ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 412/2009

Asupra recursului de față: Prin sentința penală nr. 471 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. (2) C. pen. A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., în art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore de la 18 ianuarie 2007 la 19 ianuarie 2007. A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Prof.

Dr. Th. Burgehele București și a fost obligat inculpatul să plătească acestei părți suma de 2.272,66 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea integrală a debitului. S-a luat act că partea civilă Spitalul Bolintin Vale, județul Giurgiu nu s-a constituit parte civilă. A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea vătămată V.I. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului cu mâner galben și lama în lungime de 20 cm, obiect ce a fost ridicat de la acesta în baza procesului verbal din data de 4 noiembrie 2005, încheiat de Poliția Bolintin Vale, județul Giurgiu.

În temeiul art. 191 alin (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut în fapt următoarea situație: În ziua de 30 octombrie 2005, în jurul orelor 17,00, partea vătămată V.I. a fost înjunghiată în zona lombară stânga, în fața barului A., de către inculpat. Pe moment, partea vătămată nu a sesizat organele de poliție și la data de 31 octombrie 2005 s-a prezentat la Spitalul Bolintin Vale, unde s-a constatat că prezenta 4 (patru) plăgi superficiale, care au fost toaletate și pansate. La data de 2 noiembrie 2005, partea vătămată s-a prezentat la același spital și de aceasta dată i-a fost emis un Bilet de internare la Spitalul Prof.

dr. Th. Burghele București, Clinica de urologie, unde a fost internat la data de 3 noiembrie 2005, cu F.O. nr. 6803, în perioada 03 - 17 noiembrie 2005, timp în care s-a efectuat nefectromia rinichiului stâng. La data de 04 noiembrie 2005, după externarea din spital, partea vătămată a depus o sesizare cu privire la cele întâmplate și inițial s-a prezentat la S.M.L. Giurgiu, care a emis două rapoarte medico-legale, raportul nr. 509/ E din 11 noiembrie 2005, stabilind că pentru leziunile suferite partea vătămată necesita 15 zile de îngrijiri medicale și că viața i-a fost pusă în primejdie, în timp ce raportul medico legal nr. 509/ E din 29 noiembrie 2005 a stabilit că au fost necesare pentru vindecarea leziunilor 30 zile de îngrijiri medicale, menționându-se că leziunile i-au pus viața în primejdie și că a pierdut un organ (rinichiul stâng).

Ulterior, având în vedere că existau două rapoarte medico-legale, s-a efectuat o nouă expertiză medico-legală, la I.N.M.L. București, care a concluzionat că nefrectomia stânga reprezintă pierderea unui organ, leziunile i-au pus viața în primejdie și că tratamentul aplicat la Spitalul Bolintin Vale, cât și la Spitalul Prof. Dr. Th. Burghele București a fost corect și este exclusă o culpă medicală. Din cercetări, a rezultat că, în după-amiaza zilei de 30 octombrie 2005, partea vătămată și martorul P.I. se aflau în fața barului A. din orașul Bolintin Vale, deci, în loc public, unde consumau bere. În drumul său spre casă, inculpatul S.M., a trecut pe lângă ei și aflându-se într-o stare conflictuală mai veche cu partea vătămată, între inculpat și aceasta a avut loc un schimb de cuvinte neprincipiale, fără a se exercita violențe între ei.

Inculpatul, locuind în apropierea barului, la circa 100 metri, a mers acasă, a luat un cuțit de bucătărie cu lungimea lamei de 20 cm și a revenit în fața barului. Din declarația părții vătămate, rezultă că inculpatul l-a lovit „din spate”, fără a avea putința de a se apăra. Din declarația martorului P.I. a rezultat că la întoarcerea inculpatului, între acesta și partea vătămată a avut loc, mai întâi, o agresiune fizică și ambii au căzut la pământ. Martorul a mai precizat că, în momentul în care inculpatul s-a ridicat, a văzut în mâna acestuia un cuțit având lungimea lamei de circa 20 cm și că, fiind prieteni de pahar, a preferat să plece și nu știe ce s-a mai întâmplat. Instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, deoarece lovirea de către inculpat cu un cuțit a părții vătămate, de mai multe ori, în zona lombară, evidențiază intenția acestuia de a ucide.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul S.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei reținute în sarcina sa și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, în cuantum și modalitate. Prin decizia penală nr. 174 din 26 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpat, constatându-se că acesta a fost depus în a doisprezecea zi de la pronunțarea hotărârii, inculpatul fiind prezent la judecată, depășindu-se termenul de 10 zile prevăzut de lege. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.M., care a criticat-o, în principal, sub aspectul greșitei aprecieri ca tardiv a apelului, deși aceste respecta toate condițiile cerute de lege pentru declararea sa.

În subsidiar, se invocă motive ce țin de fondul judecării cauzei, respectiv greșita încadrare juridică a faptei și greșita individualizare, cu referire la solicitarea de reținere a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 – art. 76 C. pen. și reducere a pedepsei cu suspendarea condiționată a executării acesteia. Înalta Curte, analizând critica principală formulată de inculpat, referitoare la greșita apreciere ca tardiv a apelului, apreciază că aceasta este fondată. În conformitate cu prevederile art. 363 C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile și, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.

În cauză, inculpatul a fost prezent la dezbaterile ce au avut loc în data de 12 noiembrie 2007, iar pronunțarea a fost amânată pentru data de 29 noiembrie 2007. Instanța de fond a calculat corect termenul de apel, în raport de prevederile art. 186 C. proc. pen., ultima zi de declarare a apelului fiind 10 noiembrie 2007, dar nu a observat corect data declarării. Conform art. 187 alin. (1) C. proc. pen., actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la oficiul poștal prin scrisoare recomandată este considerat ca făcut în termen. Instanța de apel a avut în vedere în calculul termenului data înregistrării apelului la Tribunalul Giurgiu, respectiv data de 11 decembrie 2007, fără să observe că cererea de apel a fost expediată prin poștă, la dosarul instanței de fond, aflându-se plicul prin care apărătorul inculpatului a trimis cererea de apel.

Pe acest plic scrie expres că vizează cererea de apel împotriva sentinței nr. 471/2007, iar data poștei de pe această scrisoare recomandată este 10 decembrie 2007, dată ce se situează în cadrul termenului de apel, astfel cum s-a evocat mai sus. Respingând greșit apelul inculpatului ca tardiv, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererilor inculpatului formulate în cadrul motivelor de apel, ceea ce atrage incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. și trimiterea spre rejudecare. Cu prilejul rejudecării, instanța va avea în vedere criticile de fond formulate de recurent, critici care, de altfel, constituie o reiterare a motivelor de apel pe care instanța urmează să se pronunțe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul avocatului desemnat din oficiu urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 174 din 26 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță, Curtea de Apel București. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2009.