ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2646/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2646/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată

următoarele :

Prin sentința penală nr. 20 din 12 ianuarie

2009,Tribunalul lași, secția penală, a dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., a respins

cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpat,

prin apărător, din art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1)

lit. a) și i) C. pen., în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 alin.

(1) – art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., a fost condamnat inculpatul

C.l.

, pentru săvârșirea

infracțiunii

de tentativă la omor calificat, în dauna părții vătămate G.S. la pedeapsa de 8

ani închisoare.

În baza dispozițiile art. 65 alin. (2) și

art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de

art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie

constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a

și lit. b) C. pen.

, în condițiile și pe durata

prevăzută de art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut

măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului prin încheierea nr.

88 din 22 august 2008 pronunțată de Tribunalul lași, în dosarul nr.

6476/99/2008, definitivă.'

S-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta

sentință durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de

21 august 2008 la zi.

Prin aceeași sentință, în baza art. 14 și 346

alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost admisă în parte

acțiunea civilă formulată de partea civilă G.S. și, în consecință, a fost

obligat inculpatul să plătească acesteia cu titlu de daune morale suma de

15.000 lei.

În baza art. 313 din

Legea nr. 95/2006 raportat la art. 14 și art. 346

alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C.

civ., a fost admisă

acțiunea civilă

formulată de partea civilă Spitalul Clinic Pneumoftiziologie

lași și, în consecință, a obligat inculpatul să

plătească acesteia suma de

2089 lei, cu titlu de daune materiale, ce

reprezintă cheltuielile efectuate de partea civilă pentru asistența medicală

acordată victimei G.S.

În baza art. 15 alin. (2) C. proc. pen., a

fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanță

Județean lași, ca tardiv formulată.

Totodată, în baza art. 118 lit. b) C. pen., a

fost respinsă cererea de confiscare a cuțitului de vânătoare cu teacă depus la

C.C.D. a Tribunalului lași.

În baza art. 109 alin. (5)

C. proc. pen., s-a dispus restituirea

către martorul M.M., a corpului delict „cuțit vânătoare cu teacă” aflat

la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului lași, după rămânerea definitivă a

prezentei sentințe.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul să plătească statului, cu titlu de cheltuieli

judiciare, suma de 2000 lei.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că

prin rechizitoriul din 11 septembrie 2008, întocmit

în dosarul nr. 2014/P/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul lași a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului C.l., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. a)

și i) C. pen.

Pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, s-a reținut că, pe fondul deteriorării relației dintre

inculpatul C.l. și prietena sa, partea vătămată G.S., în dimineața zilei de 21

august 2008, inculpatul s-a hotărât să meargă în localitatea Pașcani, pentru a

o lămuri pe partea vătămată să continue relația și să-l însoțească în mun.

lași, în acest scop inculpatul solicitându-i martorului M.M., cu care era

prieten, să îl transporte cu mașina până în mun. Pașcani. La coborârea din

mașină, inculpatul a luat un cuțit de vânătoare (ce se afla într-o plasă și era

folosit de martor la pescuit), fără să-i spună acestuia și l-a pus buzunarul

interior al hainei din piele cu care era îmbrăcat, urmând să i-l restituie

ulterior.

S-a mai reținut că inculpatul s-a deplasat,

în jurul orelor 8,30, la etajul I al scării blocului unde locuia partea

vătămată, așteptând-o pe aceasta să iasă din apartament, timp în care acesta a

fost văzut de martorele: A.L. și P.G., care locuiau pe aceiași scară cu partea

vătămată. În jurul orelor 9.00, partea vătămată G.S., a ieșit din apartament cu

scopul de a-și plimba câinele de casă, tatăl acesteia, martorul G.R., rămânând

în apartament.

S-a mai relevat că imediat ce inculpatul a

văzut-o pe partea vătămată ieșind singură din apartament, i-a cerul să se

deplaseze cu el în mun. lași, însă partea vătămata a refuzat, iar inculpatul

i-a cerut părții vătămate să vorbească încet, a prins-o de haină și a început

să o tragă în afara blocului, spunându-i că este așteptat de un autoturism în

spatele blocului. Partea vătămată a cerul să fie lăsată în pace, afirmând că va

țipa, cei doi au intrat pe casă scării, pe holul din fața apartamentului său,

iar inculpatul a insistat ca partea vătămată să-l însoțească în lași, după care

inculpatul a scos cuțitul din buzunarul gecii, l-a îndreptat spre aceasta,

amenințând-o, folosind expresia: „te omor dacă nu mergi cu mine”. întrucât

partea vătămată a început să țipe, iar câinele ce o însoțea să latre,

inculpatul a aplicat o lovitură puternică părții vătămate cu cuțitul în partea

stângă față a toracelui, moment în care partea vătămată s-a întors către ușă,

iar acesta i-a mai aplicat o lovitură cu cuțitul în spate, partea vătămată

căzând, iar inculpatul a fugit abandonând teaca cuțitului în fața scării

blocului.

S-a mai reținut că raportul de constatare

medico-legală nr. 5561 din 01 septembrie 2008, I.M.L. lași a concluzionat că

partea vătămata G.S. a prezentat plagă tăiată lombară și o plagă înjunghiată

hemitorace stâng cu interesare pulmonară și

hemotorax stâng; leziunile

prezentate putând fi produse prin loviri

active cu obiect tăietor-înțepător (posibil cuțit) și putând data din 21 august

2008, necesitând 25 - 30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. S-a

concluzionat că leziunile prezentate de către partea vătămata au fost de natură

să-i pună în primejdie viața.

Prima instanță a reținut că inculpatul C.l. a

recunoscut în general, înlănțuirea faptică a evenimentelor din 21 august 2008,

contestând, însă, reținerea caracterului premeditat al faptei, susținând

reacția momentană necontrolată de atac asupra părții vătămate, pe fondul

discuțiilor divergente, solicitând, în acest sens, și schimbarea încadrării

juridice a faptei reținută în sarcina sa în infracțiunea prevăzută de art. 174

alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Instanța a reținut că

dacă inițial inculpatul a susținut că a plecat din

municipiul lași având cuțitul asupra sa, ulterior a

indicat că arma a fost

luată din mașina

martorului M.M., această ultimă susținere

coroborându-se cu declarația

martorului, care a arătat că, în mașină, printre alte unelte de pescuit, avea

un cuțit de vânătoare a cărui lipsă a observat-o, odată ajuns la pescuit.

Tribunalul lași a înlăturat apărările

inculpatului, conform cărora

cuțitul a fost

luat exclusiv în scop de protecție, pe fondul unui conflict mai

vechi

dintre o persoană și fratele părții vătămate G.S.,

constatând că ambiguitatea relatărilor despre conflictul dintre cele

două

persoane coroborată cu atitudinea oscilantă a inculpatului au

condus la concluzia caracterului nesincer al justificărilor acestuia.

S-a apreciat că deși, pe de o parte,

inculpatul mergea frecvent în municipiul Pașcani, fără a relata că ar fi fost

un lucru obișnuit de a purta arme în scop de autoapărare, pe de altă parte, o

rememorare spontană a unui conflict anterior („mi-am amintit doar când am ajuns

în Pașcani”) nu putea justifica resimțirea unei stări de pericol, de o asemenea

natură încât să îl determine să ia asupra sa un cuțit, cu atât mai mult cu cât

inculpatul i-a ascuns martorului faptul că i-a luat cuțitul dintre uneltele de

pescuit.

De altfel, prima instanță a constatat că

inculpatul nu a putut justifica rațional nici motivul pentru care, într-o

discuție, relatată ca fiind relativ normală, a înțeles să scoată cuțitul din

buzunarul interiorul hainei, susținerile acestuia fiind sunt infirmate de

concluziile raportului medico-legal 5561 din 01 septembrie 2008, partea

vătămată neprezentând la momentul examinării răni caracteristice defensive.

S-a mai reținut că declarația părții vătămate

G.S. dată în cursul urmării penale se coroborează atât cu concluziile

raportului de expertiza medico-legală nr. 5561 din 01 septembrie 2008 întocmit

de I.M.L. lași,

conform căruia partea

vătămat G.S. a prezentat plagă tăiată

lombară și o plagă înjunghiată

hemitorace stâng cu interesare pulmonară și hemotorax stâng, leziuni de natură

să-i pună în primejdie viața cât și cu declarațiile inculpatului însuși care a

arătat că recunoaște acțiunea de lovire a părții vătămat cu cuțitul, fără a

preciza numărul și locul loviturilor aplicate.

S-a constatat că fapta

inculpatului C.l. care, în data de

21 august 2008, înarmându-se cu un cuțit de vânătoare, a așteptat partea

vătămată în scara blocului din str. Grădiniței, municipiul Pașcani, loc public

în sensul art. 152 C. pen. și care, la refuzul acesteia de a-l însoți, a lovit-o

pe partea vătămata G.S., cu un cuțit de vânătoare în zona toracică stângă,

respectiv lombară dreaptă, provocându-i leziuni ce i-au pus în pericol viața,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor

calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. a) și i)

C. pen., reținându-se, totodată că, sub aspectul laturii subiective, inculpatul

a acționat cu intenție directă prevăzând și urmărind producerea rezultatului

socialmente periculos, folosirea cuțitului fiind plănuită de inculpat în

condițiile în care partea vătămată refuza reluarea legăturii.

Prima instanță, cu prilejul individualizării

judiciare a pedepsei a avut în vedere criteriile prevăzute de dispozițiile art.

72 C. pen., respectiv: natura și gravitatea deosebită a faptelor, urmările

acestora, limitele de pedeapsă, calitatea de infractor primar al inculpatului,

dar și conduita avută de acesta ulterior săvârșirii faptelor. De asemenea,

instanța de fond a avut în vedere circumstanțele reale și gradul ridicat de

pericol social ale faptei, în loc public, asupra unei femei tinere, aflată la

începutul vieții sociale, cu o armă în sensul art. 151 alin. (2) C. pen.,

procurată special în acest scop, urmarea produsă, precum și

circumstanțele personale ale inculpatului

reținându-se sub acest aspect

conduita procesuală parțial sinceră a

inculpatului, lipsa antecedentelor penale și conduita socială anterioară

faptei, în general corectă a inculpatului, așa cum a reieșit din înscrisurile

depuse la doar și din declarația martorului B.V.

Instanța a reținut că motivația „crimei

pasionale” în justificarea săvârșirii infracțiunii nu poate conduce la o

reapreciere a gradului de pericol social al faptei și a persoanei

infractorului, întrucât o corectă formare a atitudinii față de valorile sociale

ocrotite de legea penală ar fi permis inculpatului să înțeleagă că refuzul

partenerului de viață în continuarea legăturii are caracter unilateral și

categoric. Dincolo de

sentimentul de

afecțiune ce îl lega de partea vătămata G.S.,

inculpatul a acționat cu

credința că voința și dorința sa sunt mai importante decât orice argument logic

sau personal prezentat de fosta prietenă.

Sub aspectul laturii civile a cauzei,

Tribunalul lași a reținut că partea vătămată G.S. s-a constituit parte civilă

în cauză cu suma de 50000 lei.

S-a mai relevat de către prima instanță că

deși inculpatul a susținut că partea vătămata nu a probat în niciun fel daunele

pretinse, s-a reținut că răspunderea civilă a inculpatului este antrenată în

condițiile art. 998 și urm. C. civ., pentru săvârșirea unei fapte ilicite care

a cauzat un prejudiciu cert, nereparat, faptă săvârșită cu vinovăție.

Sub aspectul daunelor morale, instanța a

reținut că prin săvârșirea faptei de lovire sau alte violențe, inculpatul a

adus atingere unui drept fundamental al părții vătămate, dreptul la integritate

fizică garantat prin art. 22 alin. (1) din Constituția României, cauzându-i

astfel un prejudiciu de ordin nepatrimonial, susceptibil de reparație prin

mijloace bănești conform art. 14 alin. (5) C. proc. pen.

Având în vedere impactul negativ, de ordin

psihologic pe care îl resimte victima unei infracțiuni săvârșite cu violență,

urmările psihologice ale unui astfel de traumatism și necesitatea ca daunele

morale să reprezinte o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul suferit,

numărul de zile de îngrijiri medicale acordat, având în vedere finalitatea

instituției daunelor morale, dar și limita ce impune ca acestea să nu devină o

sursă de venit nejustificată, instanța în baza art. 346 alin (1) și (2) și art.

14 alin (1), (2) și (5) C. proc. pen., în referire la art. 998 și 999 C. civ.,

a admis doar în parte acțiunea civilă a părții vătămate și a obligat inculpatul

la plata către aceasta a sumei de 15000 lei RON, cu titlu de daune morale.

De asemenea, prima instanță, în lipsa

administrării oricăror probe

cu privire la

toate circumstanțele ce au condus la aprecierea prejudiciului

suferit la

suma de 50.000 lei, a respins, ca nedovedite, celelalte pretenții ale părții

vătămate.

Referitor la constituirea de părți civile a

Spitalului Clinic

Pneumoftiziologie lași cu

suma de 2089 lei și a Serviciului de Ambulanță

Județean lași cu suma de

499 lei, inculpatul, prin apărător a invocat tardivitatea constituirii ca părți

civile în cauză și a solicitat respingerea cererilor ca atare.

S-a constatat de către prima instanță că, în

speță, citarea părților civile Spitalului Clinic Pneumoftiziologie lași și a

Serviciului de Ambulanță Județean lași cu mențiunea de a preciza dacă se

constituie părți civile în cauză, s-a dispus abia la termenul din 30 septembrie

2008, iar Or, la primul termen după citarea sa, Spitalul Clinic de

Pneumoftiziologie lași s-a constituit parte civilă cu suma 2089 lei, astfel

încât instanța a apreciat că aceasta cerere a fost formulată în termen

procedural, neputându-se reține vreo culpă a unității spitalicești în depunerea

cererii cu întârziere. în ceea ce privește Serviciului de Ambulanță Județean

lași, s-a constatat că acesta s-a constituit parte civilă abia la data de

12 noiembrie 2008, deși fusese legal citat pentru

termenul din 28 octombrie 2008, astfel

că, pe cale de consecință, în

baza art. 15 alin. (2) C. proc. pen., prima instanță a respins, ca tardiv

formulată, acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanță

Județean lași.

Examinând condițiile necesare antrenării

răspunderii civile a inculpatului sub aspectul daunelor solicitate de

Spitalului Clinic Pneumoftiziologie lași, instanța a constatat că acestea au

fost relevate și dovedite, respectiv: fapta ilicită cauzatoare de prejudicii

(aceea constând în acțiunea de lovire exercitată de inculpat asupra părții

vătămate, caracterul ilicit al acesteia, derivând din cel penal reținut în baza

considerentelor arătate), prejudiciul cauzat părților civile (constând în

cheltuielile avansate părții vătămate pentru îngrijirile acordate), legătura de

cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și culpa exclusivă a inculpatului în

producerea acestui prejudiciu și, în consecință, în baza art. 313 din Legea nr.

95/2006 raportat la art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen.,

raportat la art. 998 C. civ., instanța a admis

acțiunea

civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic

Pneumoftiziologie lași și, a obligat inculpatul să plătească acesteia suma de

2089 lei, cu titlu de daune materiale ce reprezintă cheltuielile efectuate de

partea civilă pentru asistența medicală acordată victimei G.S.

Având în vedere că din toate probele

administrate în cauză reiese că, în fapt, cuțitul de vânătoare folosit la

săvârșirea infracțiunii aparține martorului M.M., nefiind proprietatea

inculpatului și acesta nefiind evaluat, instanța în baza art. 118 lit. b) C.

pen., a respins

cererea de confiscare a

cuțitului de vânătoare cu teacă depus la Camera

de Corpuri delicte a

Tribunalului lași și, în baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., a dispus

restituirea către martorului M.M., a corpului delict „cuțit vânătoare cu teacă”

aflat la C.

C.D. a Tribunalului lași, după

rămânerea definitivă a prezentei

sentințe.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel,

în termen legal,

inculpatul C.l., pentru

motive de nelegalitate și netemeinicie,

solicitând înlăturarea

agravantelor prevăzută la art. 175 lit. a) și i) C. pen., recalificarea

juridică a faptei în tentativă la omor, prevăzută de art. 20 raportat la art.

174 C. pen., reținerea circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 74 lit. a)

și c) C. pen. și redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia

sub limita minimului special prevăzut de lege.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma

criticilor formulate, dar și din oficiu, în limita prevăzută de art. 371 alin. (2)

C. proc. pen., Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori,

prin decizia penală nr. 65 din 12 mai 2009, a admis apelul declarat de

inculpatul C.l. împotriva sentinței penale nr. 20

din 12 ianuarie 2009 a Tribunalului lași, hotărâre pe care a

desființat-o în

parte, în latură penală, și în rejudecare:

A reținut în favoarea inculpatului

circumstanțele prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și, în consecință, a

redus de la 8 ani închisoare, la 6 ani închisoare, pedeapsa principală aplicată

inculpatului C.l., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor

calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1)

lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C.

pen.

Prin aceeași decizie instanța de prim control

judiciar a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, menținând,

totodată și starea de

arest a inculpatului

și deducând din pedeapsa aplicată perioada arestării

preventive, după

data de 12 ianuarie 2009 la zi.

A mai stabilit să rămână în sarcina statului

cheltuielile judiciare, care includeau și onorariul avocatului desemnat din

oficiu, în sumă de 200 lei.

Pentru a dispune astfel, instanța de prim

control judiciar a

constatat că instanța de

fond a procedat legal și judicios la administrarea unui probatoriu complet,

probele fiind apreciate în considerarea dispozițiile art.

63 alin. (2)

C. proc. pen.

De asemenea, coroborând procesul-verbal de

cercetare la fața locului și de conducere în teren a inculpatului, raportul de

constatare medico-legală nr. 5561 din 01 septembrie 2008 al I.M.L. lași și

actele medicale ale părții vătămate cu declarațiile acesteia și ale martorilor

P.G., A.L., G.R., M.M. și cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut

săvârșirea faptei, susținând că a fost o reacție de moment necontrolată,

instanța de apel a constatat că toate acestea au dovedit, fără dubiu, că

inculpatul a comis cu vinovăție fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Referitor la

dispozițiile art. 175 lit. a) și i) C. pen., Curtea de Apel lași,

secția penală și pentru cauze cu minori, a

constatat că acestea sunt incidente în cauză, așa cum, legal, a reținut

instanța de fond, întrucât din probatoriul administrat (fotografii, declarații

de martori, declarațiile inculpatului și ale părții vătămate) a rezultat în mod

cert că inculpatul a luat cuțitul în scopul de a-l folosi pentru a intimida

partea vătămată și de a înfrânge voința acesteia.

S-a mai reținut că inculpatul nu purta în mod

obișnuit cuțit asupra sa și chiar în declarația sa din instanță, a arătat că

partea vătămată s-a mirat și l-a întrebat „de ce poartă cuțit asupra sa”,

evitând, în declarațiile sale, să se refere la momentul lovirii părții

vătămate, tocmai pentru a da consistență versiunii pe care a prezentat-o în

instanță, în sensul că „partea vătămată a vrut să-i ia cuțitul, împrejurare în

care teaca a căzut și el a lovit-o”.

S-a mai relevat că raportul de constatare

medico-legală a concluzionat însă că partea vătămată nu prezenta răni

caracteristice defensive, iar cele două plăgi tăiate au fost produse părții

vătămate astfel: printr-o lovitură cu cuțitul în lateral în partea stângă a

toracelui și

respectiv, o lovitură cu cuțitul

în spate, atunci când partea vătămată s-a

întors spre ușa

apartamentului.

S-a mai apreciat că, nu pot fi primite

criticile acestuia, vizând

schimbarea

încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat

la

art. 174 C. pen., care au fost considerate vădit neîntemeiate, în contextul în

care inculpatul s-a înarmat cu un cuțit de vânătoare, a așteptat partea

vătămată în scara blocului al cărui interfon era defect și unde avea acces

orice persoană și care, la refuzul acesteia de a-l însoți, a lovit-o cu

cuțitul, rezultatul socialmente periculos fiind prevăzut și urmărit de

inculpat, ce a acționat cu intenție directă.

Totuși, instanța de

prim control a considerat, în baza dispozițiile art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., că apelul declarat de

inculpat este fondat și l-a admis ca atare, dat fiind faptul că inculpatul este

la primul impact cu legea penală, este un tânăr cu referințe și caracterizări

favorabile, cu posibilități de reinserție socială, că a avut o bună conduită

procesuală și a regretat săvârșirea faptei, invocând manifestări necontrolate

pe fondul implicației afective în relația cu partea vătămată, în cauză,

apreciind că se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 74

lit. a) și c) C. pen. și a dat eficiență dispozițiile  art. 76 C. pen.,

reducându-i pedeapsa aplicată de prima instanță de la 8 ani la 6 ani

închisoare, sub limita minimului special prevăzut de textul de incriminare,

menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva deciziei penale mai sus-menționată,

în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași și inculpatul C.l.

au declarat recurs, criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate pentru

motivele detaliate în cuprinsul

practicalei prezentei decizii.

Astfel, în esență, reprezentantul parchetului

a invocat dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și, în

esență, a solicitat admiterea recursului casarea deciziei penale recurată și,

în rejudecare, să se constate că instanța de apel în mod greșit a reținut în

favoarea acestuia largi circumstanțe atenuante, coborând nejustificat cuantumul

pedepsei aplicate de către prima instanță, raportat la modalitatea în care

acesta a acționat, la gravitatea faptei reținută în sarcină, precum și la

urmările produse. A conchis solicitând majorarea

pedepsei aplicate acestui inculpat, la nivelul celei aplicate de

instanța de

fond.

Recurentul inculpat, prin apărător a invocat

dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat

admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, pe fond, în rejudecare,

urmare reaprecierii materialului probator administrat, funcție de

circumstanțele

personale și față de poziția

procesuală a inculpatului, să se acorde o mai

largă eficiență

circumstanțelor atenuante, corect reținute de instanța de prim control judiciar

și, pe cale de consecință, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei sub

limita anterior stabilită, spre minimul special prevăzut de lege.

Recursul formulat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel lași este fondat, iar recursul declarat de inculpatul C.l. este

nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri,

conform prevederilor art. 385 alin (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că atât

instanța de fond cât și instanța de prim control judiciar au reținut în mod

corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei

juste aprecieri a

ansamblului probator

administrat în cauză, dând faptei comisă de acesta

încadrarea juridică

corespunzătoare, însă instanța de apel a procedat greșit reținând,

nejustificat, în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.

74 lit. a) și c) C. pen. și aplicând, pe cale de consecință, dispozițiile art.

76 lit. a) C. pen.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului,

de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social

al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că

pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Înalta Curte apreciază că instanța de prim

control judiciar a procedat în mod greșit atunci când a redus pedeapsa de 8 ani

închisoare (aplicată acestui inculpat de prima instanță) la 6 ani închisoare, apreciind-o

ca fiind suficientă și corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C.

pen., întrucât aceasta nu este aptă să atingă scopul preventiv și de reeducare

al pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen.

Astfel, în cauza dedusă judecății, deși

inculpatul a recunoscut parțial, în faza de urmărire penală, fapta săvârșită,

afirmând că a luat cuțitul de vânătoare din mașina prietenului său, martorul M.M.

și fără știrea acestuia, în scopul de a se apăra și dorind doar să o intimideze

pe partea vătămată (G.S., fosta sa prietenă), în

ideea de a o determina, în caz de refuz, să revină în domiciliului său

din

lași, ulterior acesta și-a nuanțat poziția în faza cercetării

judecătorești, susținând că anterior mai avusese loc un incident cu fratele părții

vătămate și cuțitul l-a luat asupra sa pentru propria siguranță și protecție,

astfel că, rezultă în mod indubitabil din probatoriul administrat, premeditarea

faptei violente reținută în sarcina acestuia.

De altfel, declarațiile inculpatului au fost

oscilante și atunci când a mărturisit că a acționat cu cuțitul lovind-o pe

partea vătămată în zona laterală a hemitoracelui, dar sugerând că a doua

lovitură aplicată pe la

spate victimei, nu

și-o mai explică, întrucât partea vătămată ar fi încercat să-i smulgă cuțitul

din mână, tinzând astfel să-și disimuleze intenția, prin

eventuala stare

de confuzie existentă la momentul respectiv cu privire și la acțiunea defensivă

a părții vătămate.

Înalta Curte constată că din probele administrate

a rezultat starea de fapt corect reținută de instanța de prim control judiciar,

relevând, în mod justificat, că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă

în actul de inculpare, întrunește elementele constitutive ale tentativei la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin.

(1) – art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. (încadrare corect reținută și de

instanța

de fond, care a procedat

justificat, respingând solicitarea de schimbare a

încadrării juridice

dată faptei, formulată de inculpat prin apărător).

Se mai constată că instanța de prim control

judiciar a procedat greșit însă atunci când, a apreciat că se impune reținerea

în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de dispozițiile

art. 74 lit. a) și c) C. pen. și aplicând nejustificat dispozițiile art. 76

lit. a)

C. pen., a redus cuantumul pedepsei

principale de la 8 ani închisoare

la 6 ani închisoare, ignorând

modalitatea în care a acționat inculpatul.

Astfel, se constată că inculpatul a plănuit

atacul, înarmându-se în prealabil cu un cuțit de vânătoare luat, fără știrea

acestuia, din mașina prietenului său, martorul M.M., (care l-a și transportat

din lași în Pașcani), și așteptând în scara blocului ieșirea victimei din

apartament, a forțat-o și amenințat-o pentru a o determina să se împace și să

revină în domiciliul său din lași, iar în urma refuzului părții vătămate, i-a

aplicat acesteia, fără ezitare, două lovituri intense cu cuțitul, una dintre

aceste lovituri interesând un organ vital (plămânul), producându-i leziuni

care, conform raportului de constatare medico-legal, i-au pus viața în

primejdie și au necesitat pentru vindecare 25 - 30 de zile de îngrijiri

medicale.

Prin urmare, instanța de prim control

judiciar, chiar dacă a constatat că inculpatul este infractor primar și că

acesta a avut o

conduită corespunzătoare

anterior săvârșirii faptei, trebuia să țină cont și

de toate celelalte

împrejurări ce constituie circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, dar și de

atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului penal,

care a încercat constant să acrediteze ideea că nu a acționat cu premeditare,

deși întregul probatoriu administrat a demonstrat contrariul.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta

Curte constată că instanța de prim control judiciar a procedat incorect atunci

când a apreciat că, în cauză se impunea reținerea incidenței circumstanțelor

atenuante și că se justifica și reducerea

cuantumului pedepsei principale

de la 8 ani la 6 ani, considerând-o,

fără temei, excesivă, în raport cu natura și gravitatea faptei reținută în

sarcina acestuia, cu ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei și cu datele ce

caracterizează persoana inculpatului.

În consecință,

manifestările nejustificate de clemență ale instanței

nu ar face decât să încurajeze, la modul general,

astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii

societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la respectarea și

aplicarea legii.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată

că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată inculpatului nu ar fi temeinică,

lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o vădită

disproporție între scopul și rezultatul acestora.

Față de cele ce preced, Înalta Curte urmează

a constata că, în cauză, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel lași este întemeiat, iar soluția pronunțată de către prima instanță este

cea

legală și temeinică, urmând a fi

menținută în totalitate sentința penală nr.

20 din 12 ianuarie 2009

pronunțată de Tribunalul lași, întrucât nu pot fi primite susținerile

inculpatului, care a solicitat coborârea cuantumului pedepsei sub limita

anterior stabilită, spre minimul special prevăzut de lege, cu motivația că ar

fost prea îndrăgostit de partea vătămată și că nu a știut ce face.

Față de cele menționate mai sus, Înalta

Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (2) pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., va admite

recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași împotriva

deciziei penale nr.

65 din 12 mai 2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori,

pe care o va casa în întregime și va menține sentința penală nr. 20 din 12

ianuarie 2009 a Tribunalului lași.

Totodată, în baza art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul C.l. împotriva aceleiași decizii.

În baza art. 385

17

C. proc. pen.,

se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.l., durata reținerii și

arestării preventive de la 21 august 2008 la 15 iulie 2009.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va

obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

lași împotriva deciziei penale nr. 65 din 12 mai 2009

a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală

sus-menționată și menține sentința penală

nr. 20 din 12 februarie 2009 a Tribunalului lași.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul C.l. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa

aplicată recurentului inculpat, durata reținerii

și arestării preventive de la 21 august 2008 la 15

iulie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 iulie 2009.