ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3334/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2280/97/2013, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 2280/97/2013, s-au hotărât următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului O.I.C., din tentativă la infracțiunea de omor prev.de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. A fost condamant inculpatul O.I.C. la: - 7 (șapte) ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. - 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea de port fără drept a cuțitului prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. f) C. pen.,au fost contopite pedepsele de mai sus și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. în baza art. 61 C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 725 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 687/2011 pronunțată de Judecătoria Petroșani.

S-a contopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) teza a ll-a C. pen. cu restul de pedeapsă de 725 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 687/2011 pronunțată de Judecătoria Petroșani și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) teza a ll-a C. pen., care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen. în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 25 ianuarie 2013 și până la 25 martie 2013. În baza art. 1357 și urm. C. civ., art. 16 1 C. proc. pen., a fost obligat inculpat la plata sumei de 10.000 RON daune materiale și 50.000 RON daune morale către partea civilă B.S.P.I. și la plata sumei de 869,53 RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă Spitalul Clinic Județean Timișoara.

S-a dispus conservarea mijloacelor materiale de probă înregistrate în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara sub nr. 69/2013, până la rămânerea definitivă a sentințe. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat un cuțit - corp delict, înregistrat în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara sub nr. 69/2013. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii acestora în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, fără notificare. În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 RON, s-a dispus a fi achitat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele: Prin rechizitoriul nr. 54/P/2013 emis la 15 februarie 2013 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului O.I.C., cu antecedente penale, arestat preventiv, pentru tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. și pentru infracțiunea de port fără drept a cuțitului în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prev.de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată. În sarcina inculpatului O.I.C.

s-a reținut, în actul de sesizare, că: 1. Fapta inculpatului O.I.C. care, în noaptea de 24 din 25 ianuarie 2013, aflându-se în locuința de pe strada M. din Petroșani, a aplicat părții vătămate B.S.P.I. o lovitură cu un cuțit de mari dimensiuni, în zona gâtului, cauzându-i o plagă înjunghiată de cea 7 cm. profunzime, în regiunea latero - cervicală dreapta, cu extravazare de sânge și cu secționarea întregii musculaturi a gâtului până la nivelul corpilor vertebrali, interzicând ulterior martorilor prezenți la faptă să anunțe serviciul de ambulanță pentru a acorda îngrijiri medicale părții vătămate, după care a abandonat victima la acea oră târzie, între aleile dintre blocuri, cu hemoragie avansată, amenințând-o că dacă va spune la cineva cine este autorul faptei, o va căuta și o va omorî, constituie infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. Partea vătămată a suferit leziunile descrise mai sus, leziuni vindecabile în 14 zile de îngrijiri medicale, nefiindu-i pusă viața în primejdie. Cu toate că din punct de vedere medico-legal leziunea nu a fost de natură să pună în pericol viața victimei, s-a apreciat că toate aspectele descrise mai sus referitoare la modalitatea în care inculpatul a creat plaga prin înjunghiere, instrumentul folosit la producerea acesteia (un cuțit de mari dimensiuni), zona vitală vizată și comportamentul postinfracțional imediat al inculpatului, în contextul căruia a încercat să înlăture toate urmele materiale pentru ascunderea faptei, apelând inclusiv la mijloace de amenințare reală a persoanelor care au asistat la derularea evenimentelor au condus la concluzia indubitabilă că inculpatul a intenționat să suprime viața părții vătămate.

În aceeași ordine de idei, trebuie reținut și comportamentul inculpatului care este o persoană violentă, purtătoare a cuțitului în locuri publice,predispusă la declanșarea de conflicte în orice moment și la utilizarea cuțitului pentru aplicarea de corecții persoanelor care ar face greșeala să-i ignore poziția dominantă. 2. Fapta inculpatului O.I.C. care, pe parcursul zilei de 24 ianuarie 2013, a purtat, fără drept, în locuri publice în care s-ar fi putut primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, respectiv în barul „E." din Petroșani, un cuțit, constituie infracțiunea de port fără drept al cuțitului în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

De asemenea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a solicitat a se face aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen. În fața instanței, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei cu privire la prima infracțiune, din tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. În fața instanței, inculpatul a declarat că recunoaște integral fapta reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, indiferent de încadrarea juridică ce urmează a fi dată acesteia,că nu contestă niciuna din probele administrate în cursul urmăririi penale și a solicitat să fie judecat după procedura instituită de art. 320 1 C. proc.

pen. Cu privire la constituirile de parte civilă, a arătat că este de acord cu sumele solicitate de cele două părți civile. Examinând actele și lucrările dosarului, respectiv: procesul - verbal de cercetare la fața locului, procesul - verbal de examinare criminalistică a articolelor de îmbrăcăminte și leziunilor prezentate de inculpatul O.I.C.; procesele - verbale de conducere în teren; planșe foto; declarația părții vătămate B.S.P.I.; raportul de constatare medico - legală; bilet de diagnostic; fișa medicală de transfer; acte medicale; declarație inculpat; declarații martori U.A., U.M.V., T.A.G., B.N.V., U.W., U.C., U.M., prima instanță a reținut următoarele:în data de 24 ianuarie 2013, inculpatul O.I.C.

s-a deplasat de la locuința sa în mai multe locuri din Petroșani, printre care Barul „E.", Parcul Central și străzile dintre aceste locații, având asupra sa, ascuns în mâneca hanoracului, un cuțit. În timpul deplasării între locațiile prezentate mai sus,respectiv la Barul „E.", cuțitul a fost scos și pus pe masă în mod repetat de către inculpat,iar în câteva împrejurări a fost scăpat accidental. Din declarațiile martorilor T.A. și U.W. rezultă că aceștia au văzut cuțitul asupra inculpatului, și întrebându-l pe acesta dacă îl poartă permanent, inculpatul a confirmat că poartă acest cuțit tot timpul, iar la nevoie nu ezită să-l folosească. Inculpatul O.I.C.

a recunoscut portul cuțitul in împrejurările de mai sus, pentru fapta descrisă anterior, care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, și a cărei săvârșire de către inculpat este dovedită mai presus de orice îndoială rezonabilă, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa închisorii. În perioada 21 ianuarie 2013 - 24 ianuarie 2013, martorul U.M.V. a primit în vizită, în mod repetat și pe perioade relativ extinse de timp, în imobilul situat in Petroșani, str. M. (proprietatea numiților U.C. și U.C.) mai multe cunoștințe ale sale și prieteni, respectiv pe U.W.,T.A.G., B.N.V., U.A., pe partea vătămată B.S.P.I. și pe inculpatul O.I.C.

În data de 24 ianuarie 2013, seara, după ora 18:00, in imobilul de pe strada M. s-au aflat toate persoanele menționate mai sus. După ce au consumat vin, partea vătămată B.S.P.I. a plecat pentru a-și vizita un prieten, iar inculpatul și martorii nominalizați anterior au plecat în plimbare prin municipiul Petroșani, s-au reîntâlnit cu partea vătămată și au consumat alcool la barul „E." și în zona Parcului Central. În jurul orei 23:30, grupul a revenit în casa de pe strada M., după ce, în prealabil, au cumpărat de la un magazin din zonă vin și bere. După 10-15 minute de la sosire, după ce au turnat alcool în pahare, fără nici un motiv inculpatul O.I.C. a scos cuțitul pe care îl avusese asupra sa în cursul deplasării prin municipiul Petroșani și l-a înfipt, pe toată lungimea lamei în gâtul părții vătămate în partea din spate lateral dreapta a gâtului.

Ulterior a extras cuțitul din gâtul victimei, a aprins o țigară și a cerut martorilor prezenți în încăpere să înlăture toate urmele de sânge, să strângă și să dea foc tuturor obiectelor impregnate cu sânge, respectiv mochetă și cearșafuri folosite de martori pentru limitarea hemoragiei părții vătămate. În același timp, a solicitat ca martorele U.A. și T.A.G. să spele pardoseala și obiectele murdare cu pete de sânge. Concomitent, a interzis martorilor prezenți la eveniment să solicite prezența Ambulanței, afirmând chiar posibilitatea ca persoanele care „au văzut prea multe" să fie ucise ulterior. Folosindu-se de starea de teamă în care se aflau martorii, inculpatul a impus martorului B.N.

să o ia pe partea vătămată și să o conducă în afara locuinței în care s-a petrecut incidentul, martorul B.N., supravegheat îndeaproape de inculpat, a condus pe partea vătămată pe o alee dintre blocurile din apropiere, unde, din dispoziția inculpatului O.I.C., partea vătămată a fost abandonată, nu înainte ca inculpatul să îl amenințe cu moartea, în cazul în care va relata organelor de poliție cine l-a înjunghiat. Inculpatul a pus în vedere părții vătămate ca, în cazul în care se vor demara cercetări cu privire la leziunile suferite, să declare că a fost înjunghiat de o persoană necunoscută în timp ce aștepta o mașină de ocazie. Partea vătămată a fost abandonată în stradă, cu hemoragie în zona gâtului, iar inculpatul a revenit în locuința unde s-a petrecut incidentul, unde l-a condus și pe martorul B.N.

și s-a asigurat că martorii au curățat urmele de sânge, i-a amenințat pe aceștia din nou cu moartea dacă vor relata cele întâmplate, martorei U.A. i-a plasat, în zona gâtului, un alt cuțit decât cel folosit la înjunghierea părții vătămate și amenințând-o explicit cu moartea, a determinat-o să îl însoțească pe mai multe străzi din municipiul Petroșani, până în zona Cartierului A., unde a lăsat-o pe aceasta în apartamentul numitului A.D., după care s-a deplasat la locuința sa pentru a verifica dacă a fost căutat de poliție și pentru a-și schimba hainele purtate în timpul săvârșirii faptei.

În timp ce se afla în locuința sa, a fost găsit și ridicat de organele de poliție întrucât partea vătămată, abandonată în apropierea locului unde a fost înjunghiat, a solicitat intervenția unei ambulanțe prin serviciul 112 și, deși într-o primă fază a relatat lucrătorilor de poliție că ar fi fost înjunghiat de două persoane necunoscute, așa cum fusese instruit de inculpat, ulterior a indicat adevărata identitate a autorului faptei. Aspectele reținute mai sus de prima instanță au fost relatate de partea vătămată și toți martorii prezenți la incident, cât și de inculpat, cu ocazia audierilor sale. Actele medicale și medico - legale confirmă starea de fapt relatată de martori și de părțile implicate, a mai reținut prima instanță.

Fapta inculpatului O.I.C., care, în noaptea de 24 din 25 ianuarie 2013, în jurul orei 24 : 00, într-o locuință din municipiul Petroșani în prezența a cinci persoane, a aplicat părții vătămate B.S.P.I. o lovitură cu un cuțit de dimensiuni mari în zona gâtului, cauzându-i o plagă înjunghiată profundă în regiunea latero - cervicală dreapta, cu extravazare de sânge și secționarea musculaturii gâtului, și care a împiedicat intervenția Ambulanței, abandonând partea vătămată într-o zonă necirculată, la o oră târzie, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a mai reținut prima instanță.

În consecință, prima instanță a admis cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei formulată de reprezentanta Ministerului Public, și a schimbat încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., reținând că fapta a fost săvârșită în public, în înțelesul art. 152 lit. d) C. pen., respectiv într-o adunare de mai multe persoane, care nu a avut caracter de reuniune de familie. Prima instanță l-a condamnat pe inculpatul O.I.C., la 7 (șapte) ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. și ped.

de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) teza a ll-a C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. La individualizarea acestei pedepse, prima instanță a avut in vedere criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., antecedentele penale ale inculpatului, respectiv împrejurarea că acesta a mai fost anterior condamnat de trei ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie și o dată pentru violare de domiciliu, din fișa de cazier judiciar rezultând o evoluție a inculpatului, de la infracțiuni grave, spre infracțiuni foarte grave, și lipsa efectului educativ al condamnării anterioare și a măsurilor educative aplicate în trecut.

De asemenea, prima instanță a avut în vedere gravitatea faptei săvârșite, gradul de violență ridicat exercitat atât asupra părții vătămate, cât și asupra celor cinci martori, cu intenția de a determina persoanele care aveau cunoștință de fapta săvârșită, să nu o aducă la cunoștința poliției, respectiv să înlăture probele materiale create la momentul săvârșirii faptei. Acțiunile inculpatului au avut o durată mare în timp și au vizat un număr mare de persoane. La aplicarea pedepsei complementare, prima instanță a avut în vedere împrejurarea că inculpatul, urmare a săvârșirii unei infracțiuni grave, este nedemn de a fi ales în funcții public și de a exercita funcții ce implică exercițiul autorității de stat.

Prima instanță l-a condamnat pe același inculpat și la 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea de port fără drept a cuțitului prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. La individualizarea acestei pedepse, prima instanță a avut in vedere criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., antecedentele penale ale inculpatului și, mai ales, împrejurarea că portul fără drept al cuțitului a fost un factor importat în săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și în exercitarea unor presiuni psihice asupra martorilor. Prima instanță a procedat apoi conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și a dat eficiență art. 61 C. pen.

cu privire la restul de pedeapsă de 725 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 687/2011 pronunțată de Judecătoria Petroșani, contopind apoi prima pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare și interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) teza a ll-a C. pen. cu restul de pedeapsă de 725 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 687/2011 pronunțată de Judecătoria Petroșani și aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) teza a ll-a C. pen., care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) teza a ll-a C. pen.

La aplicarea sporului de pedeapsă prima instanță a avut în vedere că restul de pedeapsă neexecutat de 725 zile închisoare reprezintă echivalentul a aproape doi ani închisoare (mai puțin cu 5 zile), pedeapsa fiind aplicată pentru tâlhărie. În ipoteza în care nu s-ar aplica un spor, pedeapsa din a cărei executare a fost liberat condiționat inculpatul ar rămâne diminuată nejustificat cu aproape doi ani, deși pe perioada liberării condiționate inculpatul a săvârșit o infracțiune de o gravitate deosebită, lucru pentru care trebuie sancționat, a mai apreciat prima instanță. Prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen., având în vedere că inculpatul, care urmare a săvârșirii unei infracțiuni grave, este nedemn de a fi ales în funcții publice și de a exercita funcții ce implică exercițiul autorității de stat. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, având în vedere că toate elementele de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și la data pronunțării sentinței iar caracterul violent al faptelor săvârșite de inculpat și cu caracter repetitiv, prin raportare la fișa de cazier judiciar, impune menținerea acestuia în stare de arest preventiv, pentru a evita săvârșirea altor acte cu caracter violent.

În baza art. 88 C. pen. prima instanță a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 25 ianuarie 2013 și până la 25 martie 2013. În baza art. 1357 și urm. C. civ., art. 16 1 C. proc. pen., prima instanță a admis și acțiunile civile, cum mai sus s-a arătat. Prima instanță a mai dispus conservarea mijloacelor materiale de probă înregistrate în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara sub nr. 69/2013, până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, confiscarea în temeiul art. 118 lit. b) C. pen. a cuțitului corp delict, înregistrat în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara sub nr. 69/2013 și prelevarea, în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii acestora în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, fără notificare.

În temeiul.art. 191 C. proc. pen. prima instanță a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 3.200 RON sumă ce include și cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală. Împotriva acestei sentințe a declarat în termen, apel inculpatul, solicitând desființarea ei doar sub aspectul laturii penale. Deși inculpatul nu și-a motivat în scris apelul, prezent fiind în fața instanței de apel, personal și prin apărător din oficiu, a solicitat a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor simplu prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu motivarea consemnată în partea introductivă a prezentei. Apărătorul părții vătămate și reprezentantul parchetului și-au exprimat poziția procesuală în sensul respingerii apelului, cu motivările consemnate de asemenea în partea introductivă a prezentei decizii. Analizând apelul inculpatului conform art. 371 C. proc.

pen., pe baza motivelor invocate și cu verificarea tuturor aspectelor de fapt și de drept, în limitele învestirii, Curtea a reținut că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente: Prima instanță a reținut o corectă stare de fapt, astfel cum aceasta rezultă din ansamblul materialului probatoriu administrat în faza de urmărire penală, pe care inculpatul și l-a însușit în totalitate prin declarația de recunoaștere și de solicitare a judecării în baza procedurii simplificate prev.de art. 320 1 C. proc. pen. Făcând o proprie analiză a aceluiași material probatoriu, în conformitate cu art. 62 și urm C. proc.

pen., Curtea, la rându-i, a reținut că inculpatul a comis cele două fapte reținute în sarcina sa, anume: - fapta de port fără drept a unui cuțit, în împrejurări care pot pune în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor, constând în aceea că, în data de 24 ianuarie 2013, în mai multe locuri din Petroșani, printre care Barul „E.", Parcul Central și străzile dintre aceste locații, inculpatul a avut asupra sa, ascuns în mâneca hanoracului, un cuțit, pe care chiar l-a scos și l-a pus pe masă la Barul „E.", astfel cum rezultă din declarațiile martorilor T.A. și U.W., care se coroborează cu recunoașterea inculpatului; - fapta de tentativă la omor, constând în aceea că,în noaptea de 24 din 25 ianuarie 2013,în jurul orei 24:00, într-o locuință din municipiul Petroșani în prezența a cinci persoane, a aplicat părții vătămate B.S.P.I.

o lovitură cu un cuțit de dimensiuni mari în zona gâtului, cauzându-i o plagă înjunghiată profundă în regiunea latero-cervicală dreapta, cu extravazare de sânge și secționarea musculaturii gâtului. Încadrarea juridică a faptelor inculpatului a fost, de asemenea, corect stabilită de prima instanță. Prima faptă, aceea de port de cuțit, s-a apreciat că întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, portul fiind comis în locuri publice (stradă, localuri de consum), în condiții apte să pună în primejdie viața și integritatea corporală a persoanelor, în acest sens fiind relevante afirmațiile inculpatului cu referire la scopul pentru care purta cuțitul dar și faptul că nu a ezitat să folosească cuțitul la săvârșirea tentative la omor.

Cea de-a doua faptă, de tentativă la omor, a fost, de asemenea, corect încadrată juridic de către prima instanță în dispozițiile art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Ca și prima instanță, Curtea a apreciat că reuniunea în cadrul căreia inculpatul a săvârșit fapta de înjunghiere a părții vătămate nu reprezenta o reuniune de familie în accepțiunea art. 152 lit. d) C. pen., deoarece între membrii reuniuni nu existau relații specifice celor de familie (rudenie, afinitate) ci relații de prietenie mai mult sau mai puțin ocazională, specifică persoanelor care obișnuiesc să petreacă împreună și să consume băuturi alcoolice, prin aceasta solicitarea apărătorului inculpatului de a se schimba încadrarea juridică a faptei de tentativă la omor fiind considerată ca neîntemeiată.

La fel de neîntemeiată, s-a apreciat a fi și solicitarea inculpatului de a se reduce pedeapsa aplicată, în condițiile în care prima instanță a dat oricum, dovadă de clemență în stabilirea cuantumului pedepsei pentru tentativa la omor clemență nemeritată de inculpat, având în vedere antecedența penală a acestuia, violența extremă a faptei în sine și comportamentul de după săvârșirea faptei, peste care Curtea, în considerarea dispozițiilor art. 372 alin. (1) C. proc. pen., nu a putut trece. Atitudinea de recunoaștere a inculpatului, s-a reținut că, nu poate justifica o reducere de pedeapsă pentru nici una dintre fapte în condițiile în care este una pur formală, materialul probatoriu al dosarului dovedind, cu prisosință, faptele, recunoașterea primind, de altfel, valențele prev. de art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. Cu referire la sporul de pedeapsă aplicat ca urmare a contopirii pedepsei rezultante pentru faptele din cauză cu restul rămas de 725 zile neexecutat, Curtea a considerat că acesta este într-un cuantum (de 1 an) potrivit pentru a asigura o justă echivalență cu pedeapsa ce nu se execută și pentru a nu crea inculpatului sentimentul de impunitate. Pentru toate aceste considerente, Curtea, văzând și dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul O.I.C. împotriva sentinței penale nr. 69 din 25 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 2280/97/2013. În baza art. 383 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., Curtea a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat, pericolul social al lăsării în libertate a inculpatului, un individ deosebit de violent, care a manifestat o vădită lipsă de respect pentru valoarea umană supremă, viața, apreciind că subzistă și în prezent. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., Curtea a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 25 ianuarie 2013 și până la data de 13 mai 2013. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de 300 RON, iar în baza art. 5 lit. a) din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu, a acordat onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului în sumă de 200 RON, care a fost avansat din fondul special destinat al Ministerului de Justiție.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termen, recurs inculpatul, solicitând casarea ei doar sub aspectul laturii penale. Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, a depus la dosarul cauzei motivele scrise de recurs, invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., solicitând următoarele: - schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor simplu prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 C. pen., rap.

la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Examinând recursul declarat de inculpatul O.I.C. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen.stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată,ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede în alin. (2 1 ), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol,cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 13 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, că recurentul inculpat și-a motivat recursul la data de 24 octombrie 2013 (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 30 octombrie 2013), respectându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. În speța de față, instanța de control judiciar, apreciază însă, că aceste critici formulate de recurentul inculpat nu se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., întrucât, schimbarea încadrării juridice dată faptei era prevăzută anterior în cazul de casare prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., iar reindividualizarea pedepsei era prevăzută în cazul de casare prevăzut de pct. 14 teza I, al art. 385 9 C. proc. pen., însă aceste cazuri de casare, au fost abrogate, prin Legea nr. 2/2013. Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I.C. împotriva deciziei penale nr. 90/A din 13 mai 2013 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului O.I.C., durata reținerii și arestării preventive de la 25 ianuarie 2013 la 30 octombrie 2013. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I.C. împotriva deciziei penale nr. 90/A din 13 mai 2013 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului O.I.C., durata reținerii și arestării preventive de la 25 ianuarie 2013 la 30 octombrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2013.