ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1881/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 301 din 3 noiembrie 2003 a Tribunalului Bihor, inculpatul B.V. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate privind pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 25/1999 a Curții de Apel Oradea și contopirea restului de pedeapsă rămasă neexecutat de 483 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute 7 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenției de la 26 septembrie 2002, la zi. Prin aceeași hotărâre judecătorească a fost condamnat, în baza acelorași încadrări juridice și la aceeași pedeapsă rezultantă, și inculpatul C.D.V.

S-a luat act că prejudiciul cauzat de cei doi inculpați în urma săvârșirii infracțiunilor în dauna părților vătămate P.I. și T.N. a fost recuperat. În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 5.000.000 lei, onorariile apărătorilor din oficiu fiind suportate din fondul Ministerul Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 24 septembrie 2002, inculpații B.V. și C.D.V. au intrat în magazinul administrat de partea vătămată P.I. Inculpatul C.D.V. a sustras două spray-uri și la intervenția părții vătămate, aceasta a fost lovită cu pumnii de inculpatul B.V.

În urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale (raport de constatare medico-legală nr. 2883/II-a/79 din 25 septembrie 2002 întocmit de Serviciul de medicină legală al județului Bihor). În dimineața aceleiași zile, inculpații au pătruns prin efracție în locuința părții vătămate T.N. de unde au sustras obiecte de îmbrăcăminte, bibelouri, un radiocasetofon, bunuri care au fost găsite de organele de poliție în locuința lui C.D.V. Situația de fapt și vinovăția inculpatului B.V. au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile și declarațiile părților vătămate, proces-verbal de constatare, proces-verbal de cercetare la fața locului, acte medico-legale, declarațiile martorilor M.G., M.A.G., B.B., S.L., procese verbale de confruntare, dovezi de ridicare, declarațiile inculpaților.

Inculpatul B.V. nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa. Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 2/ A din 15 ianuarie 2004, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termen legal inculpatul B.V., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și, în principal, trimiterea dosarului instanței de apel pentru motivarea hotărârii dispuse. În al doilea rând, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de tâlhărie și infracțiunile de lovire și furt calificat și, constatându-se lipsa plângerii prealabile a părții vătămate, să se dispună încetarea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. și reducerea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea de furt calificat. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 9, 17 și 14 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Hotărârea instanței de apel analizează criticile formulate de inculpați, permițând instanței de control verificarea acesteia, împrejurare în care motivul de recurs invocat prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 9 se dovedește întemeiat și nu poate fi primit. Nici motivul de recurs privind schimbarea încadrării juridice în infracțiunile de loviri și furt calificat nu este fondat. În momentul în care partea vătămată a sesizat că inculpatul C.D.V. i-a sustras bunurile și a intervenit, inculpatul B.V.

a lovit-o, cu intenția de a-i asigura partenerului său scăparea, acesta reușind să părăsească magazinul. Întrucât activitatea principală de sustragere a fost urmată de exercitarea de violențe asupra părții vătămate pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea, în cauză, sunt pe deplin întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, astfel cum au stabilit în mod just instanțele de judecată, neimpunându-se schimbarea încadrării juridice. Instanțele de judecată au realizat o temeinică individualizare a pedepsei aplicate inculpatului B.V., corespunzător gradului de pericol social al faptelor săvârșite și statutului de recidivist al acestuia, condamnat penal de 5 ori pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat și tâlhărie.

Așa fiind, Curtea constată că nu sunt temeiuri de modificare a pedepsei aplicate recurentului, aceasta fiind stabilită în conformitate cu scopul preventiv – educativ statuat de art. 52 C. pen. Pentru aceste considerente și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. Timpul arestului preventiv se va deduce din pedeapsa executată de la 26 septembrie 2002 la 6 aprilie 2004. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 2/ A din 15 ianuarie 2004 a Curții de Apel Oradea. Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 26 septembrie 2002 la 6 aprilie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2004.