ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3470/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3470/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 471 din 29

noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu,a fost respinsă - ca nefondată

- cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la

infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de

vătămare corporală gravă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. (2) C.

pen.

A fost respinsă cererea

de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 20 C. pen. raportat la art.

174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., în art. 20 C. pen. raportat la art. 174

alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alini, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.

a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M. la

o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor calificat și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen.,

au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii,

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore de la

18 ianuarie 2007 la 19 ianuarie 2007.

A fost admisă acțiunea

civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic P.D.T.B. București și a fost

obligat inculpatul să plătească acestei părți suma de 2.272,66 lei cu titlu de

cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a

sentinței și până la achitarea integrală a debitului.

S-a

luat act că partea civilă Spitalul Bolintin Vale, județul Giurgiu nu s-a

constituit parte civilă.

A

fost respinsă - ca nefondată - acțiunea civilă formulată de partea vătămată V.I.

În

baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea dâ la inculpat a

cuțitului cu mâner galben și lama în lungime de 20 cm, obiect ce a fost ridicat de la acesta în baza procesului verbal din data de 04 noiembrie 2005,

încheiat de Poliția Bolintin Vale, județul Giurgiu.

În temeiul art.

191 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța fondului a reținut în fapt următoarea

situație:

În ziua de

30 octombrie 2005, în jurul orei 17

00

, partea vătămată V.I. a fost

înjunghiată în zona lombară stânga, în fața barului A., de către inculpat.

Pe moment,

partea vătămată nu a sesizat organele de poliție și la data de 31 octombrie 2005

s-a prezentat la Spitalul Bolintin Vale, unde s-a constatat că prezenta 4

(patru) plăgi superficiale, care au fost toaletate și pansate.

La data de

02 noiembrie 2005, partea vătămată s-a prezentat la același spital și de

această dată i-a fost emis un Bilet de internare la Spitalul P.D.T.B. București - Clinica de urologie, unde a fost internat la data de 03

noiembrie 2005, cu F.O. nr. 6803 în perioada 03-17 noiembrie 2005, timp în care

s-a efectuat nefectromia rinichiului stâng.

La data de

04 noiembrie 2005, după externarea din spital, partea vătămată a depus o

sesizare cu privire la cele întâmplate și inițial s-a prezentat la Serviciul

Medico-Legal Giurgiu, care a emis două rapoarte medico-legale, raportul nr. 509/E

din 11 noiembrie 2005, stabilind că pentru leziunile suferite partea vătămată

necesita 15 zile de îngrijiri medicale și că viața i-a fost pusă în primejdie,

în timp ce raportul medico-legal din 29 noiembrie  2005 a stabilit că au fost

necesare pentru vindecarea leziunilor 30 zile de îngrijiri medicale,

menționându-se că leziunile i-au pus viața în primejdie și că a pierdut un

organ (rinichiul stâng).

Ulterior,

având în vedere că existau două rapoarte medico - legale, s-a efectuat o nouă

expertiză medico - legală, la I.N.M.L. București, care a concluzionat că

nefrectomia stânga reprezintă pierderea unui organ, leziunile i-au pus viața în

primejdie și că tratamentul aplicat la Spitalul Bolintin Vale, cât și la Spitalul P.D.T.B. București a fost corect și este exclusă o

culpă medicală.

Din cercetări, a rezultat că, în după

- amiaza zilei de 30 octombrie 2005, partea vătămată și martorul P.I. se aflau

în fața barului A. din orașul Bolintin Vale, deci, în loc public, unde consumau

bere. în drumul său spre casă, inculpatul S.M., a trecut pe lângă ei și

aflându-se într-o stare conflictuală mai veche cu partea vătămată, între

inculpat și aceasta a avut loc un schimb de cuvinte neprincipiale, fără a se

exercita violențe între ei. Inculpatul, locuind în apropierea barului, la cea 100 m, a mers acasă, a luat un cuțit de bucătărie cu lungimea lama de 20 cm și a revenit în fața barului.

Din declarația părții

vătămate, rezultă că inculpatul l-a lovit "din spate", fără a avea

putința de a se apăra.

Din declarația

martorului P.I. a rezultat că la întoarcerea inculpatului, între acesta și

partea vătămată a avut loc, mai întâi, o agresiune fizică și ambii au căzut la

pământ. Martorul a mai precizat că, în momentul în care inculpatul s-a ridicat,

a văzut în mâna acestuia un cuțit având lungimea lamei de cca. 20 cm, și că, fiind prieteni de pahar, a preferat să plece și nu știe ce s-a mai întâmplat.

În faza cercetării

judecătorești a fost audiat inculpatul S.M., audierea părții vătămate V.I. neputându-se

realiza de instanță, deși s-au făcut toate demersurile legale pentru a se

asigura prezența acesteia, fiind citată la toate termenele de judecată cu toate

că partea vătămată a fost prezentă la primul termen de judecată când audierea

sa nu a fost posibilă, luând astfel termen în cunoștință.

Prin declarația dată în

instanță (f. 31 d.i.f.), inculpatul S.M. a recunoscut săvârșirea faptei pentru

care a fost trimis în judecată, precizând că pe data de 30 octombrie 2005,

între el și partea vătămată V.I. a avut loc o ceartă datorată faptului că

partea vătămată ce locuia la el în casă i-a furat mai multe bunuri, furt pe

care l-a reclamat la organele de poliție fără a se lua însă nici o măsură de

către acestea, motiv pentru care, în ziua arătată a întrebat partea vătămată,

ce se afla împreună cu martorul P.I. în fata barului A. din localitatea

Bolintin Vale, județul Giurgiu, când îi va restitui bunurile sustrase,

întrebare de care aceasta a fost deranjată și a început să-i adreseze injurii,

apoi să-l bruscheze, respectiv l-a împins, acțiune în urma căreia amândoi au

căzut, partea vătămată peste el, de frică el scoțând cuțitul pe care îl avea

băgat în interiorul unei cizme și i-a aplicat patru lovituri de cuțit părții

vătămate.

În continuarea

declarației, inculpatul a mai arătat că, în ziua incidentului se afla sub

influența băuturilor alcoolice și că nu a intenționat nici un moment să ucidă

partea vătămată, ci a lovit-o pentru a se apăra, partea vătămată având o

constituție atletică.

La termenul de judecată

din data de 28 mai 2007, inculpatul a solicitat - prin intermediul apărătorului

său - proba cu înscrisuri și proba cu martori, această din urmă probă fiind

solicitată și de reprezentantul parchetului și apărătorul părții vătămate,

probe ce au fost încuviințate de instanță la termenul de mai sus.

În cauză a fost audiat

martorul P.I. (fila 48 din dosar), martor ce a relatat că pe data de 30

octombrie 2005 se afla împreună cu partea vătămată la o grădină, moment în care

de terasa unde se aflau s-a apropiat inculpatul ce a fost chemat de partea

vătămată, care a început să-i adreseze injurii inculpatului în momentul în care

acesta s-a apropiat de ei, inculpat ce nu a răspuns atitudinii părții vătămate

și a plecat.

Prin declarație,

martorul a mai arătat că după un timp, inculpatul s-a reîntors și a început

să-i adreseze injurii părții vătămate, de fapt aceștia adresându-și injurii

reciproc, după care s-au luat la bătaie, tăvălindu-se pe jos, după ce s-au

ridicat martorul precizând că a văzut un cuțit în mâna inculpatului S.M.,

ulterior aflând că partea vătămată fusese tăiată.

Martorul a mai precizat

că atât partea vătămată cât și inculpatul erau băuți și că între cei doi exista

o mai veche relație de dușmănie.

Martorul A.Ș., martor

propus de inculpat pe situația de fapt, prin declarația sa (f. 69 d.i.f.), a

arătat că pe data de 30 octombrie 2005 a auzit gălăgie în curtea barului ce se

afla în apropierea locuinței sale, motiv pentru care s-a dus să vadă ce se

întâmplă, ocazie cu care a văzut că partea vătămată și inculpatul se îmbrânceau

unul pe altul, inculpatul căzând primul, după care și partea vătămată a căzut

peste acesta.

După ce s-au ridicat

cei doi, martorul a precizat prin declarație că a auzit când partea vătămată a

spus, "au! m-ai înțepat", după care fiecare a plecat spre casele lor,

iar el a intrat în curte.

La rândul său, martorul

P.Ș., martor propus tot de inculpat, a arătat prin declarația sa (f. 70

d.i.f.), că inculpatul și partea vătămată erau prieteni, partea vătămată

locuind la inculpat acasă, inculpat ce i-a spus că din casă i-au dispărut o

serie de bunuri, motiv pentru care i-a interzis părții vătămate să mai vină la

el acasă, însă fără nici un rezultat, deoarece aceasta continua să vină la

inculpat acasă, inculpatul spunându-i că nu mai știe ce să facă, chiar doarme

cu cuțitul asupra sa și că o să facă ceva să scape de acasă la ore nepotrivite.

în cauză, s-a întocmit

un referat de evaluare privind pe inculpatul S.M. de către Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu (filele 77-80), referat ce a

concluzionat că șansele de reintegrare sociale ale inculpatului S.M. sunt

medii.

Din cuprinsul caracterizării

eliberată de Primăria orașului Bolintin Vale, județul Giurgiu, (fila 82

d.i.f.), s-a reținut că inculpatul S.M. este un om liniștit, nu a creat

probleme de ordin social sau moral, se achită de îndatoririle cetățenești și se

bucură de respect în comunitate.

Coroborând întregul

material probator administrat în cursul procesului penal, instanța de fond a

reținut că pe data de 30 octombrie 2005, partea vătămată V.I. se afla împreună

cu martorul P.I. în fața barului A. din orașul Bolintin Vale, județul Giurgiu,

unde consumau bere, când prin dreptul barului a trecut inculpatul S.M. și

întrucât între acesta și partea vătămată exista o stare conflictuală mai veche,

partea vătămată i-a adresat inculpatului injurii, fără a se trece la violențe,

după care inculpatul a plecat la locuința sa.

După un timp,

inculpatul s-a reîntors la barul unde se afla partea vătămată, cei doi începând

să-și adreseze injurii reciproc, după care au început să se îmbrâncească,

acțiune violentă în urma căreia ambii au căzut la pământ, inculpatul fiind

prins sub partea vătămată, ocazie cu care i-a aplicat un număr de 4 lovituri cu

cuțitul ce îl avea ascuns într-una din cizmele cu care era încălțat, cuțitul

din mâna inculpatului fiind observat de martorul P.I., martor ocular la incident.

Este adevărat că acest

martor nu a observat și momentul lovirii părții vătămate cu cuțitul de către

inculpat, de altfel greu de sesizat de martor, dat fiind faptul că partea

vătămată căzuse peste inculpat în urma îmbrâncelilor dintre aceștia, însă este

de reținut că inculpatul a recunoscut că a lovit partea vătămată de mai multe

ori cu cuțitul, declarațiile acestuia .precum și cele ale martorului P.I. coroborându-se

și cu declarațiile martorului A.Ș. și concluziile raportului de nouă expertiză

medico-legală din 06 decembrie 2006, întocmită de I.N.M.L. M.M. București.

A concluzionat instanța

de fond că, fapta inculpatului S.M. întrunește elementele constitutive ale

tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prev. și ped. de art. 20 C.

pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit. i) C. pen.

Cu privire la cererea

de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20

C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit. i) C. pen., în

infracțiunea prev. și ped. de art. 182 alin. (2) C. pen., tribunalul a reținut

că este nefondată, lovirea de către inculpat cu un cuțit a părții vătămate, de

mai multe ori, în zona lombară evidențiază intenția acestuia de a ucide.

Astfel, s-a apreciat că

este de reținut că pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca tentativă la

infracțiunea de omor sau ca vătămare corporală esențiale sunt împrejurările în

care aceasta a fost comisă, natura obiectului vulnerant cu care a fost lovită

victima, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată și

consecințele cauzate.

A arătat instanța de

fond că, în speță, inculpatul aplicând părții vătămate mai multe lovituri, în

zona abdominală, zonă vitală a corpului, cu un cuțit - obiect vulnerant, apt să

provoace leziuni profunde și totodată grave - partea vătămată pierzând ca

urmare a leziunilor traumatice provocate rinichiului stâng, nu a urmărit doar

vătămarea corporală a părții vătămate, ci uciderea acesteia, în sprijinul

intenției de a ucide pe care a avut-o inculpatul atunci când a lovit de mai

multe ori partea vătămată venind și comportamentul anterior al acestuia,

inculpatul după un schimb de replici cu partea vătămată, s-a deplasat la

locuința sa unde s-a înarmat cu un cuțit, obiect cu privire la care știa că folosit

împotriva unei alte persoane îi poate provoca acesteia leziuni extrem de grave,

după care s-a reîntors la barul unde se afla partea vătămată, s-a apropiat de

aceasta și a redeschis incidentul deja închis cu consecințe nefaste pentru

partea vătămată.

De asemenea, tribunalul

a mai apreciat că este nefondată și cererea de schimbare a încadrării juridice

în sensul reținerii stării de provocare, prevăzute de art. 73 C. pen., în cauză

inculpatul neacționând sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții care

să fi fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă

prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă

acțiune ilicită gravă așa cum cer prevederile art. 73 lit. b) C. pen.

Este adevărat că partea

vătămată a fost cea care l-a chemat pe inculpat atunci când acesta a trecut

prin dreptul terasei unde aceasta stătea cu martorul P.I. și a început să-i

adreseze injurii, însă conform probelor administrate, după această scurtă

discuție neprincipială, inculpatul a plecat la locuința sa unde s-a înarmat cu

un cuțit, iar după un timp ce nu a putut fi cuantificat de martor, s-a reîntors

la terasa unde se afla partea vătămată și au început să-și adreseze reciproc

injurii, după care s-au îmbrâncit, totul culminând cu aplicarea loviturilor de

cuțit de inculpatul din cauză părții vătămate.

Prin urmare chiar dacă

injuriile pe care partea vătămată i le-a adresat inițial inculpatului ar fi

fost de natură să-i provoace acestuia o stare de tulburare, nu se poate reține

că această stare de tulburare ar mai fi existat la momentul lovirii părții

vătămate cu cuțitul de către inculpat atâta vreme cât între momentul adresării

injuriilor și cel al agresării fizice a părții vătămate de către inculpat a

trecut o perioadă de timp ce a făcut să se estompeze eventuala tulburare ce ar

fi putut fi produsă inculpatului de injuriile adresate acestuia de partea

vătămată.

Pentru motivele

arătate, tribunalul a respins ambele cereri de schimbare a încadrării juridice

a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat, faptă prev. și ped.

de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., în

infracțiunea de vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art. 182 alin.

(2) C. pen., respectiv în art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art.

175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

La individualizarea

pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța fondului a avut în vedere

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al

faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Cu privire la pericolul

social al faptei săvârșite de inculpat, tribunalul a apreciat că acesta este

extrem de ridicat, față de valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea

unei astfel de infracțiuni și anume viața, integritatea corporală și sănătatea

persoanei, atribute esențiale ale ființei umane, apoi degradarea permanentă a

stării de sănătate a persoanei, cum este cazul în speță, unde partea vătămată

și-a pierdut rinichiul stâng, integritatea corporală a acesteia fiind grav

afectată, partea vătămată pentru desfășurarea unei activități fiind nevoită să

depună un efort mult mai mare.

Pe lângă pericolul

social al faptei comise de inculpat, s-a avut în vedere și persoana

inculpatului - care este la prima abatere, acesta fiind infractor primar, iar

în cursul procesului penal a adoptat o atitudine sinceră de recunoaștere și

regret a faptei, precum și împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea,

inculpatul după o discuție neprincipială cu partea vătămată ce se afla pe

terasa unui bar unde consuma o bere, s-a deplasat la domiciliu unde s-a înarmat

cu un cuțit, după care s-a reîntors la bar și a redeschis incidentul cu partea

vătămată, consecințele fiind extrem de grave pentru aceasta din urmă.

Astfel fiind,

tribunalul a apreciat că, în speță, nu se impune aplicarea prevederilor art. 81,

art. 82 C. pen., privitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei,

reeducarea inculpatului putându-se realiza, dată fiind periculozitatea

acestuia, doar prin executarea pedepsei în regim de detenție.

Având în vedere că

inculpatul este totuși un infractor primar, a recunoscut și regretat sincer

fapta comisă, s-a apreciat că, în cauză pot fi reținute circumstanțele

atenuante prev. la art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.

împotriva acestei

sentințe a formulat apel inculpatul S.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei reținute în

sarcina sa, respectiv greșita individualizare judiciară - în cuantum și

modalitate de executare - a pedepsei ce i-a fost aplicată.

Curtea de Apel

București, secția l-a penală, prin Decizia penală nr. 174 din 26 iunie 2008 (Dosar

nr. 333/122/2007) a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul S.M. împotriva

sentinței penale nr. 471 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Giurgiu, cu

obligarea acestuia la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre Curtea a reținut următoarele:

Sentințele penale,

pronunțate de Tribunale - ca instanțe de fond, sunt supuse apelului, iar

termenul de declarare a acestuia este de 10 zile de la pronunțare pentru

părțile prezente și de la comunicare, pentru părțile lipsă.

Judecarea cauzei penale

privind pe inculpatul S.M. a avut loc în ședința publică de la 29 noiembrie

2007, când acesta a fost prezent și asistat de avocat ales.

Pronunțarea sentinței a

fost amânată, la cererea apărătorului inculpatului, pentru ca acesta să depună

concluzii scrise, la data de 29 noiembrie 2007.

De la această dată,

inculpatul personal sau prin reprezentant legal - avocatul ales - avea

posibilitatea să atace sentința pronunțată de instanța de fond cu apel.

Din viza existentă pe

cererea de declarare a apelului formulată de inculpat, rezultă că aceasta a

fost primită la Tribunalul Giurgiu la data de 11 decembrie 2007 și înregistrată

sub nr. 333/122/2007.

În conformitate cu

dispozițiile art. 186 C. proc. pen., „la calcularea termenelor pe ore sau pe

zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora

sau ziua în care acesta se împlinește".

Verificând acest

aspect, Curtea a constatat că apelul declarat de inculpat a fost făcut peste

termenul prevăzut de lege și anume în a 12-a zi, fapt ce duce la tardivitatea

acestuia.

Împotriva deciziei a

declarat recurs inculpatul S.M., care a criticat-o sub aspectul greșitei

aprecieri ca tardiv a apelului, deși acesta respecta toate condițiile cerute de

lege pentru declararea sa.

În subsidiar, a invocat

motive ce țin de fondul judecării cauzei, respectiv greșita încadrare juridică

a faptei și greșita individualizare, cu referire la solicitarea de reținere a

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, prin Decizia nr. 412 din 6 februarie 2009, a admis

recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 174 din 26

iunie 2008 a Curții de Apel București, secția l-a penală.

Înalta Curte a

constatat că instanța de fond a calculat corect termenul de apel, în raport de

prevederile art. 186 C. proc. pen., ultima zi de declarare a apelului fiind 10

noiembrie 2007, dar nu a observat corect data declarării.

Conform art. 187 alin. (1)

C. proc. pen., actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la oficiul poștal

prin scrisoare recomandată este considerat ca făcut în termen.

Instanța de apel a avut

în vedere în calculul termenului data înregistrării apelului la Tribunalul Giurgiu, respectiv data de 11 decembrie 2007, fără să observe că cererea de apel a

fost expediată prin poștă, la dosarul instanței de fond, fila 110, aflându-se

plicul prin care apărătorul inculpatului a trimis cererea de apel.

Pe acest plic scrie

expres că vizează cererea de apel împotriva sentinței nr. 471/2007, iar data

poștei de pe această scrisoare recomandată este 10 decembrie 2007, dată ce se

situează în cadrul termenului de apel, astfel cum s-a evocat mai sus.

Respingând greșit

apelul inculpatului ca tardiv, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

cererilor inculpatului formulate în cadrul motivelor de apel, ceea ce atrage

incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc.

pen. și trimiterea spre rejudecare.

Analizând sentința

apelată și verificând motivele apelului inculpatului, cât și probele

administrate în cauză, Curtea constată și reține că apelul inculpatului este

nefondat, fapt pentru care - în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. - va fi respins ca atare.

Sentința penală nr. 471

din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu este legală și

temeinică.

Considerentele de fapt

și de drept, avute în vedere de Curte la pronunțarea acestei decizii, sunt

următoarele:

Tribunalul Giurgiu, ca

instanță de fond l-a condamnat pe inculpatul S.M. la o pedeapsă de 3 ani

închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat și 3

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Instanța de fond a

făcut față de inculpat aplicarea art. 74 lit. a), c) și art. 76 C. pen.,

reținând circumstanțe favorabile.

După cum se poate

constata din încheierea de ședință din 12 noiembrie 2007 a Tribunalului Giurgiu (Dosar nr. 333/122/2007), inculpatul a fost prezent la judecarea cauzei,

fiind asistat de avocat, pronunțarea hotărârii fiind amânată la cererea

acestuia pentru a avea posibilitatea să depună concluzii scrise, la data de 29

noiembrie 2007. De la această dată, inculpatul personal sau prin reprezentant

legal avea posibilitatea să atace sentința pronunțată de instanța de fond cu

apel.

Inculpatul a declarat

apel prin avocatul său, iar din ștampila poștei aplicate pe plicul prin care a

fost expediată pe adresa Tribunalului Giurgiu, declarația de apel, rezultă data

de 10 decembrie 2007.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, prin Decizia penală nr. 412, pronunțată în Dosarul nr. 333/122/2007,

a admis recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 174

din 26 iunie 2008 a Curții de Apel București, casând-o și trimițând cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Prin Decizia penală nr.

120 din 14 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul S.M. împotriva sentinței penale nr. 471

din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Giurgiu, pronunțată în Dosarul nr. 333/122/2007,

obligându-l pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculaptul S.M., solicitând

admiterea acestuia astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Examinând decizia

penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu,

sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată

următoarele:

În cauză a fost

stabilită corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, aspecte care au

condus la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.

Astfel, probatoriul

administrat în cauză a dovedit că fapta inculpatului S.M. întrunește elementele

constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prev. și

pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit.

i) C. pen.

În acest sens,

declarațiile inculpatului, care a recunoscut că a lovit partea vătămată de mai

multe ori cu cuțitul, se coroborează cu declarațiile martorilor P.I., A.Ș., P.Ș.,

declarațiile părții vătămate, cât și cu concluziile raportului de nouă

expertiză medico-legală din 06 decembrie 2006, întocmită de I.N.M.L. M.M.

București. Cu privire la motivul de recurs prin care se solicită schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. rap.

la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev.

și pedepsită de art. 182 alin. (2) C. pen., Înalta Curte constată că acesta

este nefondat, având în vedere faptul că inculpatul a lovit cu un cuțit

victima, de mai multe ori, în zona lombară, aspecte care evidențiază intenția

de a ucide.

Înalta Curte apreciază

că nu se impune schimbarea încadrării juridice având în vedere că inculpatul a

aplicat mai multe lovituri într-o zonă vitală a corpului, cu un obiect vulnerant

(cuțit), apt să provoace leziuni profunde și grave (partea vătămată a pierdut

rinichiul stâng), ceea ce duce la existența intenției de a ucide, având în

vedere și faptul că inculpatul s-a înarmat cu acel cuțit și s-a întors la locul

unde era victima, continuând conflictul cu aceasta.

Este neîntemeiată și

cererea de aplicare a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. deoarece inculpatul

nu a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții care să fi

fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin

violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune

ilicită gravă, așa cum prevede art. 73 lit. b) C. pen.

În speță, chiar dacă

injuriile adresate de partea vătămată inculpatului, inițial, ar fi fost de

natură să-i provoace acestuia o stare de tulburare, nu se poate concluziona că

această stare de tulburare ar mai fi existat la momentul lovirii părții

vătămate cu cuțitul de către inculpat deoarece între momentul adresării

injuriilor și cel al lovirii a trecut o perioadă de timp ce a estompat

eventuala tulburare produsă inculpatului prin injuriile adresate acestuia de

partea vătămată.

Cu privire la motivul

de recurs formulat în subsidiar și prin care inculpatul solicită reducerea

pedepsei, Înalta Curte constată că, în cauză, la individualizarea pedepsei s-au

avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, modalitatea

și împrejurările concrete ale comiterii faptei, limitele de pedeapsă prevăzute

de lege, cât și persoana inculpatului (faptul că este infractor primar, că a

avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptei),

aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care, prin cuantum și

modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor

pedepsei astfel cum sunt prevăzute de art. 52 C. pen.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct.

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul S.M.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat

recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva

Deciziei penale nr. 120 din 14 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I

penală.

Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200

lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 octombrie 2009.