ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3839/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3839/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 151/PI din 22
aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 2625/30/2013, în
baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării
juridice formulată de inculpatul O.H.
Inculpatul O.H. a
fost condamnat la:
- 7 ani și 6 luni
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, faptă
prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) cu
aplicarea art. 2.1 alin. (2) C. pen.
În baza art. 65 alin.
(1) și (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b)
C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
- 2 ani închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și
munițiilor, faptă prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.;
- 1 an închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă letală, fără drept, faptă
prevăzută de art. 133 din Legea nr. 295/2004.
În baza art. 33 lit.
a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea
mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să
execute pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 35 alin.
(1) C. pen. s-a aplicat inculpatului alături de pedeapsa principală rezultantă,
pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.
64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea
pedepsei principale.
În baza art. 71 C.
pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64
lit. a) teza II și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 C.
proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C.
pen. și art. 15 din Legea nr. 302/2004 s-a dedus din pedeapsa aplicată durata
reținerii și arestului preventiv de la data de 29 iulie 2012 la zi.
În baza art. 14
raportat la art. 346 C. proc. pen. s-a luat act că partea vătămată C.M.F. nu
s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118
alin. (1) lit. b) și f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui
pistol marca B. cu seria x, unui încărcător armă ce conține trei cartușe cu
glonț inscripționate cu "nny-380 AUTO" și "nny-90-9-K",
unui cartuș de pistol cu glonț inscripționat cu "nny - 380 AUTO" și
unui tub cartuș inscripționat cu "nny - 380 AUTO" .
În baza art. 191
alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.000 RON
cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus plata
sumei de 38 RON din fondurile Ministerului Justiției către IML Timișoara
reprezentând contravaloarea expertizei medico-legale efectuată în cauză.
În baza art. 4 și
art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la
inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de
Date Genetice Judiciare.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Tribunalul Timiș a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 09
decembrie 2011, în jurul orei 05:00, partea vătămată C.M.F. se afla în localul
L.B. din Timișoara, fiind însoțit de martorul S.L.L., în același local
făcându-și apariția și inculpatul, care a venit însoțit de martorii B.A. și
G.C.
La un moment dat
martorul S.L.L. a ieșit din local pentru a vorbi la telefon, fiind urmat de
partea vătămată. La scurt timp a ieșit și inculpatul, care, trecând pe lângă
cei doi i-a înjurat, după care a încercat să se îndepărteze în fugă. În acest
context, partea vătămată a fugit după inculpat, iar în momentul în care s-a
apropiat de acesta O.H. a scos un pistol din haină și l-a împușcat, focul de
armă fiind auzit de o patrulă de poliție care se afla în apropierea localului
L.B. Polițiștii au observat că focul de armă a fost executat de către inculpat,
motiv pentru care au pornit în urmărirea lui, inculpatul fiind somat să se
oprească, inclusiv prin tragerea a două focuri de avertisment. Inculpatul nu
s-a oprit, continuându-și deplasarea în fugă pe str. Orăștie, unde a aruncat
atât pistolul, cât și încărcătorul, care au fost ulterior găsite și ridicate de
organele de cercetare penală. Polițiștii nu au reușit să-l prindă pe inculpat
întrucât acesta a ajuns într-o zonă împădurită și a profitat de întuneric
pentru a dispărea.
Prima instanță a
reținut din raportul de constatare medico-legală întocmit în faza de urmărire
penală că partea vătămată C.M.F. a prezentat o plagă împușcată la nivelul
toracelui anterior, pentru vindecare necesitând 15 zile de îngrijire medicală.
Instanță a reținut că
în faza de urmărire penală inculpatul a refuzat să dea vreo declarație, iar în
cursul cercetării judecătorești, inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii de
tentativă de omor, arătând că la data de 09 decembrie 2011 s-a deplasat în
localul L.B. împreună cu prietenii săi G.S. și B.A. și că ajungând în
interiorul localului, el a observat că acolo se găsea și partea vătămată, care
era însoțit de martorul S.L.L., adăugând totodată că cei doi sunt prieteni cu
numitul H.A., persoană cu care a avut mai multe conflicte de-a lungul timpului.
Prima instanță a
constatat că împrejurarea potrivit căreia pistolul purtat de către inculpat s-a
descărcat accidental a fost infirmată de persoanele prezente la fața locului.
În același sens prima instanță a observat și procesul-verbal de constatare și
raportul întocmite la data de 09 decembrie 2011 de către organele de cercetare
penală, în cuprinsul cărora s-a consemnat că în dimineața zilei de 09 decembrie
2011, în jurul orei 05:10, în timp ce polițiștii se aflau în exercitarea
atribuțiilor de serviciu, au fost dirijați prin stație să se deplaseze spre o
stație peco în vederea legitimării și identificării unui grup de persoane
suspecte. Ajunși la fața locului, în momentul în care au coborât din
autoturism, polițiștii au auzit un foc de armă, care a fost executat de către
un bărbat (inculpatul). În acest context, polițiștii au fugit către inculpat,
care a alergat pe o stradă lăturalnică. inculpatul a fost somat verbal să se
oprească, fiind executate în urma sa și două focuri de armă în plan vertical,
dar acesta și-a continuat deplasarea pe str. Orăștie, unde a scos încărcătorul
din pistol, după care a aruncat atât pistolul, cât și încărcătorul, inculpatul
traversând str. Calea Dorobanților, după care a sărit un gard și a intrat în
pădure, unde urmărirea a fost abandonată.
S-a reținut că
polițiștii au consemnat faptul că atât pistolul, cât și încărcătorul au fost
abandonate de către inculpat, din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la
fața locului întocmit la data de 09 decembrie 2011, rezultând faptul că
pistolul folosit la săvârșirea faptei, precum și încărcătorul acestuia, au fost
descoperite în curțile imobilelor cu nr. 6 și 6A situate pe str. Orăștie din
Timișoara.
S-a constatat că atât
arma, cât și încărcătorul și muniția aferentă au fost supuse unei constatări
tehnico-științifice, din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică
nr. 128666 din 06 aprilie 2012 întocmit de IGPR Serviciul de Expertize
Criminalistice, reținându-se că arma folosită de inculpat este în stare de
funcționare și nu se poate declanșa accidental. Declanșarea percuției se
realizează numai după introducerea încărcătorului în crosa armei și prin
apăsarea pârghiei de pe crosă concomitent cu acționarea către înapoi a
trăgaciului.
Tribunalul Timiș a
apreciat că existența infracțiunii de tentativă de omor și împrejurarea că
focul de armă a fost executat de către inculpat este confirmată și de raportul
de expertiză medico-legală - examen ADN și completarea acestuia. După cum
rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legală - examen ADN al
INML M.M. întocmit la data de 03 septembrie 2012, raport completat la data de
28 ianuarie 2013, analiza genetică a urmelor biologice prelevate de pe tubul de
cartuș ridicat de la locul incidentului a pus în evidență un profil genetic
perfect corespondent cu profilul de referință al inculpatului.
Totodată, s-a reținut
și analiza genetică a urmelor biologice ridicate de pe suprafața pistolului și
încărcătorului care a pus în evidență un profil genetic mixt, ce provine din
amestecul de material biologic de la minim două persoane, din care cel puțin
una este de sex masculin, caracterele genetice din profilul de referință al
inculpatului regăsindu-se integral la nivelul acestor probe.
La stabilirea
vinovăției inculpatului prima instanță a ținut seama și de împrejurarea că
între activitatea desfășurată de acesta și leziunile cauzate victimei există un
raport de cauzalitate, fiind evident că fără executarea focului de armă de
către inculpat, aceste leziuni nu s-ar fi produs. În acest sens pot fi
observate concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 3.049 din 09
decembrie 2011 al IML Timișoara din care rezultă că în momentul examinării
medico-legale numitul C.M.F. prezenta leziuni care puteau fi rezultatul lovirii
cu un corp contondent, posibil prin împușcare cu armă de foc cu glonț,
leziunile putând data din ziua de 09 decembrie 2011 și necesitând pentru
vindecare 15 zile de îngrijiri medicale, fără însă ca aceste leziuni să pună în
pericol viața victimei.
Sub aspectul laturii
subiective, s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenție indirectă,
considerându-se că inculpatul a avut reprezentarea socialmente periculoasă a
faptei sale, în condițiile în care a executat un foc de armă letală în direcția
unei persoane. În acest sens, s-a reținut că inculpatul a cunoscut împrejurarea
că prin actele sale poate provoca moartea victimei și chiar dacă este posibil
să nu fi urmărit producerea acestui rezultat, totuși el a acceptat
posibilitatea apariției sale, motiv pentru care prima instanță a reținut
intenția indirectă ca modalitate a vinovăției.
Din concluziile
raportului de constatare tehnico-științifică nr. 128.666 din 06 aprilie 2012
întocmit de IGPR Serviciul de Expertize Criminalistice, prima instanță a
reținut arma folosită de inculpat la săvârșirea faptei este un pistol marca B.
de calibrul 9 mm, pistol care face parte din categoria armelor de foc scurte,
letale.
Reținându-se disp.
art. 4 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 potrivit cărora armele de foc letale
pot fi deținute, purtate sau folosite de persoanele fizice numai în baza
permisului de armă, dar și conținutul adresei nr. 130793 din 09 decembrie 2011
a IPJ Timiș - Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, din care
rezultă că numitul O.H. nu figurează în evidențele autorităților ca fiind
deținător legal de arme sau muniții, el nefiind posesor de permis de armă,
prima instanță a constatat că deținerea și purtarea armei indicate mai sus de
către inculpat s-a făcut fără drept, în cauză fiind întrunite elementele
constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. ,
reținându-se că, de altfel inculpatul a recunoscut săvârșirea acestei
infracțiuni și a precizat că a deținut și purtat acea armă fără drept, nefiind
posesorul unui permis de armă.
Sub aspectul laturii
subiective, prima instanță a reținut că inculpatul a acționat cu intenție indirectă,
el având reprezentarea faptului că nu era îndreptățit să dețină sau să poarte o
armă de foc letală și că prin astfel de acțiuni creează o stare de pericol
pentru ordinea publică, rezultat pe care l-a acceptat.
Nu în ultimul rând,
s-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 133 din Legea nr. 295/2004, infracțiune care se
poate realiza prin uzul de armă letală, fără drept, potrivit dispozițiilor art.
2 lit. l) pct. 7 din Legea nr. 295/2004 reținându-se că prin uz de armă se
înțelege executarea tragerii cu o armă.
Pe de altă parte, din
prevederile art. 10, 22 și 23 din Legea nr. 295/2004, prima instanță a reținut
că dreptul de a folosi o armă letală poate fi exercitat doar de către titularul
permisului de armă și se dobândește doar de la data emiterii de către
autoritățile competente a permisului de armă. Constatându-se că inculpatul nu
este deținător al unui permis de armă, pistolul folosit la săvârșirea
infracțiunii de tentativă de omor calificat fiind deținut ilegal, s-a
considerat că executarea unui foc de armă în direcția părții vătămate poate fi
circumscrisă noțiunii de uz de armă, fără drept, inculpatul nefiind îndreptățit
să folosească o armă letală, reținându-se totodată ca săvârșirea acestei
infracțiuni a fost recunoscută de inculpatul O.H.
La stabilirea
pedepselor instanța de fond a luat în considerare și persoana inculpatului,
precum și împrejurările în care s-a produs incidentul. Astfel, s-a reținut că
inculpatul a adoptat un comportament oscilant în fața organelor judiciare, după
săvârșirea faptelor fugind din țară, încercând să se sustragă de la urmărire
penală, iar după extrădarea sa din Spania inculpatul a refuzat să colaboreze cu
organele de urmărire penală, dar în fața instanței de judecată a adoptat un
comportament relativ sincer, recunoscând săvârșirea a două dintre infracțiunile
reținute în sarcina sa.
Pe de altă parte,
prima instanță a reținut că inculpatul, în trecut, a mai fost sancționat pentru
comiterea infracțiunii de furt (50 RON amendă administrativă în cursul anului
2006), ceea ce evidențiază perseverența sa în comiterea unor fapte antisociale.
Nu în ultimul rând,
instanța de fond a luat în considerare și referatul de evaluare întocmit de
Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, care a evidențiat faptul
că inculpatul este cunoscut ca o persoană sociabilă, respectuoasă, o fire
altruistă, el prezentând șanse crescute de a se reintegra în societate, toate
aceste aspecte fiind de natură a imprima faptelor comise o periculozitate mai
redusă.
Împotriva sentinței
penale a declarat apel, în termen legal, inculpatul O.H., criticând-o ca
netemeinică și nelegală.
Apelul nu a fost
motivat în scris, iar în concluziile orale ale inculpatului și apărătorului său
ales s-a invocat faptul că inculpatul nu ar fi vinovat de comiterea
infracțiunii de tentativă la omor calificat, că arma s-a descărcat accidental,
solicitându-se schimbarea încadrării din 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1)
lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 180 C. pen. și reținerea
circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.; s-a mai solicitat
reducerea pedepsei și stabilirea unei modalități de executare neprivative de
libertate.
Prin Decizia penale
nr. 149/A din 24 iulie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost
respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul O.H. împotriva Sentinței
penale nr. 151 din 22 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul
nr. 2625/30/2013.
În temeiul art. 383
alin. (1
1
) raportat la art. 350 C. proc. pen. a fost menținută
starea de arest preventiv a inculpatului.
În temeiul art. 383
alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. a fost dedusă în continuare
din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 22
aprilie 2013.
În temeiul art. 192
alin. (2) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 RON,
cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a decide
astfel, instanța de control judiciar apreciat că starea de fapt reținută de
prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate
în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv: raportul
de constatări preliminare nr. A15/13028/2011/2012 al INML M.M., raportul de
constatare tehnico-științifică nr. 128.666 din 06 aprilie 2012, raportul de
constatare medico-legală nr. 3.049 din 09 decembrie 2011 întocmit de IML
Timișoara, raportul de expertiză medico-legală - examen ADN nr.
AT5/13028/2011/2012 al INML M.M., declarațiile martorului S.L. și părții
vătămate, declarațiile inculpatului.
Inculpatul O.H. nu a
contestat starea de fapt decât în ceea ce privește împrejurările în care s-a
tras cu pistolul, respectiv că ar fi fost accidental, precum și că ar fi fost
agresat fizic de martorul S.L. Astfel, inculpatul a susținut în fața primei
instanțe că a încercat să plece din bar fără a fi observat pentru a nu avea
probleme cu partea vătămată și martorul S.L.L., că a fost urmărit de cei doi,
ajuns de martorul S. cu care s-a îmbrâncit, că pistolul s-a descărcat
accidental în timpul acestei altercații. În fața Instanței de Apel, inculpatul
a precizat că nu a susținut că pistolul s-a descărcat accidental, ci că el a
descărcat a descărcat accidental pistolul întrucât ținea mâna pe acesta ca să
nu-i cadă și s-a lovit de martorul S.L., indicând că partea vătămată se afla la
20 - 30 metri în spatele său.
S-a arătat că
apărarea inculpatului este contrazisă de raportul de constatare
tehnico-științifică nr. 128.666 din 06 aprilie 2012, raport care concluzionează
că "arma în litigiu nu se poate declanșa accidental. Declanșarea percuției
se realizează numai după introducerea încărcătorului în crosa armei și prin
apăsarea pârghiei de pe crosă concomitent cu acționarea către înapoi a
trăgaciului". Modalitatea în care se poate declanșa percuția la arma
respectivă infirmă varianta inculpatului că pistolul s-a descărcat pentru că
ținea mâna pe el și a fost împins de martor.
Cererea inculpatului
de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 180 C.
pen. reiterată și în fața instanței de apel, a fost găsită ca neîntemeiată.
Instanța de apel a
constatat că încadrarea juridică dată faptei este corectă, în cauză fiind
întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 raportat la
art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și nu infracțiunea prevăzută de art. 180 C.
pen.
Astfel, s-a arătat că
ceea ce delimitează infracțiunea de tentativă de omor prev. de infracțiunea de
lovire sau alte violențe, constă în principal în latura subiectivă a faptei. În
mod constant s-a stabilit că elementul subiectiv al infracțiunii de tentativă
de omor, trebuie dedus din următoarele criterii obiective: împrejurările
concrete în care a fost comisă fapta, intensitatea loviturii, numărul
loviturilor, regiunea corpului în care a fost aplicată lovitura precum și aceea
vizată de făptuitor, obiectul contondent, consecințele cauzate și raporturile
dintre autor și victimă. Analizarea laturii subiective, trebuie să aibă în
vedere nu numai cadrul/contextul săvârșirii faptei, ci și personalitatea
inculpatului - aspectele ce țin de cultura acestuia, ocupație, personalitate;
pentru a se vedea ce stare psihică a determinat conduita inculpatului, mobilul
acestuia, resortul faptei sale. Personalitatea inculpatului este un factor
important în stabilirea stării psihice și cognitive, întrucât aceasta se
produce la nivel psihologic, instanța trebuind să determine în ce mod a
perceput inculpatul faptele sale și eventualul rezultat al acestora. În speță,
se reține că inculpatul a folosit un pistol, obiect apt prin el însuși să
suprime viața unei persoane, că după comiterea faptei nu numai că nu a fost
preocupat de consecințele acesteia, dar s-a și sustras de la somația organelor
de poliție și a aruncat arma. Astfel, sub raport subiectiv nu se poate trage
altă concluzie decât aceea că a fost conștient de rezultatul care se putea
produce și l-a acceptat. Conform procesului-verbal din 09 decembrie 2011
întocmit de organele de poliție, aceștia au auzit focul de armă executat de
inculpatul aflat pe partea carosabilă, în fața localului "L.B.", au
fugit înspre acesta, l-au somat verbal, executând ulterior două focuri de armă
în plan vertical, dar inculpatul și-a continuat deplasarea în fugă, a scos
încărcătorul din pistol și le-a aruncat în curtea a două imobile, a sărit
gardul în pădure. Chiar și această conduită a inculpatului contrazice ipoteza
unei declanșări accidentale a armei pentru că în această situație inculpatul
avea tot interesul ca organele de poliție să constate că a avut loc un incident
neurmărit și neacceptat de el.
Și cererea
inculpatului de a se face aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. a
fost respinsă ca fiind nefondată.
S-a arătat că pentru
existența circumstanței atenuante legale a provocării se cere întrunirea
cumulativă a mai multor condiții: infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea
unei puternice emoții, starea aceasta să fi avut drept cauză o provocare din
partea persoanei vătămate prin infracțiune, provocarea să fi fost săvârșită de
victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin
altă acțiune ilicită gravă, iar riposta la acțiunea de provocare trebuie
îndreptată împotriva autorului actului provocator. Pentru a putea fi reținută
circumstanța atenuantă a provocării este necesar ca actul provocator, să aibă o
anumită gravitate, de natură a determina o puternică tulburare sau emoție în
psihicul acestuia. Circumstanța atenuantă a provocării vizează mobilul
infracțiunii, latura subiectivă a acesteia, conducând la atenuarea gradului de
pericol social al faptei și de periculozitate a infracțiunii, presupunând că în
alte condiții acesta ar fi avut o conduită în limite legale, ceea ce nu se
poate reține în cauză. În cauză, probele administrate nu confirmă acest aspect.
În speță, ceea ce a declanșat evenimentele a fost conduita inculpatului care a
ieșit din bar după ce partea vătămată și martorul S.L. ieșiseră și i-a înjurat.
În condițiile în care inculpatul avea asupra sa un pistol și era conștient că
prin adresarea de injurii celor două persoane va determina o reacție din partea
acestora, inculpatul și-a asumat posibilitatea folosirii armei, ceea ce denotă
că acțiunea sa nu a avut ca mobil conduita părții vătămate. Spre această
concluzie conduce și referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune
de pe lângă Tribunalul Timiș, care a relevat ca factori de natură să accentueze
dezvoltarea comportamentului infracțional al inculpatului: "starea
conflictuală degenerativă, evitarea medierii conflictului pe calea legală,
anturarea cu persoane expuse riscului de conflicte (oameni de ordine din
diverse localuri) și altruismul în a-și ajuta prietenii; tendința de a brava;
ignorarea consecințelor negative ce pot decurge în urma propriilor alegeri și
conduite (deținerea ilegală a unei arme, expunerea la riscuri prin prezența
într-o zonă nerecomandată, rău-famată la un ceas neadecvat)". Aceste
aspecte, tendința de a brava (are un pistol asupra sa și adresează injurii unor
persoane), starea conflictuală degenerativă (fuge și folosește pistolul, apoi
se sustrage somației organelor de poliție venite să aplaneze situația și să
dispună măsuri legale) se regăsesc și în latura subiectivă a faptei, conturând
intenția indirectă în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174,
art. 175 alin. (1) lit i) C. pen.
În sarcina
inculpatului s-a reținut în mod corect și comiterea infracțiunilor de
nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (1)
C. pen. și de uz de armă letală fără drept prevăzută de art. 133 din Legea nr.
295/2004, având în vedere starea de fapt și adresa nr. 130793 din 09 decembrie
2011 a IPJ Timiș - Serviciul Arme/Explozivi și Substanțe Periculoase conform
căreia inculpatul O.H. nu figurează în evidențele autorităților ca fiind
deținător legal de arme sau muniții, el nefiind posesor de permis de armă. De
altfel, inculpatul nu a contestat nici în fața tribunalului, nici a instanței
de apel comiterea acestor infracțiuni și nici individualizarea pedepselor
aplicate pentru acestea.
În ce privește
cuantumul pedepselor aplicate inculpatului și modalitatea de executare,
instanța de apel s-a constatat că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor
art. 72 și 52 C. pen.
Împotriva acestei
decizii inculpatul O.H. a declarat, în termen legal, recursul de față, prin
care, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
alin. (1)
pct. 12, pct. 14 și pct. 17
2
C. proc. pen., a solicitat admiterea
recursului, casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare schimbarea încadrării
juridice dată faptei din tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20,
raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în
infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 180 alin. (2) C.
pen., precum și reindividualizarea pedepsei, prin reținerea de circumstanțe
atenuante judiciare precum și a circumstanței atenuante legale prevăzută de
art. 73 lit. b) C. pen. - provocarea.
Examinând recursul
declarat de inculpatul O.H. prin raportare la dispozițiile art. 385
9
C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 2/2013,
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru
următoarele considerente:
Consacrând efectul
parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară,
art. 385
6
C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art.
385
9
din același cod.
Rezultă așadar că, în
cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nu se pot analiza
decât motivele de recurs care se circumscriu unuia dintre cazurile de casare
limitativ reglementate în art. 385
9
C. proc. pen.
Totodată, art. 385
10
C. proc. pen. prevede în alin. (2
1
) că instanța de recurs nu poate
examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385
9
C. proc. pen. dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste
cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen
de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura
excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385
9
alin. (3) C.
proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
Verificându-se
îndeplinirea acestor cerințe, se observă că inculpatul și-a motivat recursul în
scris trimițându-l prin fax la 3 decembrie 2013, orele 13:05, deci cu doar o zi
înainte de ședința publică din data de 4 decembrie 2013, încălcându-și, astfel,
obligația ce îi revenea potrivit art. 385
10
alin. (2) C. proc. pen.
Ca urmare, Înalta
Curte de Casație și Justiție, ținând seama de prevederile art. 385
10
alin. (2
1
) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013,
și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în
considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17
2
al art. 385
9
C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor formulate de inculpat,
nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 385
10
alin.
(2) C. proc. pen.
Instanța de recurs
mai constată totuși, și că motivele de recurs susținute de recurentul inculpat
nu se subsumează vreunui caz de casare dintre cele prevăzute de art. 385
9
C. proc. pen.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 385
15
alin.
(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de
inculpatul O.H. împotriva Deciziei penale nr. 149/A din 24 iulie 2013 a Curții
de Apel Timișoara, secția penală.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de
450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul O.H. împotriva Deciziei penale nr.
149/A din 24 iulie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 29 iulie
2012 la 4 decembrie 2013.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 150 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 4 decembrie 2013.
Procesat de GGC - AM