ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3470/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3470/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 471 din 29
noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu,a fost respinsă - ca nefondată
- cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la
infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen.
raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de
vătămare corporală gravă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. (2) C.
pen.
A fost respinsă cererea
de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 20 C. pen. raportat la art.
174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., în art. 20 C. pen. raportat la art. 174
alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 20 C. pen.
raportat la art. 174 alini, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.
a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M. la
o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
tentativă la omor calificat și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen.,
au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii,
drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen.,
s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore de la
18 ianuarie 2007 la 19 ianuarie 2007.
A fost admisă acțiunea
civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic P.D.T.B. București și a fost
obligat inculpatul să plătească acestei părți suma de 2.272,66 lei cu titlu de
cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a
sentinței și până la achitarea integrală a debitului.
S-a
luat act că partea civilă Spitalul Bolintin Vale, județul Giurgiu nu s-a
constituit parte civilă.
A
fost respinsă - ca nefondată - acțiunea civilă formulată de partea vătămată V.I.
În
baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea dâ la inculpat a
cuțitului cu mâner galben și lama în lungime de 20 cm, obiect ce a fost ridicat de la acesta în baza procesului verbal din data de 04 noiembrie 2005,
încheiat de Poliția Bolintin Vale, județul Giurgiu.
În temeiul art.
191 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
Pentru a
pronunța această soluție, instanța fondului a reținut în fapt următoarea
situație:
În ziua de
30 octombrie 2005, în jurul orei 17
00
, partea vătămată V.I. a fost
înjunghiată în zona lombară stânga, în fața barului A., de către inculpat.
Pe moment,
partea vătămată nu a sesizat organele de poliție și la data de 31 octombrie 2005
s-a prezentat la Spitalul Bolintin Vale, unde s-a constatat că prezenta 4
(patru) plăgi superficiale, care au fost toaletate și pansate.
La data de
02 noiembrie 2005, partea vătămată s-a prezentat la același spital și de
această dată i-a fost emis un Bilet de internare la Spitalul P.D.T.B. București - Clinica de urologie, unde a fost internat la data de 03
noiembrie 2005, cu F.O. nr. 6803 în perioada 03-17 noiembrie 2005, timp în care
s-a efectuat nefectromia rinichiului stâng.
La data de
04 noiembrie 2005, după externarea din spital, partea vătămată a depus o
sesizare cu privire la cele întâmplate și inițial s-a prezentat la Serviciul
Medico-Legal Giurgiu, care a emis două rapoarte medico-legale, raportul nr. 509/E
din 11 noiembrie 2005, stabilind că pentru leziunile suferite partea vătămată
necesita 15 zile de îngrijiri medicale și că viața i-a fost pusă în primejdie,
în timp ce raportul medico-legal din 29 noiembrie 2005 a stabilit că au fost
necesare pentru vindecarea leziunilor 30 zile de îngrijiri medicale,
menționându-se că leziunile i-au pus viața în primejdie și că a pierdut un
organ (rinichiul stâng).
Ulterior,
având în vedere că existau două rapoarte medico - legale, s-a efectuat o nouă
expertiză medico - legală, la I.N.M.L. București, care a concluzionat că
nefrectomia stânga reprezintă pierderea unui organ, leziunile i-au pus viața în
primejdie și că tratamentul aplicat la Spitalul Bolintin Vale, cât și la Spitalul P.D.T.B. București a fost corect și este exclusă o
culpă medicală.
Din cercetări, a rezultat că, în după
- amiaza zilei de 30 octombrie 2005, partea vătămată și martorul P.I. se aflau
în fața barului A. din orașul Bolintin Vale, deci, în loc public, unde consumau
bere. în drumul său spre casă, inculpatul S.M., a trecut pe lângă ei și
aflându-se într-o stare conflictuală mai veche cu partea vătămată, între
inculpat și aceasta a avut loc un schimb de cuvinte neprincipiale, fără a se
exercita violențe între ei. Inculpatul, locuind în apropierea barului, la cea 100 m, a mers acasă, a luat un cuțit de bucătărie cu lungimea lama de 20 cm și a revenit în fața barului.
Din declarația părții
vătămate, rezultă că inculpatul l-a lovit "din spate", fără a avea
putința de a se apăra.
Din declarația
martorului P.I. a rezultat că la întoarcerea inculpatului, între acesta și
partea vătămată a avut loc, mai întâi, o agresiune fizică și ambii au căzut la
pământ. Martorul a mai precizat că, în momentul în care inculpatul s-a ridicat,
a văzut în mâna acestuia un cuțit având lungimea lamei de cca. 20 cm, și că, fiind prieteni de pahar, a preferat să plece și nu știe ce s-a mai întâmplat.
În faza cercetării
judecătorești a fost audiat inculpatul S.M., audierea părții vătămate V.I. neputându-se
realiza de instanță, deși s-au făcut toate demersurile legale pentru a se
asigura prezența acesteia, fiind citată la toate termenele de judecată cu toate
că partea vătămată a fost prezentă la primul termen de judecată când audierea
sa nu a fost posibilă, luând astfel termen în cunoștință.
Prin declarația dată în
instanță (f. 31 d.i.f.), inculpatul S.M. a recunoscut săvârșirea faptei pentru
care a fost trimis în judecată, precizând că pe data de 30 octombrie 2005,
între el și partea vătămată V.I. a avut loc o ceartă datorată faptului că
partea vătămată ce locuia la el în casă i-a furat mai multe bunuri, furt pe
care l-a reclamat la organele de poliție fără a se lua însă nici o măsură de
către acestea, motiv pentru care, în ziua arătată a întrebat partea vătămată,
ce se afla împreună cu martorul P.I. în fata barului A. din localitatea
Bolintin Vale, județul Giurgiu, când îi va restitui bunurile sustrase,
întrebare de care aceasta a fost deranjată și a început să-i adreseze injurii,
apoi să-l bruscheze, respectiv l-a împins, acțiune în urma căreia amândoi au
căzut, partea vătămată peste el, de frică el scoțând cuțitul pe care îl avea
băgat în interiorul unei cizme și i-a aplicat patru lovituri de cuțit părții
vătămate.
În continuarea
declarației, inculpatul a mai arătat că, în ziua incidentului se afla sub
influența băuturilor alcoolice și că nu a intenționat nici un moment să ucidă
partea vătămată, ci a lovit-o pentru a se apăra, partea vătămată având o
constituție atletică.
La termenul de judecată
din data de 28 mai 2007, inculpatul a solicitat - prin intermediul apărătorului
său - proba cu înscrisuri și proba cu martori, această din urmă probă fiind
solicitată și de reprezentantul parchetului și apărătorul părții vătămate,
probe ce au fost încuviințate de instanță la termenul de mai sus.
În cauză a fost audiat
martorul P.I. (fila 48 din dosar), martor ce a relatat că pe data de 30
octombrie 2005 se afla împreună cu partea vătămată la o grădină, moment în care
de terasa unde se aflau s-a apropiat inculpatul ce a fost chemat de partea
vătămată, care a început să-i adreseze injurii inculpatului în momentul în care
acesta s-a apropiat de ei, inculpat ce nu a răspuns atitudinii părții vătămate
și a plecat.
Prin declarație,
martorul a mai arătat că după un timp, inculpatul s-a reîntors și a început
să-i adreseze injurii părții vătămate, de fapt aceștia adresându-și injurii
reciproc, după care s-au luat la bătaie, tăvălindu-se pe jos, după ce s-au
ridicat martorul precizând că a văzut un cuțit în mâna inculpatului S.M.,
ulterior aflând că partea vătămată fusese tăiată.
Martorul a mai precizat
că atât partea vătămată cât și inculpatul erau băuți și că între cei doi exista
o mai veche relație de dușmănie.
Martorul A.Ș., martor
propus de inculpat pe situația de fapt, prin declarația sa (f. 69 d.i.f.), a
arătat că pe data de 30 octombrie 2005 a auzit gălăgie în curtea barului ce se
afla în apropierea locuinței sale, motiv pentru care s-a dus să vadă ce se
întâmplă, ocazie cu care a văzut că partea vătămată și inculpatul se îmbrânceau
unul pe altul, inculpatul căzând primul, după care și partea vătămată a căzut
peste acesta.
După ce s-au ridicat
cei doi, martorul a precizat prin declarație că a auzit când partea vătămată a
spus, "au! m-ai înțepat", după care fiecare a plecat spre casele lor,
iar el a intrat în curte.
La rândul său, martorul
P.Ș., martor propus tot de inculpat, a arătat prin declarația sa (f. 70
d.i.f.), că inculpatul și partea vătămată erau prieteni, partea vătămată
locuind la inculpat acasă, inculpat ce i-a spus că din casă i-au dispărut o
serie de bunuri, motiv pentru care i-a interzis părții vătămate să mai vină la
el acasă, însă fără nici un rezultat, deoarece aceasta continua să vină la
inculpat acasă, inculpatul spunându-i că nu mai știe ce să facă, chiar doarme
cu cuțitul asupra sa și că o să facă ceva să scape de acasă la ore nepotrivite.
în cauză, s-a întocmit
un referat de evaluare privind pe inculpatul S.M. de către Serviciul de
Probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu (filele 77-80), referat ce a
concluzionat că șansele de reintegrare sociale ale inculpatului S.M. sunt
medii.
Din cuprinsul caracterizării
eliberată de Primăria orașului Bolintin Vale, județul Giurgiu, (fila 82
d.i.f.), s-a reținut că inculpatul S.M. este un om liniștit, nu a creat
probleme de ordin social sau moral, se achită de îndatoririle cetățenești și se
bucură de respect în comunitate.
Coroborând întregul
material probator administrat în cursul procesului penal, instanța de fond a
reținut că pe data de 30 octombrie 2005, partea vătămată V.I. se afla împreună
cu martorul P.I. în fața barului A. din orașul Bolintin Vale, județul Giurgiu,
unde consumau bere, când prin dreptul barului a trecut inculpatul S.M. și
întrucât între acesta și partea vătămată exista o stare conflictuală mai veche,
partea vătămată i-a adresat inculpatului injurii, fără a se trece la violențe,
după care inculpatul a plecat la locuința sa.
După un timp,
inculpatul s-a reîntors la barul unde se afla partea vătămată, cei doi începând
să-și adreseze injurii reciproc, după care au început să se îmbrâncească,
acțiune violentă în urma căreia ambii au căzut la pământ, inculpatul fiind
prins sub partea vătămată, ocazie cu care i-a aplicat un număr de 4 lovituri cu
cuțitul ce îl avea ascuns într-una din cizmele cu care era încălțat, cuțitul
din mâna inculpatului fiind observat de martorul P.I., martor ocular la incident.
Este adevărat că acest
martor nu a observat și momentul lovirii părții vătămate cu cuțitul de către
inculpat, de altfel greu de sesizat de martor, dat fiind faptul că partea
vătămată căzuse peste inculpat în urma îmbrâncelilor dintre aceștia, însă este
de reținut că inculpatul a recunoscut că a lovit partea vătămată de mai multe
ori cu cuțitul, declarațiile acestuia .precum și cele ale martorului P.I. coroborându-se
și cu declarațiile martorului A.Ș. și concluziile raportului de nouă expertiză
medico-legală din 06 decembrie 2006, întocmită de I.N.M.L. M.M. București.
A concluzionat instanța
de fond că, fapta inculpatului S.M. întrunește elementele constitutive ale
tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prev. și ped. de art. 20 C.
pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit. i) C. pen.
Cu privire la cererea
de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20
C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit. i) C. pen., în
infracțiunea prev. și ped. de art. 182 alin. (2) C. pen., tribunalul a reținut
că este nefondată, lovirea de către inculpat cu un cuțit a părții vătămate, de
mai multe ori, în zona lombară evidențiază intenția acestuia de a ucide.
Astfel, s-a apreciat că
este de reținut că pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca tentativă la
infracțiunea de omor sau ca vătămare corporală esențiale sunt împrejurările în
care aceasta a fost comisă, natura obiectului vulnerant cu care a fost lovită
victima, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată și
consecințele cauzate.
A arătat instanța de
fond că, în speță, inculpatul aplicând părții vătămate mai multe lovituri, în
zona abdominală, zonă vitală a corpului, cu un cuțit - obiect vulnerant, apt să
provoace leziuni profunde și totodată grave - partea vătămată pierzând ca
urmare a leziunilor traumatice provocate rinichiului stâng, nu a urmărit doar
vătămarea corporală a părții vătămate, ci uciderea acesteia, în sprijinul
intenției de a ucide pe care a avut-o inculpatul atunci când a lovit de mai
multe ori partea vătămată venind și comportamentul anterior al acestuia,
inculpatul după un schimb de replici cu partea vătămată, s-a deplasat la
locuința sa unde s-a înarmat cu un cuțit, obiect cu privire la care știa că folosit
împotriva unei alte persoane îi poate provoca acesteia leziuni extrem de grave,
după care s-a reîntors la barul unde se afla partea vătămată, s-a apropiat de
aceasta și a redeschis incidentul deja închis cu consecințe nefaste pentru
partea vătămată.
De asemenea, tribunalul
a mai apreciat că este nefondată și cererea de schimbare a încadrării juridice
în sensul reținerii stării de provocare, prevăzute de art. 73 C. pen., în cauză
inculpatul neacționând sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții care
să fi fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă
prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă
acțiune ilicită gravă așa cum cer prevederile art. 73 lit. b) C. pen.
Este adevărat că partea
vătămată a fost cea care l-a chemat pe inculpat atunci când acesta a trecut
prin dreptul terasei unde aceasta stătea cu martorul P.I. și a început să-i
adreseze injurii, însă conform probelor administrate, după această scurtă
discuție neprincipială, inculpatul a plecat la locuința sa unde s-a înarmat cu
un cuțit, iar după un timp ce nu a putut fi cuantificat de martor, s-a reîntors
la terasa unde se afla partea vătămată și au început să-și adreseze reciproc
injurii, după care s-au îmbrâncit, totul culminând cu aplicarea loviturilor de
cuțit de inculpatul din cauză părții vătămate.
Prin urmare chiar dacă
injuriile pe care partea vătămată i le-a adresat inițial inculpatului ar fi
fost de natură să-i provoace acestuia o stare de tulburare, nu se poate reține
că această stare de tulburare ar mai fi existat la momentul lovirii părții
vătămate cu cuțitul de către inculpat atâta vreme cât între momentul adresării
injuriilor și cel al agresării fizice a părții vătămate de către inculpat a
trecut o perioadă de timp ce a făcut să se estompeze eventuala tulburare ce ar
fi putut fi produsă inculpatului de injuriile adresate acestuia de partea
vătămată.
Pentru motivele
arătate, tribunalul a respins ambele cereri de schimbare a încadrării juridice
a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat, faptă prev. și ped.
de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., în
infracțiunea de vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art. 182 alin.
(2) C. pen., respectiv în art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art.
175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
La individualizarea
pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța fondului a avut în vedere
criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al
faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau
agravează răspunderea penală.
Cu privire la pericolul
social al faptei săvârșite de inculpat, tribunalul a apreciat că acesta este
extrem de ridicat, față de valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea
unei astfel de infracțiuni și anume viața, integritatea corporală și sănătatea
persoanei, atribute esențiale ale ființei umane, apoi degradarea permanentă a
stării de sănătate a persoanei, cum este cazul în speță, unde partea vătămată
și-a pierdut rinichiul stâng, integritatea corporală a acesteia fiind grav
afectată, partea vătămată pentru desfășurarea unei activități fiind nevoită să
depună un efort mult mai mare.
Pe lângă pericolul
social al faptei comise de inculpat, s-a avut în vedere și persoana
inculpatului - care este la prima abatere, acesta fiind infractor primar, iar
în cursul procesului penal a adoptat o atitudine sinceră de recunoaștere și
regret a faptei, precum și împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea,
inculpatul după o discuție neprincipială cu partea vătămată ce se afla pe
terasa unui bar unde consuma o bere, s-a deplasat la domiciliu unde s-a înarmat
cu un cuțit, după care s-a reîntors la bar și a redeschis incidentul cu partea
vătămată, consecințele fiind extrem de grave pentru aceasta din urmă.
Astfel fiind,
tribunalul a apreciat că, în speță, nu se impune aplicarea prevederilor art. 81,
art. 82 C. pen., privitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei,
reeducarea inculpatului putându-se realiza, dată fiind periculozitatea
acestuia, doar prin executarea pedepsei în regim de detenție.
Având în vedere că
inculpatul este totuși un infractor primar, a recunoscut și regretat sincer
fapta comisă, s-a apreciat că, în cauză pot fi reținute circumstanțele
atenuante prev. la art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.
împotriva acestei
sentințe a formulat apel inculpatul S.M., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei reținute în
sarcina sa, respectiv greșita individualizare judiciară - în cuantum și
modalitate de executare - a pedepsei ce i-a fost aplicată.
Curtea de Apel
București, secția l-a penală, prin Decizia penală nr. 174 din 26 iunie 2008 (Dosar
nr. 333/122/2007) a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul S.M. împotriva
sentinței penale nr. 471 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Giurgiu, cu
obligarea acestuia la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța
această hotărâre Curtea a reținut următoarele:
Sentințele penale,
pronunțate de Tribunale - ca instanțe de fond, sunt supuse apelului, iar
termenul de declarare a acestuia este de 10 zile de la pronunțare pentru
părțile prezente și de la comunicare, pentru părțile lipsă.
Judecarea cauzei penale
privind pe inculpatul S.M. a avut loc în ședința publică de la 29 noiembrie
2007, când acesta a fost prezent și asistat de avocat ales.
Pronunțarea sentinței a
fost amânată, la cererea apărătorului inculpatului, pentru ca acesta să depună
concluzii scrise, la data de 29 noiembrie 2007.
De la această dată,
inculpatul personal sau prin reprezentant legal - avocatul ales - avea
posibilitatea să atace sentința pronunțată de instanța de fond cu apel.
Din viza existentă pe
cererea de declarare a apelului formulată de inculpat, rezultă că aceasta a
fost primită la Tribunalul Giurgiu la data de 11 decembrie 2007 și înregistrată
sub nr. 333/122/2007.
În conformitate cu
dispozițiile art. 186 C. proc. pen., „la calcularea termenelor pe ore sau pe
zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora
sau ziua în care acesta se împlinește".
Verificând acest
aspect, Curtea a constatat că apelul declarat de inculpat a fost făcut peste
termenul prevăzut de lege și anume în a 12-a zi, fapt ce duce la tardivitatea
acestuia.
Împotriva deciziei a
declarat recurs inculpatul S.M., care a criticat-o sub aspectul greșitei
aprecieri ca tardiv a apelului, deși acesta respecta toate condițiile cerute de
lege pentru declararea sa.
În subsidiar, a invocat
motive ce țin de fondul judecării cauzei, respectiv greșita încadrare juridică
a faptei și greșita individualizare, cu referire la solicitarea de reținere a
dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.
Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția penală, prin Decizia nr. 412 din 6 februarie 2009, a admis
recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 174 din 26
iunie 2008 a Curții de Apel București, secția l-a penală.
Înalta Curte a
constatat că instanța de fond a calculat corect termenul de apel, în raport de
prevederile art. 186 C. proc. pen., ultima zi de declarare a apelului fiind 10
noiembrie 2007, dar nu a observat corect data declarării.
Conform art. 187 alin. (1)
C. proc. pen., actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la oficiul poștal
prin scrisoare recomandată este considerat ca făcut în termen.
Instanța de apel a avut
în vedere în calculul termenului data înregistrării apelului la Tribunalul Giurgiu, respectiv data de 11 decembrie 2007, fără să observe că cererea de apel a
fost expediată prin poștă, la dosarul instanței de fond, fila 110, aflându-se
plicul prin care apărătorul inculpatului a trimis cererea de apel.
Pe acest plic scrie
expres că vizează cererea de apel împotriva sentinței nr. 471/2007, iar data
poștei de pe această scrisoare recomandată este 10 decembrie 2007, dată ce se
situează în cadrul termenului de apel, astfel cum s-a evocat mai sus.
Respingând greșit
apelul inculpatului ca tardiv, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
cererilor inculpatului formulate în cadrul motivelor de apel, ceea ce atrage
incidența cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 10 C. proc.
pen. și trimiterea spre rejudecare.
Analizând sentința
apelată și verificând motivele apelului inculpatului, cât și probele
administrate în cauză, Curtea constată și reține că apelul inculpatului este
nefondat, fapt pentru care - în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C.
proc. pen. - va fi respins ca atare.
Sentința penală nr. 471
din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu este legală și
temeinică.
Considerentele de fapt
și de drept, avute în vedere de Curte la pronunțarea acestei decizii, sunt
următoarele:
Tribunalul Giurgiu, ca
instanță de fond l-a condamnat pe inculpatul S.M. la o pedeapsă de 3 ani
închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat și 3
ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Instanța de fond a
făcut față de inculpat aplicarea art. 74 lit. a), c) și art. 76 C. pen.,
reținând circumstanțe favorabile.
După cum se poate
constata din încheierea de ședință din 12 noiembrie 2007 a Tribunalului Giurgiu (Dosar nr. 333/122/2007), inculpatul a fost prezent la judecarea cauzei,
fiind asistat de avocat, pronunțarea hotărârii fiind amânată la cererea
acestuia pentru a avea posibilitatea să depună concluzii scrise, la data de 29
noiembrie 2007. De la această dată, inculpatul personal sau prin reprezentant
legal avea posibilitatea să atace sentința pronunțată de instanța de fond cu
apel.
Inculpatul a declarat
apel prin avocatul său, iar din ștampila poștei aplicate pe plicul prin care a
fost expediată pe adresa Tribunalului Giurgiu, declarația de apel, rezultă data
de 10 decembrie 2007.
Înalta Curte de Casație
și Justiție, prin Decizia penală nr. 412, pronunțată în Dosarul nr. 333/122/2007,
a admis recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 174
din 26 iunie 2008 a Curții de Apel București, casând-o și trimițând cauza spre
rejudecare la aceeași instanță.
Prin Decizia penală nr.
120 din 14 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, a respins, ca
nefondat, apelul declarat de inculpatul S.M. împotriva sentinței penale nr. 471
din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Giurgiu, pronunțată în Dosarul nr. 333/122/2007,
obligându-l pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei
decizii, în termen legal, a declarat recurs inculaptul S.M., solicitând
admiterea acestuia astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.
Examinând decizia
penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu,
sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată
următoarele:
În cauză a fost
stabilită corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, aspecte care au
condus la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.
Astfel, probatoriul
administrat în cauză a dovedit că fapta inculpatului S.M. întrunește elementele
constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prev. și
pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit.
i) C. pen.
În acest sens,
declarațiile inculpatului, care a recunoscut că a lovit partea vătămată de mai
multe ori cu cuțitul, se coroborează cu declarațiile martorilor P.I., A.Ș., P.Ș.,
declarațiile părții vătămate, cât și cu concluziile raportului de nouă
expertiză medico-legală din 06 decembrie 2006, întocmită de I.N.M.L. M.M.
București. Cu privire la motivul de recurs prin care se solicită schimbarea
încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. rap.
la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev.
și pedepsită de art. 182 alin. (2) C. pen., Înalta Curte constată că acesta
este nefondat, având în vedere faptul că inculpatul a lovit cu un cuțit
victima, de mai multe ori, în zona lombară, aspecte care evidențiază intenția
de a ucide.
Înalta Curte apreciază
că nu se impune schimbarea încadrării juridice având în vedere că inculpatul a
aplicat mai multe lovituri într-o zonă vitală a corpului, cu un obiect vulnerant
(cuțit), apt să provoace leziuni profunde și grave (partea vătămată a pierdut
rinichiul stâng), ceea ce duce la existența intenției de a ucide, având în
vedere și faptul că inculpatul s-a înarmat cu acel cuțit și s-a întors la locul
unde era victima, continuând conflictul cu aceasta.
Este neîntemeiată și
cererea de aplicare a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. deoarece inculpatul
nu a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții care să fi
fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin
violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune
ilicită gravă, așa cum prevede art. 73 lit. b) C. pen.
În speță, chiar dacă
injuriile adresate de partea vătămată inculpatului, inițial, ar fi fost de
natură să-i provoace acestuia o stare de tulburare, nu se poate concluziona că
această stare de tulburare ar mai fi existat la momentul lovirii părții
vătămate cu cuțitul de către inculpat deoarece între momentul adresării
injuriilor și cel al lovirii a trecut o perioadă de timp ce a estompat
eventuala tulburare produsă inculpatului prin injuriile adresate acestuia de
partea vătămată.
Cu privire la motivul
de recurs formulat în subsidiar și prin care inculpatul solicită reducerea
pedepsei, Înalta Curte constată că, în cauză, la individualizarea pedepsei s-au
avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.
pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, modalitatea
și împrejurările concrete ale comiterii faptei, limitele de pedeapsă prevăzute
de lege, cât și persoana inculpatului (faptul că este infractor primar, că a
avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptei),
aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care, prin cuantum și
modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor
pedepsei astfel cum sunt prevăzute de art. 52 C. pen.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385
15
alin. (1) pct.
lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul S.M.
În baza art. 192 alin. (2)
C. proc. pen. raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat
recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva
Deciziei penale nr. 120 din 14 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I
penală.
Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare
către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200
lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
28 octombrie 2009.