ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1745/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1745/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

penal de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 636 din data de 21

decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, în baza art. 20

C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 lit. i) C.

pen. și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.D. la

o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor calificat și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară (parte vătămată

C.P.).

În baza art. 71 C.

pen., i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii,

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă

accesorie.

În baza art. 180

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 C. proc. pen., a fost condamnat

același inculpat la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de lovire și alte violențe (parte vătămată G.M.F.).

În baza art. 71 C.

pen., i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii,

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă

accesorie.

În baza art. 33 lit.

a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte)

ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C.

pen., i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii,

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă

accesorie.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și

arestării preventive, de la 02 septembrie 2012 la zi.

În baza art. 14 C.

proc. pen., art. 345 C. proc. pen., art. 998 C. civ. au fost admise acțiunile

civile formulate de părțile civile C.P. și G.M.F., acesta din urmă prin

reprezentant legal G.V.P. (mamă).

A fost obligat

inculpatul să plătească părții civile C.P. suma de 2.000 RON cu titlu de daune

morale și părții civile G.M.F. (minor) reprezentat de mama sa numita G.V.P.,

suma de 3.000 euro din care 2.000 euro cu titlu de daune morale și 1000 euro cu

titlu de daune materiale, la cursul oficial din data efectuării plății.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuțit cu lungimea totală de 22,5

cm., lățimea lamei de 13 cm, lățimea lamei la mijloc de 2 cm, aflat la Camera

de Corpuri delicte a Tribunalului Giurgiu.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma

de 800 RON cheltuieli judiciare, din care 500 RON în faza de urmărire penală.

Tribunalul a reținut

următoarea situație de fapt:

În anul 2011, după

despărțirea de soțul său, partea vătămată C.P. și-a vândut imobilul din comuna

Fierbinți, județul Ialomița și prin intermediul unei surori care locuia în

satul Bîcu, comuna Joița, județul Giurgiu, a căutat un teren pentru a-și

construi o nouă casă, ocazie cu care în mod cu totul întâmplător l-a cunoscut

și pe inculpat care i-a indicat două imobile din comună ce urmau a fi vândute,

însă partea vătămată a găsit alt teren pe care l-a cumpărat și unde și-a

construit un imobil.

În primăvara anului

2012, inculpatul a reîntâlnit-o pe partea vătămată, ocazie cu care a aflat de

la aceasta că este divorțată și în acest context, începând din luna aprilie

2012, între inculpat și partea vătămată au intervenit relații apropiate,

intime, asemănătoare concubinajului. Până în luna august 2012, conform

afirmațiilor inculpatului, proprietar de autoturism, a ajutat-o pe partea

vătămată și a transportat-o la diferite instituții publice din Bolintin Vale

sau București pentru rezolvarea unor probleme legate de racordarea cu energie

electrică a imobilului nou construit de partea vătămată sau prin recomandarea

unor persoane care au efectuat lucrări la acest imobil (plata materialelor de

construcții și a manoperei aferente fiind achitată de partea vătămată),

inclusiv în luna iunie 2012, când partea vătămată și-a schimbat cartea de

identitate ca urmare a pronunțării hotărârii de divorț, inculpatul s-a deplasat

cu aceasta în orașul Bolintin Vale.

La începutul lunii

august 2012, în urma unor discuții avute cu ceilalți membri de familie majori

(fiice și fiu), partea vătămată a hotărât să întrerupă relațiile pe care le

avea cu inculpatul M.D. Acesta nu a fost de acord și în mod repetat, telefonic,

a contactat-o pe partea vătămată pentru a continua relațiile cu el. Întrucât,

partea vătămată evita să mai răspundă apelurilor telefonice ale inculpatului,

acesta a amenințat-o că o va ucide și totodată a urmărit-o pe partea vătămată

de câte ori aceasta pleca de la domiciliu.

Partea vătămată era

fermă în hotărârea ei de a întrerupe relațiile cu inculpatul și cunoscând

amenințările pe care acesta i le adresase, prin S.N.A.U. 112, în mod repetat la

datele de 16 august 2012, 25 august 2012 și 27 august 2012 (când inculpatul a

acostat-o), a solicitat intervenția poliției în apărarea sa. De fiecare dată,

lucrătorii de poliție au luat măsuri de sancționare contravențională a

inculpatului pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de Legea nr. 61/1991

(modificată și completată), respectiv pentru adresare de injurii și amenințări

cu moartea.

În data de 01

septembrie 2012, în jurul orelor 12:00, partea vătămată, însoțită de nepotul

său G.M.F., de 8 ani, a părăsit domiciliul urmând a se deplasa, conform

afirmațiilor părții vătămate la Postul de Poliție din comuna Joița pentru a

depune o plângere scrisă față de inculpat pentru amenințări cu moartea, iar

conform afirmațiilor minorului G.M.F. pentru a se deplasa la București de unde

urma să-i cumpere rechizite școlare.

Partea vătămată

împreună cu minorul așteptau în stația de autobuz de lângă magazinul SC D. SRL,

unde se mai aflau aproximativ alte 10 persoane. În această perioadă de timp,

inculpatul care plecase cu autoturismul proprietate personală de la domiciliul

mamei sale spre locuința sa, a observat-o pe partea vătămată în locul descris

mai sus și deoarece nu o mai suporta, s-a hotărât să o omoare, potrivit

propriilor declarații. A oprit autoturismul în apropiere și înarmat cu un cuțit

cu lungimea totală de 22.5 cm și lungimea lamei de 13 cm, s-a apropiat de

partea vătămată, fără ca aceasta să-l observe și în momentul în care era foarte

aproape de aceasta, inculpatul a fost observat de către minorul G.M.F., care a

apucat să o atenționeze pe aceasta "mamă vezi că în spate este

nebunul" (datorită ultimelor acțiuni ale inculpatului, în familia părții

vătămate, acesta era numit "nebunul").

Fără să discute cu

partea vătămată, inculpatul, cu cuțitul, în mod repetat, i-a aplicat acesteia trei

lovituri cu vârful cuțitului în zona interscapulohumeral dreapta, scapular

dreapta și scapular stânga, provocându-i plăgi tăiate. După ce a simțit că a

fost tăiată cu cuțitul, partea vătămată C.P. a început să strige la cei

prezenți "săriți că mă omoară!" și pentru a-și asigura scăparea a

fugit spre intrarea magazinului menționat mai sus, unde ca vânzător, lucra

martora G.G.

Martora, auzind

țipetele părții vătămate și observându-l pe inculpat cu cuțitul în mână că o

urmărea pe aceasta, cunoscându-l totodată și pe M.D., s-a interpus între

inculpat și partea vătămată, a ridicat brațele în sus cerându-i inculpatului să

nu mai lovească cu cuțitul. Cu toate acestea, chiar peste corpul martorei,

inculpatul, folosind același cuțit, i-a mai aplicat părții vătămate o lovitură

în zona deltoidian stânga și o altă lovitură în cadranul supero-extern mamar

stânga, lovitură în urma căreia partea vătămată a fost doborâtă la pământ.

Martora a reușit să-i prindă ambele mâini ale inculpatului, să-l îndepărteze și

să-l conducă la autoturismul său. În momentul în care martora G.G. încerca să-l

împiedice pe inculpat să nu o mai lovească pe partea vătămată, în apărarea

acesteia a intervenit și minorul G.M.F., care striga la inculpat și totodată îl

lovea pe acesta cu palmele peste corp. Pentru a-l îndepărta, inculpatul cu mâna

în care avea cuțitul l-a îmbrâncit pe minor, acesta căzând la pământ, suferind

și el leziuni traumatice în zona temporal stângă (excoriație liniară tăiată

superficială), precum și o altă excoriație în cotul drept.

După ce martora a

reușit să-l convingă pe inculpat să înceteze agresiunea și acesta a părăsit

locul faptei, prin S.N.A.U. 112, a solicitat intervenția Poliției și

Ambulanței. Partea vătămată a fost transportată inițial la Spitalul orășenesc

Bolintin Vale, după care a fost prezentată la Camera de Gară a Spitalului

Universitar de Urgență București, unde i s-au acordat îngrijiri medicale ca

urmare a unor multiple plăgi înjunghiate, dar care în final nu au impus

internarea acestei în unitatea sanitară mai sus menționată.

Din raportul de primă

expertiză medico-legală cu examinarea persoanei, rezultă că partea vătămată

C.P. prezenta la data examinării, în cadranul supero-extern mamar stânga pe

linia axilară anterioară, o plagă tăiată înțepată de 1 cm; - deltoidian stânga,

o plagă tăiată de 2/0.5/0.1 cm nesuturată; - scapular stânga o plagă tăiată de

2.5 cm nesuturată dehiscentă pe 0.5 cm, acoperită de o secreție serohematică; -

interscapulohumeral dreapta, o plagă tăiată de 1.3 cm nesuturată; - scapular dreapta

o plagă tăiată de 1.5 cm nesuturată, acoperită de o secreție serohematică,

concluzionându-se că leziunile traumatice corporale prezentate de numita C.P.

pot data din 01 septembrie 2012 și au putut fi produse prin lovirea repetată cu

corp dur tăietor-înțepător (posibil cuțit), pentru care necesita aproximativ 9

zile de îngrijiri medicale cu mențiunea că leziunile traumatice corporale

constatate nu i-au pus în primejdie viața.

S-a reținut că

inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, deoarece a afirmat anterior că o

va omorî pe C.P., obiectul folosit (cuțitul) și loviturile aplicate în mod

repetat părții vătămate în zone vitale ale corpului acesteia putând conduce în

mod cert, în lipsa intervenției altor persoane, spre rezultatul final constând

în moartea victimei.

Prima instanță a avut

în vedere probele administrate în faza de urmărire penală coroborate cu

mărturisirea inculpatului, judecata având loc conform procedurii reglementate

de art. 320

1

C. proc. pen.

La individualizarea

pedepselor, Tribunalul a ținut seama de pericolul social extrem de ridicat al

faptelor și de periculozitatea deosebită a inculpatului, în raport modul și

mijloacele de comitere a faptelor.

Instanța fondului a

admis acțiunile civile formulate de părțile civile C.P. și G.M.F., având în

vedere că inculpatul a fost de acord să plătească sumele solicitate.

Împotriva sentinței

au declarat apeluri inculpatul M.D., respectiv părțile civile C.P. și G.M.F.

reprezentat de G.V.P.

Inculpatul a

solicitat reducerea cuantumului pedepselor și al despăgubirilor civile; părțile

civile nu au indicat motivele pentru care au atacat hotărârea primei instanțe.

Prin Decizia penală

nr. 45/A din 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul M.D.

și părțile civile C.P. și G.M.F. reprezentat de G.V.P., împotriva Sentinței

penale nr. 636 din data de 21 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu.

S-a computat

prevenția inculpatului de la 02 septembrie 2012 la zi.

S-a menținut starea

de arest a inculpatului.

A fost obligat

inculpatul la 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON

onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Prima instanță a

reținut corect că acuzarea a făcut pe deplin dovada situației de fapt expuse în

actul de sesizare, din materialul probator administrat în cauză rezultând

indubitabil că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în

judecată.

S-a arătat că la

individualizarea pedepselor s-a ținut seama, conform criteriilor prev. de art.

72 C. pen., de limitele de pedeapsă reduse succesiv ca urmare a aplicării

dispozițiilor art. 21 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., de modalitatea și împrejurările în care au fost comise

infracțiunile, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, astfel

că, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor, nu se impune

reducerea cuantumului pedepselor, chiar dacă inculpatul este necunoscut cu

antecedente penale și a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.

S-a mai arătat că

instanța de fond a evaluat corect prejudiciile materiale și morale suferite de

părțile civile, cauzate prin faptele ilicite ale inculpatului, acesta fiind de

acord la judecata în fond a cauzei să despăgubească părțile civile cu sumele

solicitate, astfel că și această critică este neîntemeiată, acțiunea civilă în

cadrul procesului penal fiind guvernată de principiul disponibilității.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând reducerea pedepsei și a

despăgubirilor civile.

Recursul declarat

este nefondat.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul M.D. a fost trimis în

judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor prev. de art. 20

rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și vătămare corporală prev. de art. 180

alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că la data de 1 septembrie

2012 a aplicat părții vătămate C.P., care se afla într-o stație de autobuz

împreună cu nepotul său G.M.F. în vârstă de 8 ani, mai multe lovituri cu un

cuțit provocându-i leziuni traumatice, care conform raportului de expertiză

medicală, nu i-au pus în primejdie viața.

S-a reținut însă că

inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, având în vedere afirmațiile

anterioare că o va omorî pe C.P., obiectul folosit (cuțitul) și loviturile

aplicate în mod repetat părții vătămate în zone vitale ale corpului acesteia

putând conduce în mod cert, în lipsa intervenției medicilor și a altor

persoane, la decesul victimei.

Din raportul de primă

expertiză medico-legală a rezultat că partea vătămată C.P. prezenta la data

examinării, în cadranul supero-extern mamar stânga pe linia axilară anterioară,

o plagă tăiată înțepată de 1 cm; - deltoidian stânga, o plagă tăiată de

2/0.5/0.1 cm nesuturată; - scapular stânga o plagă tăiată de 2.5 cm nesuturată

dehiscentă pe 0.5 cm, acoperită de o secreție serohematică; -

interscapulohumeral dreapta, o plagă tăiată de 1.3 cm nesuturată; - scapular

dreapta o plagă tăiată de 1.5 cm nesuturată, acoperită de o secreție

serohematică, concluzionându-se că leziunile traumatice corporale prezentate de

numita C.P. pot data din 01 septembrie 2012 și au putut fi produse prin lovirea

repetată cu corp dur tăietor-înțepător (posibil cuțit), pentru care necesita

aproximativ 9 zile de îngrijiri medicale cu mențiunea că leziunile traumatice

corporale constatate nu i-au pus în primejdie viața.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite cu probele administrate în faza de

urmărire penală, inculpatul fiind de acord să se judece în baza acestora și să

beneficieze de prevederile art. 320

1

C. proc. pen.

Pedepsele aplicate

inculpatului, de 7 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la

art. 174, 175 lit. i) C. pen. și art. 320 C. proc. pen. și respectiv 6 luni

închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. sunt în limitele prevăzute de lege, astfel că nu sunt incidente

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

În ce privește

critica inculpatului privind cuantumul pedepselor aplicate, Înalta Curte

constată că aceasta este nefondată întrucât după intrarea în vigoare a Legii

nr. 2/2013 la data de 15 februarie 2013, pct. 14 al art. 385 alin. (1) C. proc.

pen. prevede că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în

alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului rezultă că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată

la data de 20 februarie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, prin

urmare pedepsele aplicate nu mai pot fi examinate din punctul de vedere al

cuantumului acestora, ci numai din punct de vedere al limitelor prevăzute de

lege.

În ce privește

critica formulată de recurentul inculpat cu privire la latura civilă, Înalta

Curte constată că inculpatul a fost de acord cu pretențiile bănești formulate

de părțile civile, fiind respectat principiul disponibilității acțiunii civile

în cadrul procesului penal, așa încât și acest motiv de recurs este nefondat.

Având în vedere cele

menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este legală și

temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen..

În baza art. 88 alin.

(1) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul

reținerii și al arestării preventive de la 2 septembrie 2012 la zi.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 45/A din 20

februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 2

septembrie 2012 la 23 mai 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 mai 2013.

Procesat

de GGC - NN