ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3797/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3797/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr.

202/ P din 3 iunie 2008, Tribunalul Bihor a

dispus următoarele:

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174

– art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat

pe inculpatul D.P., la o pedeapsă de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și

64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza II și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară pe o

perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut

starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa

aplicată durata reținerii si arestului preventiv de la 05 decembrie 2007 la zi.

În temeiul art. 118 lit. b) C. proc. pen., a

dispus confiscarea unei furci, corp delict, înregistrat în Registrul de

mijloace de probă la Tribunalului Bihor sub nr. 28 din 25 ianuarie 2008.

A constatat că partea vătămată K.C.F. nu a

formulat pretenții civile în cauză.

A obligat inculpatul la plata sumei de

1393,46 RON despăgubiri

civile către

Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea, cu majorări de

întârziere de

la data de 04 martie 2008 și până la data plătii efective.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de

1600 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 353/P/2007 din 27

decembrie 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, a fost trimis în

judecată, în stare de arest, inculpatul D.P. pentru tentativă de omor calificat

prevăzută de

art. 20 C. pen., raportat la art.

174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen., constând în aceea că, la data de

15 octombrie 2007, pe stradă, în

colonia de țigani din satul Vășad, cu o

furcă de fier, i-a aplicat o

lovitură în

zona capului părții vătămate K.K.F., în urma

căreia aceasta a suferit

leziuni care au necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au

pus în primejdie viața, viața victimei fiind salvată datorită intervenției

medicale prompte și calificate.

În fața instanței de fond, inculpatul nu a

recunoscut comiterea faptei, susținând că este adevărat că s-a certat cu partea

vătămată dar că, de fapt, soția sa, numita V., a fost cea care a luat o botă cu

care a lovit-o pe partea vătămată în cap, și

că,

în momentul în care soția sa a lovit-o pe partea vătămată, se afla și

el pe stradă, fiind aproape de aceștia. De

asemenea, susține că partea

vătămată a fost cea care a avut în mână o

furcă, pe care nu știe de unde a luat-o, iar furca ridicată de organele de

poliție, de la el de

acasă, o folosea la

întors gunoiul, însă nu aceasta era cea cu care ar fi

venit partea

vătămată la el.

În urma examinării

actelor și lucrărilor dosarului, respectiv proces

verbal de consemnare plângere, proces verbal de

cercetare la fața locului, certificat medico legal, declarațiile martorilor,

declarațiile inculpatului, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin plângerea

formulată, la data de 24 octombrie 2007, și înregistrată la

Postul de Poliție Curtuișeni, partea vătămată

K.C.F. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de inculpatul D.P., pe

motiv că, la data de 15 octombrie 2007, pe o stradă din colonia de țigani

din Vășad, l-a lovit cu o furcă în cap,

provocându-i leziuni care i-au pus

viața în primejdie, salvarea sa

datorându-se intervenției medicale prompte și calificate.

Astfel, în urma efectuării cercetărilor

penale, s-a stabilit că inculpatul a săvârșit infracțiunea în următoarele

împrejurări:

La data de 15 octombrie 2007, în jurul orei

09,00, partea vătămată K.C.F. s-a deplasat la locuința martorului B.A., unde au

consumat băuturi alcoolice până la momentul apariției inculpatului, care i-a

invitat la locuința sa și i-a anunțat că și-a trimis o fiică să cumpere

băutură.

Acceptând invitația, cei doi, împreună cu

inculpatul, s-au deplasat la locuința acestuia din urmă, unde au consumat

împreună aproximativ 300 ml palincă.

La un moment dat, victima i-a dat bani unei

fiice a inculpatului și a trimis-o să le cumpere 2 sticle de bere, a câte 2

litri fiecare.

Cei trei au consumat împreună o sticlă de

bere, după care martorul B.A. a plecat la domiciliul său.

După plecarea

martorului, victima a rămas la locuința inculpatului

împreună cu acesta și soția sa D.V. Dorind să bea și

conținutul celei de-a doua sticlă cu bere, victima i-a cerut inculpatului, de

mai multe ori, să pună sticla pe masă. Enervată de refuzul

inculpatului, victima l-a luat de piept pe

inculpat, fără a-l lovi, după care

a plecat spre locuința sa.

Imediat după plecarea

victimei, inculpatul, înarmat cu o furcă de

fier, soția D.V. și D.D., cu câte un par, au fugit

după victimă, pe care au ajuns-o în dreptul locuinței lui B.A.

Ajungând-o pe victimă,

inculpatul a lovit-o cu furca de fier în cap,

lovitură în urma căreia victima a amețit și s-a

sprijinit de un copac.

În ajutorul victimei au

intervenit B.I. și B.T., care a

fost

și ea lovită cu furca peste mână de către inculpat, iar cealaltă martoră a fost

lovită cu parul de către soția inculpatului. La fața locului, a ajuns și

fratele inculpatului, care însă nu a lovit-o pe victimă, proferând injurii și

amenințări.

Victima a fost ridicată de cele două martore

și de către B.A., care au anunțat și organele de poliție, iar ulterior a fost

transportată la Spitalul Marghita, iar de aici la Spitalul Județean Oradea, secția

neurochirurgie, fiind spitalizată în perioada 15 octombrie - 23 octombrie 2007.

La data de 23 octombrie 2007, partea vătămată

a fost examinată medico-legal, ocazie cu care s-au constatat următoarele:

„1. Numitul K.C.F. prezintă leziuni

posttraumatice ce pot data din 15 octombrie 2007.

Leziunile s-au produs

prin lovire cu un corp contondent dur.

Leziunile necesită 70 zile îngrijiri

medicale, dacă nu survin complicații.

Leziunile au pus în

primejdie viața victimei".

S-a reținut că inculpatul nu a recunoscut

comiterea infracțiunii, susținând că, de fapt, victima a fost lovită cu un par

de către soția sa D.V. Aceste susțineri sunt însă contrazise de probele

administrate în cauză, respectiv declarația părții vătămate K.C.F., care arată

că „eu am văzut în mâna soției inculpatului o lopată, cu care m-a lovit peste

omoplatul drept, după care, nu știu precis care din cei doi, m-a lovit cu furcoiul

în cap, lovitură ce am primit-o din spate, însă fiind în stare de ebrietate, nu

mai rețin care din cei doi m-a lovit, însă știu că furcoiul era în mâna

inculpatului . eu am observat furca în mâna inculpatului înainte de a primi

lovitura. Această furcă îi aparținea inculpatului”; declarația martorei B.T.,

care arată că „la aproximativ 15 minute după ce K.C.F. a plecat de la noi, am

auzit copiii strigând afară că se ceartă inculpatul cu partea vătămată. Atunci,

am ieșit afară, pentru a vedea ce se întâmplă și am observat că inculpatul și

soția acestuia fugeau după partea vătămată. Aceștia l-au ajuns chiar în dreptul

porții casei noastre și atunci am văzut că soția inculpatului l-a lovit pe

partea vătămată cu o lopată, pe care o avea asupra ei, după care inculpatul D.P.

a lovit partea vătămată cu o furcă. Eu am observat că inculpatul D.P. l-a lovit

pe partea vătămată cu furca în cap. Menționez că atât soția inculpatului, cât

și inculpatul, l-a lovit pe partea vătămată doar o singură dată. Menționez că

atunci când inculpatul și soția acestuia l-au lovit pe partea vătămată, eu mă

aflam în curte, vrând să ies afară, la aproximativ 1,5 - 2 metri de locul în

care se aflau aceștia”; declarația martorului B.A., care arată că „după

aproximativ 20 de minute, eu am auzit gălăgie afară și am ieșit să văd ce se

întâmplă și l-am observat pe partea vătămată K.C.F., care era căzut la pământ

și îi curgea sânge în zona capului. Am mers repede la el și l-am întrebat ce

s-a întâmplat, iar acesta mi-a spus că a fost lovit de inculpatul D.P. Am

observat că inculpatul D.P. stătea un pic la o parte și după ce mi-a spus

partea vătămată ce s-a întâmplat, eu m-am dus înspre inculpat și i-am spus să

plece de acolo. Menționez că în dimineața respectivă, noi trei am consumat

aproximativ 400 ml de votcă și aproximativ 2 pahare de bere, fiecare. Știu că

acasă la D.P., acesta luase 2 flacoane de 2 litri de bere și, din câte știu eu,

între cei

doi s-a iscat o ceartă de la berea

rămasă”; declarația martorei D.

V., care arată că

„

nu știu ce s-a întâmplat, dar la un moment dat, am văzut pe

partea vătămată K.C.F. având în mână un furcoi, cu care s-a îndreptat înspre

soțul meu, vrând să-l lovească. Atunci, soțul meu, pentru a se apăra, fără să

pot preciza cu ce anume, respectiv cu furcoiul sau cu un lemn, l-a lovit pe

partea vătămată. Menționez că D.P. l-a lovit doar o singură dată pe partea

vătămată"; declarația martorei B.D., care arată că a observat un scandal

între partea vătămată și inculpat, inculpatul fiind fugărit de partea vătămată,

după care aceasta a intrat în casă. „Nu cunosc ce s-a întâmplat ulterior între

cei doi. Când a venit poliția și salvarea, eu am ieșit afară din casă și atunci

am observat că partea vătămată K.C.F. era lovit în zona capului, respectiv

acesta era pansat la cap. L-am auzit pe D.P. spunând organelor de poliție că

l-a lovit pe K.C.F., dar numai datorită faptului că acesta a încercat să-l

lovească cu furca și el s-a apărat cum s-a putut, deoarece are acasă 6 copii și

trebuie să trăiască pentru aceștia”; precum

și declarația martorei B.

C., care, de asemenea, arată că, personal, ea a

văzut doar prima fază a incidentului, când părțile s-au certat de la băutură și

când partea vătămată ar fi fugit cu o furcă după inculpat. „Menționez că nu

știu ce s-a întâmplat ulterior, deoarece, de frică, nu

am ieșit afară. Ulterior, din spusele inculpatului D.P., am aflat

că

după ce eu am intrat în casă, partea vătămată a continuat să fugă

cu acel furcoi după el și până la urmă cei doi

s-au bătut, dar nu cunosc

detalii despre acea bătaie dintre cei doi.”

De asemenea, s-a reținut că, în cauză, s-a

dispus efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească ce obiect a

produs leziunile descrise în certificatul medico-legal al părții vătămate

(furcă, par, etc.) și poziția victimă agresor, sens în care a fost, de

asemenea,

înaintată S.M.L. Bihor și furca,

corp delict, ridicată de organele de poliție

de la inculpat, și s-a

concluzionat că „obiectul care a produs leziunile localizate la nivelul capului

victimei, considerăm că a fost coada de la furca, corp delict, pus la

dispoziție, iar poziția mai probabilă victimă-agresor a fost: ambii în

ortostatism și agresorul în spate și lateral stânga față de victimă, victima

fiind lovită de către acesta cu coada de

la

furcă în partea stângă a capului. După lovirea victimei cu corpul dur,

aceasta a căzut la nivelul solului”.

Față de toate aceste probe, s-a apreciat ca

fiind dovedită vinovăția inculpatului pentru tentativă de omor calificat, la

individualizarea pedepsei aplicate instanța având vedere modul și împrejurările

comiterii faptei, pericolul social concret ai infracțiunii

săvârșite, constând în aceea că inculpatul a

lovit partea vătămată cu o

furcă în cap, provocându-i leziuni ce i-au

pus în primejdie viața, dar și de persoana inculpatului, recidivist

postexecutoriu, faptul că nu a dat dovadă de sinceritate, nerecunoscând

săvârșirea infracțiunii, dar și poziția părții vătămate, care, ulterior, în

fața instanței, a arătat că nu mai are pretenții de la inculpat, dorind să se

împace cu acesta, mai ales că sunt rude.

În favoarea

inculpatului, prima instanță nu a reținut circumstanța

atenuantă a scuzei provocării, cu motivarea că

declarațiile martorilor audiați în cauză, referitor la acest aspect, au fost

contradictorii și

subiective, raportat la

gradul de rudenie al acestora (martorii fiind rude

cu una sau alta

dintre părți, sau chiar cu ambele), la stabilirea cuantumului pedepsei

avându-se în vedere faptul că inculpatul a lovit partea vătămată în urma unor

discuții contradictorii și după ce aceștia au consumat împreună o cantitate

mare de băuturi alcoolice.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul D.P. solicitând desființarea hotărârii și achitarea sa în baza art. 11

pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 44

C. pen., sau, în subsidiar, aplicarea unei

pedepse orientate sub sau

spre minimul special prevăzut de lege.

În motivarea apelului

s-a susținut că inculpatul a acționat în stare

de legitimă apărare, din declarațiile martorilor

audiați la instanța de fond rezultând că acesta ar fi fost urmărit de partea

vătămată cu un par. Dacă nu se consideră că acesta a fost în stare de legitimă

apărare, atunci să se rețină că se afla în stare de provocare, astfel că se

impune reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit.

b) C. pen.

Prin decizia penală nr. 79/ A din 23

septembrie 2008, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, a menținut starea de arest și l-a obligat la plata cheltuielilor

judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de

apel a reținut următoarele:

În mod legal și temeinic prima instanță a

reținut că inculpatul se

face vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 20

C. pen.,

raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen., constând în aceea că, la data de 15 octombrie 2007, pe stradă, în

colonia de țigani din satul Vășad, cu o furcă de fier, i-a aplicat părții

vătămate K.C.F. o lovitură în zona capului, lovitură în urma căreia a suferit

leziuni care au necesitat pentru vindecare 70 zile de îngrijiri medicale,

acestea punând în pericol viața părții vătămate.

Deși inculpatul nu a recunoscut comiterea

faptei, susținând că soția sa a fost cea care a lovit-o pe partea vătămată,

curtea de apel a apreciat că în mod corect prima instanță a înlăturat această

apărare, care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, partea vătămată K.C.F. l-a indicat pe

inculpatul D.P. ca fiind persoana în mâna căreia se afla furca cu care a fost

lovit, precizând totodată că soția inculpatului l-a lovit cu o lopată pe care o

avea în mână. Declarația părții vătămate se coroborează cu declarația martorei

B.T. care a fost prezentă la incident și l-a văzut pe inculpatul D.P. când a

lovit-o pe partea vătămată cu furca în cap și cu a martorului B.A. care a

ajutat-o pe partea vătămată, după ce aceasta a fost lovită, și care i-a spus că

„a fost lovit de inculpatul D.P.”

Declarația inculpatului

este contrazisă și de declarația soției sale,

martora D.V. care a declarat că inculpatul a lovit-o

pe partea vătămată K.C.F. pentru a se apăra „cu furcoiul sau cu un lemn”; de

altfel, din declarația martorei D.B. rezultă

că

după incident, chiar inculpatul ar fi declarat că l-a lovit pe K.

C.F.

datorită faptului că acesta a încercat să-l lovească cu furca și el s-a apărat

cum a putut, pentru că are 6 copii pentru care trebuie să trăiască.

Referitor la susținerile apărătorului

inculpatului, potrivit cărora acesta s-a aflat în stare de legitimă apărare,

curtea de apel a apreciat

că acestea sunt

nefondate întrucât, din probele administrate în cauză,

nu rezultă că

partea vătămată ar fi exercitat asupra inculpatului sau

altei persoane un atac material, direct, imediat și injust care să pună

în

pericol grav persoana sa, și care să-l determine pe acesta să

reacționeze în acest mod.

Este adevărat că la domiciliul inculpatului,

partea vătămată s-a enervat că acesta a refuzat să pună pe masă un flacon de

bere din care au consumat împreună și l-a luat de piept fără a-l lovi, după

care

a plecat spre locuința sa, însă

inculpatul și soția sa au fost cei care au

urmărit partea vătămată,

înarmați cu o furcă de fier și cu pari, și au

lovit-o

pe aceasta. Anterior momentului când aceștia au aplicat lovituri

părții

vătămate, victima nu a exercitat nici un act de violență împotriva acestora,

astfel că nu este îndeplinită condiția cerută de art. 44 C. pen.

, și anume aceea a existenței unui atac direct,

material, imediat și

injust care să

preceadă actele de violență exercitate de inculpat.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că

nu se poate reține în favoarea inculpatului nici faptul că acesta s-ar fi aflat

în stare de

provocare atâta vreme, așa cum

corect a reținut și prima instanță, cât

declarațiile martorilor referitor

la acest aspect au fost contradictorii și subiective, aceștia fiind rude cu

inculpatul sau cu partea vătămată.

împrejurarea

relevată de inculpat în apărare sa, potrivit căreia la scurt

timp de la

incident partea vătămată s-a deplasat în Ungaria unde a lucrat ca muncitor la o

fabrică de tăiat scânduri, ceea ce denotă că leziunile provocate nu au fost

atât de grave, nu are relevanță sub aspectul stabilirii gravității leziunilor

provocate, din actele medicale și medico-legale aflate la dosar rezultând că

leziunile produse necesită 70 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin

complicații, acestea punând în pericol viața părții vătămate.

Împotriva deciziei, inculpatul a declarat

prezentul recurs,

motivele fiind menționate

în partea introductivă a hotărârii.

Recursul nu este fondat.

Inculpatul, cu acordul său, a fost ascultat

în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, nerecunoscând săvârșirea

infracțiunii.

Conform art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen., hotărârile sunt supuse

casării când

s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință

pronunțarea

unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să

fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate.

Inculpatul, și apărătorul său, nu au arătat

în ce constă eroarea gravă de fapt și ce probă este în contradicție cu situația

de fapt

reținută de prima instanță și,

respectiv, confirmată de instanța de apel.

Susținerile inculpatului, în

realitate, se bazează pe o interpretare proprie a probatoriului administrat.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen.,

probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se

face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în

scopul aflării adevărului.

Prima instanță, precum

și cea de apel, prin coroborarea probelor

administrate în ambele faze ale procesului penal, au

motivat înlăturarea apărărilor inculpatului.

Apărarea inculpatului a fost contradictorie.

Astfel, inițial a acceptat că ar fi lovit partea vătămată cu furca în zona

capului, susținând că a acționat în legitimă apărare (art. 44 C. pen.), sau

eventual, în condițiile stării de provocare (art. 73 C. pen.), în final

susținând că nu el, ci soția sa ar fi lovit victima.

În urma efectuării, în primă instanță, a

expertizei medico-legală s-a determinat obiectul vulnerant cu care au fost

produse leziunile constatate cu ocazia examinării victimei (furca - obiectul

corp delict). În ambele rapoarte medico-legale se menționează că leziunile

cauzate victimei au necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin

complicații, și că aceste leziuni au pus în primejdie viața victimei.

Așa cum au reținut ambele instanțe,

declarațiile martorilor ascultați (B.T., B.A., B.C.), inclusiv soția

inculpatului, coroborate cu actele medico-legale și declarațiile părții

vătămate relevă persoana inculpatului ca fiind cea care a avut asupra sa

obiectul vulnerant (furca) și cea care a aplicat lovitura victimei cu furca.

Probatoriul administrat

nu confirmă existența condițiilor legitimei

apărări și nici ale circumstanței atenuante a

provocării, fapta săvârșită de inculpat nevizând înlăturarea unui atac

material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa sau a altuia și

care să fi pus în pericol grav persoana sau drepturile sale (art. 44 C. pen.)

și, respectiv, nefiind urmarea unei puternice tulburări sau emoții, determinată

de o provocare din partea victimei, produsă prin violență, printr-o atingere

gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă [(art. 73 lit.

b) din C. pen.)].

În consecință, cazul de casare menționat nu

este incident în cauză, susținerile inculpatului neconfirmând existența unei

erori grave în stabilirea situației de fapt, respectiv o gravă neconcordanță

între faptele reținute de instanțe și probatoriul administrat cu privire la

existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o, respectiv, cu privire la

existența împrejurărilor referitoare la legitima apărare și starea de

provocare.

În conformitate cu dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen., care

reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului

penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Critica apărătorului inculpatului cu privire

la cuantumul pedepsei și solicitarea reducerii acesteia sub minimul special

prevăzut de lege aplicate nu sunt întemeiate.

Infracțiunea pentru care

inculpatul a fost condamnat (tentativă de

omor calificat) este sancționată cu o pedeapsă

situată între 7 ani și 6

luni închisoare

și, respectiv, 12 ani și 6 luni închisoare.

În condițiile în care, pe de o parte, noua

infracțiune a fost săvârșită în stare de recidivă [(art. 37 lit. b) C. pen.)],

având în vedere conținutul fișei de cazier judiciar, ceea ce

justifică agravarea răspunderii penale în

conformitate cu art. 39 C. pen.,

iar pe de altă parte, în favoarea

inculpatului nu au fost reținute circumstanțe atenuante, prima instanță a

aplicat o pedeapsă de 8 ani închisoare, orientată semnificativ către minimul

special al textului incriminator.

Individualizarea

pedepsei este în acord cu criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen. și de natură să răspundă scopului

stabilit prin art. 52 C. pen., nefiind justificată reducerea cuantumului

acesteia.

Față de cele reținute, Înalta Curte, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul inculpatului.

Din pedeapsa ce urmează a fi executată, în

temeiul art. 88 C. pen., se va deduce durata măsurilor preventive.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul D.P. împotriva deciziei penale nr. 79/ A din 23 septembrie 2008 a

Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata

reținerii și arestării preventive de la 5 decembrie 2007 la 20 noiembrie 2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20

noiembrie 2008.