ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2008/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2008/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 09 din data de

16 ianuarie 2013, Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul O.C., la

următoarele pedepse:

8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementara

a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de tentativa la omor calificat

prevăzuta de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) cu referire la art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen.;

1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de port fără drept de cuțit prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991

republicată, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 alin. (1) lit. b)

C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)

și art. 35 alin. (2) C. pen. s-au contopit pedepsele de 8 ani închisoare și 3 ani

interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320 C. proc. pen., 1 an închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept de cuțit prev. de

art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerii

exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata

și in condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului O.C.

Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicata durata reținerii și arestării preventive de la 07 octombrie 2012

și până la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr.

76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus, după rămânerea

definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul O.C. în vederea

introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare

a Profilului Genetic.

S-a luat act că partea vătămată Z.V. nu

s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006

a fost obligat inculpatul să achite părților civile Spitalul Municipal de Urgență

Elena Beldiman Bârlad suma de 4.267,94 RON și Serviciului de Ambulanță Județean

Vaslui suma de 508,20 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost obligat inculpatul la plata sumei

de 900 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 RON reprezentând

onorarii pentru apărătorii desemnați din oficiu la urmărirea penală și la judecată,

va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției."

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță

a reținut că

prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui a fost trimis în judecată, în stare de

arest, inculpatul O.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat,

prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. și de port fără drept al

cuțitului, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, ambele

cu aplicarea art. 33 lit. a) și 37 lit. b) C. pen.

S-a reținut că, în ziua de 6 octombrie

2012 în loc public a aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul pe care îl avea

asupra sa în zona hemitoracicului stând cauzându-i leziuni traumatice care au pus

în primejdie viața părții vătămate.

La primul termen de judecată, inculpatul

a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate la urmărirea penală,

recunoscând săvârșirea faptelor, așa cum sunt descrise în rechizitoriu. Fiind îndeplinite

cerințele art. 320

1

C. proc. pen. instanța a admis cererea, l-a ascultat

pe inculpat, care a recunoscut că în ziua de 6 octombrie 2012 a avut asupra sa un

cuțit cu care a lovit pe partea vătămată.

Nu s-au depus acte în circumstanțiere și

nu s-au administrat probe în fața instanței de judecată.

Partea vătămată nu s-a constituit parte

civilă în cauză. Din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul O.C. are vârsta de 27 ani, locuiește în satul R., com. F., fiind consătean

cu partea vătămată Z. V., învârstă de 24 ani.

În ziua de 6 octombrie 2012 a lucrat la

numitul C.M. unde a consumat băuturi alcoolice. În jurul orei 17:30 a mers la un

bar unde împreună cu martorii C.M. și M.C. au consumat bere. De la bar cei trei

au plecat la locuința lui H.I., care a promis că îi servește cu vin, iar în timp

ce consumau vinul, în dreptul locuinței lui C.M. au oprit motoscuterul partea vătămată

Z.V. care era însoțit de martorul R.L. Cei doi au coborât de pe motoscuter și au

mers către grupul din care făcea parte și inculpatul. Partea vătămată mergea în

față, iar din urma acestuia venea martorul R.L. care avea o bâtă din plastic. Inculpatul

a susținut că R.L. l-a lovit cu bâta, motiv pentru care a scos briceagul pe care

în mod obișnuit îl purta la el și a alergat după agresor. Întâlnind partea vătămată,

inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură în zona hemitoracelui stâng. Sesizând

că a fost tăiată, partea vătămată l-a sunat pe martorul U.M. care l-a transportat

cu mașina personală până la locul unde au întâlnit mașina ambulanței care a preluat

partea vătămată și a transportat-o la Spitalul Municipal de Urgență Elena Beldiman

din Bârlad. Partea vătămată a fost internată în secția chirurgie a acestui spital

în perioada 6 octombrie - 16 octombrie 2012 cu diagnosticul plagă înjunghiată penetrantă

în torace și abdomen. Plagă diafragmatică și plagă splenică. Hemopneumotorax stâng.

Hemoperitoneu. Șoc hemoragie. S-a intervenit chirurgical, viața părții vătămate

fiind astfel salvată.

Din raportul de expertiză medico-legală

traumatologică, rezultă că partea vătămată Z.V. a prezentat leziuni traumatice de

tipul plăgii tăiate-înțepate, baza hemitoracelui stâng, penetrantă în cavitatea

peritoneală și pleurală cu interesarea splinei, diafragmului, hemoperitoneu și hemopneumotorax.

Leziunile s-au putut produce prin lovire cu obiect tăietor - înțepător la baza hemotoracelui

stâng, poziția agresor victimă putând fi de față în față. Leziunile au necesitat

28-30 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața vătămatului. În urma

traumatismului suferit acesta rămâne cu infirmitate fizică prin pierderea unui organ,

prin splenectomie.

S-a arătat că inculpatul a recunoscut săvârșirea

faptelor, recunoașteri care se coroborează cu probele administrate la urmărirea

penală, respectiv datele ce rezultă din procesul verbal de cercetare la față locului,

declarațiile părții vătămate, raportul de expertiză medico-legală traumatologică

și declarațiile martorilor R.L., M.C., C.I., C.M.

Fapta inculpatului de a purta fără drept

un cuțit cu care a aplicat, în loc public, o lovitură în zona hemitoracelui părții

vătămate, cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața realizează conținutul

infracțiunilor de port fără drept al cuțitului, prev. de art. 2 alin. (1) pct.

1 din Legea nr. 61/1991 republicată și tentativă de omor calificat, prev. de art.

20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

Pentru infracțiunile comise, inculpatului

i s-a stabilit câte o pedeapsă la individualizarea cărora, în cadrul general, prev.

de art. 52 și 72 C. pen., s-au avut în vedere gradul de pericol social concret al

faptelor comise, datele privind persoana inculpatului, starea de recidivă postexecutorie

a acestuia, atitudinea acestuia în timpul procesului, dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În termenul prev. de art. 363 C. proc.

pen., hotărârea Tribunalului Vaslui fost apelată de către inculpatul O.C., care

a criticat-o sub aspectul temeiniciei, invocând faptul că pedeapsa aplicată este

prea mare, raportat la circumstanțele reale de comitere a faptei și la cele personale.

Prin decizia penală nr. 23 din 21 februarie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori,

s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul O.C. împotriva sentinței

penale nr. 9 din 16 ianuarie 2013 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.

S-a menținut starea de arest preventiv

a inculpatului, O.C., și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la

16 ianuarie 2013 la zi.

A fost obligat inculpatul să achite statului

suma de 300 RON, cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariu

pentru apărător din oficiu, va fi avansată din fonduri M.J.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

de apel a reținut că instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a probelor, o

interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect atât situația

de fapt cât și vinovăția inculpatului O.C., reținându-se în drept o justă încadrare

juridică a faptelor.

Constatând întrunite condițiile tragerii

la răspundere penală, instanța de fond a hotărât, în mod corect, în opinia Curții

de Apel, condamnarea inculpatului O.C. pentru comiterea infracțiunii de ,,port fără

drept al cuțitului", prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991

republicată și de „tentativă de omor calificat", prev. de art. 20 rap. la

art. 174-175 lit. i) C. pen., reținând în sarcina acestuia, în esență, următoarele:

inculpatul, în ziua de 6 octombrie 2012, în jurul orei 22:00, purtând fără drept

un cuțit, a aplicat cu acesta în loc public, o lovitură în zona hemitoracelui părții

vătămate Z. V., cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața.

În baza propriului examen, Curtea de Apel

a constatat că inculpatul a recunoscut comiterea faptei atât în cursul urmăririi

penale cât și în fața instanței de fond, solicitând a i se aplica procedura simplificată

a recunoașterii vinovăției prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

S-a arătat că vinovăția inculpatului este

pe deplin dovedită de întregul material probator administrat în cauză, relevante

fiind: declarațiile date de inculpat, inclusiv cea de aplicare a dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen.; declarațiile părții vătămate, procesul-verbal

de cercetare la fața locului și planșa foto anexă; raportul de expertiză medico-legală

traumatologică prin care s-a concluzionat că leziunile s-au putut produce prin lovire

cu obiect tăietor - înțepător și au pus în primejdie viața vătămatului, declarațiile

martorilor oculari C.I. și M.C.

Referitor individualizarea judiciară a

pedepsei aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății, ce a fost criticată prin

recursul de față, Curtea de Apel a constatat că pedeapsă aplicată inculpatului apelant

C.O. a fost individualizată cu respectarea criteriilor generale de individualizare

prev. de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile părții generale a C. pen., limitele

de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., gradul de pericol social al

faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Față de limitele speciale de pedeapsă în

cazul infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la

art. 175 alin. (1), lit. i) art. 178 alin. (1) C. pen., și ale infracțiunii de „port

fără drept al cuțitului", prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991

republicată, astfel cum au fost reduse cu o treime, ca urmare a aplicării disp.

art. 320 C. proc. pen., Curtea a constatat că pedepsele aplicate de 8 ani și, respectiv,

1 an închisoare au fost corect individualizate spre mediul special al pedepsei.

În mod fondat, instanța de fond la individualizarea

judiciară a pedepsei nu a reținut ca și circumstanță atenuantă și poziția procesuală

a inculpatului, întrucât în faza de urmărire această a fost doar parțial sinceră,

inculpatul O.C. încercând să acrediteze ideea că a fost provocat, apărare ce a nu

a fost confirmată de materialul probator, având în vedere că nu partea vătămată

a avut un contact fizic cu inculpatul ci numitul R.L., contact care a avut loc după

înjunghierea părții vătămate, iar recunoașterea din fața primei instanțe a fost

fructificată prin reducerea limitelor pedepsei cu o treime în cadrul procedurii

simplificate prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

S-a arătat că în cauză nu pot fi ignorate

și antecedentele penale ale inculpatului, acesta fiind condamnat anterior pentru

comiterea unei fapte de tâlhărie, fapta dedusă judecății fiind săvârșită în stare

de recidivă postcondamnatorie, reiterarea comportamentului infracțional demonstrând

o lipsa de corijare prin executarea pedepsei anterioare, ce impune individualizarea

pedepsei spre mediul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Față de gravitatea deosebită a faptei săvârșite

de către inculpat, ce rezultă din împrejurările concrete de comitere a acesteia,

și în special de obiectul vulnerant folosit, respectiv un cuțit, și de persoana

inculpatului care anterior a mai fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni

cu violență, Curtea de apel a constatat că o eventuală redozare nu ar fi justificată

în raport cu particularitățile cauzei, pedeapsa aplicată fiind aptă să asigure reeducarea

inculpatului și realizarea scopului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește măsura preventivă a

arestării inculpatului O.C., Curtea de Apel a constatat că temeiurile care au determinat

luarea acesteia și, ulterior, prelungirea și menținerea, nu s-au schimbat, ci dimpotrivă

ele subzistă, au fost consolidate prin condamnarea inculpatului de către prima instanță

și prin respingerea prezentului apel, și impun în continuare, pentru motivele prezentate

mai sus ce privesc gravitatea faptei și a făptuitorului, privarea de libertate a

inculpatului, drept pentru care se va dispune, în baza disp. art. 383 alin.

(11) raportat la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată

inculpatului O.C. a perioadei arestării preventive de după 16 ianuarie 2013 la zi.

Împotriva deciziei instanței de apel a

declarat recurs inculpatul O.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

cu privire la nereținerea în favoarea acestuia a scuzei provocării, iar pedeapsa

aplicată este exagerată.

A invocat temeiul de casare prev. de

art. 385 pct. 17' C. proc. pen.

Examinând decizia atacată în raport de

criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este

nefondat.

Din probele existente la dosar rezultă

că inculpatul O.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de

tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. și „port

fără drept al cuțitului", prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991

republicată, reținând în sarcina acestuia că în ziua de 6 octombrie 2012, în jurul

orei 22:00, purtând fără drept un cuțit, a aplicat cu acesta în loc public, o lovitură

în zona hemitoracelui părții vătămate Z.V., cauzându-i leziuni care i-au pus în

primejdie viața.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului

rezultă din materialul probator administrat în faza de urmărire penală, respectiv

procesul verbal de cercetare la față locului, declarațiile părții vătămate, raportul

de expertiză medico-legală traumatologică și declarațiile martorilor R.L., M.C.,

C.I., C.M., coroborate cu recunoașterea inculpatului care a solicitat judecarea

în baza procedurii simplificate și aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

Deși inculpatul a încercat să se apere,

susținând că a fost provocat de victimă, această susținere nu este confirmată de

materialul probator de la dosar, având în vedere că nu partea vătămată a fost cea

care l-a lovit cu o bâtă din plastic, ci martorul R.L., și aceasta după ce partea

vătămată a fost înjunghiată.

Prin urmare, în mod corect, instanța de

apel nu a reținut în cauză incidența dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. privind

circumstanța atenuantă a scuzei provocării.

În ce privește critica adusă de inculpat

cu privire la individualizarea pedepsei, Înalta Curte constată că aceasta nu intră

sub incidența cazului de casare prev. de art. 385 pct. 17

2

C. proc.

pen., invocat prin motivele de recurs.

Potrivit acestui text de lege, hotărârile

sunt supuse casării în cazul în care acestea sunt contrare legii sau când prin hotărâre

s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Prin modificările aduse prin Legea nr.

2/2013, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înțeles să

elimine din cuprinsul cazurilor de casare, situațiile în care s-au aplicat pedepse

greșit individualizate, așa încât, după modificările menționate, temeiul de casare

prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., poate fi invocat doar atunci când s-au

aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Dacă legiuitorul ar fi dorit să mențină

în cadrul cazurilor de casare, situațiile în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate,

nu ar fi procedat la modificarea temeiului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. Aceasta este rațiunea pentru care, critica privind individualizarea

pedepsei nu se circumscrie nici cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17

2

C. proc. pen., și apare ca fiind nefondată.

Având în vedere cele menționate,

Înalta Curte constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică, iar

recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând ca în baza art. 385

13

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

În baza art. 88 C. pen. se va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea și arestarea preventivă de la 7 octombrie

2012 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul O.C. împotriva deciziei penale nr. 23 din 21 februarie 2013 a Curții

de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

timpul reținerii și arestării preventive de la 07 octombrie 2012 la 10 iunie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON,

reprezentând onorariul apărătomlui desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 10 iunie 2013.