ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4051/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 129 din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, secția penală, s-au dispus următoarele:

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.C., din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. cu referire la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de „vătămare corporală gravă" prev. de art. 182 C. pen.

Condamnă inculpatul C.C.  în prezent aflat în Penitenciarul de lași, studii - 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. cu referire la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea disp. art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 350 C. proc. pen. menține starea de arest a inculpatului C.C., iar în baza disp. art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 18 august 2008 la zi.

În baza disp. art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998 C. civ. obligă inculpatul C.C. să plătească părții civile P.P. suma de 4200 RON cu titlu de despăgubiri civile din care suma de 2700 RON cu titlu de daune materiale iar suma de 1500 RON cu titlu de daune morale.

Respinge cererea părții vătămate de obligare a inculpatului la plata unei rente viagere.

În baza disp. art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998 C. civ. coroborat cu disp. art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 actualizată obligă inculpatul să plătească părții civile Spitalul de Pneumoftiziologie lași suma de 2408,34 RON la care se adaugă dobânda practicată de BNR până la achitarea prejudiciului, iar părții civile Serviciul Județean de Ambulanță suma de 196 RON cu titlu de despăgubiri civile.

În baza disp. art. 189 C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 RON (delegația nr. 6149/2008) va fi suportat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza disp. art. 191 C. proc. pen. obligă inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 1100 RON, din care suma de 100 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul C.C. a lovit de mai multe ori cu furca de fier, în zone vitale ale corpului (cap și torace) pe partea vătămată P.P., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de disp. art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, inculpatul C.C. și partea vătămată P.P.

În motivele de apel, sentința a fost criticată sub următoarele aspecte:

Având în vedere constatarea medico-legală conform cu care leziunile părții vătămate nu au fost de natură să pună în primejdie viața acesteia, inculpatul a invocat că în sarcina sa nu se impune reținerea infracțiuni de tentativă la omor, ci de vătămare corporală sau vătămare corporală gravă, cum a precizat apărătorul ales al acesteia.

Examinând susținerile inculpatului, instanța a reținut că în determinarea încadrării juridice dată faptelor esențială este poziția psihică a inculpatului, care trebuie stabilită în fiecare caz în parte.

La determinarea poziției psihice a inculpatului trebuie avute în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, inculpatul acționând cu intenția vădită de a lovi partea vătămată, iar obiectul vulnerant folosit (furcă) are un potențial tanatogenerator. Zonele vizate (cap și zona pulmonară sau toracică) și totodată raporturile dintre infractor și victimă, anterioare săvârșirii faptei, numărul și intensitatea loviturilor (mai multe lovituri aplicate cu o furcă), dar și atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, care a abandonat victima ulterior agresiunii, conduc la reliefarea poziției psihice a inculpatului. Toate aceste elemente concură la stabilirea împrejurării că inculpatul a acționat cu intenție indirectă de a ucide victima și chiar dacă acesta nu a urmărit suprimarea vieții părții vătămate, prin conduita sa, obiectul folosit și zonele vizate, a acceptat producerea acestui rezultat.

În motivarea apelului procurorul arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul dozării pedepsei sub minimul prevăzut de lege și nelegală prin neaplicarea disp. art. 118 lit. b) C. pen. și art. 109 alin. (5) C. proc. pen. Arată procurorul că pedeapsa aplicată de instanță nu este proporțională cu gravitatea faptei și cu periculozitatea socială a inculpatului, inculpatul trebuind sancționat cu fermitate, cu o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de lege.

Se arată că în mod greșit instanța nu a confiscat furca folosită de inculpat la săvârșirea faptei și nu a restituit șapca părții vătămate.

Partea vătămată P.P. nu motivează în nici un fel apelul declarat de avocatul angajat la fond.

În motivarea apelului inculpatul C.C. solicită în principal schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă, având în vedere că loviturile aplicate nu au vizat zone vitale și față de concluziile raportului de expertiză medico-legală care arată că leziunile produse nu au pus în pericol viața părții vătămate.

Arată inculpatul că nu a vizat uciderea victimei, ci doar s-a apărat iar incidentul a fost provocat de partea vătămată care a sărit din căruță și a alergat după inculpat cu o furcă în mână.

Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei întrucât nu are antecedente penale și este o persoană liniștită, fiind în legitimă apărare în momentul săvârșirii faptei.

Prin Decizia penală nr. 113 din 6 octombrie 2009 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus următoarele:

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și partea vătămată P.P. împotriva Sentinței penale nr. 129 din 13 februarie 2009 a Tribunalului Iași, pe care o desființează în parte în latura penală și rejudecând:

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., confiscă de la inculpat corpul delict - furcă - folosit la săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., dispune restituirea către partea vătămată P.P. a șepcii ridicate conform procesului-verbal din 13 august 2008, aflat la dosar urmărire penală.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Respinge ca nefondat apelul inculpatului C.C., deținut în Penitenciarul Iași împotriva aceleiași sentințe.

Menține starea de arest a inculpatului și deduce la zi arestarea preventivă de la 13 februarie 2009.

Obligă inculpatul să achite statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului și al părții vătămate rămân în sarcina statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

În noaptea de 12 august 2008 prin jurul orelor 23:00 inculpatul C.C. aflându-se în satul Tungujei pe o uliță, în drum spre satul Oproaia, într-o căruță cu mai multe persoane s-a intersectat cu partea vătămată care era în căruța sa, îndreptându-se spre casă.

Inculpatul a coborât din căruță, luând o furcă în mâna dreaptă și a fugit după căruța părții vătămate P.P., ajungând-o în apropierea barului.

Inculpatul C.C. a lovit partea vătămată cu furca cu partea metalică în cap când partea vătămată se afla în căruță și apoi l-a înțepat cu furca în stânga toracelui. În timp ce partea vătămată a ridicat mâna stângă pentru a se apăra, inculpatul l-a înțepat în braț cu două din coarnele furcii. Apoi inculpatul a fugit la căruța sa plecând acasă, abandonând victima.

Din lucrările cauzei rezultă că intervenția operatorie efectuată în regim de urgență și în timp util a reușit să-i salveze viața.

Coroborând probele administrate în cauză, instanța de fond a ajuns la concluzia justă că fapta exista, a fost comisă de inculpat și s-a reținut în mod corect vinovăția acestuia.

Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului C.C. s-a făcut în mod temeinic de către instanța de fond, care a ținut cont atât de criteriile generale, prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptei, modalitatea concretă a săvârșirii, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, care este infractor primar, a recunoscut parțial faptele și a avut o atitudine bună în societate anterior săvârșirii faptei, fiind nefondat acest motiv de apel al procurorului.

În mod corect instanța de fond a reținut aceste împrejurări drept circumstanțe atenuante facultative în favoarea inculpatului C.C. și le-a dat eficiență, coborând pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, apreciind temeinic că reeducarea inculpatului se poate realiza și prin executarea în detenție a acestui cuantum de pedeapsă, scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen. putând fi atins.

În mod greșit instanța de fond nu a confiscat furca folosită de inculpatul C.C. la săvârșirea infracțiunii, întrucât aceasta este proprietatea inculpatului și a fost ridicată de organele de cercetare penală, conform procesului-verbal din 13 august 2008 aflat la dosar urmărire penală.

De asemenea, întrucât șapca ridicată cu ocazia cercetărilor, conform procesului-verbal din 13 august 2008 aflat la dosar urmărire penală nu este supusă confiscării, în mod just instanța de fond nu a restituit-o părții vătămate căreia îi aparținea.

Sub aceste două aspecte, motivele de apel ale procurorului și apelul părții vătămate P.P. sunt întemeiate, urmând a fi admise.

Față de cele elaborate, motivele de apel ale inculpatului C.C. sunt neîntemeiate urmând a fi respinse.

Asupra recursului penal formulat de inculpatul C.C.:

Prin cererea de recurs, formulată de inculpatul C.C., în termen legal, se critică Decizia penală nr. 113 din data de 6 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, ca fiind nelegală și netemeinică, invocându-se cazul de casare prev. de disp. art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică). Astfel, recurentul inculpat arată că față de concluziile raportului medico-legal din care rezultă că viața victimei nu a fost pusă în pericol, având în vedere și circumstanțele reale și personale, se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare gravă.

Examinând legalitatea și temeinicia soluției instanței de apel, atât din punct de vedere al motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, Înalta Curte, constată critica formulată ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

În ziua de marți 12 august 2008, în jurul orelor 21:00, inculpatul a plecat din satul Oproaia, comuna Țibana, județul Iași, cu căruța sa la care a înhămat cei doi cai, luând cu el pe fratele mai mic, C.G. de 19 ani, precum și câțiva prieteni ai acestuia: C.M. de 16 ani, U.P. de 17 ani și P.M.I. de 16 ani.

Inculpatul a ajuns cu căruța în satul Tungujei, comuna Țibănești, a întors-o în fața barului AF A., după care fratele și prietenii lui au coborât și au mers la bar să-și cumpere bere.

În jurul orelor 23, după ce a băut o bere împreună cu fratele și prietenii acestuia s-au urcat în căruță, pornind spre casă. Când au ajuns în dreptul școlii din satul Tungujei, de pe o uliță, a ieșit o căruță condusă de partea vătămată P.P., din comuna Țibănești, sat Tungujei, care se întorcea spre casă, după ce toată ziua cărase fân cu căruța sa pentru o săteancă, V.M.

Pe fondul unor conflicte mai vechi cu partea vătămată P.P., acutizate în ultima vreme de faptul că inculpatul avusese cu circa trei săptămâni în urmă un conflict cu unchiul părții vătămate Ș.N, cu ocazia unei alte deplasări în Țibănești, în momentul când partea vătămată a virat căruța spre dreapta, pe sensul de mers spre bar (de unde venea C.C.) inculpatul a sărit din căruța sa, luând furca în mâna dreaptă și a fugit după căruța părții vătămate.

În apropierea barului a ajuns căruța din urmă și l-a lovit pe P.P. în cap cu partea metalică a furcii.

Întrucât lovitura nu a produs efectele scontate, inculpatul lovind craniul părții vătămate cu partea mai elastică a furcii, din zona laterală a coarnelor, P.P. a coborât din căruță s-a întors spre el, încercând să riposteze și să-și ia furca din coșul căruței.

Atunci inculpatul l-a înțepat cu vârfurile furcii în partea dreaptă a toracelui, acesta revenind în poziția inițială, l-a mai lovit odată cu furca în stânga toracelui, când partea vătămată a ridicat mâna stângă să se apere, a fost înțepat în braț de două din coarnele furcii.

În aceste împrejurări inculpatul a abandonat victima și a fugit Ia căruța sa și a plecat în satul O., comuna Ț.

Partea vătămată a mers cu căruța la domiciliul părinților săi, situat la circa 400 m după ce a trecut de bar, cerând ajutor, aceștia chemând Serviciul de Ambulanță, care a transportat victima agresiunii la Spitalul de Pneumoftiziologie Iași, unde a fost operat imediat ca urmare a hemopneumotoraxului drept suferit, intervenția operatorie efectuată în regim de urgență și în timp util reușind să-i salveze viața.

Din raportul final de constatare medico-legală din 09 octombrie 2008 al I.M.L. Iași, rezultă că P.P. a prezentat hematom epicranian, plăgi înțepate antebraț stâng și plăgi înțepate hemitorace drept cu hemopneumotorax.

Leziunile prezentate au fost produse prin lovituri active cu mijloace contondente și corp înțepător, pot data din 12 august 2008 și au necesitat 25 - 28 zile de îngrijiri medicale.

S-a reținut în conținutul actului de sesizare a instanței că numărul de zile de îngrijiri medicale acordate de medicul legist nu prezintă relevanță în ceea ce privește existența elementelor constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, mijlocul vulnerant folosit de agresor, zona corpului vizată și intenția expresă și repetată de a-I lovi pe acesta fiind suficiente pentru existența acestei infracțiuni, numai intervenția promptă a medicilor specialiști salvând viața victimei.

Inculpatul a fost găsit abia în ziua de 18 august 2008, dată până la care a stat la diverse rude, întocmindu-se procese-verbale de căutare în vederea dării ulterioare în consemn, deși cunoștea de la părinții săi faptul că a fost căutat și citat de către organele de poliție din comună.

Având în vedere aceste aspecte, urmează ca în baza disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să se respingă ca nefondat recursul formulat de inculpatul C.C.

Având în vedere și disp. art. 192 C. proc. pen., va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor de judecată către stat și onorariul avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva Deciziei penale nr. 113 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reținerea și arestarea preventivă de la 18 august 2008 la 4 decembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 4 decembrie 2009.

Procesat de GGC - NN