ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2189/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2189/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

A. Prin sentința

penală nr. 416 din 31 octombrie2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în

dosarul nr. 123/97/2007, a fost condamnat inculpatul A.A. la pedeapsa de 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în forma

tentativei, prev. de art. 20 rap. la art. art.

174, art. 75 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1), art. 76 lit.

b) C. pen.

A fost

privat inculpatul de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), e)

C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza

art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a

dedus din pedeapsa aplicată timpul

reținerii și arestării preventive, cu

începere din 15 decembrie 2006, până în 31 octombrie 2007.

A fost

obligat inculpatul la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale către

partea vătămată și civilă C.I. și s-a respins cererea de despăgubiri materiale

formulată de aceeași parte.

În baza

art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de

5448,33 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul de Urgență

Petroșani.

În baza

art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei,

cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 193 C. proc. pen. la plata

sumei de 1000 lei, cu titlu de onorariu avocat și 149 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către partea civilă C.S.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

La data

de 14 decembrie 2006, în jurul orei 13.00, inculpatul A.A. se afla în localul R.J.C.

SRL, și consuma băuturi alcoolice, ajungând în scurt timp într-o vădită stare

de ebrietate (fila 19 dosar urmărire penală, fila 60 dosar fond).

În

jurul orei 15.00, conform declarației martorei B.R.,

barman în local, în bar a intrat partea vătămată C.S., care s-a

așezat

la masa unde se afla inculpatul și martorul V.M.

Din

declarația martorului V. reiese că, la masă, inculpatul și partea vătămată își

vorbeau, dar nu a auzit ce au discutat datorită muzicii și pentru că partea

vătămată vorbește mai dificil, atunci când este în stare de ebrietate. Tot

acest martor a afirmat că inculpatul și partea vătămată au ieșit din local de

circa 5-6 ori și că, la un moment dat, partea vătămată revenind de afară a

venit iritată la masă, afirmând că o să-l bată pe inculpat, martorul

neînțelegând de ce face această afirmație.

Martora B.R. a confirmat cele declarate de

martorul V.,

susținând că ea a ieșit afară în jurul orei

17.00, când și inculpatul și partea vătămată s-au îndreptat spre ieșire și că

aceștia discutau pe un ton normal, fără a gesticula, deducând că între ei nu

există divergențe; aceeași martoră a văzut-o apoi pe partea vătămată intrând în

local și așezându-se la aceeași masă. După aproximativ 10 minute, inculpatul a

intrat în local calm și cu mâinile la spate, susține martora B.R., s-a apropiat

de masa unde se afla partea vătămată și cei doi martori menționați și, fără un

cuvânt, a lovit-o pe partea vătămată cu o bâtă de baseball în cap.

Martorul

V. a declarat că lovitura a fost foarte puternică întrucât au sărit stropi de

sânge pe masă și pe obiectele care se aflau pe masă, apoi partea vătămată a

căzut pe pardoseală, după care inculpatul l-a mai lovit de două ori cu bâta,

apoi a părăsit localul, fără a spune nimic. Aspectele menționate sunt susținute

și de către ceilalți consumatori din

local,

respectiv martorii P.C.A. - fila 21, V.M. - fila

22 dosar u.p. și 101

fond, D.C. - fila 23, martorul P.G.

relatând

doar că l-a văzut pe inculpat intrând în local cu o bâtă de baseball

și

nu a putut vedea ce se întâmplă, fiind lângă ușa de intrare în local.

Imediat

după agresiune au fost anunțate organele de urmărire penală și serviciul de

ambulanță, victima fiind transportată la Spitalul de Urgență Petroșani unde s-a

intervenit pentru salvarea vieții acesteia.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză

medico legală efectuat de

SJML Hunedoara Deva, a reieșit

că partea vătămată a suferit leziuni produse prin lovire activă cu corp dur,

care necesită 70-75 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații,

respectiv fractură multieschiloasă fronto-parieto-temporală stânga și hematom

extradural temporal stâng care au pus în pericol viața victimei (fila 11 dosar

urmărire penală).

Tot prin raportul de expertiză medico legală s-a

mai stabilit că partea

vătămată prezintă diagnosticul de

status post hematom extradural temporal stânga operat pentru traumatism

cranio-cerebral deschis, fractură 1/3 medie distală cubitul stâng operată,

consolidată, că prezintă gradul III de invaliditate, cu revizuire după 6-12 luni

și că leziunile au fost produse prin lovire activă cu corp dur, fiind exclus

mecanismul de producere prin lovire de corp dur (filele 120-121 dosar fond).

Î

n

drept, fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă, întrunește elementele

constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de

art. 20 rap. la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i) C. pen.

Î

n

declarațiile date, inculpatul a recunoscut fapta, însă a susținut că a comis-o

fiind iritat de atitudinea părții vătămate care i-a adresat cuvinte jignitoare

și chiar l-a lovit (fila 30 dosar u.p.) ori pentru că l-a amenințat că îl

omoară pe el și pe fiul său (fila 74 dosar fond). Astfel, pe acest fond și

pentru că era în stare de ebrietate, susține inculpatul, în timp ce se îndrepta

spre casă a văzut o bâtă, care nu era bâtă de baseball, s-a întors și a lovit

victima. Tot inculpatul susține că leziunile părții vătămate s-au

produs deoarece acesta s-a aruncat de pe scaun pe

pardoseala de ciment

și că, atunci când s-a aruncat, s-a lovit cu capul

de scaun și apoi de ciment (fila 74 dosar fond).

Versiunea

și apărarea inculpatului nu au fost luate în considerare motivat, având în

vedere declarațiile de martori, care au fost de față la producerea

evenimentului și care nu au confirmat faptul că partea vătămată l-a înjurat pe

inculpat și l-a amenințat cu moartea. în ceea ce privește arma folosită de

către inculpat în momentul agresării părții vătămate, aceasta a fost cu

siguranță o bâtă de baseball, astfel cum au relatat toți martorii audiați în

cauză.

Î

n

legătură cu modalitatea de producere a leziunilor suferite de partea vătămată,

s-a constatat că martorii oculari B.R. și V.M.

au relatat aceeași stare de fapt, respectiv inculpatul s-a apropiat de

partea

vătămată, a lovit-o cu bâta în cap, moment în care partea vătămată a căzut pe

pardoseală, apoi inculpatul i-a mai aplicat câteva lovituri peste tot corpul.

De altfel, producerea leziunilor a fost stabilită prin expertiza medico -

legală dispusă în cauză, care se coroborează cu declarațiile martorilor

menționați, respectiv că leziunile s-au produs prin lovire activă cu un corp

dur, fiind exclus mecanismul de producere prin lovire de corp dur.

Având

în vedere aspectele menționate s-a considerat că nu sunt incidente prevederile

art. 73 lit. b) C. pen., respectiv starea de provocare, aceasta nefiind

probată, ci doar susținută de inculpat. Pentru existența stării de provocare

este necesar ca infracțiunea să constituie o ripostă la fapta victimei, care

însă să nu fi fost determinată de manifestări agresive ale inculpatului. Or,

așa cum s-a arătat anterior, din probațiune a reieșit că partea vătămată era

doar iritată de manifestările inculpatului și nu l-a agresat pe acesta în nici

un fel.

De

asemenea, nu s-au reținut nici prevederile art. 175 lit. a) C. pen., astfel cum

a solicitat partea vătămată prin apărător, agresiunea

nefiind comisă cu premeditare, ci sub imperiul stării de ebrietate și

în mod

spontan. Premeditarea, ca element circumstanțial, nu presupune

numai trecerea unui interval oarecare de timp de la luarea hotărârii

infracționale

și exteriorizarea

acesteia ci și o chibzuire suficientă și o pregătire de natură a înlesni

săvârșirea infracțiunii.

Î

n ceea

ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată C.S.

s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2000 lei, reprezentând

despăgubiri materiale și 100.000 lei, reprezentând daune morale. De asemenea,

prin apărător ales, a mai solicitat taxe medicale și de expertiză, diferențele

salariale pe perioada cât nu a putut lucra și onorariu avocat.

Spitalul

de Urgență Petroșani s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5448,33

lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare și asistența medicală acordate

părții civile.

Examinând

aceste pretenții, s-a constatat că partea vătămată nu și-a dovedit în nici un

mod pretențiile materiale solicitate, în sumă de 2000 lei, astfel că au fost

respinse ca nedovedite.

Î

n

legătură cu constituirea de daune morale, apreciindu-se că părții vătămate i

s-a adus un prejudiciu moral prin suferința fizică dar și psihică creată,

rezultând din modalitatea de comitere a infracțiunii, instanța a considerat a

fi justă suma de 5000 lei, sumă pe care inculpatul a fost obligat să o achite

părții vătămate.

Î

n

legătură cu diferențele salariale solicitate de către partea vătămată, s-a

reținut că, din adresa emisă de SC H. SA Șantier R., Baraj, locul de muncă al

părții vătămate, reiese că în perioada 15 decembrie 2006 - 31 decembrie 2006,

partea vătămată a beneficiat de concediu medical în sumă de 332 lei net iar

dacă ar fi lucrat toată luna ar fi primit un salariu de 431 lei. De asemenea, a

mai beneficiat de concediu medical în perioada 01 ianuarie 2007 - 31 ianuarie

2007, plătit cu 645 lei net, iar dacă ar fi lucrat primea 499 lei net.

Compensând

aceste sume, a reieșit că suma primită de către partea vătămată cu titlu de

concediu medical este mai mare decât ar fi primit dacă lucra efectiv, astfel că

pretențiile civile sub acest au fost respinse.

B. împotriva acestei sentințe, au declarat apel

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Hunedoara, inculpatul A.A.

și partea civilă C.S.

Parchetul

a criticat sentința atacată pe motivul greșitei individualizări a pedepsei

aplicate inculpatului, neaplicării pedepsei complimentare a interzicerii

drepturilor sau neaplicării dispozițiilor art. 76 alin. (3) C. pen.

Inculpatul

A.A. a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei, învederând că

în mod corect s-au reținut circumstanțe atenuante. Sub aspectul laturii civile,

s-a menționat că instanța a omis să ia act de poziția inculpatului, în sensul

că acesta este de acord cu plata despăgubirilor civile, în cuantumul solicitat

de 2000 lei.

Partea

civilă C.I. a solicitat înlăturarea circumstanțelor

atenuante, majorarea cuantumului pedepsei, obligarea inculpatului la

plata

despăgubirilor civile

solicitate la instanța de fond, la plata unei prestații periodice în sumă de

150 lei/lună, deoarece partea civilă are tot timpul

nevoi ce medicamente în plus, având în vedere gradul de invaliditate.

S-a

precizat că diferența dintre salariu și pensie este de 1620 lei, la

care se mai adaugă o jumătate de lună de concediu medical, respectiv 403 lei.

Prin

decizia penală nr. 33/A din 2 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba

lulia, secția penală, s-au admis apelurile declarate de declarate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Hunedoara, inculpatul A.A. și părții civile C.S.

împotriva sentinței penale susmenționate, care a fost desființată în parte și,

în rejudecare, s-a majorat de la 3 ani închisoare, la 5 ani închisoare pedeapsa

principală aplicată, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (3) C.

pen. privind

înlăturarea pedepsei

complementare. Totodată, s-a înlăturat din conținutul

pedepsei accesorii

dispoziția privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) și e) C.

pen., s-a majorat de la 5000 lei la 15000 lei cuantumul daunelor morale la care

a fost obligat inculpatul, menținându-se măsura arestării preventive și

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru

a decide astfel, instanța de apel a apreciat că în cauză,

având în vedere împrejurările comiterii faptei și

urmările produse (punerea

în primejdie a vieții victimei, numărul

zilelor de îngrijiri medicale necesare

pentru

însănătoșirea victimei), pedeapsa aplicată de instanța de fond este

prea

mică, nefiind proporțională cu pericolul social al faptei comise, astfel că a

dispus majorarea cuantumului de la 3 ani la 5 ani, tocmai pentru ca noua

sancțiune aplicată să-și atingă dublul scop, educativ și represiv.

Pentru

aceleași considerente, a apreciat că nu se justifică suspendarea executării

pedepsei aplicate, schimbarea modalității de

executare

nefiind de altfel posibilă raportat la noul cuantum al pedepsei cu

închisoarea.

Pe de

altă parte, instanța de apel a reținut că prima instanță a făcut o greșită

aplicare a pedepsei accesorii, interzicând inculpatului drepturile prevăzute de

art. 64 lit. c) și e) C. pen., cu toate că din actele dosarului nu rezultă că

infracțiunea care a determinat condamnarea este absolut independentă de

exercitarea unei profesii sau desfășurarea unei anume activități de care să se

fi folosit inculpatul cu ocazia comiterii faptei sau de aspecte legate de

exercitarea tutelei sau curatelei și că nu s-a demonstrat că retragerea

absolută și prin efectul legii a drepturilor de a fi tutore sau curator ale

inculpatului ar corespunde unei necesități primordiale privind interesele

vreunei persoane și că, în consecință, s-ar urmări un scop legitim, respectiv

protecția sănătății, moralei sau educației vreunei persoane.

Referitor

la daunele morale, ținând seama de urmările produse, de leziunile cauzate

victimei și de consecința punerii în primejdie a vieții

acesteia, instanța de apel a apreciat că se impune majorarea

cuantumului daunelor morale cuvenite părții civile, de la 5.000 lei, la 15.000

lei.

C. Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.A.,

criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a

pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând reducerea acesteia la perioada deja executată

sau, în subsidiar, menținerea sentinței instanței de fond, în raport de poziția

procesuală, de recunoaștere și regret a faptei, de lipsa antecedentelor penale

și situația familială.

Examinând

decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C.

proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Circumstanțele

personale invocate de inculpat - constând în atitudinea sa sinceră și lipsa

antecedentelor penale, faptul că are o familie organizată, fiind căsătorit, cu un

copil minor în întreținere și avea un loc de muncă stabil la momentul

săvârșirii infracțiunii, pe care a comis-o sub influența băuturilor alcoolice

-, au fost avute în vedere de instanța de apel

care, menținând circumstanțele atenuante judiciare, prev. de art. 74 alin.

(1)

C. pen., reținute în favoarea inculpatului de către instanța de

fond, a stabilit pedeapsa într-un cuantum orientat peste jumătatea dintre

minimul prev. de art. 76 lit. b) C. pen. (1 an) și minimul prevăzut de lege

pentru infracțiunea reținută în sarcina sa ( 7 ani și 6 luni). Solicitarea

inculpatului de a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante

judiciare, reducând pedeapsa la perioada deja executată - de cea. 1 an și

jumătate - sau menținerea pedepsei stabilite de instanța de fond - 3 ani - ,

este nejustificată întrucât fapta comisă de aceasta este de o gravitate

deosebită, atât prin modalitatea de săvârșire, cât și prin consecința produsă.

Astfel, luând în considerare faptul că inculpatul a lovit victima cu o bâtă în

zona capului, cu o lovitură foarte puternică, aplicându-i și alte lovituri în

timp ce era căzută la pământ, ce denotă lipsa de respect a acesteia fată de una

din valorile umane fundamentale - viata unui persoane, se constată că fapta

inculpatului, deși singulară, prezintă în concret un pericol social ridicat.

Pentru aceste considerente, având în vedere și

faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din

oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte,

în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat

de inculpat ca nefondat, constatând că pedeapsa aplicată de instanța de apel

este bine dozată și nu se justifică reducerea acesteia, întrucât, prin

cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea

inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere

corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform

dispozițiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va

computa

durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din

același cod recurentul - inculpat va fi obligat

la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul A.A. împotriva deciziei penale nr. 33/A din 02 aprilie 2008 a Curții

de Apel Alba lulia, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 15 decembrie 2006, la 18 iunie

2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2008.