ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3797/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 202/ P din 3 iunie 2008, Tribunalul Bihor a dispus următoarele: În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.P., la o pedeapsă de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii si arestului preventiv de la 05 decembrie 2007 la zi.

În temeiul art. 118 lit. b) C. proc. pen., a dispus confiscarea unei furci, corp delict, înregistrat în Registrul de mijloace de probă la Tribunalului Bihor sub nr. 28 din 25 ianuarie 2008. A constatat că partea vătămată K.C.F. nu a formulat pretenții civile în cauză. A obligat inculpatul la plata sumei de 1393,46 RON despăgubiri civile către Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea, cu majorări de întârziere de la data de 04 martie 2008 și până la data plătii efective. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1600 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 353/P/2007 din 27 decembrie 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, a fost trimis în judecată, în stare de arest, inculpatul D.P.

pentru tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că, la data de 15 octombrie 2007, pe stradă, în colonia de țigani din satul Vășad, cu o furcă de fier, i-a aplicat o lovitură în zona capului părții vătămate K.K.F., în urma căreia aceasta a suferit leziuni care au necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus în primejdie viața, viața victimei fiind salvată datorită intervenției medicale prompte și calificate. În fața instanței de fond, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că este adevărat că s-a certat cu partea vătămată dar că, de fapt, soția sa, numita V., a fost cea care a luat o botă cu care a lovit-o pe partea vătămată în cap, și că, în momentul în care soția sa a lovit-o pe partea vătămată, se afla și el pe stradă, fiind aproape de aceștia.

De asemenea, susține că partea vătămată a fost cea care a avut în mână o furcă, pe care nu știe de unde a luat-o, iar furca ridicată de organele de poliție, de la el de acasă, o folosea la întors gunoiul, însă nu aceasta era cea cu care ar fi venit partea vătămată la el. În urma examinării actelor și lucrărilor dosarului, respectiv proces verbal de consemnare plângere, proces verbal de cercetare la fața locului, certificat medico legal, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, instanța de fond a reținut următoarele: Prin plângerea formulată, la data de 24 octombrie 2007, și înregistrată la Postul de Poliție Curtuișeni, partea vătămată K.C.F. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de inculpatul D.P., pe motiv că, la data de 15 octombrie 2007, pe o stradă din colonia de țigani din Vășad, l-a lovit cu o furcă în cap, provocându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie, salvarea sa datorându-se intervenției medicale prompte și calificate.

Astfel, în urma efectuării cercetărilor penale, s-a stabilit că inculpatul a săvârșit infracțiunea în următoarele împrejurări: La data de 15 octombrie 2007, în jurul orei 09,00, partea vătămată K.C.F. s-a deplasat la locuința martorului B.A., unde au consumat băuturi alcoolice până la momentul apariției inculpatului, care i-a invitat la locuința sa și i-a anunțat că și-a trimis o fiică să cumpere băutură. Acceptând invitația, cei doi, împreună cu inculpatul, s-au deplasat la locuința acestuia din urmă, unde au consumat împreună aproximativ 300 ml palincă. La un moment dat, victima i-a dat bani unei fiice a inculpatului și a trimis-o să le cumpere 2 sticle de bere, a câte 2 litri fiecare. Cei trei au consumat împreună o sticlă de bere, după care martorul B.A.

a plecat la domiciliul său. După plecarea martorului, victima a rămas la locuința inculpatului împreună cu acesta și soția sa D.V. Dorind să bea și conținutul celei de-a doua sticlă cu bere, victima i-a cerut inculpatului, de mai multe ori, să pună sticla pe masă. Enervată de refuzul inculpatului, victima l-a luat de piept pe inculpat, fără a-l lovi, după care a plecat spre locuința sa. Imediat după plecarea victimei, inculpatul, înarmat cu o furcă de fier, soția D.V. și D.D., cu câte un par, au fugit după victimă, pe care au ajuns-o în dreptul locuinței lui B.A. Ajungând-o pe victimă, inculpatul a lovit-o cu furca de fier în cap, lovitură în urma căreia victima a amețit și s-a sprijinit de un copac.

În ajutorul victimei au intervenit B.I. și B.T., care a fost și ea lovită cu furca peste mână de către inculpat, iar cealaltă martoră a fost lovită cu parul de către soția inculpatului. La fața locului, a ajuns și fratele inculpatului, care însă nu a lovit-o pe victimă, proferând injurii și amenințări. Victima a fost ridicată de cele două martore și de către B.A., care au anunțat și organele de poliție, iar ulterior a fost transportată la Spitalul Marghita, iar de aici la Spitalul Județean Oradea, secția neurochirurgie, fiind spitalizată în perioada 15 octombrie - 23 octombrie 2007. La data de 23 octombrie 2007, partea vătămată a fost examinată medico-legal, ocazie cu care s-au constatat următoarele: „1.

Numitul K.C.F. prezintă leziuni posttraumatice ce pot data din 15 octombrie 2007. Leziunile s-au produs prin lovire cu un corp contondent dur. Leziunile necesită 70 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații. Leziunile au pus în primejdie viața victimei". S-a reținut că inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii, susținând că, de fapt, victima a fost lovită cu un par de către soția sa D.V. Aceste susțineri sunt însă contrazise de probele administrate în cauză, respectiv declarația părții vătămate K.C.F., care arată că „eu am văzut în mâna soției inculpatului o lopată, cu care m-a lovit peste omoplatul drept, după care, nu știu precis care din cei doi, m-a lovit cu furcoiul în cap, lovitură ce am primit-o din spate, însă fiind în stare de ebrietate, nu mai rețin care din cei doi m-a lovit, însă știu că furcoiul era în mâna inculpatului . eu am observat furca în mâna inculpatului înainte de a primi lovitura.

Această furcă îi aparținea inculpatului”; declarația martorei B.T., care arată că „la aproximativ 15 minute după ce K.C.F. a plecat de la noi, am auzit copiii strigând afară că se ceartă inculpatul cu partea vătămată. Atunci, am ieșit afară, pentru a vedea ce se întâmplă și am observat că inculpatul și soția acestuia fugeau după partea vătămată. Aceștia l-au ajuns chiar în dreptul porții casei noastre și atunci am văzut că soția inculpatului l-a lovit pe partea vătămată cu o lopată, pe care o avea asupra ei, după care inculpatul D.P. a lovit partea vătămată cu o furcă. Eu am observat că inculpatul D.P. l-a lovit pe partea vătămată cu furca în cap. Menționez că atât soția inculpatului, cât și inculpatul, l-a lovit pe partea vătămată doar o singură dată.

Menționez că atunci când inculpatul și soția acestuia l-au lovit pe partea vătămată, eu mă aflam în curte, vrând să ies afară, la aproximativ 1,5 - 2 metri de locul în care se aflau aceștia”; declarația martorului B.A., care arată că „după aproximativ 20 de minute, eu am auzit gălăgie afară și am ieșit să văd ce se întâmplă și l-am observat pe partea vătămată K.C.F., care era căzut la pământ și îi curgea sânge în zona capului. Am mers repede la el și l-am întrebat ce s-a întâmplat, iar acesta mi-a spus că a fost lovit de inculpatul D.P. Am observat că inculpatul D.P. stătea un pic la o parte și după ce mi-a spus partea vătămată ce s-a întâmplat, eu m-am dus înspre inculpat și i-am spus să plece de acolo.

Menționez că în dimineața respectivă, noi trei am consumat aproximativ 400 ml de votcă și aproximativ 2 pahare de bere, fiecare. Știu că acasă la D.P., acesta luase 2 flacoane de 2 litri de bere și, din câte știu eu, între cei doi s-a iscat o ceartă de la berea rămasă”; declarația martorei D. V., care arată că „ nu știu ce s-a întâmplat, dar la un moment dat, am văzut pe partea vătămată K.C.F. având în mână un furcoi, cu care s-a îndreptat înspre soțul meu, vrând să-l lovească. Atunci, soțul meu, pentru a se apăra, fără să pot preciza cu ce anume, respectiv cu furcoiul sau cu un lemn, l-a lovit pe partea vătămată. Menționez că D.P. l-a lovit doar o singură dată pe partea vătămată"; declarația martorei B.D., care arată că a observat un scandal între partea vătămată și inculpat, inculpatul fiind fugărit de partea vătămată, după care aceasta a intrat în casă.

„Nu cunosc ce s-a întâmplat ulterior între cei doi. Când a venit poliția și salvarea, eu am ieșit afară din casă și atunci am observat că partea vătămată K.C.F. era lovit în zona capului, respectiv acesta era pansat la cap. L-am auzit pe D.P. spunând organelor de poliție că l-a lovit pe K.C.F., dar numai datorită faptului că acesta a încercat să-l lovească cu furca și el s-a apărat cum s-a putut, deoarece are acasă 6 copii și trebuie să trăiască pentru aceștia”; precum și declarația martorei B. C., care, de asemenea, arată că, personal, ea a văzut doar prima fază a incidentului, când părțile s-au certat de la băutură și când partea vătămată ar fi fugit cu o furcă după inculpat. „Menționez că nu știu ce s-a întâmplat ulterior, deoarece, de frică, nu am ieșit afară.

Ulterior, din spusele inculpatului D.P., am aflat că după ce eu am intrat în casă, partea vătămată a continuat să fugă cu acel furcoi după el și până la urmă cei doi s-au bătut, dar nu cunosc detalii despre acea bătaie dintre cei doi.” De asemenea, s-a reținut că, în cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească ce obiect a produs leziunile descrise în certificatul medico-legal al părții vătămate (furcă, par, etc.) și poziția victimă agresor, sens în care a fost, de asemenea, înaintată S.M.L.

Bihor și furca, corp delict, ridicată de organele de poliție de la inculpat, și s-a concluzionat că „obiectul care a produs leziunile localizate la nivelul capului victimei, considerăm că a fost coada de la furca, corp delict, pus la dispoziție, iar poziția mai probabilă victimă-agresor a fost: ambii în ortostatism și agresorul în spate și lateral stânga față de victimă, victima fiind lovită de către acesta cu coada de la furcă în partea stângă a capului. După lovirea victimei cu corpul dur, aceasta a căzut la nivelul solului”.

Față de toate aceste probe, s-a apreciat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului pentru tentativă de omor calificat, la individualizarea pedepsei aplicate instanța având vedere modul și împrejurările comiterii faptei, pericolul social concret ai infracțiunii săvârșite, constând în aceea că inculpatul a lovit partea vătămată cu o furcă în cap, provocându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața, dar și de persoana inculpatului, recidivist postexecutoriu, faptul că nu a dat dovadă de sinceritate, nerecunoscând săvârșirea infracțiunii, dar și poziția părții vătămate, care, ulterior, în fața instanței, a arătat că nu mai are pretenții de la inculpat, dorind să se împace cu acesta, mai ales că sunt rude.

În favoarea inculpatului, prima instanță nu a reținut circumstanța atenuantă a scuzei provocării, cu motivarea că declarațiile martorilor audiați în cauză, referitor la acest aspect, au fost contradictorii și subiective, raportat la gradul de rudenie al acestora (martorii fiind rude cu una sau alta dintre părți, sau chiar cu ambele), la stabilirea cuantumului pedepsei avându-se în vedere faptul că inculpatul a lovit partea vătămată în urma unor discuții contradictorii și după ce aceștia au consumat împreună o cantitate mare de băuturi alcoolice. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul D.P. solicitând desființarea hotărârii și achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. e) C. proc.

pen., raportat la art. 44 C. pen., sau, în subsidiar, aplicarea unei pedepse orientate sub sau spre minimul special prevăzut de lege. În motivarea apelului s-a susținut că inculpatul a acționat în stare de legitimă apărare, din declarațiile martorilor audiați la instanța de fond rezultând că acesta ar fi fost urmărit de partea vătămată cu un par. Dacă nu se consideră că acesta a fost în stare de legitimă apărare, atunci să se rețină că se afla în stare de provocare, astfel că se impune reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. Prin decizia penală nr. 79/ A din 23 septembrie 2008, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, a menținut starea de arest și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: În mod legal și temeinic prima instanță a reținut că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că, la data de 15 octombrie 2007, pe stradă, în colonia de țigani din satul Vășad, cu o furcă de fier, i-a aplicat părții vătămate K.C.F. o lovitură în zona capului, lovitură în urma căreia a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 70 zile de îngrijiri medicale, acestea punând în pericol viața părții vătămate. Deși inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că soția sa a fost cea care a lovit-o pe partea vătămată, curtea de apel a apreciat că în mod corect prima instanță a înlăturat această apărare, care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, partea vătămată K.C.F. l-a indicat pe inculpatul D.P. ca fiind persoana în mâna căreia se afla furca cu care a fost lovit, precizând totodată că soția inculpatului l-a lovit cu o lopată pe care o avea în mână. Declarația părții vătămate se coroborează cu declarația martorei B.T. care a fost prezentă la incident și l-a văzut pe inculpatul D.P. când a lovit-o pe partea vătămată cu furca în cap și cu a martorului B.A. care a ajutat-o pe partea vătămată, după ce aceasta a fost lovită, și care i-a spus că „a fost lovit de inculpatul D.P.” Declarația inculpatului este contrazisă și de declarația soției sale, martora D.V. care a declarat că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată K.C.F. pentru a se apăra „cu furcoiul sau cu un lemn”; de altfel, din declarația martorei D.B.

rezultă că după incident, chiar inculpatul ar fi declarat că l-a lovit pe K. C.F. datorită faptului că acesta a încercat să-l lovească cu furca și el s-a apărat cum a putut, pentru că are 6 copii pentru care trebuie să trăiască. Referitor la susținerile apărătorului inculpatului, potrivit cărora acesta s-a aflat în stare de legitimă apărare, curtea de apel a apreciat că acestea sunt nefondate întrucât, din probele administrate în cauză, nu rezultă că partea vătămată ar fi exercitat asupra inculpatului sau altei persoane un atac material, direct, imediat și injust care să pună în pericol grav persoana sa, și care să-l determine pe acesta să reacționeze în acest mod.

Este adevărat că la domiciliul inculpatului, partea vătămată s-a enervat că acesta a refuzat să pună pe masă un flacon de bere din care au consumat împreună și l-a luat de piept fără a-l lovi, după care a plecat spre locuința sa, însă inculpatul și soția sa au fost cei care au urmărit partea vătămată, înarmați cu o furcă de fier și cu pari, și au lovit-o pe aceasta. Anterior momentului când aceștia au aplicat lovituri părții vătămate, victima nu a exercitat nici un act de violență împotriva acestora, astfel că nu este îndeplinită condiția cerută de art. 44 C. pen. , și anume aceea a existenței unui atac direct, material, imediat și injust care să preceadă actele de violență exercitate de inculpat.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că nu se poate reține în favoarea inculpatului nici faptul că acesta s-ar fi aflat în stare de provocare atâta vreme, așa cum corect a reținut și prima instanță, cât declarațiile martorilor referitor la acest aspect au fost contradictorii și subiective, aceștia fiind rude cu inculpatul sau cu partea vătămată. împrejurarea relevată de inculpat în apărare sa, potrivit căreia la scurt timp de la incident partea vătămată s-a deplasat în Ungaria unde a lucrat ca muncitor la o fabrică de tăiat scânduri, ceea ce denotă că leziunile provocate nu au fost atât de grave, nu are relevanță sub aspectul stabilirii gravității leziunilor provocate, din actele medicale și medico-legale aflate la dosar rezultând că leziunile produse necesită 70 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, acestea punând în pericol viața părții vătămate.

Împotriva deciziei, inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărârii. Recursul nu este fondat. Inculpatul, cu acordul său, a fost ascultat în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, nerecunoscând săvârșirea infracțiunii. Conform art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate. Inculpatul, și apărătorul său, nu au arătat în ce constă eroarea gravă de fapt și ce probă este în contradicție cu situația de fapt reținută de prima instanță și, respectiv, confirmată de instanța de apel.

Susținerile inculpatului, în realitate, se bazează pe o interpretare proprie a probatoriului administrat. Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanță, precum și cea de apel, prin coroborarea probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, au motivat înlăturarea apărărilor inculpatului. Apărarea inculpatului a fost contradictorie. Astfel, inițial a acceptat că ar fi lovit partea vătămată cu furca în zona capului, susținând că a acționat în legitimă apărare (art. 44 C. pen.), sau eventual, în condițiile stării de provocare (art. 73 C. pen.), în final susținând că nu el, ci soția sa ar fi lovit victima.

În urma efectuării, în primă instanță, a expertizei medico-legală s-a determinat obiectul vulnerant cu care au fost produse leziunile constatate cu ocazia examinării victimei (furca - obiectul corp delict). În ambele rapoarte medico-legale se menționează că leziunile cauzate victimei au necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, și că aceste leziuni au pus în primejdie viața victimei. Așa cum au reținut ambele instanțe, declarațiile martorilor ascultați (B.T., B.A., B.C.), inclusiv soția inculpatului, coroborate cu actele medico-legale și declarațiile părții vătămate relevă persoana inculpatului ca fiind cea care a avut asupra sa obiectul vulnerant (furca) și cea care a aplicat lovitura victimei cu furca.

Probatoriul administrat nu confirmă existența condițiilor legitimei apărări și nici ale circumstanței atenuante a provocării, fapta săvârșită de inculpat nevizând înlăturarea unui atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa sau a altuia și care să fi pus în pericol grav persoana sau drepturile sale (art. 44 C. pen.) și, respectiv, nefiind urmarea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă [(art. 73 lit. b) din C. pen.)].

În consecință, cazul de casare menționat nu este incident în cauză, susținerile inculpatului neconfirmând existența unei erori grave în stabilirea situației de fapt, respectiv o gravă neconcordanță între faptele reținute de instanțe și probatoriul administrat cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o, respectiv, cu privire la existența împrejurărilor referitoare la legitima apărare și starea de provocare. În conformitate cu dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit art. 72 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Critica apărătorului inculpatului cu privire la cuantumul pedepsei și solicitarea reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de lege aplicate nu sunt întemeiate. Infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat (tentativă de omor calificat) este sancționată cu o pedeapsă situată între 7 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, 12 ani și 6 luni închisoare.

În condițiile în care, pe de o parte, noua infracțiune a fost săvârșită în stare de recidivă [(art. 37 lit. b) C. pen.)], având în vedere conținutul fișei de cazier judiciar, ceea ce justifică agravarea răspunderii penale în conformitate cu art. 39 C. pen., iar pe de altă parte, în favoarea inculpatului nu au fost reținute circumstanțe atenuante, prima instanță a aplicat o pedeapsă de 8 ani închisoare, orientată semnificativ către minimul special al textului incriminator. Individualizarea pedepsei este în acord cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și de natură să răspundă scopului stabilit prin art. 52 C. pen., nefiind justificată reducerea cuantumului acesteia. Față de cele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului. Din pedeapsa ce urmează a fi executată, în temeiul art. 88 C. pen., se va deduce durata măsurilor preventive. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.P. împotriva deciziei penale nr. 79/ A din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 5 decembrie 2007 la 20 noiembrie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2008.