ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 659/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 455 din 8 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. 3/97/2004, au fost condamnați inculpații V. V., V.V.C. și K.A., la câte 8 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 4 ani. A fost revocat beneficiul grațierii condiționate cu privire la pedeapsa de 5.000.000 lei aplicată inculpatului K.A. prin sentința penală nr. 330/2002 a Judecătoriei Petroșani și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.

A privat pe fiecare inculpat de exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. A obligat pe inculpați, în solidar, la: - 1.927.416 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Lupeni; - 906.112 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul de Urgență Petroșani; - 10.584.000 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, Secția Neurochirurgie, cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a sumei. - 100.000.000 lei daune morale către partea civilă P.V. A fost respinsă în rest cererea de despăgubiri civile a părții civile P.V.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 18,50 lei reprezintă contravaloarea raportului de expertiză medico legală. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Partea vătămată P.V., în dimineața zilei de 8 aprilie 2004, în jurul orelor 10.00, se afla în barul B. din Lupeni, la o masă cu prietenul său L.C., masă la care s-a așezat și inculpatul V.V., întrucât îl cunoștea pe numitul L.C. În urma discuțiilor avute, între inculpat și partea vătămată a izbucnit o ceartă, în legătură cu categoriile permisului de conducere al părții vătămate, ambii fiind în stare de ebrietate, astfel că inculpatul a amenințat pe partea vătămată cu bătaia, sens în care a dat un telefon fiului său.

La scurt timp, în bar a intrat fiul inculpatului, inculpatul V.V.C., împreună cu inculpatul K.A. și au început toți trei să amenințe pe partea vătămată cu bătaia. În această situație partea vătămată a plecat de la masă și din bar însă, în fața barului, a fost ajuns din urmă de cei trei inculpați și lovit cu bâtele de basseball de către inculpații V.V.C. și K.A., iar după ce a căzut jos, cei doi inculpați au continuat să îl lovească, lovindu-l și inculpatul V.V., cu picioarele. Imediat, cei trei inculpați au părăsit locul faptei, iar partea vătămată a fost transportată la Spitalul din Lupeni, apoi la Spitalul din Petroșani și de aici la Clinica de Neurochirurgie Cluj - Napoca.

Din raportul medico - legal efectuat a rezultat că partea vătămată, în urma agresiunilor celor trei inculpați, a suferit un politraumatism TCC mediu, contuzie cerebrală frontotemporală stg., hemoragie extradurală temporală stg., fractură cu înfundare-denivelare temporală stg., fractură diafiză și hepifiză distală peroneu stg., concluzionându-se că aceste leziuni cranio - cerebrale i-au pus viața în primejdie și au necesitat pentru vindecare un nr. de 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale. Fiind audiați, nici unul din inculpați nu a recunoscut fapta săvârșită, inculpatul K.A. declarând că în ziua respectivă nu a fost la acel bar, propunând și martori în acest sens, declarația acestora neputând fi însă luată în considerare întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Martorii aflați la locul faptei, respectiv B.M., G.M., R.M. și B.C.l. au declarat fără dubiu că cei trei inculpați, în ziua de 8 aprilie 2004, au fost la barul B. din Lupeni, la masă cu partea vătămată și martorul L.C., au fost ceva discuții între ei, după care partea vătămată a plecat, fiind urmată de cei trei inculpați, iar în fața barului aceștia au agresat partea vătămată. S-a reținut că faptele inculpaților așa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu 260.000.000 lei, reprezentând despăgubiri civile materiale, constând în venitul mediu nerealizat pe perioada cât a fost spitalizat, respectiv 8 aprilie - 8 octombrie 2004, 500.000.000 lei daune morale și o rentă periodică lunară de 1300 euro, reprezentând venitul mediu realizat la muncă în Spania unde nu s-a mai prezentat după incident. În acest sens, pentru a-și dovedi despăgubirile civile materiale, a propus probe, însă din nici o declarație administrată în cauză nu rezultă că partea vătămată ar fi prestat muncă în Spania și ar fi câștigat bani, astfel că tribunalul a respins cererea părții vătămate constituită parte civilă, cu privire la despăgubirile civile materiale, ca nedovedită.

În ce privește daunele morale, inculpații au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 100.000.000 lei cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă, apreciindu-se că în urma agresiunii partea vătămată a suferit un prejudiciu moral, de natură a fi recuperat prin obligarea inculpaților la plata acestei sume. Partea vătămată a fost internată în Spitalul Lupeni, Spitalul de Urgență Petroșani și Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, Secția Neurochirurgie, acestea constituindu-se părți civile cu cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate. B. Î mpotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpații V. V., K.A. și V.V.C. și partea civilă P.V. Inculpații apelanți au solicitat, prin apărător ales, achitarea lor în temeiul art. 10 lit. c) C. proc.

pen., întrucât nu ei sunt autorii faptei reținute, susținând că leziunile cauzate victimei s-au datorat căderii acesteia pe scări. Totodată, s-a mai solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a se avea în vedere că parte din martori și-au schimbat depozițiile la instanța de fond. Partea civilă a solicitat prin apărător ales majorarea cuantumului daunelor morale la plata cărora au fost obligați inculpații la suma de 50.000 lei, plus cheltuieli de judecată, onorariu de avocat în cuantum de 800 lei. Prin decizia nr. 38/A/2008 din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate inculpații V.V., V.V.C., K.A. și partea civilă P.V., apreciindu-se criticile neîntemeiate.

C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate, reiterând în parte motivele de apel susținute prin apărătorul ales, respectiv greșita condamnare deși nu sunt autorii faptei reținute în sarcina lor. în plus, cu ocazia dezbaterilor, inculpații V.V. și V.V.C. au susținut prin intermediul apărătorului ales că în faza de urmărire penală au fost lipsiți de posibilitatea de a-și face apărări deoarece li s-au luat declarații și s-a făcut prezentarea materialului de urmărire penală la aceeași dată, motive în raport de care au solicitate, în principal, restituirea cauzei la procuror. Examinând recursurile declarate de inculpați prin prisma cazurilor de casare invocate, respectiv cele prevăzute de art. 385 9 pct. 6, 10 și 18 C. proc.

pen., Înalta Curte constată următoarele: 1. În ceea ce privește critica privind încălcarea dreptului la apărare în faza de urmărire penală, întrucât au fost lipsiți de posibilitatea de a-și face apărări deoarece li s-au luat declarații și s-a făcut prezentarea materialului de urmărire penală la aceeași dată, 25 august 2004, aceasta este nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen., restituirea cauzei la procuror se poate face doar în cazurile limitativ prevăzute, respectiv ca urmare a nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.

Cum în cauză inculpații au fost prezenți în fața procurorului iar asistența juridică nu era obligatorie întrucât erau cercetați în stare de libertate, nu se poate vorbi de încălcarea dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât, întrebați fiind cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, aceștia au declarat că nu au probe de administrat în apărare și nici de formulat cereri noi, aspect consemnat în procesul verbal întocmit cu acel prilej și semnat de inculpați. 2. Sub un alt aspect, al comiterii unei grave erori de fapt în interpretarea probelor, cu consecința greșitei condamnări a inculpaților, Înalta Curte constată critica neîntemeiată, întrucât activitatea infracțională a acestora s-a stabilit pe baza declarațiilor martorilor B.M., G.M., R.M., date în faza de urmărire penală, coroborate cu declarațiile părții vătămate și concluziilor actelor medico-legale, probe pe baza cărora s-a stabilit fără dubiu că, la data de 8 aprilie 2004, partea vătămată P.V.

a fost agresată de cei trei inculpați în fața barului B. din orașul Lupeni, aceștia lovind-o cu bâtele și, respectiv, cu picioarele în timp ce se afla căzută la pământ, cauzându-i multiple leziuni traumatice care au i-au pus viața în primejdie și au necesitat pentru vindecare un nr. de 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale. Revenirea unora dintre martori asupra declarațiilor inițiale nu poate fi luată în considerare având în vedere motivațiile lipsite de pertinență prin care aceștia au încercat să-și justifice primele declarații, respectiv că li s-a promis bani de către partea vătămată, precum și motivul revenirii asupra acestora, constând în împrejurarea că nu au primit banii promiși. în plus, la dosar există și declarațiile altor martori care au văzut momentul în care partea vătămată a fost agresată în fața barului.

De asemenea, încercarea inculpaților de a dovedi cu martorii F.M., B.C. și D.O.N. că leziunile suferite de partea vătămată au fost produse de căderea pe scările din fața barului, nu este în măsură să ducă la stabilirea altei situații de fapt decât cea reținută. Aceasta întrucât, pe de o parte, din declarația primilor martori reiese că au văzut-o pe partea vătămată rostogolindu-se pe treptele restaurantului, au încercat să o ajute și să anunțe salvarea dar au renunțat întrucât deja se auzea sirena salvării, ceea ce înseamnă că fusese anunțată cu ceva timp în urmă, evident mai înainte ca martorii să vadă partea vătămată, iar ceea ce determinase apelarea salvării era starea în care se afla aceasta; pe de altă parte, al treilea martor nu relevă decât împrejurări de care a luat cunoștință cu cea.

Trei ani în urmă, arătând totodată că persoana pe care a văzut-o căzând pe scările barului nu este partea vătămată, pe care o cunoaște. Sub un alt aspect, al omisiunii solicitării avizului Comisiei superioare medico-legale de pe lângă I.N.M.L., critica nu este întemeiată, întrucât nu există contradicții între raportul de constatare medico-legală nr. 2167/ll/a/85 din 25 aprilie 2004 al I.M.L. Cluj – Napoca, potrivit căruia „leziunile cranio - cerebrale au pus în primejdie viața victimei, și raportul medico-legal de primă expertiză nr. 1079 din 11 iulie 2006 întocmit de I.M.L. Timișoara, pe bază de acte, conform căruia „având în vedere gravitatea leziunilor cranio-cerebrale considerăm că în lipsa tratamentului medical de specialitate viața victimei putea fi pusă în primejdie”.

Aceasta deoarece a doua lucrare nu concluzionează în sensul probabilității punerii vieții în primejdie ci doar nuanțează că, în lipsa tratamentului medical de specialitate, acest rezultat s-ar fi produs. Totodată, nici celelalte critici privind evidențierea ulterioară a traiectelor de fractură, după întocmirea foii de observație, nu pot fi de natură a crea dubii cu privire la corectitudinea actelor medico-legale, din moment ce acest aspect a fost explicat pertinent, prin efectuarea ulterioară a tomografiei, aceasta fiind o analiză de înaltă fidelitate în raport cu simpla radiografie. Ca atare, Înalta Curte apreciază că instanța de fond și cea de apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62, 63 și 69 C. proc.

pen., pe baza căruia au stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia și vinovăția inculpaților, astfel că este nejustificată și solicitarea acestora de a fi trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond, câtă vreme probațiunea administrată a fost una completă, iar soluția pronunțată a avut în vedere și declarațiile martorilor din fata instanței de fond. Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, constatând neîntemeiate criticile formulate de aceștia.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții - inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.V., K.A.l. și V.V.C. împotriva deciziei penale nr. 38/ A din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală. Obligă recurenții inculpați V.V. și V.V.C. la plata sumei de câte 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Obligă recurentul inculpat K.A.l. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2009.