ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2904/2009

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 627 din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului Giurgiu s-au dispus următoarele: S-a respins cererea formulată de inculpatul C.L., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. inculpatul C.L. (fiul lui M. și N.), a fost condamnat la pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 luni închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la data de 21 februarie 2008 la zi. S-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen., inculpatul C.D. (fiul lui M. și N.) a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri. În baza art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen., inculpatul C.I. (fiul lui M. și N.) a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen., inculpatul S.C. (fiul lui N. și L.), a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri. În baza art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen., inculpatul G.Ș. (fiul lui V. și P.) a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților C.D., C.I., S.C. și G.Ș. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni. S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 109 C. pen., inculpatul S.F.R. (fiul lui N. și L.) a fost condamnat la pedeapsa de 15 (cincisprezece) zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri. În baza art. 110 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe urata unui termen de încercare de 6 luni și 15 zile. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate, a executării pedepsei și după împlinirea vârstei de 18 ani a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 și art. 998 - 999 și 1003 C. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul de Urgență B.A. București și au fost obligați inculpații, în solidar, inculpatul S.F.R. în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.N., să plătească părții civile suma de 3503,83 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea debitului.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 - 999 și 1003 C. civ. s-a admis, în parte, acțiunea formulată de partea vătămată G.I. și au fost obligați inculpații, în solidar, inculpatul S.F.R. în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.N. să plătească părții civile suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul C.L. să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpații C.D., C.I., G.Ș. și S.C. să plătească, fiecare, statului câte 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art. 191 alin. 3 C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul S.F.R., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.N., să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În seara zilei de 16 decembrie 2007, inculpații C.L., C.I., C.D., G.Ș. și S.D.C. au așteptat-o pe partea vătămată G.I. la ieșirea dintr-un bar din comuna Gostinari, jud. Giurgiu cu intenția de a-i aplica o corecție întrucât victima, în luna septembrie 2007, îi bătuse pe trei dintre frații C. Partea vătămată a fost lovită în cap de către inculpatul C.L. cu un obiect contondent (bâtă de lemn sau muchia unui topor), G.I. căzând la pământ și sângerând abundent.

Imediat au venit și ceilalți inculpați care, înarmați fiind cu bâte, au lovit și ei victima. Incidentul a fost curmat de martorul N.L. care a tras două focuri de armă în plan vertical. Partea vătămată a fost internată la Spitalul de Urgență B.A. București, secția Neurochirurgie III cu diagnosticul „Politraumatism prin agresiune; traumatism cranio-facial mediu (GCS=9p) cu fractură fronto-temporo-sfenoidală dr.; Fractură frontală stângă; Contuzie cerebrală endemată hemoragică fronto-bazală dreaptă; Hemoragie subarahnoidiană posttraumatică; Contuzie fronto-temporo-zigomatică dr.; Hematoame orbitale bilaterale cu plagă suprasprâncenoasă draptă contuză; Hemosinusuri paranazale bilateral; Fractură masiv facial tip Le Fort III fără tulburări de ocluzie; Fractură de arcadă temporo-zigomatică dreaptă; Fractură-dijuncție malară draptă; Fractură malară stângă; Ochi drept cu hipotrofie posttraumatică și bronhopneumonie remisă.

Alterarea stării de conștiență. S-a intervenit operator, iar evoluția post operatorie a fost favorabilă. Din concluziile preliminare medico legale (raport nr. 462/E din 17 decembrie 2007) a rezultat că partea vătămată G.I. a suferit leziuni ce pot data din data de 16/17 decembrie 2007, care au fost produse (pe o suprafață relativ mare) prin lovire cu un corp dur (poate fi muchia unui topor sau o bâtă), leziuni care necesită un număr de 45-50 de zile de îngrijire medicală de la producere, dacă nu survin complicații, cu mențiunea că leziunile produse i-au pus viața în pericol. Din cuprinsul raportului medico-legal a rezultat că partea vătămată G.I. a suferit leziuni ce pot data din data de 16 decembrie 2007, care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure.

Acestea au necesitat un număr de 50 de zile de îngrijire medicală de la producere, dacă nu survin complicații, cu mențiunea că leziunile produse i-au pus în pericol viața. Comisia de Avizare și Control din cadrul I.N.M.L. M.M., întrunită în ședința din 18 iunie 2008, a aprobat cele 2 acte medico-legale efectuate la S.J.M.L.

Giurgiu privind pe G.I., cu precizarea că acest tip de leziuni se putea produce cu un corp dur cu suprafață mare, fără a putea face în mod obiectiv alte aprecieri (Aviz LE/6177/2008 din 23 iunie 2008). Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, dar din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu actele medico-legale și declarațiile părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului, constatări tehnico-științifică, planșe fotografice, a rezultat că toți l-au lovit pe G.I., prima și cea mai puternică lovitură fiind aplicată părții vătămate de inculpatul C.L., cu muchia unui topor sau o bâtă din lemn confecționată artizanal - declarațiile martorilor fiind contradictorii sub acest aspect - G.I.

căzând la pământ, sângerând la cap. Deși inculpatul C.I. zis N. a pretins că el l-a lovit pe partea vătămată în cap cu o ulucă ruptă din gard, în ziua de 23 decembrie 2007 au fost identificați martorii N.C. și N.P. zis „ai lui P.” care locuiesc lângă barul lui N.L. și care au declarat că au auzit a doua zi de altercația produsă, dar nu au scânduri lipsă din gardul de la stradă. De asemenea, la cercetarea la fața locului nu s-au identificat uluci lipsă din gard. S-a mai reținut că, fiind supuși testării poligraf cu acordul lor, în cursul urmăririi penale, la răspunsurile inculpaților C.L., C.I. și G.Ș. la întrebările relevante s-au evidențiat modificări semnificative care sunt interpretate ca indici ai comportamentului simulat, rezultând deci că aceștia nu sunt sinceri.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații S.F.R., C.L., G.Ș., C.I., C.D., S.C., partea responsabilă civilmente S.N. și partea civilă G.I. Inculpații apelanți au solicitat achitarea lor întrucât victima G.I. le este rudă, există mai multe conflicte între familiile lor, aceasta îi amenință adeseori și provoacă, în cauză el i-a amenințat cu o sabie și ulterior au ripostat, dar numai C.I. l-a lovit cu o șipcă smulsă dintr-un gard, nu s-a folosit nici un toporaș așa cum se susține, iar pentru inculpatul C.L. a se avea în vedere că este nevinovat, nu el a lovit pe partea vătămată iar dacă s-ar reține vinovăția lor să fie apreciată în raport de provocarea părții vătămate. Partea civilă G.I.

a solicitat aplicarea unor pedepse mai severe inculpaților și obligarea lor la despăgubiri civile în cuantum de 20.000 lei dat fiind că a rămas cu sechele după agresarea sa; a fost părăsit de soție și nu-și mai poate găsi un loc de muncă. Prin Decizia penală nr. 86/ A din 2 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpații S.F.R., C.L., G.Ș., C.D., S.C. și partea civilă G.I. S-a luat act de retragerea apelurilor declarate de către inculpatul C.I. și partea responsabilă civilmente S.N. S-a dedus pentru inculpatul C.L. reținerea și arestarea preventivă de la 21 februarie 2008 la zi și a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Fiecare apelant a fost obligat la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat. În cauză au declarat recurs în termen legal inculpații C.L., S.F.R., G.Ș., C.D., S.C. și C.I. Recurentul inculpat C.L. a criticat încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina sa, susținând că, în realitate, între părți a avut loc o încăierare, iar inculpatul a fost provocat de victimă să reacționeze, fapta comisă de acesta constituind infracțiune prevăzută de art. 182 C. pen. În subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate până la concurența perioadei executate în arest preventiv. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului C.L., dând încadrarea juridică legală și temeinică faptei comise de acesta. Partea vătămată nu a determinat provocarea incidentului a cărui victimă a fost, nu s-a comportat și nu s-a manifestat într-un mod care să provoace agresiunea din partea inculpatului. Lovirea părții vătămate cu un obiect contondent a fost deosebit de violentă, localizată într-o regiune vitală, provocându-i acestuia leziuni care i-au pus viața în pericol, rezultatul letal fiind evitat datorită intervenției chirurgicale de specialitate.

Inculpatul a avut reprezentarea consecințelor faptei sale și a acceptat producerea acestora, acționând în sensul acesta; de altfel, întreaga desfășurare a acțiunii, inculpatul fiind însoțit de alte cinci persoane, toate înarmate, existența unui mobil determinat de producerea anterioară a altor conflicte, demonstrează că intenția inculpatului a fost de a suprima viața părții vătămate. În consecință, încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina sa în tentativă la infracțiunea de omor calificat este corectă și nu există temeiuri de schimbare a acesteia în infracțiunea de vătămare corporală gravă. Pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată judicios, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen.

și în concordanță cu scopul preventiv-educativ al sancțiunii penale, potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen., neimpunându-se reducerea cuantumului acesteia. Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului C.L. În conformitate cu disp. art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., durata reținerii și arestării preventive a inculpatului se va deduce de la 21 februarie 2008, la zi. Cu privire la recursul declarat de inculpatul C.I., Înalta Curte constată inadmisibilitatea acestuia, potrivit disp.art. 385 1 alin. (4) C. proc. pen. Inculpatul C.I. și-a retras apelul declarat în cauză, iar prin decizia pronunțată în prima cale ordinară de atac, soluția primei instanțe nu a fost modificată.

În consecință, inculpatul nu avea vocația procesuală necesară declarării recursului, astfel că Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul acestuia, potrivit disp. art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Cât privește recursurile declarate de inculpații S.F.R., G.Ș., C.D. și S.C., instanța supremă constată că și acestea sunt inadmisibile. Inculpații nu au declarat personal recurs în prezenta cauză, astfel cum prevăd dispozițiile art. 385 2 raportat la art. 362 lit. b) C. proc. pen. În aceste condiții, Înalta Curte constată că, potrivit disp.art. 385 2 raportat la art. 362 alin. (2) C. proc. pen., recursul poate fi declarat pentru inculpat și de către apărătorul său. Această prevedere a legii nu este însă realizată în cauză întrucât avocatul care a declarat recurs nu a fost apărătorul inculpaților în faza de apel a cauzei.

Astfel, avocatul P.I. a fost apărătorul ales doar al inculpatului apelant C.L., în timp ce toți ceilalți cinci inculpați apelanți au fost asistați de avocatul ales C.V. (a se vedea împuternicirile avocațiale de la filele 27 și 28 dosarul Curtea de Apel București și încheierea de ședință din 19 martie 2009 - f. 78-81 din același dosar). În consecință, neavând calitatea de apărător în apel al inculpaților S.F.R., G.Ș., C.D. și S.C., avocatul P.I. nici nu putea declara recurs în numele și pentru aceștia. Este adevărat că, la cererea instanței, la dosarul cauzei s-a depus contractul de asistență juridică din 22 ianuarie 2009 încheiat de Cabinetul de avocatură P.I. cu C.L. ș.a. prin fratele C.I. pentru asistență juridică și reprezentare la Curtea de Apel și că pe spatele acestui contract sunt consemnate numele: C.D., C.I., S.C., G.Ș.

și S.F.R., dar existența acestui contract nu suplinește lipsa de vocație procesuală a avocatului P.I. de a declara recurs pentru acești din urmă cinci inculpați. Nu numai că în faza apelului acest apărător nu a asigurat asistența juridică și pentru acești inculpați nefiind, în drept și în fapt, avocatul lor, dar nici din modul de întocmire a declarației de recurs nu rezultă că cei cinci au mandatat-o pe doamna avocat pentru a exercita calea de atac în numele lor. Astfel, declarația de recurs depusă la data de 7 aprilie 2009 are următorul conținut: „Subsemnatul C.L., prin avocat P.I., apelant în Dosarul nr. 679/122/2008, declar împreună cu ceilalți apelanți recurs”, și poartă semnătura avocatului.

Or, „ceilalți apelanți” nu sunt nominalizați și deci nu li se cunosc nici numele, nici calitatea procesuală (apelanți în cauză nefiind numai inculpații), iar inculpații nu l-au mandatat nici pe C.L., nici pe avocat, nici o altă persoană prevăzută de lege (soț sau reprezentant legal) să exercite calea de atac a recursului în numele lor, fiind evidentă menționarea lor generică în declarația de recurs într-un sens completator al acesteia. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile acestora ca inadmisibile. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpaților S.F.R., G.Ș., C.D., S.C.

și S.I. fiind avansate din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.L. împotriva Deciziei penale nr. 86/ A din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații S.F.R., G.Ș., C.D., S.C. și C.I. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.L., durata reținerii și arestării preventive de la 21 februarie 2008 la 2 septembrie 2009. Obligă recurentul inculpat C.L. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurenții inculpați S.F.R., G.Ș., C.D., S.C. și C.I. la câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 septembrie 2009.