ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 659/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 659/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 455 din 8 decembrie 2006, pronunțată de

Tribunalul

Hunedoara, în dosarul nr. 3/97/2004,

au fost condamnați inculpații V.

V., V.V.C. și K.A., la câte 8 ani

închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută și

pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen. și art.

75 lit. a) C. pen., cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 4 ani.

A fost revocat beneficiul grațierii condiționate cu privire la pedeapsa

de 5.000.000 lei aplicată inculpatului K.A. prin sentința penală nr. 330/2002 a

Judecătoriei Petroșani și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de

pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.

A privat pe fiecare inculpat de exercițiul drepturilor prevăzută de art.

64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

A obligat pe inculpați, în solidar, la:

- 1.927.416 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul

Lupeni;

- 906.112 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul de

Urgență Petroșani;

- 10.584.000 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul

Clinic Județean de Urgență Cluj, Secția

Neurochirurgie, cu dobânda legală

calculată de la data rămânerii

definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a sumei.

- 100.000.000 lei daune morale către

partea civilă P.V.

A fost respinsă în rest cererea de despăgubiri civile a părții civile P.V.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte

350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 18,50 lei reprezintă

contravaloarea raportului de expertiză medico legală.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut

următoarele:

Partea vătămată P.V., în dimineața zilei de 8 aprilie 2004, în jurul

orelor 10.00, se afla în barul B. din Lupeni, la o masă cu prietenul său L.C.,

masă la care s-a așezat și inculpatul V.V., întrucât îl cunoștea pe numitul L.C.

În urma discuțiilor avute, între inculpat și partea vătămată a izbucnit

o ceartă, în legătură cu categoriile permisului de conducere al părții

vătămate, ambii fiind în stare de ebrietate, astfel că inculpatul a amenințat

pe partea vătămată cu bătaia, sens în care a dat un telefon fiului său. La scurt

timp, în bar a intrat fiul inculpatului, inculpatul V.V.C., împreună cu

inculpatul K.A. și au început toți trei să amenințe pe

partea vătămată cu bătaia. În această situație partea vătămată a plecat

de

la masă și din bar însă, în fața barului, a fost ajuns din urmă de

cei trei inculpați și lovit cu bâtele de basseball de către inculpații V.V.C.

și K.A., iar după ce a căzut jos, cei doi inculpați au continuat să îl

lovească, lovindu-l și inculpatul V.V., cu picioarele.

Imediat, cei trei inculpați au părăsit locul faptei, iar partea

vătămată a fost transportată la Spitalul din Lupeni, apoi la Spitalul din

Petroșani și de aici la Clinica de Neurochirurgie Cluj - Napoca.

Din raportul medico - legal efectuat a

rezultat că partea vătămată, în

urma agresiunilor celor

trei inculpați, a suferit un politraumatism TCC mediu, contuzie cerebrală

frontotemporală stg., hemoragie extradurală temporală stg., fractură cu

înfundare-denivelare temporală stg., fractură diafiză și hepifiză distală

peroneu stg., concluzionându-se că aceste leziuni cranio - cerebrale i-au pus

viața în primejdie și au necesitat pentru vindecare un nr. de 35 - 40 de zile

de îngrijiri medicale.

Fiind audiați, nici unul din inculpați nu a recunoscut fapta săvârșită,

inculpatul K.A. declarând că în ziua

respectivă nu a fost la acel bar,

propunând și martori în acest sens,

declarația acestora neputând fi însă luată în considerare întrucât nu se

coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Martorii aflați la locul faptei,

respectiv B.M., G.M.,

R.M. și B.C.l. au declarat fără

dubiu că cei trei inculpați, în ziua de 8 aprilie 2004, au fost la barul B. din

Lupeni, la masă cu partea vătămată și martorul L.C., au fost ceva discuții

între ei, după care partea vătămată a plecat, fiind urmată de cei trei

inculpați, iar în fața barului aceștia au agresat partea vătămată.

S-a reținut că faptele inculpaților așa cum au fost descrise mai sus,

întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i)

C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu 260.000.000 lei,

reprezentând despăgubiri civile materiale, constând în venitul mediu nerealizat

pe perioada cât a fost spitalizat, respectiv 8 aprilie - 8 octombrie 2004,

500.000.000 lei daune morale și o rentă periodică lunară de 1300 euro,

reprezentând venitul mediu realizat la muncă în Spania unde nu s-a mai

prezentat după incident.

În acest sens, pentru a-și dovedi despăgubirile civile materiale, a

propus probe, însă din nici o declarație

administrată în cauză nu rezultă că

partea vătămată ar fi prestat muncă

în Spania și ar fi câștigat bani, astfel că tribunalul a respins cererea părții

vătămate constituită parte civilă, cu privire la despăgubirile civile

materiale, ca nedovedită.

În ce privește daunele morale, inculpații

au fost obligați, în solidar, la

plata sumei de

100.000.000 lei cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă,

apreciindu-se că în urma agresiunii partea vătămată a suferit un prejudiciu

moral, de natură a fi recuperat prin obligarea inculpaților la plata acestei

sume.

Partea vătămată a fost internată în Spitalul Lupeni, Spitalul de

Urgență Petroșani și Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, Secția

Neurochirurgie, acestea constituindu-se părți civile cu cheltuielile de

spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate.

B. Î

mpotriva acestei

sentințe, au declarat apel inculpații V.

V.,

K.A. și V.V.C. și partea civilă P.V.

Inculpații apelanți au solicitat, prin apărător ales, achitarea lor în

temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu ei sunt autorii faptei

reținute, susținând că leziunile cauzate victimei s-au datorat căderii acesteia

pe scări. Totodată, s-a mai solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de fond, pentru a se avea în vedere că parte din martori și-au

schimbat depozițiile la instanța de fond.

Partea civilă a solicitat prin apărător ales majorarea cuantumului

daunelor morale la plata cărora au fost obligați inculpații la suma de 50.000

lei, plus cheltuieli de judecată, onorariu de avocat în cuantum de 800 lei.

Prin decizia nr. 38/A/2008 din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba

lulia, secția penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate

inculpații V.V., V.V.C., K.A. și partea civilă P.V., apreciindu-se criticile

neîntemeiate.

C.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs inculpații, criticând ambele hotărâri pentru

nelegalitate, reiterând în parte motivele de apel susținute prin apărătorul

ales, respectiv greșita condamnare deși nu sunt autorii faptei reținute în

sarcina lor. în plus, cu ocazia dezbaterilor, inculpații V.V. și V.V.C. au

susținut prin intermediul apărătorului ales că în faza de urmărire penală au

fost lipsiți de posibilitatea de a-și face apărări deoarece li s-au luat

declarații și s-a făcut prezentarea materialului de urmărire penală la aceeași

dată, motive în raport de care au solicitate, în principal, restituirea cauzei

la procuror.

Examinând recursurile declarate de

inculpați prin prisma cazurilor de

casare invocate,

respectiv cele prevăzute de art. 385

9

pct. 6, 10 și 18 C. proc. pen.,

Înalta Curte constată următoarele:

faza de urmărire penală, întrucât au fost lipsiți de posibilitatea de a-și face

apărări deoarece li s-au luat declarații și s-a făcut prezentarea

materialului de urmărire penală la aceeași dată,

25 august 2004,

aceasta este

nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen., restituirea cauzei la

procuror se poate face doar în cazurile limitativ prevăzute, respectiv ca

urmare a nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau

calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului

și asistarea acestuia de către apărător. Cum în cauză inculpații au fost

prezenți în fața procurorului iar asistența juridică nu era obligatorie

întrucât erau cercetați în stare de libertate, nu se poate vorbi de încălcarea

dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât, întrebați fiind cu ocazia

prezentării materialului de urmărire penală, aceștia au declarat că nu au probe

de administrat în apărare și nici de formulat cereri noi, aspect consemnat în

procesul verbal întocmit cu acel prilej și semnat de inculpați.

interpretarea probelor, cu consecința greșitei condamnări a inculpaților, Înalta

Curte constată critica neîntemeiată, întrucât activitatea infracțională a

acestora s-a stabilit pe baza declarațiilor martorilor B.M.,

G.M., R.M., date în faza de urmărire penală,

coroborate

cu declarațiile părții vătămate și concluziilor actelor

medico-legale, probe pe baza cărora s-a stabilit fără dubiu că, la data de 8

aprilie 2004, partea vătămată P.V. a fost agresată de cei trei inculpați în

fața barului B. din orașul Lupeni, aceștia lovind-o cu bâtele și, respectiv, cu

picioarele în timp ce se afla căzută la pământ, cauzându-i multiple

leziuni traumatice care au i-au pus viața în

primejdie și au necesitat pentru

vindecare un nr. de 35 - 40 de zile de

îngrijiri medicale.

Revenirea unora dintre martori asupra

declarațiilor inițiale nu poate fi

luată în considerare

având în vedere motivațiile lipsite de pertinență prin care aceștia au încercat

să-și justifice primele declarații, respectiv că li s-a promis bani de către

partea vătămată, precum și motivul revenirii

asupra

acestora, constând în împrejurarea că nu au primit banii promiși. în

plus,

la dosar există și declarațiile altor martori care au văzut momentul în care

partea vătămată a fost agresată în fața barului.

De asemenea, încercarea inculpaților de a dovedi cu martorii F.M., B.C.

și D.O.N. că leziunile suferite de

partea

vătămată au fost produse de căderea pe scările din fața barului, nu

este

în măsură să ducă la stabilirea altei situații de fapt decât cea reținută.

Aceasta întrucât, pe de o parte, din declarația primilor martori reiese că au

văzut-o pe partea vătămată rostogolindu-se pe treptele restaurantului, au

încercat să o ajute și să anunțe salvarea dar au renunțat întrucât deja se

auzea sirena salvării, ceea ce înseamnă că fusese anunțată cu ceva

timp în urmă, evident mai înainte ca martorii să

vadă partea vătămată, iar

ceea ce determinase apelarea salvării era

starea în care se afla aceasta;

pe de altă

parte, al treilea martor nu relevă decât împrejurări de care a luat

cunoștință

cu cea. Trei ani în urmă, arătând totodată că persoana pe care a văzut-o căzând

pe scările barului nu este partea vătămată, pe care o cunoaște.

Sub un alt aspect, al omisiunii

solicitării avizului Comisiei superioare

medico-legale de

pe lângă I.N.M.L., critica nu este întemeiată, întrucât nu există contradicții

între raportul de constatare medico-legală nr. 2167/ll/a/85 din 25 aprilie 2004

al I.M.L. Cluj – Napoca, potrivit căruia „leziunile cranio - cerebrale au pus

în primejdie viața victimei, și raportul medico-legal de primă expertiză nr. 1079

din 11 iulie 2006 întocmit de I.M.L. Timișoara, pe bază de acte, conform căruia

„având în vedere gravitatea leziunilor cranio-cerebrale considerăm că în lipsa

tratamentului medical de specialitate viața victimei putea fi pusă în primejdie”.

Aceasta deoarece a doua lucrare nu concluzionează în sensul probabilității punerii

vieții în primejdie ci doar nuanțează că, în lipsa tratamentului medical de

specialitate, acest rezultat s-ar fi produs. Totodată, nici celelalte critici

privind evidențierea ulterioară a traiectelor de

fractură, după întocmirea foii

de observație, nu pot fi de natură a crea

dubii cu privire la corectitudinea actelor medico-legale, din moment ce acest

aspect a fost explicat pertinent, prin efectuarea ulterioară a tomografiei,

aceasta fiind o analiză de înaltă fidelitate în raport cu simpla radiografie.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că instanța de fond și cea de apel au

evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea

dispozițiilor art. 62, 63 și 69 C. proc. pen., pe baza căruia au stabilit fără

echivoc împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia și

vinovăția inculpaților, astfel că este nejustificată și solicitarea acestora de

a fi trimisă cauza spre

rejudecare la

instanța de fond, câtă vreme probațiunea administrată a fost

una

completă, iar soluția pronunțată a avut în vedere și declarațiile martorilor

din fata instanței de fond.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu

există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în

baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b)

din același cod, va respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de

inculpați, constatând neîntemeiate criticile formulate de aceștia.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții -

inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.V., K.A.l.

și V.V.C. împotriva deciziei penale nr. 38/ A din 16 aprilie 2008 a Curții de

Apel Alba lulia, secția penală.

Obligă recurenții inculpați V.V. și V.V.C. la

plata sumei de câte 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 100 lei fiecare, reprezentând onorariul

apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Obligă recurentul inculpat K.A.l. la plata sumei de 500 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25

februarie 2009.