ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an, inculpatul urmând să

execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 11

decembrie 2004 la 27 ianuarie 2006.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 14 – art. 346 C. proc.

pen., corelat cu art. 998 – art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul în

favoarea părții civile N.F. la plata sumei de 25 milioane lei cu titlu de daune

morale.

În baza art. 106 din O.U.G. nr. 105/2002

a fost obligat inculpatul în favoarea C.A.S. Bihor la plata sumei de 2.275.348

lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare și alte cheltuieli aferente.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, în data de 10 decembrie 2004, în jurul orelor

22,00, inculpatul V.A. a intrat în barul G.C. din Oradea, unde a rămas până în

jurul orelor 23,00, consumând băuturi alcoolice. La un moment dat, la masa

inculpatului s-a așezat partea vătămată N.F., care a început la rândul său să

consume băuturi alcoolice, costurile consumației sale fiind suportate de către

inculpat. În jurul orelor 23,00, partea vătămată a părăsit barul fără a-și lua

lucrurile personale, respectiv geanta, paltonul și căciula. După circa 5

minute, din bar a ieșit și inculpatul.

În varianta susținută de partea

vătămată, după plecarea sa din bar, a fost urmărită de inculpat, atacată de

acesta în stația de tramvai și obligată prin forță fizică să meargă la

cimitirul din imediata apropiere. Aici partea vătămată a fost bătută de

inculpat iar apoi acesta i-a sustras cerceii, lănțișorul, ambele din aur, alte

bunuri și suma de 500.000 lei. A precizat că și-a pierdut cunoștința, iar când

și-a revenit se afla la Spitalul Clinic Județean Oradea.

În varianta susținută de inculpat,

acesta a plecat din bar urmare a invitației făcute de partea vătămată de a

întreține raporturi sexuale cu aceasta, contra sumei de 500.000 lei, în

cimitirul O. din imediata apropiere. Inculpatul a susținut că i-a predat părții

vătămate suma de 500.000 lei înainte de plecarea din bar. A recunoscut că,

odată ajuns în cimitir a exercitat violență asupra părții vătămate, că acestea

s-au datorat faptului că abia în acel moment partea vătămată i-a adus la

cunoștință că se afla în perioada ciclului menstrual și i-a propus în schimbul

sumei primite să întrețină cu ea raporturi anale. Inculpatul a declarat că i-a

aplicată părții vătămate două palme peste față, în urma cărora partea vătămată

a căzut jos și s-a lovit de o bordură din apropiere, apoi partea vătămată s-a

ridicat și i-a spus că întrucât nu dorea să întrețină cu acesta raporturi

sexuale anale era dispusă să-i predea bijuteriile din aur pe care le purta până

a doua zi când urma să-i restituie inculpatului suma de 500.000 lei primită pentru

raporturile sexuale ce nu s-au realizat.

Inculpatul s-a întors în bar, unde a

găsit geanta părții vătămate, a luat geanta, a mers la masa unui bărbat,

respectiv martorul M.I. căruia i-a relatat cele întâmplate cu partea vătămată.

A susținut că acel bărbat i-a făcut cunoscut că partea vătămată ar fi prostituată

și cunoscută de mai mulți ani.

La individualizarea judiciară a

pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere gradul

ridicat de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care aceasta s-a

produs, în cimitir, pe timp de noapte, violențele intense exercitate asupra

părții vătămate, aceasta rămânând în stare de inconștiență, precum și statutul

de recidivist al inculpatului, trecutul său infracțional însumând mai multe

condamnări pentru același tip de infracțiuni, respectiv furt și tâlhărie.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, a declarat apel inculpatul apelant V.A. solicitând admiterea

acestuia, desființarea hotărârii atacate și modificarea ei în sensul reducerii

pedepsei ce i-a fost aplicată cu motivarea că aceasta este prea aspră.

S-a apreciat că pe baza celor două

aspecte faptice probate cert, violențele exercitate asupra părții vătămate și

găsirea asupra inculpatului a bunurilor ce aparțineau părții vătămate, corelate

cu modul de acțiune al inculpatului (respectiv faptul că acesta s-a întors în

bar pentru a lua poșeta părții vătămate și a plecat spre gară având-o asupra

sa, împrejurarea că partea vătămată a fost găsită în cimitir, locul unde fusese

cu inculpatul, în stare de inconștiență), se poate concluziona că inculpatul a

deposedat-o de bunuri, prin violență iar ulterior a intrat în posesia poșetei,

în realizarea aceleași rezoluții infracționale, profitând de faptul că partea

vătămată era în stare de inconștiență.

Prin decizia penală nr. 76/ A din 18

aprilie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,

s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței

penale sus menționate, apreciindu-se că instanța de fond a stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului iar individualizarea

judiciară a pedepsei a fost făcută cu respectarea criteriilor cuprinse în art. 72

C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub

aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând

reducerea acesteia.

Examinând decizia recurată prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Instanța de fond a stabilit în mod

corespunzător împrejurările în care a fost comisă fapta (noaptea, prin

violență), încadrarea juridică ce a fost dată acesteia, precum și vinovăția

inculpatului, date în raport de care a dozat în mod corespunzător pedeapsa

aplicată, luând, totodată, în considerare și circumstanțele personale ale

inculpatului, astfel că, în mod corect, instanța de apel a respins apelul

declarat de inculpat ca nefondat.

Circumstanțele personale invocate de

inculpat, constând în starea precară a sănătății și faptul că are în

întreținere 4 copii minori, au fost avute în vedere la dozarea pedepsei, a

cărei reducere sub minimul special nu se justifică, având în vedere statutul de

multirecidivist în care se află inculpatul, acesta fiind condamnat anterior

pentru infracțiuni de același gen, respectiv pentru furt și tâlhărie; totodată,

pentru aceleași motive, nu se impune nici înlăturarea sporului de un an

închisoare aplicat ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 61 C. pen.

Pentru aceste considerente, având în

vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare

din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat.

Conform dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar

în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurentul – inculpat va fi obligat

la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.A. împotriva deciziei penale nr. 76/ A din 18 aprilie

2006 a Curții de Apel Oradea.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 decembrie 2004 la 14 iunie

2006.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 220 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 iunie 2006.