ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2904/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2904/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 627 din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului Giurgiu s-au dispus următoarele:

S-a respins cererea formulată de

inculpatul C.L., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 raportat la art.

174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă

prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174,

175 alin. (1) lit. i) C. pen. inculpatul C.L. (fiul lui M. și N.), a fost

condamnat la pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 luni închisoare și 2 (doi) ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus

din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de

la data de 21 februarie 2008 la zi.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului.

În baza art. 71 C. pen. pe durata

executării pedepsei principale s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute

la art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen.,

cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen., inculpatul C.D. (fiul lui M. și N.) a

fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de loviri.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen.,

cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen., inculpatul C.I. (fiul lui M. și N.) a

fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de loviri.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen.,

cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen., inculpatul S.C. (fiul lui N. și L.), a

fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de loviri.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen.,

cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen., inculpatul G.Ș. (fiul lui V. și P.) a

fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de lovire.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților C.D., C.I.,

S.C. și G.Ș. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

S-a atras atenția inculpaților

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate

în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe

durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și

executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen.,

cu aplic.art. 109 C. pen., inculpatul S.F.R. (fiul lui N. și L.) a fost

condamnat la pedeapsa de 15 (cincisprezece) zile închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de loviri.

În baza art. 110 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe urata unui termen de încercare

de 6 luni și 15 zile.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate

în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe

durata suspendării condiționate, a executării pedepsei și după împlinirea

vârstei de 18 ani a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii constând

în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C.

proc. pen. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 și art. 998 - 999 și 1003 C. civ. s-a

admis acțiunea civilă formulată de Spitalul de Urgență B.A. București și au

fost obligați inculpații, în solidar, inculpatul S.F.R. în solidar și cu partea

responsabilă civilmente S.N., să plătească părții civile suma de 3503,83 lei cu

titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală, de la data rămânerii

definitive a hotărârii până la achitarea debitului.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C.

proc. pen. și art. 998 - 999 și 1003 C. civ. s-a admis, în parte, acțiunea

formulată de partea vătămată G.I. și au fost obligați inculpații, în solidar,

inculpatul S.F.R. în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.N. să

plătească părții civile suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru

daune morale.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul C.L. să plătească statului suma de 200 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen. a obligat pe inculpații C.D., C.I., G.Ș. și S.C. să plătească, fiecare,

statului câte 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 alin. 3 C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul S.F.R., în solidar cu partea responsabilă

civilmente S.N., să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În seara zilei de 16 decembrie 2007,

inculpații C.L., C.I., C.D., G.Ș. și S.D.C. au așteptat-o pe partea vătămată G.I.

la ieșirea dintr-un bar din comuna Gostinari, jud. Giurgiu cu intenția de a-i

aplica o corecție întrucât victima, în luna septembrie 2007, îi bătuse pe trei

dintre frații C.

Partea vătămată a fost lovită în cap

de către inculpatul C.L. cu un obiect contondent (bâtă de lemn sau muchia unui

topor), G.I. căzând la pământ și sângerând abundent.

Imediat au venit și ceilalți

inculpați care, înarmați fiind cu bâte, au lovit și ei victima.

Incidentul a fost curmat

de martorul N.L. care a tras două focuri de armă în plan vertical.

Partea vătămată a fost

internată la Spitalul de Urgență B.A. București, secția

Neurochirurgie III cu diagnosticul

„Politraumatism prin agresiune; traumatism cranio-facial mediu (GCS=9p) cu

fractură fronto-temporo-sfenoidală dr.; Fractură frontală stângă; Contuzie

cerebrală endemată hemoragică fronto-bazală dreaptă; Hemoragie subarahnoidiană

posttraumatică; Contuzie fronto-temporo-zigomatică dr.; Hematoame orbitale

bilaterale cu plagă suprasprâncenoasă draptă contuză; Hemosinusuri paranazale

bilateral; Fractură masiv facial tip Le Fort III fără tulburări de ocluzie;

Fractură de arcadă temporo-zigomatică dreaptă; Fractură-dijuncție malară

draptă; Fractură malară stângă; Ochi drept cu hipotrofie posttraumatică și

bronhopneumonie remisă. Alterarea stării de conștiență. S-a intervenit

operator, iar evoluția post operatorie a fost favorabilă.

Din concluziile preliminare medico

legale (raport nr. 462/E din 17 decembrie 2007) a rezultat că partea vătămată G.I.

a suferit leziuni ce pot data din data de 16/17 decembrie 2007, care au fost produse

(pe o suprafață relativ mare) prin lovire cu un corp dur (poate fi muchia unui

topor sau o bâtă), leziuni care necesită un număr de 45-50 de zile de îngrijire

medicală de la producere, dacă nu survin complicații, cu mențiunea că leziunile

produse i-au pus viața în pericol.

Din cuprinsul raportului

medico-legal a rezultat că partea vătămată G.I. a suferit leziuni ce pot data

din data de 16 decembrie 2007, care au putut fi produse prin lovire cu corpuri

dure.

Acestea au necesitat un număr de 50

de zile de îngrijire medicală de la producere, dacă nu survin complicații, cu

mențiunea că leziunile produse i-au pus în pericol viața.

Comisia de Avizare și Control din

cadrul I.N.M.L. M.M., întrunită în ședința din 18 iunie 2008, a aprobat cele 2

acte medico-legale efectuate la S.J.M.L. Giurgiu privind pe G.I., cu precizarea

că acest tip de leziuni se putea produce cu un corp dur cu suprafață mare, fără

a putea face în mod obiectiv alte aprecieri (Aviz LE/6177/2008 din 23 iunie 2008).

Inculpații nu au recunoscut

săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, dar din

declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu actele medico-legale și

declarațiile părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului,

constatări tehnico-științifică, planșe fotografice, a rezultat că toți l-au

lovit pe G.I., prima și cea mai puternică lovitură fiind aplicată părții

vătămate de inculpatul C.L., cu muchia unui topor sau o bâtă din lemn

confecționată artizanal - declarațiile martorilor fiind contradictorii sub

acest aspect - G.I. căzând la pământ, sângerând la cap.

Deși inculpatul C.I. zis N. a

pretins că el l-a lovit pe partea vătămată în cap cu o ulucă ruptă din gard, în

ziua de 23 decembrie 2007 au fost identificați martorii N.C. și N.P. zis „ai

lui P.” care locuiesc lângă barul lui N.L. și care au declarat că au auzit a

doua zi de altercația produsă, dar nu au scânduri lipsă din gardul de la

stradă. De asemenea, la cercetarea la fața locului nu s-au identificat uluci

lipsă din gard.

S-a mai reținut că, fiind supuși

testării poligraf cu acordul lor, în cursul urmăririi penale, la răspunsurile

inculpaților C.L., C.I. și G.Ș. la întrebările relevante s-au evidențiat

modificări semnificative care sunt interpretate ca indici ai comportamentului

simulat, rezultând deci că aceștia nu sunt sinceri.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații S.F.R., C.L., G.Ș., C.I., C.D., S.C., partea

responsabilă civilmente S.N. și partea civilă G.I.

Inculpații apelanți au solicitat

achitarea lor întrucât victima G.I. le este rudă, există mai multe conflicte

între familiile lor, aceasta îi amenință adeseori și provoacă, în cauză el i-a

amenințat cu o sabie și ulterior au ripostat, dar numai C.I. l-a lovit cu o

șipcă smulsă dintr-un gard, nu s-a folosit nici un toporaș așa cum se susține,

iar pentru inculpatul C.L. a se avea în vedere că este nevinovat, nu el a lovit

pe partea vătămată iar dacă s-ar reține vinovăția lor să fie apreciată în

raport de provocarea părții vătămate.

Partea civilă G.I. a solicitat

aplicarea unor pedepse mai severe inculpaților și obligarea lor la despăgubiri

civile în cuantum de 20.000 lei dat fiind că a rămas cu sechele după agresarea

sa; a fost părăsit de soție și nu-și mai poate găsi un loc de muncă.

Prin Decizia penală nr. 86/ A din 2

aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie a respins ca nefondate apelurile declarate de către

inculpații S.F.R., C.L., G.Ș., C.D., S.C. și partea civilă G.I.

S-a luat act de retragerea

apelurilor declarate de către inculpatul C.I. și partea responsabilă civilmente

S.N.

S-a dedus pentru inculpatul C.L. reținerea

și arestarea preventivă de la 21 februarie 2008 la zi și a fost menținută

starea de arest a inculpatului.

Fiecare apelant a fost obligat la

câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

În cauză au declarat recurs în

termen legal inculpații C.L., S.F.R., G.Ș., C.D., S.C. și C.I.

Recurentul inculpat C.L. a criticat

încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina sa, susținând că, în

realitate, între părți a avut loc o încăierare, iar inculpatul a fost provocat

de victimă să reacționeze, fapta comisă de acesta constituind infracțiune

prevăzută de art. 182 C. pen.

În subsidiar, s-a solicitat

reducerea cuantumului pedepsei aplicate până la concurența perioadei executate

în arest preventiv.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru următoarele

considerente:

Din analiza materialului probator

administrat în cauză rezultă că instanțele au reținut în mod corect situația de

fapt și vinovăția inculpatului C.L., dând încadrarea juridică legală și

temeinică faptei comise de acesta.

Partea vătămată nu a determinat

provocarea incidentului a cărui victimă a fost, nu s-a comportat și nu s-a

manifestat într-un mod care să provoace agresiunea din partea inculpatului.

Lovirea părții vătămate cu un obiect

contondent a fost deosebit de violentă, localizată într-o regiune vitală,

provocându-i acestuia leziuni care i-au pus viața în pericol, rezultatul letal

fiind evitat datorită intervenției chirurgicale de specialitate.

Inculpatul a avut reprezentarea

consecințelor faptei sale și a acceptat producerea acestora, acționând în

sensul acesta; de altfel, întreaga desfășurare a acțiunii, inculpatul fiind

însoțit de alte cinci persoane, toate înarmate, existența unui mobil determinat

de producerea anterioară a altor conflicte, demonstrează că intenția

inculpatului a fost de a suprima viața părții vătămate.

În consecință, încadrarea juridică

dată faptei reținută în sarcina sa în tentativă la infracțiunea de omor

calificat este corectă și nu există temeiuri de schimbare a acesteia în

infracțiunea de vătămare corporală gravă.

Pedeapsa aplicată inculpatului este

individualizată judicios, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. și în

concordanță cu scopul preventiv-educativ al sancțiunii penale, potrivit

dispozițiilor art. 52 C. pen., neimpunându-se reducerea cuantumului acesteia.

Pentru aceste considerente, în

temeiul disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul inculpatului C.L.

În conformitate cu disp. art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., durata reținerii și arestării

preventive a inculpatului se va deduce de la 21 februarie 2008, la zi.

Cu privire la recursul declarat de

inculpatul C.I., Înalta Curte constată inadmisibilitatea acestuia, potrivit

disp.art. 385

1

alin. (4) C. proc. pen.

Inculpatul C.I. și-a retras apelul

declarat în cauză, iar prin decizia pronunțată în prima cale ordinară de atac,

soluția primei instanțe nu a fost modificată.

În consecință, inculpatul nu avea

vocația procesuală necesară declarării recursului, astfel că Înalta Curte va

respinge ca inadmisibil recursul acestuia, potrivit disp. art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Cât privește recursurile declarate

de inculpații S.F.R., G.Ș., C.D. și S.C., instanța supremă constată că și

acestea sunt inadmisibile.

Inculpații nu au declarat personal

recurs în prezenta cauză, astfel cum prevăd dispozițiile art. 385

2

raportat la art. 362 lit. b) C. proc. pen.

În aceste condiții, Înalta Curte

constată că, potrivit disp.art. 385

2

raportat la art. 362 alin. (2) C.

proc. pen., recursul poate fi declarat pentru inculpat și de către apărătorul

său. Această prevedere a legii nu este însă realizată în cauză întrucât

avocatul care a declarat recurs nu a fost apărătorul inculpaților în faza de

apel a cauzei.

Astfel, avocatul P.I. a fost

apărătorul ales doar al inculpatului apelant C.L., în timp ce toți ceilalți

cinci inculpați apelanți au fost asistați de avocatul ales C.V. (a se vedea împuternicirile

avocațiale de la filele 27 și 28 dosarul Curtea de Apel București și încheierea

de ședință din 19 martie 2009 - f. 78-81 din același dosar).

În consecință, neavând calitatea de

apărător în apel al inculpaților S.F.R., G.Ș., C.D. și S.C., avocatul P.I. nici

nu putea declara recurs în numele și pentru aceștia.

Este adevărat că, la cererea

instanței, la dosarul cauzei s-a depus contractul de asistență juridică din 22

ianuarie 2009 încheiat de Cabinetul de avocatură P.I. cu C.L. ș.a. prin fratele

C.I. pentru asistență juridică și reprezentare la Curtea de Apel și că pe spatele acestui contract sunt consemnate numele: C.D., C.I., S.C., G.Ș.

și S.F.R., dar existența acestui contract nu suplinește lipsa de vocație

procesuală a avocatului P.I. de a declara recurs pentru acești din urmă cinci

inculpați.

Nu numai că în faza apelului acest

apărător nu a asigurat asistența juridică și pentru acești inculpați nefiind,

în drept și în fapt, avocatul lor, dar nici din modul de întocmire a

declarației de recurs nu rezultă că cei cinci au mandatat-o pe doamna avocat

pentru a exercita calea de atac în numele lor.

Astfel, declarația de recurs depusă

la data de 7 aprilie 2009 are următorul conținut: „Subsemnatul C.L., prin

avocat P.I., apelant în Dosarul nr. 679/122/2008, declar împreună cu ceilalți

apelanți recurs”, și poartă semnătura avocatului.

Or, „ceilalți apelanți” nu sunt

nominalizați și deci nu li se cunosc nici numele, nici calitatea procesuală

(apelanți în cauză nefiind numai inculpații), iar inculpații nu l-au mandatat

nici pe C.L., nici pe avocat, nici o altă persoană prevăzută de lege (soț sau

reprezentant legal) să exercite calea de atac a recursului în numele lor, fiind

evidentă menționarea lor generică în declarația de recurs într-un sens

completator al acesteia.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile acestora ca

inadmisibile.

În baza dispozițiilor art. 192 alin.

(2) și art. 189 C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru asistența juridică a inculpaților S.F.R., G.Ș., C.D., S.C. și S.I. fiind

avansate din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de inculpatul C.L. împotriva Deciziei penale nr. 86/ A din 2 aprilie

2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Respinge, ca inadmisibile,

recursurile declarate de inculpații S.F.R., G.Ș., C.D., S.C. și C.I. împotriva

aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului C.L., durata reținerii și arestării preventive de la 21 februarie

2008 la 2 septembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat C.L. la

plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenții inculpați S.F.R.,

G.Ș., C.D., S.C. și C.I. la câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400 lei, se va

avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

2 septembrie 2009.