ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1331/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 219 din 04 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, a fost condamnat inculpatul C.D. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor civile, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. anterior. A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, în condițiile art. 71 din același cod. În baza art. 350 C. proc.

pen. anterior, a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. anterior, a fost dedusă din pedeapsă perioada executată în stare de reținere și arest preventiv, respectiv de la 12 septembrie 2013 până la 04 noiembrie 2013. În baza art. 111 și 113 C. pen. anterior, s-a dispus luarea față de inculpat a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical. S-a constatat că părțile vătămate T.F.G. și Spitalul Județean de Urgență Hunedoara - Deva nu s-au constituit părți civile în cauză. S-a dispus ca mijloacele materiale de probă înregistrate în Registrul de Corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara, să rămână atașate dosarului. În baza art. 7 din Legea nr. 78/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat, fără notificare prealabilă, a probelor biologice, în vederea înregistrării profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

A fost stabilită în sarcina Ministerului Justiției și în favoarea Baroului Hunedoara, plata sumei de 75 RON, pentru avocatul desemnat din oficiu pentru inculpat. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 430 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 708/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, înregistrat la instanță sub nr. 6975/97/2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.D., pentru infracțiunea de omor calificat în formă tentată, prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. anterior. S-a reținut în sarcina inculpatului că în noaptea de 11/12 septembrie 2013, în jurul orelor 01.30, în incinta barului C.C.

din Deva, a tăiat la gât pe partea vătămată T.F.G., cu un ciob de sticlă, provenit din spargerea (de către inculpat) a unei sticle de bere de 500 ml, punând în pericol viața părții vătămate. Partea vătămată T.F.G. și Spitalul Județean de Urgență Hunedoara - Deva (unitate medicală în care a fost internată partea vătămată) nu s-au constituit părți civile în cauză. Din procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de examinare, raportul de constatare medico-legală al Serviciului Județean de Medicină Legală Hunedoara, concluziile provizorii de expertiză medico-legală psihiatrică, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, precum și din celelalte acte și lucrări ale dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: În noaptea de 11/12 septembrie 2013, în jurul orei 01.00, în localul C.C.

din Deva, aparținând SC A.E. SRL, a intrat partea vătămată T.F.G., care a consumat 100 ml coniac, stând în picioare lângă bar. După aproximativ 30 de minute, în local a intrat și inculpatul C.D., care s-a așezat lângă partea vătămată (cei doi părând prieteni) și a comandat 100 ml de băutură A. La scurt timp, partea vătămată și inculpatul au început să se certe în legătură cu genul de muzică difuzată în local, context în care C.D. i-a cerut lui T.F.G. să iasă afară să se bată. Partea vătămată s-a dezbrăcat de tricou și s-a deplasat împreună cu inculpatul în afara localului, unde a avut loc un conflict fizic, care s-a finalizat, totuși, prin împăcare. Cei doi au revenit în local, ocazie cu care s-a putut constata de către cei prezenți că partea vătămată avea nasul spart.

Părțile au continuat să discute, iar la un moment dat, inculpatul a comandat o sticlă de bere de 500 ml în momentele ce au urmat, s-a auzit un zgomot de sticlă spartă, context în care martorul T.A. (barman), uitându-se în direcția de unde venea zgomotul, l-a văzut pe inculpatul C.D. ținând în mână jumătatea superioară a sticlei de bere, spartă, și l-a observat pe T.F.G. sângerând abundent în zona gâtului. Același lucru a fost văzut și de către martorii P.A.M. și M.A.G. Sângerarea la gât a părții vătămate a fost consecința aplicării unei lovituri în zona respectivă de către inculpat, cu un ciob din sticlă de bere spartă de acesta. Inculpatul a atacat pe partea vătămată prin surprindere și într-un moment în care cei doi păreau că s-au împăcat.

Imediat după procedura agresiunii, partea vătămată a ieșit în fugă din local, fiind urmărită de către inculpat, care avea în mână fragmentul de sticlă spartă. În momentul respectiv, la fața locului a apărut martorul S.G.I., care l-a prins în brațe pe inculpat, împiedicându-l să mai fugă după partea vătămată. Tot atunci, la fața locului au apărut și agenți de pază de la firma H., precum și funcționari ai poliției locale. În contextul respectiv a fost apelat numărul de urgență 112 de către martorul T.C.R. (taximetrist aflat în timpul serviciului), la fața locului ajungând și un echipaj S.M.U.R.D. care l-a preluat pe T.F.G. și l-a dus la spital, unde a fost internat. Instanța a constatat că, din raportul de constatare medico-legală din 12 septembrie 2013, eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Hunedoara - Deva, rezultă că partea vătămată T.F.G.

a prezentat leziuni post traumatice ce pot data din data de 11/12 septembrie 2013 și care s-au produs prin lovire cu un corp tăietor (posibil cioburi de sticlă). Potrivit aceluiași raport, leziunile constatate au necesitat pentru vindecare 17-18 zile de îngrijiri medicale, au impus un tratament chirurgical de urgență, iar părții vătămate i-a fost pusă în primejdie viața. S-a reținut că și inculpatul C.D. a fost examinat medico-legal de către Serviciul Județean și Medicină Legală Hunedoara, constatându-se că acesta prezintă leziuni post traumatice, ce pot data din noaptea de 11/12 septembrie 2013 și care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale. În cauză s-a efectuat și o expertiză medico-legală psihiatrică din care a rezultat că inculpatul C.D.

prezintă diagnosticul de: „Tulburare mixtă de personalitate cu decompensări psihotice atipice” (în antecedente) și care concluzionează că acesta are diminuată capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptelor sale și a consecințelor acestora, având discernământul diminuat. Raportat la aceste concluzii, s-au recomandat măsuri de siguranță, conform art. 113 C. pen. anterior. Procedând la încadrarea juridică a faptei, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, în formă tentată, prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. anterior. În baza acestor texte de lege, inculpatul a fost condamnat.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. anterior, și anume limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, pericolul social concret al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită și persoana inculpatului, care posedă antecedente penale. În cauză au fost reținute și dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. anterior, având în vedere atitudinea de recunoaște a faptelor și solicitarea inculpatului de a fi judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În ceea ce privește solicitarea de a se reține ca circumstanță atenuantă scuza provocării, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată întrucât nu există elemente care să conducă la o astfel de concluzie, inculpatul acționând după încheierea unui conflict pe care tot el l-a provocat și în contextul în care lăsase de înțeles că s-a împăcat cu partea vătămată.

Astfel fiind, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor civile, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. anterior. În condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen. anterior, s-a dispus ca inculpatul să fie privat de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din același cod. Apreciindu-se că pericolul social concret pentru ordinea publică este încă actual, în baza art. 350 C. proc. pen. anterior, a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen.

anterior, s-a dedus din pedeapsă perioada executată în stare de reținere și arest preventiv, respectiv de la 12 septembrie 2013 până la 04 noiembrie 2013. Având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, în baza art. 111 și 113 C. pen. anterior, s-a dispus luarea față de inculpat a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.D., fără a depune în scris motivele de nelegalitate sau netemeinicie. Prezent la termenul de judecată din data de 16 decembrie 2013, inculpatul a menționat că a formulat apel deoarece apreciază că i s-a aplicat o pedeapsă prea mare, raportat la circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, arătând că a fost provocat de partea vătămată.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant C.D. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, procedând la o nouă judecare, a se reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și a se dispune suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei, conform dispozițiilor art. 81 sau 86 1 C. pen. anterior. S-a solicitat a se reține în favoarea inculpatului scuza provocării din partea victimei, avându-se în vedere atât declarația inculpatului, cât și declarațiile părții vătămate. S-a făcut referire și la starea de sănătate precară a inculpatului și la faptul că acesta nu a reușit să-și ia medicamentația corespunzătoare în penitenciar, precum și la împrejurarea că inculpatul are familie în Irlanda, respectiv soție și doi copii.

Sub aspectul măsurii arestării preventive s-a solicitat revocarea acesteia și punerea inculpatului în libertate, având în vedere că nu subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia. S-a apreciat că în raport de perioada mare de timp scursă de la momentul arestării, s-a atenuant rezonanța negativă creată în rândul societății, urmare a săvârșirii faptei. Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată. S-a arătat că inculpatul, în mod voluntar, s-a angajat în dispută cu partea vătămată, că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este una gravă, iar consecințele asupra vieții persoanei vătămate au fost evitate doar ca urmare a intervenției chirurgicale.

În ceea ce privește măsura arestării preventive a inculpatului, s-a apreciat că se impune menținerea acesteia întrucât nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii. Prin decizia penală nr. 207/A din 16 decembrie 2013 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul C.D. și de partea vătămată T.F.G. împotriva sentinței penale nr. 219 din 04 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 6975/97/2013. În baza art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen. anterior, raportat la art. 350 alin. (1) din același cod, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul C.D. și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 12 septembrie 2013 și până la data de 16 decembrie 2013. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. anterior, au fost obligate părțile la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, astfel: inculpatul, la plata sumei de 300 RON, iar partea vătămată, la plata sumei de 100 RON. S-a acordat onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului în sumă de 200 RON, care va fi avansat din fondul special destinat al Ministerului de Justiție. Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, instanța de prim control judiciar a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt, bazată pe mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, cauza fiind soluționată prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. anterior, raportat la poziția exprimată de inculpat care, la termenul de judecată din data de 31 octombrie 2013 a arătat că recunoaște fapta reținută în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Reevaluând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, instanța de apel a reținut, sub aspectul stării de fapt, că în noaptea de 11/12 septembrie 2013, în timp ce se afla în localul C.C., aparținând SC A.E. SRL, în urma unor discuții contradictorii purtate cu partea vătămată T.F.G. pe tema genului de muzică difuzată în local, inculpatul C.D. i-a cerut părții vătămate să iasă afară să se bată. Cei doi au ieșit în fața localului, unde și-au aplicat lovituri reciproc, după care au revenit în local, inculpatul comandându-și la un moment dat o sticlă de bere.

Conflictul dintre cei doi părea că a încetat, însă inculpatul a spart sticla de bere și, ținând în mână jumătatea superioară a acesteia, s-a apropiat de partea vătămată, aplicându-i prin surprindere o lovitură în partea dreaptă a gâtului. Partea vătămată a căzut, iar inculpatul i-a mai aplicat o lovitură în urechea stângă, provocându-i încă o tăietură. Imediat după procedura agresiunii, partea vătămată a ieșit în fugă din local, fiind urmărită de către inculpat, care avea în mână fragmentul de sticlă spartă. În momentul respectiv, la fața locului a apărut martorul S.G.I., care l-a prins în brațe pe inculpat, împiedicându-l să mai fugă după partea vătămată. Raportul de constatare medico-legală din 12 septembrie 2013 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Hunedoara Deva a stabilit că partea vătămată T.F.G.

prezintă leziuni post-traumatice ce pot data din data de 11/12 septembrie 2013 și care s-au produs prin lovire cu un corp tăietor (posibil cioburi de sticlă). Potrivit aceluiași raport, leziunile constatate au necesitat pentru vindecare 17-18 zile de îngrijiri medicale, au impus un tratament chirurgical de urgență, iar părții vătămate i-a fost pusă în primejdie viața. A fost avut în vedere că starea de fapt descrisă anterior reiese din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu declarațiile martorilor T.A., P.A.M., M.A.G., S.S.I., T.C.R., precum și cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei. Instanța de apel a constatat că inculpatul a invocat încă din faza de urmărire penală faptul că ar fi fost provocat de partea vătămată, însă această susținere nu a rezultat din mijloacele de probă administrate în cauză.

S-a reținut că este adevărat că, anterior exercitării actului de agresiune care a produs leziunile în zona gâtului, între inculpat și partea vătămată au avut loc discuții contradictorii și o altercație în afara localului, însă ulterior acestui moment, când părțile părea că s-au împăcat, inculpatul a luat brusc hotărârea de a continua agresiunea asupra părții vătămate. În acest sens, a spart sticla de bere pe care o avea în mână și a lovit-o pe partea vătămată, care nu a apucat să reacționeze, în partea dreaptă a gâtului, provocându-i o „plagă tăiată anfractuoasă de cca. 15 cm laterocervical dreapta”, după care i-a mai aplicat o lovitură, cauzându-i o plagă retroarticulară stângă. Deși inculpatul a susținut că partea vătămată l-a provocat la bătaie, din declarația părții vătămate și a martorilor T.A.

și P.A.M. a reieșit că inculpatul a fost cel care i-a cerut părții vătămate să iasă afară să se bată, iar după ce au revenit în local, partea vătămată nu a avut o atitudine provocatoare, fiind surprins de reacția violentă a inculpatului. Pe cale de consecință, instanța de apel a apreciat că, în cauză, nu erau îndeplinite condițiile de reținere a circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. anterior, aspect reținut în mod corect atât în rechizitoriu, cât și în hotărârea instanței de fond. Analizând hotărârea apelată în privința individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului C.D., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen.

anterior, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. anterior, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a procedat la aplicarea corectă a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, iar pedeapsa de 5 ani închisoare este egală cu minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime în baza art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, și reflectă gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, apreciat ca fiind destul de ridicat, atât prin prisma împrejurărilor concrete de comitere a acesteia, cât și prin prisma aspectelor legate de persoana inculpatului. S-a reținut că deși raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în privința inculpatului a relevat că acesta are discernământul diminuat, nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, aplicarea pedepsei la limita minimă prevăzută de lege în urma aplicării art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. anterior constituind o clemență suficientă. Totodată, s-a reținut că modul de săvârșire a faptei a reflectat caracterul violent al inculpatului, manifestat inițial verbal, apoi prin provocarea părții vătămate la bătaie și, ulterior, prin aplicarea loviturilor cu ciobul de sticlă, în urma cărora viața părții vătămate a fost pusă în primejdie; de asemenea, din declarațiile martorilor a reieșit faptul că inculpatul a intenționat să continue actele de violență asupra părții vătămate, fugind după aceasta cu ciobul de sticlă în mână, fiind oprit însă de persoanele care se aflau în zonă.

Predispoziția inculpatului spre săvârșirea de fapte antisociale a reieșit și din conținutul fișei de cazier judiciar, din care rezultă că, în afara infracțiunilor săvârșite în minorat, pentru care a fost condamnat la pedepse cu închisoarea, inculpatul a fost sancționat administrativ în perioada 2011-2013, în repetate rânduri, pentru infracțiuni contra patrimoniului, dar și pentru infracțiunea de lovire, distrugere, port ilegal de cuțit. În legătură cu afecțiunile de care suferă inculpatul, la care a făcut referire apărătorul acestuia, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a dispus luarea măsurii obligării la tratament medical, tratament care poate fi efectuat chiar dacă s-a dispus executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

Din aceste motive s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului C.D. de către instanța de fond pentru a se da curs solicitării formulate de apărătorul inculpatului cu ocazia susținerii apelului formulat, în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 sau art. 86 1 C. pen. anterior, pentru atingerea scopului sancționator și preventiv al pedepsei fiind necesară executarea pedepsei de 5 ani închisoare în regim privativ de libertate. În legătură cu apelul părții vătămate T.F.G., s-a constatat că aceasta nu a formulat motivele de apel în scris, prin cererea de apel sau prin memoriu separat.

De asemenea, deși legal citată, partea vătămată nu s-a prezentat la termenul de judecată din data de 16 decembrie 2013. S-a constatat că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a reținut în mod corect că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, având în vedere că aceasta nu s-a prezentat la termenul de judecată pentru a-și preciza poziția procesuală. În faza de urmărire penală, partea vătămată a declarat că dorește să se constituie parte civilă în cauză și că va preciza pe parcursul procesului cuantumul despăgubirilor, însă nu s-a prezentat în fața instanței de fond. În aceste condiții, Curtea de Apel a apreciat că se impune a se respinge, ca nefondat, și apelul părții vătămate.

De asemenea, în baza art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen. anterior, raportat la art. 350 alin. (1) din același cod, instanța de prim control judiciar a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul C.D., apreciind că, raportat la natura infracțiunii săvârșite, de gravitate destul de ridicată, la modalitatea concretă de comitere, care a reflectat caracterul violent al inculpatului, pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate pentru ordinea publică subzistă, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. anterior.

Totodată, s-a constatat că, în cauză, nu se poate reține nici depășirea termenului rezonabil al arestării preventive, având în vedere că inculpatul este arestat din data de 12 septembrie 2013, iar până la această dată s-a realizat atât urmărirea penală, cât și judecata cauzei în primă instanță și, în plus, condamnarea în primă instanță justifică menținerea stării de arest din perspectiva art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind vorba de o detenție în baza unei condamnări și nu de o detenție preventivă în sensul art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenție. În baza art. 88 C. pen.

anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 12 septembrie 2013 și până la data de 16 decembrie 2013. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.D., dosarul fiind înregistrat pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 ianuarie 2014. Potrivit rezoluției, termenul de judecată a recursului a fost fixat la data de 26 mai 2014, la termenele din 03 februarie 2014 și, respectiv 17 februarie 2014, procedându-se la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a recurentului inculpat. La prezentul termen, care a fost stabilit tot pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a recurentului inculpat C.D., acesta din urmă a învederat că înțelege să-și retragă recursul declarat în cauză.

Față de această împrejurare, concluziile reprezentantului Parchetului și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voință exprimată. Astfel fiind, având în vedere dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale - potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs -, în temeiul dispozițiilor art. 385 4 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) C. proc.

pen. anterior, Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 207/A din 16 decembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 207/A din 16 decembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2014.