ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 412/2009

Asupra recursului de față:

Prin sentința penală nr. 471

din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, a fost respinsă, ca

nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la

infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C.

pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea

de vătămare corporală gravă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. (2)

C. pen.

A fost respinsă cererea de

schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 20 C. pen., raportat la art. 174

alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., în art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin.

(1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen.,

raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.

a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M., la

o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor calificat și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., au

fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii,

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore de la 18

ianuarie 2007 la 19 ianuarie 2007.

A fost admisă acțiunea

civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Prof. Dr. Th. Burgehele

București și a fost obligat inculpatul să plătească acestei părți suma de

2.272,66 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală de la

data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea integrală a

debitului.

S-a luat act că partea

civilă Spitalul Bolintin Vale, județul Giurgiu nu s-a constituit parte civilă.

A fost respinsă, ca

nefondată, acțiunea civilă formulată de partea vătămată V.I.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului cu mâner galben și lama

în lungime de 20 cm, obiect ce a fost ridicat de la acesta în baza procesului

verbal din data de 4 noiembrie 2005, încheiat de Poliția Bolintin Vale, județul

Giurgiu.

În temeiul art. 191 alin (2)

C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța fondului a reținut în fapt următoarea situație:

În ziua de 30 octombrie

2005, în jurul orelor 17,00, partea vătămată V.I. a fost înjunghiată în zona

lombară stânga, în fața barului A., de către inculpat.

Pe moment, partea vătămată

nu a sesizat organele de poliție și la data de 31 octombrie 2005 s-a prezentat

la Spitalul Bolintin Vale, unde s-a constatat că prezenta 4 (patru) plăgi

superficiale, care au fost toaletate și pansate.

La data de 2 noiembrie 2005,

partea vătămată s-a prezentat la același spital și de aceasta dată i-a fost

emis un Bilet de internare la Spitalul Prof. dr. Th. Burghele București,

Clinica de urologie, unde a fost internat la data de 3 noiembrie 2005, cu F.O. nr.

6803, în perioada 03 - 17 noiembrie 2005, timp în care s-a efectuat nefectromia

rinichiului stâng.

La data de 04 noiembrie

2005, după externarea din spital, partea vătămată a depus o sesizare cu privire

la cele întâmplate și inițial s-a prezentat la S.M.L. Giurgiu, care a emis două

rapoarte medico-legale, raportul nr. 509/ E din 11 noiembrie 2005, stabilind că

pentru leziunile suferite partea vătămată necesita 15 zile de îngrijiri

medicale și că viața i-a fost pusă în primejdie, în timp ce raportul medico

legal nr. 509/ E din 29 noiembrie 2005 a stabilit că au fost necesare pentru

vindecarea leziunilor 30 zile de îngrijiri medicale, menționându-se că leziunile

i-au pus viața în primejdie și că a pierdut un organ (rinichiul stâng).

Ulterior, având în vedere că

existau două rapoarte medico-legale, s-a efectuat o nouă expertiză

medico-legală, la I.N.M.L. București, care a concluzionat că nefrectomia stânga

reprezintă pierderea unui organ, leziunile i-au pus viața în primejdie și că

tratamentul aplicat la Spitalul Bolintin Vale, cât și la Spitalul Prof. Dr. Th.

Burghele București a fost corect și este exclusă o culpă medicală.

Din cercetări, a rezultat

că, în după-amiaza zilei de 30 octombrie 2005, partea vătămată și martorul P.I.

se aflau în fața barului A. din orașul Bolintin Vale, deci, în loc public, unde

consumau bere. În drumul său spre casă, inculpatul S.M., a trecut pe lângă ei

și aflându-se într-o stare conflictuală mai veche cu partea vătămată, între

inculpat și aceasta a avut loc un schimb de cuvinte neprincipiale, fără a se

exercita violențe între ei. Inculpatul, locuind în apropierea barului, la circa

100 metri, a mers acasă, a luat un cuțit de bucătărie cu lungimea lamei de 20

cm și a revenit în fața barului.

Din declarația părții

vătămate, rezultă că inculpatul l-a lovit „din spate”, fără a avea putința de a

se apăra.

Din declarația martorului P.I.

a rezultat că la întoarcerea inculpatului, între acesta și partea vătămată a

avut loc, mai întâi, o agresiune fizică și ambii au căzut la pământ. Martorul a

mai precizat că, în momentul în care inculpatul s-a ridicat, a văzut în mâna

acestuia un cuțit având lungimea lamei de circa 20 cm și că, fiind prieteni de

pahar, a preferat să plece și nu știe ce s-a mai întâmplat.

Instanța de fond a apreciat

că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale tentativei la

infracțiunea de omor calificat, deoarece lovirea de către inculpat cu un cuțit

a părții vătămate, de mai multe ori, în zona lombară, evidențiază intenția

acestuia de a ucide.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel inculpatul S.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei reținute în sarcina sa și sub

aspectul greșitei individualizări a pedepsei, în cuantum și modalitate.

Prin decizia penală nr. 174

din 26 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca

tardiv, apelul declarat de inculpat, constatându-se că acesta a fost depus în a

doisprezecea zi de la pronunțarea hotărârii, inculpatul fiind prezent la

judecată, depășindu-se termenul de 10 zile prevăzut de lege.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul S.M., care a criticat-o, în principal, sub aspectul

greșitei aprecieri ca tardiv a apelului, deși aceste respecta toate condițiile

cerute de lege pentru declararea sa. În subsidiar, se invocă motive ce țin de

fondul judecării cauzei, respectiv greșita încadrare juridică a faptei și

greșita individualizare, cu referire la solicitarea de reținere a dispozițiilor

art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 – art. 76 C. pen. și reducere a pedepsei cu

suspendarea condiționată a executării acesteia.

Înalta Curte, analizând

critica principală formulată de inculpat, referitoare la greșita apreciere ca

tardiv a apelului, apreciază că aceasta este fondată.

În conformitate cu

prevederile art. 363 C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile și,

potrivit alin. (3) al aceluiași articol, pentru partea care a fost prezentă la

dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.

În cauză, inculpatul a fost

prezent la dezbaterile ce au avut loc în data de 12 noiembrie 2007, iar

pronunțarea a fost amânată pentru data de 29 noiembrie 2007.

Instanța de fond a calculat

corect termenul de apel, în raport de prevederile art. 186 C. proc. pen.,

ultima zi de declarare a apelului fiind 10 noiembrie 2007, dar nu a observat

corect data declarării.

Conform art. 187 alin. (1) C.

proc. pen., actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la oficiul poștal

prin scrisoare recomandată este considerat ca făcut în termen.

Instanța de apel a avut în

vedere în calculul termenului data înregistrării apelului la Tribunalul

Giurgiu, respectiv data de 11 decembrie 2007, fără să observe că cererea de

apel a fost expediată prin poștă, la dosarul instanței de fond, aflându-se

plicul prin care apărătorul inculpatului a trimis cererea de apel.

Pe acest plic scrie expres

că vizează cererea de apel împotriva sentinței nr. 471/2007, iar data poștei de

pe această scrisoare recomandată este 10 decembrie 2007, dată ce se situează în

cadrul termenului de apel, astfel cum s-a evocat mai sus.

Respingând greșit apelul

inculpatului ca tardiv, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererilor

inculpatului formulate în cadrul motivelor de apel, ceea ce atrage incidența

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. și

trimiterea spre rejudecare.

Cu prilejul rejudecării,

instanța va avea în vedere criticile de fond formulate de recurent, critici

care, de altfel, constituie o reiterare a motivelor de apel pe care instanța

urmează să se pronunțe.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va

admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia și va trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță de apel.

Conform art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul

avocatului desemnat din oficiu urmând a se plăti din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 174 din 26 iunie 2008 a Curții de

Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală

recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță, Curtea

de Apel București.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 februarie 2009.