ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2087/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2087/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 233 din data de 13 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, în Dosarul nr. 4202/97/2013, instanța a hotărât următoarele:

A respins cererea inculpatului D.V., de schimbare a încadrării juridice a faptei, din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 C. pen.

A condamnat pe inculpatul D.V. la 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 113 alin. (3) C. pen., a obligat pe inculpatul D.V. la tratament medical, până la însănătoșire.

A obligat pe inculpatul D.V. să plătească părții civile C.V. sumele de 1.000 RON daune materiale și 10.000 RON daune morale.

A obligat pe inculpatul D.V. să plătească părții civile Spitalul de Urgență Petroșani, cu sediul în Petroșani, str. 1 Decembrie 1918, nr. 137A, jud. Hunedoara, suma de 3.429,24 RON - daune materiale.

A obligat pe inculpatul D.V. la plata sumei de 3.200 RON - cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință a reținut Tribunalul Hunedoara, secția penală, că prin rechizitoriul nr. 563/P/2012 din data de 25 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, înregistrat la instanță sub nr. 4202/97 din 08 mai 2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului D.V. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Împotriva inculpatului s-a reținut, în esență, că, în data de 08 aprilie 2012, în timp ce se afla în loc public, a ridicat o rangă metalică deasupra, capului părții vătămate C.V., intenționând să îl lovească în cap, lovind, în final, cu putere pe partea vătămată în antebrațul stâng, în condițiile în care aceasta a ridicat brațul pentru a se apăra. S-a mai reținut că partea vătămată a suferit o fractură cominutivă a ambelor oase ale antebrațului stâng, leziuni traumatice ale brațului drept și o fractură a piramidei nazale, leziuni care nu i-au pus viața în primejdie și pentru vindecarea cărora a avut nevoie de 50 - 55 zile de îngrijiri medicale. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, respectiv: plângerea penală și declarațiile părții vătămate și civile C.V., declarațiile martorilor B.M., N.N., C.M., R.D., R.C., C.V. jr. și I.V., certificatul medico-legal nr. 413/C din 26 aprilie 2012 eliberat părții vătămate C.V. de către SJML Hunedoara - Deva, concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr. 380.363/B din 18 octombrie 2012, întocmit de SJML Hunedoara - Deva cu privire la partea vătămată C.V., concluziile Raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 68.155/B din 11 aprilie 2013, întocmit de SJML Hunedoara - Deva cu privire la inculpatul D.V., declarațiile inculpatului, fișa acestuia de antecedente penale, a reținut prima instanță următoarea stare de fapt:

Partea vătămată C.V. deține, la periferia orașului P., jud. Hunedoara, în zona cunoscută localnicilor sub denumirea "Pârâul Dracului", o anexă gospodărească destinată creșterii păsărilor și animalelor domestice. Astfel de anexe deține, în zona respectivă, și familia inculpatului D.V., precum și martorii B.M., N.N., R.D. și R.C.

În data de 08 aprilie 2012, în jurul orei 12.30, partea vătămată C.V. s-a deplasat la această anexă gospodărească pentru a-și hrăni animalele, întâlnindu-l, în apropierea unui pârâu din zonă, pe inculpatul D.V.

Inculpatul avea asupra sa o rangă metalică și un cărucior, în care se aflau câteva bucăți de fier vechi.

Partea vătămată i-a reproșat inculpatului prezența în acel loc - având în vedere că anexele gospodărești ale familiei inculpatului se aflau la distanță mare -, apoi i-a reproșat inculpatului extragerea fierului vechi din zonă, recomandându-i să nu mai scoată fierul din preajma anexelor gospodărești sau din pârâul îndiguit, pentru că provoacă alunecări de teren. În acest moment, inculpatul s-a enervat, a amenințat partea vătămată cu moartea și imediat a ridicat ranga pentru a-l lovi în cap. În scopul protejării capului, partea vătămată a ridicat mâna stângă parând lovitura, astfel că a fost lovit puternic în antebrațul stâng. Din cauza durerii intense, partea vătămată C.V. s-a sprijinit, cu mâna dreaptă, de balustrada podețului pe care se afla, însă inculpatul D.V. l-a lovit cu pumnul în față, apoi peste brațe și în zona costală, până când a intervenit martorul N.N. aflat în apropiere, alarmat de strigătele părții vătămate.

Martorul N.N. i-a cerut explicații inculpatului în legătură cu cele întâmplate, inculpatul afirmând că a fost înjurat de partea vătămată și că regretă că nu i-a rupt și mâna dreaptă, că nu i-a dat în cap să îl omoare și să îl arunce în pârâu.

La locul faptei a sosit un echipaj al poliției și ambulanța, urmare a apelării telefonice prin numărul unic de urgență de către martorul B.M., aflat și acesta în apropiere.

Partea vătămată C.V. a fost transportată la Spitalul de Urgență Petroșani, secția Ortopedie, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale la nivelul antebrațului stâng.

Certificatul medico-legal nr. 413/C din 26 aprilie 2012 întocmit de S.J.M.L. Hunedoara consemnează că partea vătămată C.V. a suferit leziuni posttraumatice ce pot data din 08 aprilie 2012, leziuni constând în: fractură cominutivă 1/3 distală ambe oase antebraț stâng cu deplasare operată, traumatism cranio-facial fără pierdere a cunoștinței, contuzie forte braț drept, fractură piramidă nazală, edem și echimoze antebraț drept; că aceste leziuni s-au putut produce prin lovire cu corp dur; că timpul de îngrijiri medicale necesar vindecării leziunilor este de 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Concluziile Raportului de expertiză medico-legală, subliniază că partea vătămată C.V. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce în data de 08 aprilie 2012, între acestea și traumatismul suferit existând un raport direct de cauzalitate; că fractura cominutivă a ambelor oase ale antebrațului stâng s-a putut produce prin lovire directă cu un corp dur, posibil rangă, iar celelalte leziuni - prin lovire directă cu un corp dur; că leziunile traumatice de la nivelul antebrațului stâng - fractura cominutivă ambe oase - sunt leziuni specifice produse în cadrul unui mecanism de apărare consecutiv interpunerii membrului între obiectul vulnerant și o zonă vitală (cap); că leziunile traumatice suferite au necesitat 50 - 55 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei.

Fapta săvârșită de inculpatul D.V., astfel cum a fost prezentată, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

A invocat inculpatul D.V., prin apărătorul ales, dispozițiile art. 48 C. pen., referitoare la iresponsabilitatea sa la momentul comiterii infracțiunii, iresponsabilitate care înlătură caracterul penal al faptei sale, argumentând că, pe fondul bolii de care suferă și pe care partea vătămată o cunoaște, a reacționat violent în momentul în care partea vătămată s-a îndreptat spre el cu o furcă în mână și i-a adresat injurii.

Tribunalul Hunedoara, secția penală, a apreciat că în cauză nu sunt incidente textele legale invocate deoarece, conform art. 48 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele.

Pentru a fi incidente dispozițiile art. 48 C. pen. referitoare la lipsa discernământului, trebuie să se stabilească, pe baza unei expertize medico-legale, că, în raport de data săvârșirii faptei, discernământul inculpatului era abolit.

În prezenta cauză, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 68.155/B din 11 aprilie 2012, întocmit de S.J.M.L. Hunedoara, concluzionează că inculpatul D.V. prezintă diagnosticul de "întârziere ușoară în dezvoltarea mentală, cu tulburări comportamentale", că inculpatului îi este ușor scăzută capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptelor sale și consecințelor acestora, având discernământul ușor diminuat la data comiterii faptelor, recomandarea medico-legală fiind în sensul instituirii măsurii de siguranță a obligării la tratament medical, conform art. 113 C. pen.

A solicitat inculpatul D.V. schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în cea de vătămare corporală, prev. și ped. de art. 181 C. pen.

Tribunalul Hunedoara, secția penală a respins cererea inculpatului pornind de la faptul că este adevărat că actele de violență ale inculpatului i-au produs părții vătămate leziuni vindecabile în 50 - 55 zile de îngrijiri medicale și că leziunile suferite nu au primejduit viața părții vătămate, însă, având în vedere că inculpatul a îndreptat lovitura spre capul părții vătămate, că partea vătămată s-a apărat parând lovitura cu brațul stâng, reușind astfel să înlăture consecințele loviturii îndreptată asupra capului, fapta inculpatului constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat, iar nu infracțiunea de vătămare corporală.

În condițiile în care zona vizată de inculpat pentru aplicarea loviturii asupra părții vătămate a fost una vitală, obiectul folosit de inculpat a fost deosebit de vulnerant, iar forța loviturii a fost de mare intensitate, de vreme ce a produs fractura cominutivă a antebrațului stâna; al părții vătămate, concluzionăm că intenția inculpatului a fost de a ucide, fiind, în acest context, nerelevantă împrejurarea că viața părții vătămate nu a fost pusă în primejdie iar perioada de 50 - 55 zile de îngrijiri medicale se plasează în limita prevăzută de textul art. 181 C. pen., ce incriminează vătămarea corporală.

Starea de fapt nu poate fi. circumscrisă nici circumstanței atenuante a scuzei provocării, astfel cum este prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Pentru a fi reținută această atenuantă, fapta infracțională trebuia să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, stare care să fi avut drept cauză o provocare din partea victimei, or, în cauză, partea vătămată i-a reproșat inculpatului prezența în acel loc, subtextul și, apoi, textul direct al reproșului fiind, de fapt, activitatea inculpatului, de extragere a fierului vechi din pârâul îndiguit, cu consecința surpării terenului pe care se aflau amplasate anexele gospodărești din zonă.

Pretinsele injurii ce ar fi fost proferate de partea vătămată inculpatului sunt afirmate doar de acesta din urmă, nefiind susținute de dovezi, iar martorul N.N., cel care a întrerupt actele agresive ale inculpatului, a menționat, în depoziția sa din faza urmăririi penale, că inculpatul și-a exprimat regretul că nu l-a omorât pe partea vătămată și nu l-a aruncat în pârâu.

În altă ordine de idei, pentru a se reține circumstanța atenuantă a scuzei provocării nu este suficient ca cel vătămat să aibă o comportare injurioasă sau amenințătoare. Pentru incidența textului art. 73 lit. b) C. pen. se impune ca partea vătămată să probeze o agresivitate - fizică sau verbală - care să fie apreciată gravă, de natură a pricinui inculpatului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie capabil să se abțină de la ripostă prin săvârșirea unei infracțiuni.

Legea nu pretinde ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar, pentru existența unei puternice tulburări sau emoții, se prezumă, de regulă, ca faptele provocatorului și provocatului să aibă o apropiată semnificație, proporție care lipsește stării de fapt dedusă judecății. De altminteri, după ce lovitura îndreptată spre capul victimei a eșuat în brațul stâng al acesteia, inculpatul a continuat să lovească pe partea vătămată cu pumnii peste brațul drept apoi în față și peste cap, fracturându-i piramida nazală.

Având în vedere atitudinea procesuală a inculpatului, prezent constant la judecata cauzei în primă instanță, dar și structura psihică a acestuia, grevată de disfuncții ale dezvoltării mentale, în favoarea sa a reținut prima instanță circumstanțele atenuante reglementate de dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., cu consecințele prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., urmând a fi condamnat la 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A privat inculpatul de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Având în vedere concluziile expertizei medico-legale cu privire la afecțiunile de care suferă inculpatul, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 113 alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul D.V. la tratament medical, până la însănătoșire.

În cauză s-au constituit părți civile partea vătămată C.V. - cu sumele de 3.000 RON daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate pentru restabilirea sănătăți și 20.000 RON daune morale - și Spitalul de Urgență Petroșani - cu suma de 3.429,24 RON daune materiale, reprezentând cheltuielile de spitalizare a victimei în Secția Ortopedie, în perioada 08 aprilie 2012-19 aprilie 2012.

Din declarațiile martorilor C.V. jr. și C.M., rezultă că partea civilă C.V. a suferit un prejudiciu patrimonial în sumă de 1.000 RON, constând în cheltuielile efectuate pe parcursul spitalizării, de hrană suplimentară ori de medicație.

Referitor la daunele morale pretinse de partea vătămată, a apreciat Tribunalul Hunedoara, secția penală că acestea sunt justificate, însă pentru cuantumul de 10.000 RON. Urmare a vătămărilor fizice cauzate prin tentativa la infracțiunea de omor calificat, partea vătămată a suferit și vătămări psihice, dar și alterarea condițiilor de viață. Partea vătămată a fost supusă unui tratament medical chirurgical agresiv, iar leziunile suportate au fost de o însemnată gravitate. Toate aceste suferințe fizice și psihice presupun o compensație sub forma daunelor morale pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, cuantumul acestor daune fiind echitabil pentru suma de 10.000 RON.

Astfel fiind și în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 1372 alin. (1) C. civ. a fost obligat inculpatul D.V. să plătească părții civile C.V. sumele de 1.000 RON daune materiale și 10.000 RON daune morale, iar părții civile Spitalul de Urgență Petroșani suma de 3.429,24 RON - daune materiale.

Împotriva, sentinței Tribunalului Hunedoara, secția penală a declarat apel inculpatul D.V.

Inculpatul nu a motivat în scris apelul său dar, în susținerea orală a acestuia, a invocat următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:

Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că leziunile suferite de partea vătămată sunt specifice unui mecanism de apărare, au necesitat 50 - 55 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și nu au fost de natură a pune în pericol viața părții vătămate. Apoi, obiectul folosit de inculpat nu a fost unul foarte dur. În fine, de vreme ce nu s-a pus în primejdie viața victimei nu poate fi vorba de o tentativă la infracțiunea de omor.

Inculpatul, pe fondul bolii psihice de care este suferind și pe fondul tulburării provocate de injuriile părții vătămate, a săvârșit prezenta infracțiune.

Reținerea scuzei provocării și a regretului manifestat justifică aplicarea unei pedepse mai mici.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma celor expuse, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Alba Iulia a constatat următoarele:

I. Starea de fapt, analiza mijloacelor de probă și dreptul intern aplicabil

Din coroborarea probatorului administrat în cauză, respectiv plângerea penală și declarațiile părții vătămate și civile C.V., declarațiile martorilor B.M., N.N., C.M., R.D., R.C., C.V. jr., I.V., certificatul medico-legal nr. 413/C din 26 aprilie 2012 eliberat părții vătămate C.V. de către SJML Hunedoara - Deva, concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 380.363/B din 18 octombrie 2012 întocmit de S.J.M.L. Hunedoara - Deva cu privire la partea vătămată C.V., concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 68.155/B din 11 aprilie 2013 întocmit de S.J.M.L. Hunedoara - Deva cu privire la inculpatul D.V., declarațiile inculpatului, rezultă, că Tribunalul Hunedoara, secția penală, a reținut o starea de fapt corectă.

Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că faptele inculpatului D.V. sunt dovedite în cauză și astfel în mod corect Tribunalul Hunedoara, secția penală, a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Probele administrate în cauză au atestat faptul că inculpatul D.V. în data de 08 aprilie 2012, în timp ce se afla în loc public, a ridicat o rangă metalică deasupra capului părții vătămate C.V., intenționând să o lovească în cap.

Lovind cu putere partea vătămată în antebrațul stâng, în condițiile în care aceasta a ridicat brațul pentru a se apăra, aceasta a suferit o fractură cominutivă a ambelor oase ale antebrațului stâng, leziuni traumatice ale brațului drept și o fractură a piramidei nazale, leziuni care nu i-au pus viața în primejdie și pentru vindecarea cărora a avut nevoie de 50 - 55 zile de îngrijiri medicale.

În baza propriei sale analize Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că partea vătămată C.V. deține, la periferia orașului P., jud. Hunedoara, în zona cunoscută localnicilor sub denumirea "Pârâul Dracului", o anexă gospodărească destinată creșterii păsărilor și animalelor domestice. Astfel de anexe dețin, în zona respectivă, și familia inculpatului D.V., precum și martorii B.M., N.N., R.D. și R.C..

În data de 08 aprilie 2012, în jurul orei 12.30, partea vătămată C.V. s-a deplasat la această anexă gospodărească pentru a-și hrăni animalele, întâlnindu-l pe inculpatul D.V.

Inculpatul avea asupra sa o rangă metalică și un cărucior, în care se aflau câteva bucăți de fier vechi.

Partea vătămată i-a reproșat inculpatului prezența în acel loc - având în vedere că anexele gospodărești ale familiei inculpatului se aflau la distanță mare - apoi i-a reproșat inculpatului extragerea fierului vechi din zonă, recomandându-i să nu mai scoată fierul din preajma anexelor gospodărești sau din pârâul îndiguit, pentru că provoacă alunecări de teren. În acest moment, inculpatul s-a enervat, a amenințat partea vătămată cu moartea și imediat a ridicat ranga pentru a o lovi în cap. În scopul protejării capului, partea vătămată a ridicat mâna stângă parând lovitura, astfel că a fost lovită puternic în antebrațul stâng. Din cauza durerii intense, partea vătămată C.V. s-a sprijinit, cu mâna dreaptă, de balustrada podețului pe care se afla, însă inculpatul D.V. a lovit-o cu pumnul în față, apoi peste brațe și în zona costală, până când a intervenit martorul N.N. aflat în apropiere, alarmat de strigătele părții vătămate.

La locul faptei a sosit un echipaj al poliției și ambulanța, urmare a apelării telefonice prin numărul unic de urgență de către martorul B.M., aflat și acesta în apropiere.

Partea vătămată C.V. a fost transportată la Spitalul de Urgentă Petroșani - Secția Ortopedie, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale la nivelul antebrațului stâng.

Urmare a agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 50 - 55 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile nu au pus în primejdie viața părții vătămate. Curtea de Apel Alba Iulia a reținut starea de fapt mai sus expusă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și pe baza declarației inculpatului din fata primei instanțe.

Astfel, declarațiile părții vătămate C.V. în cuprinsul cărora relatează împrejurările în care s-a întâlnit cu inculpatul, a discutat în contradictoriu cu acesta și a fost lovit în cele din urmă de inculpat sunt susținute de declarațiile martorilor oculari ai incidentului, N.N. și B.M. Confirmă martorii amintiți nu numai împrejurările în care inculpatul a generat incidentul dar și împrejurările în care au observat cum inculpatul a lovit partea vătămată cu ajutorul unei răngi. De asemenea aceiași martori relatează aspecte ulterioare agresiunii, aspecte legate de acordarea primului ajutor părții vătămate și de apelarea organelor de poliție și a serviciului de ambulanță.

În fine, certificatul medico-legal raportul de expertiză medio-legală conțin concluzii cu privire la leziunile suferite de partea vătămată, cu privire la modul de producere a acestora și cu privire la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare (50 - 55 de zile). Medicii legiști mai afirmă în partea de concluzii a raportului că leziunile suferite nu au pus în primejdie viața părții vătămate.

Inițial inculpatul a recunoscut agresarea părții vătămate cu o țeava. A afirmat acesta că a lovit partea vătămată o singură dată, peste mână, urmare a injuriilor aduse de aceasta. Ulterior, inculpatul susține că a luat o țeava din cărucior, că a aruncat-o spre partea vătămată și, după ce a văzut că a lovit-o într-o zonă a corpului pe care nu o poate preciza, a plecat. În fața primei instanțe inculpatul susține varianta din faza de urmărire penală (luarea unei țevi din cărucior, aruncarea cu ea spre partea vătămată, lovirea acesteia într-o zonă nedefinită a corpului și lipsa oricărui alt act de agresiune), iar în fața instanței de apel a afirmat că a aruncat spre partea vătămată cu o bucată de țeavă și nu știe dacă a lovit-o sau nu pe aceasta.

Afirmațiile inculpatului prin care încearcă să acrediteze ideea că a aplicat părții vătămate o singură lovitură cu un corp contondent ce nu ar fi putut provoca părții vătămate leziuni serioase, nu pot fi. acceptate. Partea vătămată susține lovirea sa cu o bară de fier (vizată fiind zona capului) și cu pumnii. Afirmațiile părții vătămate sunt susținute nu numai de concluziile actelor medicale ce confirmă agresarea multiplă a părții vătămate (braț, antebraț, piramidă nazală) și producerea leziunilor în cadrul unui mecanism de apărare dar și de depozițiile celor doi martori la care mai sus am făcut referire. Martorii au perceput o parte a incidentului (văzând agresarea părții vătămate de inculpat), au discutat imediat după incident cu inculpatul (acesta recunoscând nu numai agresarea părții vătămate dar și intenția de a suprima viața acesteia), au perceput leziunile suferite de partea vătămată la nivelul brațului și al feței) și au anunțat organele de poliție și serviciul de ambulanță. Concluzionând, instanța de apel constată că probele administrate în cauză dovedesc starea de fapt, astfel cum ea mai sus a fost reținută, faptele săvârșite de inculpatul D.V. întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

II. Analiza motivelor de apel formulate de inculpatul D.V.

II.1. Critica inculpatului referitoare la nelegalitatea condamnării sale pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., și nu pentru infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen., infracțiune în care prima instanță ar fi trebuit să schimbe încadrarea juridică, este nefondată.

În mod amplu prima instanță a arătat considerentele pentru care nu împărtășește solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite, din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală.

Împărtășind argumentele primei instanțe, Curtea de Apel a reținut suplimentar că în literatura de specialitate este unanim acceptat faptul în principal, elementele de diferențiere dintre cele două infracțiuni se referă la obiectul vulnerant folosit, intensitatea și efectele loviturilor, zona corpului vizată și urmările produse, împrejurări semnificative cu privire la poziția subiectivă a făptuitorului.

De asemenea în mod constant în literatura de specialitate s-a subliniat faptul că pentru încadrarea juridică a faptei este lipsită de semnificație împrejurarea că leziunile suferite nu au pus în primejdie viața victimei, că leziunile suferite au necesitat un număr mai mare sau mai mic de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare atât timp cât actele de violență nu și-au produs efectul (suprimarea vieții victimei) doar întâmplării și nu voinței făptuitorului.

A constatat că prima instanță, Tribunalul Hunedoara, secția penală, în mod corect a apreciat că raportat la obiectul vulnerat folosit (o țeava din fier), la intensitatea și efectele loviturilor (o lovitură cu țeava de fier ce a produs fractura ambelor oase ale antebrațului și mai multe lovituri cu pumnii în zona feței ce au produs fractura piramidei nazale), zona corpului vizată (capul victimei, ratat de inculpat dar datorită gestului reflex salvator al părții vătămate ce a ridicat mâna deasupra capului) și urmările produse (leziuni constând în echimoze, contuzii, edeme, fracturi multiple) se impune concluzia că inculpatul a urmărit să suprime viața victimei și nu doar să lezeze integritatea corporală a acesteia. Chiar inculpatul în timpul discuției cu un martor, imediat ulterior incidentului, recunoaște faptul că a vrut să o omoare pe partea vătămată și să o arunce în râu.

Pentru a concluziona cu privire la acest aspect, s-a impus concluzia că în mod corect inculpatul a fost condamnat pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și nu se impunea schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală.

11.2. Critica inculpatului referitoare la omisiunea instanței de a reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., a fost considerată neîntemeiată.

Necesitatea reținerii acestei circumstanțe atenuante a fost invocată și în fata primei instanțe. Tribunalul Hunedoara, secția penală, neacceptând reținerea circumstanței atenuante a oferit o amplă motivare a opțiunii sale.

Curtea de Apel Alba Iulia, în baza propriei sale analize, a apreciat că reținerea scuzei provocării, ca și circumstanță atenuantă de natură a atenua răspunderea penală, nu se impune în cauză atâta vreme cât inculpatul doar a susținut și nu a dovedit agresiunea anterioară fizică și verbală venită dinspre partea vătămată și atâta timp cât chiar de acceptăm existența unei discuții contradictorii între părți nu puteam accepta că aceasta a fost de natură a pricinui inculpatului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât să nu mai fie capabil să se abțină de la ripostă și să săvârșească o infracțiune.

Concluzionând, instanța de apel nu a reținut circumstanța atenuantă a scuzei provocării, apreciind că nu este incidență în cauză.

11.3. Întemeiată a fost critica inculpatului, critică legată de individualizarea judiciară a pedepsei aplicate de prima instanță.

Pentru ca politica penală, privită sub aspectul acțiunii de combatere a criminalității, să-și atingă obiectivul - reducerea treptată a fenomenului infracțional - este necesar ca fiecare pedeapsă concretă să-și îndeplinească, prin constrângerea pe care o implică, funcțiile de intimidare și reeducare, căci numai astfel scopul pedepsei, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, va putea fi atins.

Dar orice pedeapsă își poate îndeplini în mod eficient aceste funcții influențând conduita celui condamnat doar dacă este adecvată, adaptată cazului concret Aceasta înseamnă că, la stabilirea genului, cuantumului și modului său de executare, trebuie să se țină seama de un ansamblu de date, împrejurări și situații specifice, care, în cazul supus judecății, caracterizează conținutul concret al infracțiunii, condițiile în care fapta a fost săvârșită și persoana făptuitorului. Pe de altă parte o pedeapsă este aptă a-și îndeplini funcțiile și realiza scopul numai dacă, atât în faza judecății, cât și în faza executării este perfect individualizată.

Individualizarea pedepsei, instituție al cărei fundament juridic se află în dispozițiile Capitolului V din Titlul III al Părții generale a Codului penal - principiul individualizării fiind un principiu fundamental al dreptului penal - apare astfel ca fiind unul dintre instrumentele de realizare a politicii penale.

Individualizarea pedepsei trebuie să dea expresie, practic - în alegerea sancțiunii și în determinarea concretă a sancțiunii alese-tuturor orientărilor politicii penale. Pedeapsa concretă, rezultat al operației de individualizare, trebuie să fie o expresie echilibrată a constrângerii și reeducării; trebuie să fie umană, adică să nu fie excesivă față de necesitățile reeducării și să nu înjosească demnitatea celui condamnat, ceea ce nu exclude fermitatea și intransigența; trebuie să fie stabilită în limitele legii și cu respectarea strictă a cerințelor prevăzute de lege.

Legiuitorul român în cuprinsul art. 72 alin. (1) C. pen. a reglementat criteriile generale de individualizare a pedepsei. Astfel, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială (sau în legi penale speciale, s.n.), de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Inculpatul din prezenta cauză este autor al infracțiunilor de tentativă la omor calificat. Infracțiunea dedusă judecății este sancționată de legiuitor cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi [limite de pedeapsă ce vor fi reduse ca urmare a reținerii stării de atenuare a tentativei și a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.].

Gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite este unul mediu raportat la modul și mijloacele de săvârșire(aplicarea a mai multor lovituri cu o țeava și cu pumnii într-o zonă sensibilă a corpului victimei), împrejurările de loc și timp ale săvârșirii ei (ziua, într-un loc public, fără teama că intervenția unor terțe persoane ar putea stopa activitatea infracțională, lucru ce s-a și întâmplat de altfel), urmările produse dar îndeosebi cele ce s-ar fi putut produce (leziuni vindecabile în 50 - 55 de zile de îngrijiri medicale dar și posibilitatea suprimării vieții victimei) și scopul urmărit (aplicarea unei corecții părții vătămate pentru discuțiile contradictorii legate de colectarea fierului vechi).

Tentativa și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen. sunt împrejurări de natură a atenua răspunderea penală.

Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că inculpatul are vârsta de 37 de ani, nu este căsătorit și nu are copii minori, nu are un loc de muncă și a absolvit 7 clase, prezintă "întârziere ușoară în dezvoltarea mentală, cu tulburări comportamentale", are ușor scăzută capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptelor sale și consecințelor acestora și avea discernământul ușor diminuat la data comiterii faptelor.

Din fișa de antecedente penale s-a desprins faptul că inculpatul a mai fost anterior condamnat în patru rânduri la pedepse cu amenda penală pentru săvârșirea unor infracțiuni ce au presupus violența fizică [art. 180 alin. (2) C. pen.].

Raportat la toate aceste considerente, Curtea de Apel a apreciat că aplicarea unei pedepse principale într-un cuantum mai redus decât cel aplicat de prima instanță, adică de doar 3 ani și 6 luni închisoare, este în măsură a asigura scopul preventiv enunțat de legiuitor în cuprinsul art. 52 alin. (1) C. pen. dar și funcția educativă a pedepsei.

Prima instanță, la momentul stabilirii pedepsei ce se impune a fi aplicată inculpatului, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) C. pen., (referitoare la pedepsirea tentativei) și a dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen. (referitoare la efectele circumstanțelor atenuante).

A constatat că textul de lege indicat de prima instanță cu privire la efectele circumstanțelor atenuante este greșit, reținând în sarcina inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen. (constând în atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea arestării sau descoperirii participanților) trebuia, la momentul stabilirii pedepsei, să dea relevanță dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen. și nu dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen. Potrivit art. 76 alin. (2) C. pen. în cazul anumitor infracțiuni (expres și limitativ enunțate de legiuitor) printre care și infracțiunea de omor, dacă se constată că există circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special. Spre deosebire de această ipoteză particulară, textul art. 76 lit. b) C. pen. (inaplicabil în cauza de față) prevede că în cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa principală pentru persoana fizică se reduce (când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare) prin coborârea sub minimul special, dar nu mai jos de 1 an.

A precizat că, în prezenta cauză nu trebuie pierdut din vedere că este spus dezbaterii instanței de apel, exclusiv apelul declarat de inculpat, apel în cadrul căruia nu s-ar putea agrava situația inculpatului.

Împotriva acestei deciziei penale, la data de 06 ianuarie 2014, a formulat recurs inculpatul D.V.

Potrivit dispozițiilor art. 385

3

C. proc. pen. anterior, termenul de recurs este de 10 zile și art. 363 alin. (3) C. proc. pen. anterior partea care a fost prezentă la dezbateri, termenul de declarare a unei căi de atac curge de la pronunțare.

În speță, Decizia penală nr. 208/A a fost pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia la data de 18 decembrie 2013, iar termenul de 10 zile a expirat la data de 30 decembrie 2013. Inculpatul D.V. a formulat recurs la data de 06 ianuarie 2014, depășind termenul legal cu 6 zile.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că prezentul recurs a fost declarat peste termenul legal prevăzut de lege, urmând a-l respinge ca tardiv.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva Deciziei penale nr. 208/A din 18 decembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2014.

Procesat de GGC - GV