ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1745/2013

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 636 din data de 21 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 lit. i) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.D. la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară (parte vătămată C.P.). În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe (parte vătămată G.M.F.). În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară. În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 02 septembrie 2012 la zi. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 345 C. proc. pen., art. 998 C. civ. au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile C.P. și G.M.F., acesta din urmă prin reprezentant legal G.V.P. (mamă). A fost obligat inculpatul să plătească părții civile C.P. suma de 2.000 RON cu titlu de daune morale și părții civile G.M.F. (minor) reprezentat de mama sa numita G.V.P., suma de 3.000 euro din care 2.000 euro cu titlu de daune morale și 1000 euro cu titlu de daune materiale, la cursul oficial din data efectuării plății.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuțit cu lungimea totală de 22,5 cm., lățimea lamei de 13 cm, lățimea lamei la mijloc de 2 cm, aflat la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Giurgiu. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 RON cheltuieli judiciare, din care 500 RON în faza de urmărire penală. Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: În anul 2011, după despărțirea de soțul său, partea vătămată C.P. și-a vândut imobilul din comuna Fierbinți, județul Ialomița și prin intermediul unei surori care locuia în satul Bîcu, comuna Joița, județul Giurgiu, a căutat un teren pentru a-și construi o nouă casă, ocazie cu care în mod cu totul întâmplător l-a cunoscut și pe inculpat care i-a indicat două imobile din comună ce urmau a fi vândute, însă partea vătămată a găsit alt teren pe care l-a cumpărat și unde și-a construit un imobil.

În primăvara anului 2012, inculpatul a reîntâlnit-o pe partea vătămată, ocazie cu care a aflat de la aceasta că este divorțată și în acest context, începând din luna aprilie 2012, între inculpat și partea vătămată au intervenit relații apropiate, intime, asemănătoare concubinajului. Până în luna august 2012, conform afirmațiilor inculpatului, proprietar de autoturism, a ajutat-o pe partea vătămată și a transportat-o la diferite instituții publice din Bolintin Vale sau București pentru rezolvarea unor probleme legate de racordarea cu energie electrică a imobilului nou construit de partea vătămată sau prin recomandarea unor persoane care au efectuat lucrări la acest imobil (plata materialelor de construcții și a manoperei aferente fiind achitată de partea vătămată), inclusiv în luna iunie 2012, când partea vătămată și-a schimbat cartea de identitate ca urmare a pronunțării hotărârii de divorț, inculpatul s-a deplasat cu aceasta în orașul Bolintin Vale.

La începutul lunii august 2012, în urma unor discuții avute cu ceilalți membri de familie majori (fiice și fiu), partea vătămată a hotărât să întrerupă relațiile pe care le avea cu inculpatul M.D. Acesta nu a fost de acord și în mod repetat, telefonic, a contactat-o pe partea vătămată pentru a continua relațiile cu el. Întrucât, partea vătămată evita să mai răspundă apelurilor telefonice ale inculpatului, acesta a amenințat-o că o va ucide și totodată a urmărit-o pe partea vătămată de câte ori aceasta pleca de la domiciliu. Partea vătămată era fermă în hotărârea ei de a întrerupe relațiile cu inculpatul și cunoscând amenințările pe care acesta i le adresase, prin S.N.A.U. 112, în mod repetat la datele de 16 august 2012, 25 august 2012 și 27 august 2012 (când inculpatul a acostat-o), a solicitat intervenția poliției în apărarea sa.

De fiecare dată, lucrătorii de poliție au luat măsuri de sancționare contravențională a inculpatului pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de Legea nr. 61/1991 (modificată și completată), respectiv pentru adresare de injurii și amenințări cu moartea. În data de 01 septembrie 2012, în jurul orelor 12:00, partea vătămată, însoțită de nepotul său G.M.F., de 8 ani, a părăsit domiciliul urmând a se deplasa, conform afirmațiilor părții vătămate la Postul de Poliție din comuna Joița pentru a depune o plângere scrisă față de inculpat pentru amenințări cu moartea, iar conform afirmațiilor minorului G.M.F. pentru a se deplasa la București de unde urma să-i cumpere rechizite școlare. Partea vătămată împreună cu minorul așteptau în stația de autobuz de lângă magazinul SC D. SRL, unde se mai aflau aproximativ alte 10 persoane.

În această perioadă de timp, inculpatul care plecase cu autoturismul proprietate personală de la domiciliul mamei sale spre locuința sa, a observat-o pe partea vătămată în locul descris mai sus și deoarece nu o mai suporta, s-a hotărât să o omoare, potrivit propriilor declarații. A oprit autoturismul în apropiere și înarmat cu un cuțit cu lungimea totală de 22.5 cm și lungimea lamei de 13 cm, s-a apropiat de partea vătămată, fără ca aceasta să-l observe și în momentul în care era foarte aproape de aceasta, inculpatul a fost observat de către minorul G.M.F., care a apucat să o atenționeze pe aceasta "mamă vezi că în spate este nebunul" (datorită ultimelor acțiuni ale inculpatului, în familia părții vătămate, acesta era numit "nebunul"). Fără să discute cu partea vătămată, inculpatul, cu cuțitul, în mod repetat, i-a aplicat acesteia trei lovituri cu vârful cuțitului în zona interscapulohumeral dreapta, scapular dreapta și scapular stânga, provocându-i plăgi tăiate.

După ce a simțit că a fost tăiată cu cuțitul, partea vătămată C.P. a început să strige la cei prezenți "săriți că mă omoară!" și pentru a-și asigura scăparea a fugit spre intrarea magazinului menționat mai sus, unde ca vânzător, lucra martora G.G. Martora, auzind țipetele părții vătămate și observându-l pe inculpat cu cuțitul în mână că o urmărea pe aceasta, cunoscându-l totodată și pe M.D., s-a interpus între inculpat și partea vătămată, a ridicat brațele în sus cerându-i inculpatului să nu mai lovească cu cuțitul. Cu toate acestea, chiar peste corpul martorei, inculpatul, folosind același cuțit, i-a mai aplicat părții vătămate o lovitură în zona deltoidian stânga și o altă lovitură în cadranul supero-extern mamar stânga, lovitură în urma căreia partea vătămată a fost doborâtă la pământ.

Martora a reușit să-i prindă ambele mâini ale inculpatului, să-l îndepărteze și să-l conducă la autoturismul său. În momentul în care martora G.G. încerca să-l împiedice pe inculpat să nu o mai lovească pe partea vătămată, în apărarea acesteia a intervenit și minorul G.M.F., care striga la inculpat și totodată îl lovea pe acesta cu palmele peste corp. Pentru a-l îndepărta, inculpatul cu mâna în care avea cuțitul l-a îmbrâncit pe minor, acesta căzând la pământ, suferind și el leziuni traumatice în zona temporal stângă (excoriație liniară tăiată superficială), precum și o altă excoriație în cotul drept. După ce martora a reușit să-l convingă pe inculpat să înceteze agresiunea și acesta a părăsit locul faptei, prin S.N.A.U.

112, a solicitat intervenția Poliției și Ambulanței. Partea vătămată a fost transportată inițial la Spitalul orășenesc Bolintin Vale, după care a fost prezentată la Camera de Gară a Spitalului Universitar de Urgență București, unde i s-au acordat îngrijiri medicale ca urmare a unor multiple plăgi înjunghiate, dar care în final nu au impus internarea acestei în unitatea sanitară mai sus menționată. Din raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei, rezultă că partea vătămată C.P.

prezenta la data examinării, în cadranul supero-extern mamar stânga pe linia axilară anterioară, o plagă tăiată înțepată de 1 cm; - deltoidian stânga, o plagă tăiată de 2/0.5/0.1 cm nesuturată; - scapular stânga o plagă tăiată de 2.5 cm nesuturată dehiscentă pe 0.5 cm, acoperită de o secreție serohematică; - interscapulohumeral dreapta, o plagă tăiată de 1.3 cm nesuturată; - scapular dreapta o plagă tăiată de 1.5 cm nesuturată, acoperită de o secreție serohematică, concluzionându-se că leziunile traumatice corporale prezentate de numita C.P. pot data din 01 septembrie 2012 și au putut fi produse prin lovirea repetată cu corp dur tăietor-înțepător (posibil cuțit), pentru care necesita aproximativ 9 zile de îngrijiri medicale cu mențiunea că leziunile traumatice corporale constatate nu i-au pus în primejdie viața.

S-a reținut că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, deoarece a afirmat anterior că o va omorî pe C.P., obiectul folosit (cuțitul) și loviturile aplicate în mod repetat părții vătămate în zone vitale ale corpului acesteia putând conduce în mod cert, în lipsa intervenției altor persoane, spre rezultatul final constând în moartea victimei. Prima instanță a avut în vedere probele administrate în faza de urmărire penală coroborate cu mărturisirea inculpatului, judecata având loc conform procedurii reglementate de art. 320 1 C. proc. pen. La individualizarea pedepselor, Tribunalul a ținut seama de pericolul social extrem de ridicat al faptelor și de periculozitatea deosebită a inculpatului, în raport modul și mijloacele de comitere a faptelor.

Instanța fondului a admis acțiunile civile formulate de părțile civile C.P. și G.M.F., având în vedere că inculpatul a fost de acord să plătească sumele solicitate. Împotriva sentinței au declarat apeluri inculpatul M.D., respectiv părțile civile C.P. și G.M.F. reprezentat de G.V.P. Inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepselor și al despăgubirilor civile; părțile civile nu au indicat motivele pentru care au atacat hotărârea primei instanțe. Prin Decizia penală nr. 45/A din 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul M.D. și părțile civile C.P. și G.M.F. reprezentat de G.V.P., împotriva Sentinței penale nr. 636 din data de 21 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu.

S-a computat prevenția inculpatului de la 02 septembrie 2012 la zi. S-a menținut starea de arest a inculpatului. A fost obligat inculpatul la 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: Prima instanță a reținut corect că acuzarea a făcut pe deplin dovada situației de fapt expuse în actul de sesizare, din materialul probator administrat în cauză rezultând indubitabil că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. S-a arătat că la individualizarea pedepselor s-a ținut seama, conform criteriilor prev. de art. 72 C. pen., de limitele de pedeapsă reduse succesiv ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 21 alin. (2) C. pen.

și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., de modalitatea și împrejurările în care au fost comise infracțiunile, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, astfel că, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor, nu se impune reducerea cuantumului pedepselor, chiar dacă inculpatul este necunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal. S-a mai arătat că instanța de fond a evaluat corect prejudiciile materiale și morale suferite de părțile civile, cauzate prin faptele ilicite ale inculpatului, acesta fiind de acord la judecata în fond a cauzei să despăgubească părțile civile cu sumele solicitate, astfel că și această critică este neîntemeiată, acțiunea civilă în cadrul procesului penal fiind guvernată de principiul disponibilității.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând reducerea pedepsei și a despăgubirilor civile. Recursul declarat este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul M.D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și vătămare corporală prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că la data de 1 septembrie 2012 a aplicat părții vătămate C.P., care se afla într-o stație de autobuz împreună cu nepotul său G.M.F. în vârstă de 8 ani, mai multe lovituri cu un cuțit provocându-i leziuni traumatice, care conform raportului de expertiză medicală, nu i-au pus în primejdie viața.

S-a reținut însă că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, având în vedere afirmațiile anterioare că o va omorî pe C.P., obiectul folosit (cuțitul) și loviturile aplicate în mod repetat părții vătămate în zone vitale ale corpului acesteia putând conduce în mod cert, în lipsa intervenției medicilor și a altor persoane, la decesul victimei. Din raportul de primă expertiză medico-legală a rezultat că partea vătămată C.P. prezenta la data examinării, în cadranul supero-extern mamar stânga pe linia axilară anterioară, o plagă tăiată înțepată de 1 cm; - deltoidian stânga, o plagă tăiată de 2/0.5/0.1 cm nesuturată; - scapular stânga o plagă tăiată de 2.5 cm nesuturată dehiscentă pe 0.5 cm, acoperită de o secreție serohematică; - interscapulohumeral dreapta, o plagă tăiată de 1.3 cm nesuturată; - scapular dreapta o plagă tăiată de 1.5 cm nesuturată, acoperită de o secreție serohematică, concluzionându-se că leziunile traumatice corporale prezentate de numita C.P.

pot data din 01 septembrie 2012 și au putut fi produse prin lovirea repetată cu corp dur tăietor-înțepător (posibil cuțit), pentru care necesita aproximativ 9 zile de îngrijiri medicale cu mențiunea că leziunile traumatice corporale constatate nu i-au pus în primejdie viața. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite cu probele administrate în faza de urmărire penală, inculpatul fiind de acord să se judece în baza acestora și să beneficieze de prevederile art. 320 1 C. proc. pen. Pedepsele aplicate inculpatului, de 7 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și art. 320 C. proc. pen. și respectiv 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen. sunt în limitele prevăzute de lege, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. În ce privește critica inculpatului privind cuantumul pedepselor aplicate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată întrucât după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 la data de 15 februarie 2013, pct. 14 al art. 385 alin. (1) C. proc. pen. prevede că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată la data de 20 februarie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, prin urmare pedepsele aplicate nu mai pot fi examinate din punctul de vedere al cuantumului acestora, ci numai din punct de vedere al limitelor prevăzute de lege.

În ce privește critica formulată de recurentul inculpat cu privire la latura civilă, Înalta Curte constată că inculpatul a fost de acord cu pretențiile bănești formulate de părțile civile, fiind respectat principiul disponibilității acțiunii civile în cadrul procesului penal, așa încât și acest motiv de recurs este nefondat. Având în vedere cele menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.. În baza art. 88 alin. (1) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive de la 2 septembrie 2012 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 45/A din 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 2 septembrie 2012 la 23 mai 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2013. Procesat de GGC - NN