ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1331/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1331/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 219 din 04 noiembrie

2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, a fost condamnat inculpatul C.D. la o pedeapsă

de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor civile, prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pentru tentativă la infracțiunea de

omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) și

alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

A fost privat inculpatul de exercițiul

drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior,

în condițiile art. 71 din același cod.

În

baza art. 350 C. proc. pen. anterior, a fost menținută starea

de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. anterior, a fost dedusă din

pedeapsă perioada executată în stare de reținere și arest preventiv, respectiv de

la 12 septembrie 2013 până la 04 noiembrie 2013.

În

baza art. 111 și 113 C. pen. anterior, s-a dispus luarea față

de inculpat a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical.

S-a constatat că părțile vătămate T.F.G.

și Spitalul Județean de Urgență Hunedoara - Deva nu s-au constituit părți civile

în cauză.

S-a dispus ca mijloacele materiale de probă

înregistrate în Registrul de Corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara, să rămână

atașate dosarului.

În

baza art. 7 din Legea nr. 78/2008, s-a dispus prelevarea de

la inculpat, fără notificare prealabilă, a probelor biologice, în vederea înregistrării

profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

A fost stabilită în sarcina Ministerului

Justiției și în favoarea Baroului Hunedoara, plata sumei de 75 RON, pentru avocatul

desemnat din oficiu pentru inculpat.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei

de 430 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 708/P/2013 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Hunedoara, înregistrat la instanță sub nr. 6975/97/2013,

s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.D., pentru infracțiunea de omor

calificat în formă tentată, prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1)

lit. i) și alin. (2) C. pen. anterior.

S-a reținut în sarcina inculpatului că

în noaptea de 11/12 septembrie 2013, în jurul orelor 01.30, în incinta barului C.C.

din Deva, a tăiat la gât pe partea vătămată T.F.G., cu un ciob de sticlă, provenit

din spargerea (de către inculpat) a unei sticle de bere de 500 ml, punând în pericol

viața părții vătămate.

Partea vătămată T.F.G. și Spitalul Județean

de Urgență Hunedoara - Deva (unitate medicală în care a fost internată partea vătămată)

nu s-au constituit părți civile în cauză.

Din procesul-verbal de cercetare la fața

locului, procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de examinare, raportul de

constatare medico-legală al Serviciului Județean de Medicină Legală Hunedoara, concluziile

provizorii de expertiză medico-legală psihiatrică, raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile

inculpatului, precum și din celelalte acte și lucrări ale dosarului, instanța de

fond a reținut următoarele:

În

noaptea de 11/12 septembrie 2013, în jurul orei 01.00, în

localul C.C. din Deva, aparținând SC A.E. SRL, a intrat partea vătămată T.F.G.,

care a consumat 100 ml coniac, stând în picioare lângă bar. După aproximativ 30

de minute, în local a intrat și inculpatul C.D., care s-a așezat lângă partea vătămată

(cei doi părând prieteni) și a comandat 100 ml de băutură A. La scurt timp, partea

vătămată și inculpatul au început să se certe în legătură cu genul de muzică difuzată

în local, context în care C.D. i-a cerut lui T.F.G. să iasă afară să se bată. Partea

vătămată s-a dezbrăcat de tricou și s-a deplasat împreună cu inculpatul în afara

localului, unde a avut loc un conflict fizic, care s-a finalizat, totuși, prin împăcare.

Cei doi au revenit în local, ocazie cu care s-a putut constata de către cei prezenți

că partea vătămată avea nasul spart. Părțile au continuat să discute, iar la un

moment dat, inculpatul a comandat o sticlă de bere de 500 ml în momentele ce au

urmat, s-a auzit un zgomot de sticlă spartă, context în care martorul T.A. (barman),

uitându-se în direcția de unde venea zgomotul, l-a văzut pe inculpatul C.D. ținând

în mână jumătatea superioară a sticlei de bere, spartă, și l-a observat pe T.F.G.

sângerând abundent în zona gâtului. Același lucru a fost văzut și de către martorii

P.A.M. și M.A.G. Sângerarea la gât a părții vătămate a fost consecința aplicării

unei lovituri în zona respectivă de către inculpat, cu un ciob din sticlă de bere

spartă de acesta. Inculpatul a atacat pe partea vătămată prin surprindere și într-un

moment în care cei doi păreau că s-au împăcat.

Imediat după procedura agresiunii, partea

vătămată a ieșit în fugă din local, fiind urmărită de către inculpat, care avea

în mână fragmentul de sticlă spartă. În momentul respectiv, la fața locului a apărut

martorul S.G.I., care l-a prins în brațe pe inculpat, împiedicându-l să mai fugă

după partea vătămată. Tot atunci, la fața locului au apărut și agenți de pază de

la firma H., precum și funcționari ai poliției locale. În contextul respectiv a

fost apelat numărul de urgență 112 de către martorul T.C.R. (taximetrist aflat în

timpul serviciului), la fața locului ajungând și un echipaj S.M.U.R.D. care l-a

preluat pe T.F.G. și l-a dus la spital, unde a fost internat.

Instanța a constatat că, din raportul de

constatare medico-legală din 12 septembrie 2013, eliberat de Serviciul Județean

de Medicină Legală Hunedoara - Deva, rezultă că partea vătămată T.F.G. a prezentat

leziuni post traumatice ce pot data din data de 11/12 septembrie 2013 și care s-au

produs prin lovire cu un corp tăietor (posibil cioburi de sticlă). Potrivit aceluiași

raport, leziunile constatate au necesitat pentru vindecare 17-18 zile de îngrijiri

medicale, au impus un tratament chirurgical de urgență, iar părții vătămate i-a

fost pusă în primejdie viața.

S-a reținut că și inculpatul C.D. a fost

examinat medico-legal de către Serviciul Județean și Medicină Legală Hunedoara,

constatându-se că acesta prezintă leziuni post traumatice, ce pot data din noaptea

de 11/12 septembrie 2013 și care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri

medicale.

În

cauză s-a efectuat și o expertiză medico-legală psihiatrică

din care a rezultat că inculpatul C.D. prezintă diagnosticul de: „Tulburare mixtă

de personalitate cu decompensări psihotice atipice” (în antecedente) și care concluzionează

că acesta are diminuată capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptelor

sale și a consecințelor acestora, având discernământul diminuat. Raportat la aceste

concluzii, s-au recomandat măsuri de siguranță, conform art. 113 C. pen. anterior.

Procedând la încadrarea juridică a faptei,

instanța de fond a reținut că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai

sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, în formă

tentată, prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) și alin.

(2) C. pen. anterior. În baza acestor texte de lege, inculpatul a fost condamnat.

La individualizarea pedepsei au fost avute

în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. anterior, și anume limitele speciale de pedeapsă

prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, pericolul social concret al faptei,

împrejurările în care aceasta a fost săvârșită și persoana inculpatului, care posedă

antecedente penale.

În

cauză au fost reținute și dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. anterior, având în vedere atitudinea de recunoaște a faptelor și solicitarea

inculpatului de a fi judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În

ceea ce privește solicitarea de a se reține ca circumstanță

atenuantă scuza provocării, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată întrucât nu există

elemente care să conducă la o astfel de concluzie, inculpatul acționând după încheierea

unui conflict pe care tot el l-a provocat și în contextul în care lăsase de înțeles

că s-a împăcat cu partea vătămată.

Astfel fiind, s-a aplicat inculpatului

pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor civile, prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pentru tentativă la infracțiunea

de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i)

și alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

În

condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen. anterior,

s-a dispus ca inculpatul să fie privat de exercițiul drepturilor civile prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din același cod.

Apreciindu-se că pericolul social concret

pentru ordinea publică este încă actual, în baza art. 350 C. proc. pen. anterior,

a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. anterior,

s-a dedus din pedeapsă perioada executată în stare de reținere și arest preventiv,

respectiv de la 12 septembrie 2013 până la 04 noiembrie 2013.

Având în vedere concluziile raportului

de expertiză medico-legală psihiatrică, în baza art. 111 și 113 C. pen. anterior,

s-a dispus luarea față de inculpat a măsurii de siguranță a obligării la tratament

medical.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

inculpatul C.D., fără a depune în scris motivele de nelegalitate sau netemeinicie.

Prezent la termenul de judecată din data

de 16 decembrie 2013, inculpatul a menționat că a formulat apel deoarece apreciază

că i s-a aplicat o pedeapsă prea mare, raportat la circumstanțele în care a fost

săvârșită fapta, arătând că a fost provocat de partea vătămată.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul

apelant C.D. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate

și, procedând la o nouă judecare, a se reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului

și a se dispune suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei,

conform dispozițiilor art. 81 sau 86

1

C. pen. anterior.

S-a solicitat a se reține în favoarea inculpatului

scuza provocării din partea victimei, avându-se în vedere atât declarația inculpatului,

cât și declarațiile părții vătămate. S-a făcut referire și la starea de sănătate

precară a inculpatului și la faptul că acesta nu a reușit să-și ia medicamentația

corespunzătoare în penitenciar, precum și la împrejurarea că inculpatul are familie

în Irlanda, respectiv soție și doi copii.

Sub aspectul măsurii arestării preventive

s-a solicitat revocarea acesteia și punerea inculpatului în libertate, având în

vedere că nu subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia.

S-a apreciat că în raport de perioada mare de timp scursă de la momentul arestării,

s-a atenuant rezonanța negativă creată în rândul societății, urmare a săvârșirii

faptei.

Reprezentantul Parchetului a solicitat

respingerea apelurilor ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică sentința

penală atacată. S-a arătat că inculpatul, în mod voluntar, s-a angajat în dispută

cu partea vătămată, că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este una gravă,

iar consecințele asupra vieții persoanei vătămate au fost evitate doar ca urmare

a intervenției chirurgicale.

În

ceea ce privește măsura arestării preventive a inculpatului,

s-a apreciat că se impune menținerea acesteia întrucât nu s-au schimbat temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii.

Prin decizia penală nr. 207/A din 16 decembrie

2013 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost

respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul C.D. și de partea vătămată

T.F.G. împotriva sentinței penale nr. 219 din 04 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul

Hunedoara în Dosarul nr. 6975/97/2013.

În

baza art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen. anterior,

raportat la art. 350 alin. (1) din același cod, s-a menținut măsura arestării preventive

luată față de inculpatul C.D. și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii

și a arestului preventiv începând cu data de 12 septembrie 2013 și până la data

de 16 decembrie 2013.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, au fost obligate

părțile la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, astfel: inculpatul,

la plata sumei de 300 RON, iar partea vătămată, la plata sumei de 100 RON.

S-a acordat onorariul apărătorului din

oficiu al inculpatului în sumă de 200 RON, care va fi avansat din fondul special

destinat al Ministerului de Justiție.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței

penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele

prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, instanța de prim control

judiciar a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt,

bazată pe mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, cauza fiind

soluționată prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior,

raportat la poziția exprimată de inculpat care, la termenul de judecată din data

de 31 octombrie 2013 a arătat că recunoaște fapta reținută în actul de sesizare

și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

Reevaluând mijloacele de probă administrate

în faza de urmărire penală, instanța de apel a reținut, sub aspectul stării de fapt,

că în noaptea de 11/12 septembrie 2013, în timp ce se afla în localul C.C., aparținând

SC A.E. SRL, în urma unor discuții contradictorii purtate cu partea vătămată T.F.G.

pe tema genului de muzică difuzată în local, inculpatul C.D. i-a cerut părții vătămate

să iasă afară să se bată. Cei doi au ieșit în fața localului, unde și-au aplicat

lovituri reciproc, după care au revenit în local, inculpatul comandându-și la un

moment dat o sticlă de bere. Conflictul dintre cei doi părea că a încetat, însă

inculpatul a spart sticla de bere și, ținând în mână jumătatea superioară a acesteia,

s-a apropiat de partea vătămată, aplicându-i prin surprindere o lovitură în partea

dreaptă a gâtului. Partea vătămată a căzut, iar inculpatul i-a mai aplicat o lovitură

în urechea stângă, provocându-i încă o tăietură.

Imediat după procedura agresiunii, partea

vătămată a ieșit în fugă din local, fiind urmărită de către inculpat, care avea

în mână fragmentul de sticlă spartă. În momentul respectiv, la fața locului a apărut

martorul S.G.I., care l-a prins în brațe pe inculpat, împiedicându-l să mai fugă

după partea vătămată.

Raportul de constatare medico-legală din

12 septembrie 2013 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Hunedoara Deva

a stabilit că partea vătămată T.F.G. prezintă leziuni post-traumatice ce pot data

din data de 11/12 septembrie 2013 și care s-au produs prin lovire cu un corp tăietor

(posibil cioburi de sticlă). Potrivit aceluiași raport, leziunile constatate au

necesitat pentru vindecare 17-18 zile de îngrijiri medicale, au impus un tratament

chirurgical de urgență, iar părții vătămate i-a fost pusă în primejdie viața.

A fost avut în vedere că starea de fapt

descrisă anterior reiese din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu declarațiile

martorilor T.A., P.A.M., M.A.G., S.S.I., T.C.R., precum și cu declarațiile inculpatului,

care a recunoscut săvârșirea faptei.

Instanța de apel a constatat că inculpatul

a invocat încă din faza de urmărire penală faptul că ar fi fost provocat de partea

vătămată, însă această susținere nu a rezultat din mijloacele de probă administrate

în cauză. S-a reținut că este adevărat că, anterior exercitării actului de agresiune

care a produs leziunile în zona gâtului, între inculpat și partea vătămată au avut

loc discuții contradictorii și o altercație în afara localului, însă ulterior acestui

moment, când părțile părea că s-au împăcat, inculpatul a luat brusc hotărârea de

a continua agresiunea asupra părții vătămate. În acest sens, a spart sticla de bere

pe care o avea în mână și a lovit-o pe partea vătămată, care nu a apucat să reacționeze,

în partea dreaptă a gâtului, provocându-i o „plagă tăiată anfractuoasă de cca. 15

cm laterocervical dreapta”, după care i-a mai aplicat o lovitură, cauzându-i o plagă

retroarticulară stângă.

Deși inculpatul a susținut că partea vătămată

l-a provocat la bătaie, din declarația părții vătămate și a martorilor T.A. și P.A.M.

a reieșit că inculpatul a fost cel care i-a cerut părții vătămate să iasă afară

să se bată, iar după ce au revenit în local, partea vătămată nu a avut o atitudine

provocatoare, fiind surprins de reacția violentă a inculpatului.

Pe cale de consecință, instanța de apel

a apreciat că, în cauză, nu erau îndeplinite condițiile de reținere a circumstanței

atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. anterior, aspect reținut în mod corect

atât în rechizitoriu, cât și în hotărârea instanței de fond.

Analizând hotărârea apelată în privința

individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului C.D., pentru săvârșirea

tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la

art. 174, 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen. anterior, Curtea de Apel a constatat că instanța

de fond a procedat la aplicarea corectă a criteriilor de individualizare prevăzute

de art. 72 C. pen. anterior, iar pedeapsa de 5 ani închisoare este egală cu minimul

special prevăzut de lege, redus cu o treime în baza art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. anterior, și reflectă gradul de pericol social al infracțiunii

săvârșite, apreciat ca fiind destul de ridicat, atât prin prisma împrejurărilor

concrete de comitere a acesteia, cât și prin prisma aspectelor legate de persoana

inculpatului.

S-a reținut că deși raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică întocmit în privința inculpatului a relevat că acesta

are discernământul diminuat, nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în

favoarea inculpatului, aplicarea pedepsei la limita minimă prevăzută de lege în

urma aplicării art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior constituind

o clemență suficientă. Totodată, s-a reținut că modul de săvârșire a faptei a reflectat

caracterul violent al inculpatului, manifestat inițial verbal, apoi prin provocarea

părții vătămate la bătaie și, ulterior, prin aplicarea loviturilor cu ciobul de

sticlă, în urma cărora viața părții vătămate a fost pusă în primejdie; de asemenea,

din declarațiile martorilor a reieșit faptul că inculpatul a intenționat să continue

actele de violență asupra părții vătămate, fugind după aceasta cu ciobul de sticlă

în mână, fiind oprit însă de persoanele care se aflau în zonă. Predispoziția inculpatului

spre săvârșirea de fapte antisociale a reieșit și din conținutul fișei de cazier

judiciar, din care rezultă că, în afara infracțiunilor săvârșite în minorat, pentru

care a fost condamnat la pedepse cu închisoarea, inculpatul a fost sancționat administrativ

în perioada 2011-2013, în repetate rânduri, pentru infracțiuni contra patrimoniului,

dar și pentru infracțiunea de lovire, distrugere, port ilegal de cuțit.

În

legătură cu afecțiunile de care suferă inculpatul, la care

a făcut referire apărătorul acestuia, Curtea de Apel a constatat că instanța de

fond a dispus luarea măsurii obligării la tratament medical, tratament care poate

fi efectuat chiar dacă s-a dispus executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

Din aceste motive s-a apreciat că nu se

impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului C.D. de către instanța de fond pentru

a se da curs solicitării formulate de apărătorul inculpatului cu ocazia susținerii

apelului formulat, în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 sau art. 86

1

C. pen. anterior, pentru atingerea scopului sancționator și preventiv al pedepsei

fiind necesară executarea pedepsei de 5 ani închisoare în regim privativ de libertate.

În

legătură cu apelul părții vătămate T.F.G., s-a constatat că

aceasta nu a formulat motivele de apel în scris, prin cererea de apel sau prin memoriu

separat. De asemenea, deși legal citată, partea vătămată nu s-a prezentat la termenul

de judecată din data de 16 decembrie 2013.

S-a constatat că prin hotărârea pronunțată,

instanța de fond a reținut în mod corect că partea vătămată nu s-a constituit parte

civilă în cauză, având în vedere că aceasta nu s-a prezentat la termenul de judecată

pentru a-și preciza poziția procesuală. În faza de urmărire penală, partea vătămată

a declarat că dorește să se constituie parte civilă în cauză și că va preciza pe

parcursul procesului cuantumul despăgubirilor, însă nu s-a prezentat în fața instanței

de fond. În aceste condiții, Curtea de Apel a apreciat că se impune a se respinge,

ca nefondat, și apelul părții vătămate.

De asemenea, în baza art. 383 alin. (1

1

)

C. proc. pen. anterior, raportat la art. 350 alin. (1) din același cod, instanța

de prim control judiciar a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul

C.D., apreciind că, raportat la natura infracțiunii săvârșite, de gravitate destul

de ridicată, la modalitatea concretă de comitere, care a reflectat caracterul violent

al inculpatului, pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate pentru

ordinea publică subzistă, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de

art. 148 lit. f) C. proc. pen. anterior. Totodată, s-a constatat că, în cauză, nu

se poate reține nici depășirea termenului rezonabil al arestării preventive, având

în vedere că inculpatul este arestat din data de 12 septembrie 2013, iar până la

această dată s-a realizat atât urmărirea penală, cât și judecata cauzei în primă

instanță și, în plus, condamnarea în primă instanță justifică menținerea stării

de arest din perspectiva art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, fiind vorba de o detenție în baza unei condamnări și nu de o detenție preventivă

în sensul art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenție.

În

baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată

perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 12 septembrie 2013

și până la data de 16 decembrie 2013.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal,

a declarat recurs inculpatul C.D., dosarul fiind înregistrat pe rolul secției penale

a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 ianuarie 2014.

Potrivit rezoluției, termenul de judecată

a recursului a fost fixat la data de 26 mai 2014, la termenele din 03 februarie

2014 și, respectiv 17 februarie 2014, procedându-se la verificarea legalității și

temeiniciei arestării preventive a recurentului inculpat.

La prezentul termen, care a fost stabilit

tot pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a

recurentului inculpat C.D., acesta din urmă a învederat că înțelege să-și retragă

recursul declarat în cauză.

Față de această împrejurare, concluziile

reprezentantului Parchetului și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul

inculpat au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voință exprimată.

Astfel fiind, având în vedere dispozițiile

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.

135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative

care cuprind dispoziții procesual penale - potrivit cărora recursurile în curs de

judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor

care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași

instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs -,

în temeiul dispozițiilor art. 385

4

alin. (2) raportat la art. 369

alin. (1) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va lua act de retragerea recursului

declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 207/A din 16 decembrie

2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. anterior, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat

de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 207/A din 16 decembrie 2013 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie

2014.