ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3839/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 151/PI din 22 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 2625/30/2013, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul O.H. Inculpatul O.H. a fost condamnat la: - 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) cu aplicarea art. 2.1 alin. (2) C. pen. În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen.

pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, faptă prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.; - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă letală, fără drept, faptă prevăzută de art. 133 din Legea nr. 295/2004. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen.

pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. și art. 15 din Legea nr. 302/2004 s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la data de 29 iulie 2012 la zi. În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. s-a luat act că partea vătămată C.M.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) și f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui pistol marca B. cu seria x, unui încărcător armă ce conține trei cartușe cu glonț inscripționate cu "nny-380 AUTO" și "nny-90-9-K", unui cartuș de pistol cu glonț inscripționat cu "nny - 380 AUTO" și unui tub cartuș inscripționat cu "nny - 380 AUTO" . În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.000 RON cheltuieli judiciare către stat. S-a dispus plata sumei de 38 RON din fondurile Ministerului Justiției către IML Timișoara reprezentând contravaloarea expertizei medico-legale efectuată în cauză. În baza art. 4 și art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timiș a reținut următoarea situație de fapt: La data de 09 decembrie 2011, în jurul orei 05:00, partea vătămată C.M.F. se afla în localul L.B. din Timișoara, fiind însoțit de martorul S.L.L., în același local făcându-și apariția și inculpatul, care a venit însoțit de martorii B.A.

și G.C. La un moment dat martorul S.L.L. a ieșit din local pentru a vorbi la telefon, fiind urmat de partea vătămată. La scurt timp a ieșit și inculpatul, care, trecând pe lângă cei doi i-a înjurat, după care a încercat să se îndepărteze în fugă. În acest context, partea vătămată a fugit după inculpat, iar în momentul în care s-a apropiat de acesta O.H. a scos un pistol din haină și l-a împușcat, focul de armă fiind auzit de o patrulă de poliție care se afla în apropierea localului L.B. Polițiștii au observat că focul de armă a fost executat de către inculpat, motiv pentru care au pornit în urmărirea lui, inculpatul fiind somat să se oprească, inclusiv prin tragerea a două focuri de avertisment.

Inculpatul nu s-a oprit, continuându-și deplasarea în fugă pe str. Orăștie, unde a aruncat atât pistolul, cât și încărcătorul, care au fost ulterior găsite și ridicate de organele de cercetare penală. Polițiștii nu au reușit să-l prindă pe inculpat întrucât acesta a ajuns într-o zonă împădurită și a profitat de întuneric pentru a dispărea. Prima instanță a reținut din raportul de constatare medico-legală întocmit în faza de urmărire penală că partea vătămată C.M.F. a prezentat o plagă împușcată la nivelul toracelui anterior, pentru vindecare necesitând 15 zile de îngrijire medicală. Instanță a reținut că în faza de urmărire penală inculpatul a refuzat să dea vreo declarație, iar în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, arătând că la data de 09 decembrie 2011 s-a deplasat în localul L.B.

împreună cu prietenii săi G.S. și B.A. și că ajungând în interiorul localului, el a observat că acolo se găsea și partea vătămată, care era însoțit de martorul S.L.L., adăugând totodată că cei doi sunt prieteni cu numitul H.A., persoană cu care a avut mai multe conflicte de-a lungul timpului. Prima instanță a constatat că împrejurarea potrivit căreia pistolul purtat de către inculpat s-a descărcat accidental a fost infirmată de persoanele prezente la fața locului. În același sens prima instanță a observat și procesul-verbal de constatare și raportul întocmite la data de 09 decembrie 2011 de către organele de cercetare penală, în cuprinsul cărora s-a consemnat că în dimineața zilei de 09 decembrie 2011, în jurul orei 05:10, în timp ce polițiștii se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au fost dirijați prin stație să se deplaseze spre o stație peco în vederea legitimării și identificării unui grup de persoane suspecte.

Ajunși la fața locului, în momentul în care au coborât din autoturism, polițiștii au auzit un foc de armă, care a fost executat de către un bărbat (inculpatul). În acest context, polițiștii au fugit către inculpat, care a alergat pe o stradă lăturalnică. inculpatul a fost somat verbal să se oprească, fiind executate în urma sa și două focuri de armă în plan vertical, dar acesta și-a continuat deplasarea pe str. Orăștie, unde a scos încărcătorul din pistol, după care a aruncat atât pistolul, cât și încărcătorul, inculpatul traversând str. Calea Dorobanților, după care a sărit un gard și a intrat în pădure, unde urmărirea a fost abandonată.

S-a reținut că polițiștii au consemnat faptul că atât pistolul, cât și încărcătorul au fost abandonate de către inculpat, din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 09 decembrie 2011, rezultând faptul că pistolul folosit la săvârșirea faptei, precum și încărcătorul acestuia, au fost descoperite în curțile imobilelor cu nr. 6 și 6A situate pe str. Orăștie din Timișoara. S-a constatat că atât arma, cât și încărcătorul și muniția aferentă au fost supuse unei constatări tehnico-științifice, din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 128666 din 06 aprilie 2012 întocmit de IGPR Serviciul de Expertize Criminalistice, reținându-se că arma folosită de inculpat este în stare de funcționare și nu se poate declanșa accidental.

Declanșarea percuției se realizează numai după introducerea încărcătorului în crosa armei și prin apăsarea pârghiei de pe crosă concomitent cu acționarea către înapoi a trăgaciului. Tribunalul Timiș a apreciat că existența infracțiunii de tentativă de omor și împrejurarea că focul de armă a fost executat de către inculpat este confirmată și de raportul de expertiză medico-legală - examen ADN și completarea acestuia. După cum rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legală - examen ADN al INML M.M. întocmit la data de 03 septembrie 2012, raport completat la data de 28 ianuarie 2013, analiza genetică a urmelor biologice prelevate de pe tubul de cartuș ridicat de la locul incidentului a pus în evidență un profil genetic perfect corespondent cu profilul de referință al inculpatului.

Totodată, s-a reținut și analiza genetică a urmelor biologice ridicate de pe suprafața pistolului și încărcătorului care a pus în evidență un profil genetic mixt, ce provine din amestecul de material biologic de la minim două persoane, din care cel puțin una este de sex masculin, caracterele genetice din profilul de referință al inculpatului regăsindu-se integral la nivelul acestor probe. La stabilirea vinovăției inculpatului prima instanță a ținut seama și de împrejurarea că între activitatea desfășurată de acesta și leziunile cauzate victimei există un raport de cauzalitate, fiind evident că fără executarea focului de armă de către inculpat, aceste leziuni nu s-ar fi produs. În acest sens pot fi observate concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 3.049 din 09 decembrie 2011 al IML Timișoara din care rezultă că în momentul examinării medico-legale numitul C.M.F.

prezenta leziuni care puteau fi rezultatul lovirii cu un corp contondent, posibil prin împușcare cu armă de foc cu glonț, leziunile putând data din ziua de 09 decembrie 2011 și necesitând pentru vindecare 15 zile de îngrijiri medicale, fără însă ca aceste leziuni să pună în pericol viața victimei. Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, considerându-se că inculpatul a avut reprezentarea socialmente periculoasă a faptei sale, în condițiile în care a executat un foc de armă letală în direcția unei persoane. În acest sens, s-a reținut că inculpatul a cunoscut împrejurarea că prin actele sale poate provoca moartea victimei și chiar dacă este posibil să nu fi urmărit producerea acestui rezultat, totuși el a acceptat posibilitatea apariției sale, motiv pentru care prima instanță a reținut intenția indirectă ca modalitate a vinovăției.

Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 128.666 din 06 aprilie 2012 întocmit de IGPR Serviciul de Expertize Criminalistice, prima instanță a reținut arma folosită de inculpat la săvârșirea faptei este un pistol marca B. de calibrul 9 mm, pistol care face parte din categoria armelor de foc scurte, letale. Reținându-se disp. art. 4 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 potrivit cărora armele de foc letale pot fi deținute, purtate sau folosite de persoanele fizice numai în baza permisului de armă, dar și conținutul adresei nr. 130793 din 09 decembrie 2011 a IPJ Timiș - Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, din care rezultă că numitul O.H.

nu figurează în evidențele autorităților ca fiind deținător legal de arme sau muniții, el nefiind posesor de permis de armă, prima instanță a constatat că deținerea și purtarea armei indicate mai sus de către inculpat s-a făcut fără drept, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. , reținându-se că, de altfel inculpatul a recunoscut săvârșirea acestei infracțiuni și a precizat că a deținut și purtat acea armă fără drept, nefiind posesorul unui permis de armă. Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, el având reprezentarea faptului că nu era îndreptățit să dețină sau să poarte o armă de foc letală și că prin astfel de acțiuni creează o stare de pericol pentru ordinea publică, rezultat pe care l-a acceptat.

Nu în ultimul rând, s-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 133 din Legea nr. 295/2004, infracțiune care se poate realiza prin uzul de armă letală, fără drept, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. l) pct. 7 din Legea nr. 295/2004 reținându-se că prin uz de armă se înțelege executarea tragerii cu o armă. Pe de altă parte, din prevederile art. 10, 22 și 23 din Legea nr. 295/2004, prima instanță a reținut că dreptul de a folosi o armă letală poate fi exercitat doar de către titularul permisului de armă și se dobândește doar de la data emiterii de către autoritățile competente a permisului de armă.

Constatându-se că inculpatul nu este deținător al unui permis de armă, pistolul folosit la săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat fiind deținut ilegal, s-a considerat că executarea unui foc de armă în direcția părții vătămate poate fi circumscrisă noțiunii de uz de armă, fără drept, inculpatul nefiind îndreptățit să folosească o armă letală, reținându-se totodată ca săvârșirea acestei infracțiuni a fost recunoscută de inculpatul O.H. La stabilirea pedepselor instanța de fond a luat în considerare și persoana inculpatului, precum și împrejurările în care s-a produs incidentul.

Astfel, s-a reținut că inculpatul a adoptat un comportament oscilant în fața organelor judiciare, după săvârșirea faptelor fugind din țară, încercând să se sustragă de la urmărire penală, iar după extrădarea sa din Spania inculpatul a refuzat să colaboreze cu organele de urmărire penală, dar în fața instanței de judecată a adoptat un comportament relativ sincer, recunoscând săvârșirea a două dintre infracțiunile reținute în sarcina sa. Pe de altă parte, prima instanță a reținut că inculpatul, în trecut, a mai fost sancționat pentru comiterea infracțiunii de furt (50 RON amendă administrativă în cursul anului 2006), ceea ce evidențiază perseverența sa în comiterea unor fapte antisociale.

Nu în ultimul rând, instanța de fond a luat în considerare și referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, care a evidențiat faptul că inculpatul este cunoscut ca o persoană sociabilă, respectuoasă, o fire altruistă, el prezentând șanse crescute de a se reintegra în societate, toate aceste aspecte fiind de natură a imprima faptelor comise o periculozitate mai redusă. Împotriva sentinței penale a declarat apel, în termen legal, inculpatul O.H., criticând-o ca netemeinică și nelegală. Apelul nu a fost motivat în scris, iar în concluziile orale ale inculpatului și apărătorului său ales s-a invocat faptul că inculpatul nu ar fi vinovat de comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, că arma s-a descărcat accidental, solicitându-se schimbarea încadrării din 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 180 C. pen. și reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.; s-a mai solicitat reducerea pedepsei și stabilirea unei modalități de executare neprivative de libertate. Prin Decizia penale nr. 149/A din 24 iulie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul O.H. împotriva Sentinței penale nr. 151 din 22 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 2625/30/2013. În temeiul art. 383 alin. (1 1 ) raportat la art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului. În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. a fost dedusă în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 22 aprilie 2013. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către stat în apel. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar apreciat că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv: raportul de constatări preliminare nr. A15/13028/2011/2012 al INML M.M., raportul de constatare tehnico-științifică nr. 128.666 din 06 aprilie 2012, raportul de constatare medico-legală nr. 3.049 din 09 decembrie 2011 întocmit de IML Timișoara, raportul de expertiză medico-legală - examen ADN nr. AT5/13028/2011/2012 al INML M.M., declarațiile martorului S.L. și părții vătămate, declarațiile inculpatului.

Inculpatul O.H. nu a contestat starea de fapt decât în ceea ce privește împrejurările în care s-a tras cu pistolul, respectiv că ar fi fost accidental, precum și că ar fi fost agresat fizic de martorul S.L. Astfel, inculpatul a susținut în fața primei instanțe că a încercat să plece din bar fără a fi observat pentru a nu avea probleme cu partea vătămată și martorul S.L.L., că a fost urmărit de cei doi, ajuns de martorul S. cu care s-a îmbrâncit, că pistolul s-a descărcat accidental în timpul acestei altercații. În fața Instanței de Apel, inculpatul a precizat că nu a susținut că pistolul s-a descărcat accidental, ci că el a descărcat a descărcat accidental pistolul întrucât ținea mâna pe acesta ca să nu-i cadă și s-a lovit de martorul S.L., indicând că partea vătămată se afla la 20 - 30 metri în spatele său.

S-a arătat că apărarea inculpatului este contrazisă de raportul de constatare tehnico-științifică nr. 128.666 din 06 aprilie 2012, raport care concluzionează că "arma în litigiu nu se poate declanșa accidental. Declanșarea percuției se realizează numai după introducerea încărcătorului în crosa armei și prin apăsarea pârghiei de pe crosă concomitent cu acționarea către înapoi a trăgaciului". Modalitatea în care se poate declanșa percuția la arma respectivă infirmă varianta inculpatului că pistolul s-a descărcat pentru că ținea mâna pe el și a fost împins de martor. Cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 180 C. pen. reiterată și în fața instanței de apel, a fost găsită ca neîntemeiată.

Instanța de apel a constatat că încadrarea juridică dată faptei este corectă, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și nu infracțiunea prevăzută de art. 180 C. pen. Astfel, s-a arătat că ceea ce delimitează infracțiunea de tentativă de omor prev. de infracțiunea de lovire sau alte violențe, constă în principal în latura subiectivă a faptei. În mod constant s-a stabilit că elementul subiectiv al infracțiunii de tentativă de omor, trebuie dedus din următoarele criterii obiective: împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, intensitatea loviturii, numărul loviturilor, regiunea corpului în care a fost aplicată lovitura precum și aceea vizată de făptuitor, obiectul contondent, consecințele cauzate și raporturile dintre autor și victimă.

Analizarea laturii subiective, trebuie să aibă în vedere nu numai cadrul/contextul săvârșirii faptei, ci și personalitatea inculpatului - aspectele ce țin de cultura acestuia, ocupație, personalitate; pentru a se vedea ce stare psihică a determinat conduita inculpatului, mobilul acestuia, resortul faptei sale. Personalitatea inculpatului este un factor important în stabilirea stării psihice și cognitive, întrucât aceasta se produce la nivel psihologic, instanța trebuind să determine în ce mod a perceput inculpatul faptele sale și eventualul rezultat al acestora. În speță, se reține că inculpatul a folosit un pistol, obiect apt prin el însuși să suprime viața unei persoane, că după comiterea faptei nu numai că nu a fost preocupat de consecințele acesteia, dar s-a și sustras de la somația organelor de poliție și a aruncat arma.

Astfel, sub raport subiectiv nu se poate trage altă concluzie decât aceea că a fost conștient de rezultatul care se putea produce și l-a acceptat. Conform procesului-verbal din 09 decembrie 2011 întocmit de organele de poliție, aceștia au auzit focul de armă executat de inculpatul aflat pe partea carosabilă, în fața localului "L.B.", au fugit înspre acesta, l-au somat verbal, executând ulterior două focuri de armă în plan vertical, dar inculpatul și-a continuat deplasarea în fugă, a scos încărcătorul din pistol și le-a aruncat în curtea a două imobile, a sărit gardul în pădure. Chiar și această conduită a inculpatului contrazice ipoteza unei declanșări accidentale a armei pentru că în această situație inculpatul avea tot interesul ca organele de poliție să constate că a avut loc un incident neurmărit și neacceptat de el.

Și cererea inculpatului de a se face aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. a fost respinsă ca fiind nefondată. S-a arătat că pentru existența circumstanței atenuante legale a provocării se cere întrunirea cumulativă a mai multor condiții: infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice emoții, starea aceasta să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate prin infracțiune, provocarea să fi fost săvârșită de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar riposta la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator. Pentru a putea fi reținută circumstanța atenuantă a provocării este necesar ca actul provocator, să aibă o anumită gravitate, de natură a determina o puternică tulburare sau emoție în psihicul acestuia.

Circumstanța atenuantă a provocării vizează mobilul infracțiunii, latura subiectivă a acesteia, conducând la atenuarea gradului de pericol social al faptei și de periculozitate a infracțiunii, presupunând că în alte condiții acesta ar fi avut o conduită în limite legale, ceea ce nu se poate reține în cauză. În cauză, probele administrate nu confirmă acest aspect. În speță, ceea ce a declanșat evenimentele a fost conduita inculpatului care a ieșit din bar după ce partea vătămată și martorul S.L. ieșiseră și i-a înjurat. În condițiile în care inculpatul avea asupra sa un pistol și era conștient că prin adresarea de injurii celor două persoane va determina o reacție din partea acestora, inculpatul și-a asumat posibilitatea folosirii armei, ceea ce denotă că acțiunea sa nu a avut ca mobil conduita părții vătămate.

Spre această concluzie conduce și referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, care a relevat ca factori de natură să accentueze dezvoltarea comportamentului infracțional al inculpatului: "starea conflictuală degenerativă, evitarea medierii conflictului pe calea legală, anturarea cu persoane expuse riscului de conflicte (oameni de ordine din diverse localuri) și altruismul în a-și ajuta prietenii; tendința de a brava; ignorarea consecințelor negative ce pot decurge în urma propriilor alegeri și conduite (deținerea ilegală a unei arme, expunerea la riscuri prin prezența într-o zonă nerecomandată, rău-famată la un ceas neadecvat)". Aceste aspecte, tendința de a brava (are un pistol asupra sa și adresează injurii unor persoane), starea conflictuală degenerativă (fuge și folosește pistolul, apoi se sustrage somației organelor de poliție venite să aplaneze situația și să dispună măsuri legale) se regăsesc și în latura subiectivă a faptei, conturând intenția indirectă în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit i) C. pen.

În sarcina inculpatului s-a reținut în mod corect și comiterea infracțiunilor de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. și de uz de armă letală fără drept prevăzută de art. 133 din Legea nr. 295/2004, având în vedere starea de fapt și adresa nr. 130793 din 09 decembrie 2011 a IPJ Timiș - Serviciul Arme/Explozivi și Substanțe Periculoase conform căreia inculpatul O.H. nu figurează în evidențele autorităților ca fiind deținător legal de arme sau muniții, el nefiind posesor de permis de armă. De altfel, inculpatul nu a contestat nici în fața tribunalului, nici a instanței de apel comiterea acestor infracțiuni și nici individualizarea pedepselor aplicate pentru acestea.

În ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpatului și modalitatea de executare, instanța de apel s-a constatat că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 și 52 C. pen. Împotriva acestei decizii inculpatul O.H. a declarat, în termen legal, recursul de față, prin care, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 12, pct. 14 și pct. 17 2 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare schimbarea încadrării juridice dată faptei din tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., precum și reindividualizarea pedepsei, prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare precum și a circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

- provocarea. Examinând recursul declarat de inculpatul O.H. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod. Rezultă așadar că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nu se pot analiza decât motivele de recurs care se circumscriu unuia dintre cazurile de casare limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc.

pen. Totodată, art. 385 10 C. proc. pen. prevede în alin. (2 1 ) că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen. dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu. Verificându-se îndeplinirea acestor cerințe, se observă că inculpatul și-a motivat recursul în scris trimițându-l prin fax la 3 decembrie 2013, orele 13:05, deci cu doar o zi înainte de ședința publică din data de 4 decembrie 2013, încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. Ca urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție, ținând seama de prevederile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor formulate de inculpat, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Instanța de recurs mai constată totuși, și că motivele de recurs susținute de recurentul inculpat nu se subsumează vreunui caz de casare dintre cele prevăzute de art. 385 9 C. proc.

pen. Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul O.H. împotriva Deciziei penale nr. 149/A din 24 iulie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.H. împotriva Deciziei penale nr. 149/A din 24 iulie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 29 iulie 2012 la 4 decembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2013. Procesat de GGC - AM