ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4197/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 90 din 9 martie 2004, Tribunalul Bihor a dispus condamnarea inculpaților:

- C.V. la 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S- a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a prelungit măsura arestării preventive pe o durată de 30 de zile începând cu data de 9 martie 2004.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 21 iunie 2003 la zi.

- P.I. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen.

S- a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a prelungit măsura arestării preventive pe o durată de 30 de zile începând cu data de 9 martie 2004.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 21 iunie 2003 la zi.

În baza art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 14 C. proc. pen. și art. 998 – art. 999 C. civ., au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei e 4.686.850 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile P.G.

Au fost respinse celelalte pretenții civile solicitate de aceeași parte civilă, ca nedovedite.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 20 iunie 2003, organele de poliție au fost sesizate de numitul P.T., despre faptul că pe timpul nopții de 19 iunie 2003, fratele său P.G. a fost agresat în locuința sa din Beiușele, de către persoane necunoscute, iar agresorii i-au sustras suma de 4.400.000 lei.

Demarându-se investigații în cauză s-a evidențiat următoarea situație de fapt:

Inculpatul C.V. locuiește în satul Beiușele, iar la data de 18 iunie 2003 a fost căutat de cumnatul său P.I. care a înnoptat la acesta.

La data de 19 iunie 2003, cei doi inculpați s-au deplasat în orașul Beiuș pentru a o căuta pe numita C.S.A., fosta concubină a inculpatului P.I., fără a găsi această persoană.

Cei doi au consumat băuturi alcoolice, după care inculpatul C.V. s-a întors în localitatea Beiușele, iar inculpatul P.I. a rămas în orașul Beiuș.

Ajungând în Beiușele, inculpatul C.V. s-a oprit la bufetul din localitate, unde i-a văzut pe P.G. și B.S., jucând cărți, iar apoi a fost căutat de concubina sa și s-au deplasat spre casă.

În drum spre casă, cei doi au fost ajunși din urmă de inculpatul P.I., care se deplasa cu un autoturism condus de numitul H.I. zis D., invitându-i și pe ei în mașină.

Ajunși acasă, inculpații s-au hotărât să se întoarcă la bufet, iar H.I. a rămas acasă la inculpatul C.V., împreună cu prietena acestuia.

Cei doi inculpați au consumat băuturi alcoolice la bufet, inculpatul P.I. întrebându-l pe C.V. de unde ar putea să procure o sumă de bani pentru a se deplasa în comuna Șoimi la fosta concubină care l-a părăsit, după ce i-a luat și suma de 8.000.000 lei.

Inculpatul C.V. i-a făcut cunoscut celuilalt inculpat faptul că anterior l-a văzut pe numitul P.G. câștigând bani la un joc de cărți, astfel că s-au înțeles să meargă la acesta acasă în scopul de a-i sustrage banii.

Aceștia au plecat de la bufet la locuința părții vătămate, au escaladat gardul și au pătruns în casa acesteia, găsind-o dormind.

Inculpatul C.V. a aprins o brichetă, iar partea vătămată a vrut să se ridice, moment în care inculpatul P.I. a lovit-o cu pumnii, după care au căutat banii prin buzunarele hainei victimei și sub pernă. Într-un buzunar al pantalonilor inculpații au găsit o sumă de bani pe care au sustras-o, după care au părăsit casa părții vătămate în același mod în care au intrat.

În locuința părții vătămate a fost găsită o cruciuliță cu un lanț de argint și făcându-se investigații, prin localurile din satul Beiușele, s-a stabilit că această cruciuliță a fost văzută la data de 19 iunie 2003 la gâtul inculpatului P.I., iar după identificarea acestuia a recunoscut că acest obiect îi aparține. Întrebat fiind în ce împrejurări a ajuns cruciulița în casa părții vătămate, inculpatul a recunoscut faptul că împreună cu inculpatul C.V. au pătruns în locuința acesteia, prin escaladarea gardului, au agresat-o pe aceasta și i-au sustras o sumă de bani, în jur de 2.000.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații C.V. și P.I.

În apelul său inculpatul C.V. a solicitat admiterea acestuia casarea hotărârii atacată și achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că la data comiterii faptei, la orele 23,00, se afla în localitatea Beiușele, când partea vătămată a fost atacată de două persoane. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

În apelul său inculpatul P.I. a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacată și achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că din probele administrate în cauză nu rezultă că a comis fapta. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 149/ A din 1 iulie 2004, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.

Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.400.000 lei, din care suma de câte 400.000 lei reprezentând onorariu de avocat pentru apărarea din oficiu urmând să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 160

b

C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților și s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi, până la 1 iulie 2004.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri inculpații C.V. și P.I. solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor și achitarea lor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că probele administrate în cauză nu au dovedit că ei au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată.  În subsidiar au solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Recursurile declarate nu sunt fondate, pentru considerentele ce urmează:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, în conformitate cu un amplu și judicios material probator administrat în cauză, iar pedepsele aplicate acestora au fost just individualizate în raport de cerințele prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen.

Susținerile inculpaților, în sensul că nu sunt autorii infracțiunii de tâlhărie comisă asupra părții vătămate P.G. sunt infirmate de probele administrate.

Astfel, încă din primele declarații partea vătămată l-a indicat pe inculpatul C.V. ca autor al faptei de tâlhărie, relatând că, în prealabil, în timp ce jucau cărți a fost amenințat de acesta că „va fi terminat”.

Martorul P.T. a arătat în declarația sa că partea vătămată i-a spus a doua zi dimineață, respectiv pe 20 iunie 2003 că a fost agresată de inculpatul C.V.

Martora S.F. a relatat că în prezența sa a fost găsit în patul în care partea vătămată a dormit, un lanț cu „Răstignirea lui Isus Hristos”, cruce din metal de culoare albă, iar martorul D.I., în seara de 19 iunie 2003, anterior de a fi comisă fapta, a văzut lanțul la gâtul inculpatului P.I.

Aceste probe se colaborează cu depozițiile inculpaților date în faza de urmărire penală, în care descriu în detaliu, felul în care au agresat-o și au deposedat-o de bani pe partea vătămată, iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală aceștia și-au menținut declarațiile de recunoaștere a faptei.

Așadar, se constată că vinovăția inculpaților a fost deplin dovedită și nu există temeiuri pentru achitarea lor, în sensul în care au solicitat, urmând ca cererea lor să fie respinsă, ca nefondată.

În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților se constată că acestea au fost corect individualizate, conform cerințelor art. 72 C. pen., instanțele ținând seama de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările comiterii ei dar și de datele ce caracterizează persoana acestora.

Astfel, inculpații au avut o atitudine oscilantă pe parcursul desfășurării procesului penal, au recunoscut inițial faptele, iar în timpul cercetării judecătorești au revenit asupra declarațiilor date susținând că nu ei sunt autorii infracțiunii comise, aceștia nu se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, inculpatul C.V. fiind recidivist, iar inculpatul P.I. fiind cunoscut cu antecedente penale.

Așa fiind, pedepsele de câte 7 ani și 6 luni închisoare, aplicate inculpaților, sub aspectul cuantumului lor, se încadrează în limitele legale prevăzute de textul de lege sancționator și sunt în măsură să asigure reeducarea acestora în vederea reintegrării lor în societate și prevenția generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de inculpații C.V. și P.I. urmează să fie respinse, ca nefondate.

Se va deduce din pedepsele aplicate timpul reținerii și arestării preventive de la 21 iunie 2003 la 19 august 2004, pentru ambii inculpați.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurenții inculpați să fie obligați la plata cheltuielilor judiciare în sumă de câte 1.600.000 lei, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.V. și P.I. împotriva deciziei penale nr. 149/ A din 1 iulie 2004 a Curții de Apel Oradea.

Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării preventive de la 21 iunie 2003 la 19 august 2004 pentru ambii inculpați.

Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 august 2004.