ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3841/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 55/D/2013 din 26 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău, inculpatul G.P.C. a fost condamnat, pentru săvârșirea infracțiunilor:

a) tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i), cu art. 73 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

b) port ilegal de armă albă, prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare;

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 ore și arestul preventiv, începând cu data de 12 septembrie 2012, până la data de 3 octombrie 2012.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuțit, aflat la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 RON despăgubiri civile, către partea civilă G.A., sumă la care s-a achiesat.

De asemenea, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 366,79 RON despăgubiri civile, către partea civilă Spitalul Orășenesc Buhuși și suma de 163,3 RON către partea civilă Serviciul de Ambulanță Bacău, reprezentând ½ din cheltuielile de spitalizare și cheltuieli de transport a părții vătămate G.A.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales, iar în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 12 septembrie 2012, în jurul orei 18:00, inculpatul G.P.C., în vârstă de 33 de ani, s-a deplasat la magazinul aparținând A.F. Z.C., situat în orașul Buhuși, în vecinătatea locuinței sale, de unde a cumpărat o sticlă de vin din care a început să consume împreună cu martorii P.C. și P.V., oprindu-se în prealabil pe un teren viran situat în apropierea magazinului. Pe același teren, în apropiere, se aflau și partea vătămată G.A., de aceeași vârstă cu inculpatul, împreună cu martorii D.C. și A.N.A., care de asemenea, consumau băuturi alcoolice.

La un moment dat, în jurul orei 18:20, partea vătămată și inculpatul, fiind sub influența alcoolului, au început să se certe, iar partea vătămată i-a aruncat inculpatului în față o parte din conținutul unei sticle de bere pe care o avea în mână. Inculpatul s-a retras în curtea locuinței sale, însă partea vătămată s-a apropiat de gardul locuinței, începând să adreseze injurii și amenințări cu acte de violență inculpatului și să arunce cu pietre înspre curtea locuinței acestuia.

Atunci, inculpatul a luat un cuțit de bucătărie cu lama de 13 cm, aflat pe o masă din curte, a ieșit în stradă, reîncepând altercația cu victima. Inculpatul a ridicat cuțitul și a lovit victima de aproximativ 2 - 3 ori în direcția toracelui. Aceasta din urmă a ridicat mâna dreaptă pentru a se apăra, însă a fost lovită cu cuțitul la a doua falangă a degetului arătător de la mâna dreaptă, care a fost retezată.

Inculpatul a continuat să amenințe victima cu moartea, iar aceasta din urmă a aruncat cu pietre în direcția inculpatului, după care cele două părți s-au retras, iar victima a sunat la 112, anunțând ambulanța și organele de poliție.

Partea vătămată a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Orășenesc Buhuși, fiind internată în perioada 13 - 18 septembrie 2012, cu diagnosticul "amputație posttraumatică FII DII, plagă tăiată torace anterior".

Din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 2.437 din 20 septembrie 2012, emis de S.J.M.L. Bacău, rezultă că partea vătămată G.A. prezintă diagnosticul de: "amputație posttraumatică FII DII. Plagă tăiată torace anterior stâng și plăci excoriate. Leziunile necesită 23 - 24 de zile de îngrijiri medicale, fiind produse prin lovirea victimei cu un obiect tăios, (posibil sabie), date ce vor fi stabilite și pe cale de anchetă. Pierderea falangei II deget II mâna dreaptă îi conferă infirmitate fizică permanentă cu incapacitate totală de muncă, conform barem ASIROM în procente de 15%. Leziunile nu au fost de natură să-i pună în primejdie viața victimei. Leziunile pot data din 12 septembrie 2012".

De asemenea, cu ocazia examinării medico-legale a victimei, au mai fost relevate o plagă suturată de 5 cm oblică de la dreapta la stânga pansată, pe hemitoracele stând treimea medie anterioară; o plagă excoriată de 7 cm lungime cu cruste hematice detașabile, în treimea superioară a hemitoracelui stâng anterior; precum și o excoriație de 3 cm lungime în zona epigastrică.

Instanța de fond a reținut această situație de fapt ca rezultând din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, dovadă de predare-primire a cuțitului folosit la săvârșirea faptei, raport de constatare medico-legală nr. 2.437 din 20 septembrie 2012, emis de S.J.M.L. Bacău, declarația părții vătămate G.A., declarațiile martorilor: Z.V.S., D.C., A.N.A., P.C. și P.V., coroborate cu declarațiile inculpatului.

Prezent în instanță, înainte de începerea cercetării judecătorești inculpatul a declarat că recunoaște faptele reținute prin actul de sesizare și a solicitat potrivit art. 320

1

C. proc. pen., ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cerere care a fost admisă de către instanța de judecată, întrucât din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei, inculpatul prin apărător, a solicitat a se dispune schimbarea încadrării juridice, din art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 din C. pen., avându-se în vedere că intenția nu a fost aceea de a ucide partea vătămată, ci de a aplica o corecție față de atitudinea violentă a acesteia.

Relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca tentativă la infracțiunea de omor sau ca vătămare corporală, sunt împrejurările în care a fost comisă, natura instrumentului cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii și regiunea spre care a fost îndreptată aceasta.

În speță, fapta s-a produs pe fondul unui conflict anterior între inculpat și partea vătămată, prin deplasarea inculpatului la locuința sa în vederea luării și folosirii unui obiect apt a produse moartea (cuțit) prin aplicarea unor lovituri care au vizat o zonă anatomică vitală (zona toracică), lovituri puternice de mare intensitate, care au avut consecințe grave - având în vedere că în momentul aplicării loviturilor pentru a se apăra partea vătămată a ridicat mâna dreaptă și pentru contracararea uneia din loviturile puternice în zona toracică, i-a fost retezată a doua falangă a degetului arătător, care îi conferă o infirmitate fizică permanentă.

Rezultă, așadar, că inculpatul a acționat cu intenția de ucide partea vătămată, leziunile produse nefiind rezultatul intenției depășite, care caracterizează fapta prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen.

Instanța de fond a apreciat că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, texte de lege în baza cărora se va dispune condamnarea sa.

S-a motivat că în sarcina inculpatului urmează a se reține pentru fapta prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) din C. pen., circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., fiind neîndoielnic că acesta a acționat sub stăpânirea unei puternice emoții, determinată de atitudinea violentă a părții vătămate, prin aruncarea în față inculpatului a conținutului unei sticle de bere, iar la retragerea inculpatului în curtea locuinței sale, parte vătămată s-a apropiat de gard începând să adreseze injurii și amenințări, aruncări de pietre înspre curtea acestuia împrejurări care au dus ulterior la reacția violentă a inculpatului prin aplicarea loviturii de cuțit.

Instanța de fond a arătat că la individualizarea pedepsei a avut în vedere criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv: gradul de pericol social al faptei comise, condițiile și împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, consecințele produse asupra integrității fizice a părții vătămate, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o poziție sinceră pe parcursul procesului penal de recunoaștere și regret.

Pe latură civilă s-a constat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.500 RON daune materiale, reprezentând c/val medicamentelor și hranei suplimentare ocazionate de internarea în spital și tratamentul ulterior care a fost necesar pentru vindecarea leziunilor cauzate.

Având în vedere că inculpatul a achiesat la cuantumul acestor despăgubiri solicitate de partea vătămată, tribunalul a obligat la plata acestora în totalitate chiar dacă în cauză s-au reținut dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

În ceea ce privesc despăgubirile civile solicitate de Spitalul Orășenesc Buhuși și Serviciul de Ambulanță Bacău, instanța a obligat inculpatul la plata a ½ din c/val acestor despăgubiri, avându-se în vedere reținerea în sarcina inculpatului a circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, prin care a solicitat:

În principal, schimbarea încadrării juridice în vătămare corporală gravă - art. 182 alin. (2) C. pen., încadrare juridică dată inițial faptei (în faza de urmărire penală) și corectă, raportat la realitatea obiectivă și la probele administrate în cauză.

În subsidiar, în situația în care se va considera că încadrarea juridică corectă a faptei este aceea de tentativă la omor calificat s-a solicitat, ținând cont și dând eficiență maximă circumstanțelor atenuante, o redozare a pedepsei aplicate, în sensul aplicării unei pedepse de 3 ani, compatibilă cu suspendarea executării sub supraveghere, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Prin Decizia penală nr. 92 din 27 mai 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a fost admis apelul declarat de apelantul-inculpat G.P.C. împotriva Sentinței penale nr. 55/D/2013 din 26 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău, numai cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei, privindu-le pe părțile civile Spitalul Orășenesc Buhuși și Serviciul de Ambulantă Județean Bacău.

A fost desființată în parte sentința penală apelată, doar sub acest aspect, și în rejudecare:

S-a constatat achitat de inculpat, cu Chitanța nr. 036619 din data de 08 aprilie 2013, respectiv cu chitanța nr. 335 din data de 10 aprilie 2013, prejudiciile cauzate părților civile Spitalul Orășenesc Buhuși și Serviciul de Ambulantă Județean Bacău.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că în cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârșite de apelantul-inculpat o corectă încadrare juridică și a dat dovadă de înțelegere, prin aplicarea unei pedepse principale, pentru infracțiunea cea mai gravă, cea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, minim redus, desigur, cu 1/3 în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Ori, în raport de obiectul vulnerant folosit, cuțit cu lungimea de 33 de cm, din care 13 cm mânerul și 20 cm lama și cu o lățime a lamei în punctul cei mai gros de 4,5 cm, regiunea corpului lovită, respectiv torace, regiune vitală a organismului, aplicarea mai multor lovituri și cu o mare intensitate, din lovitura cu cuțitul aplicată de inculpat, fiindu-i pur și simplu retezat degetul arătător de la mâna dreaptă de la a doua falangă și apoi, din aceeași lovitură provocându-i părții vătămate o plagă tăiată hemitorace anterior stg., atitudinea apelantului-inculpat, care după săvârșirea infracțiunii a lăsat victima în starea în care a adus-o tocmai prin violențele exercitate și nu i-a acordat primul ajutor și comiterea faptei din dorința de a se răzbuna, rezultă că fapta săvârșită de inculpat constituie infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., iar nu infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., așa cum s-a susținut de apelantul-inculpat.

În raport de gravitatea infracțiunii săvârșite, de consecințele faptei comise, partea vătămată suferind leziuni, inclusiv o infirmitate fizică permanentă cu incapacitate totală de muncă, conform barem ASIROM în procente de 15%, Curtea a constat că nu se impune reducerea pedepselor principale aplicate sub cuantumul stabilit de instanța de fond.

S-a reținut că, având în vedere faptul că în cauză au fost săvârșite două infracțiuni, instanța de fond făcând aplicarea dispozițiilor art. 33 și art. 34 C. pen., față de cuantumul pedepsei principale rezultante, respectiv, 4 (patru) ani închisoare, s-a constatat că nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale rezultante aplicate, deoarece nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 86

1

alin. (2) Cod.penal.

Sub aspectul laturii civile, în fața instanței de apel, inculpatul a depus chitanțele prin care a făcut dovada achitării acestor despăgubiri civile, motiv pentru care a fost admis apelul declarat de apelantul-inculpat, numai cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei, privindu-le pe părțile civile Spitalul Orășenesc Buhuși și Serviciul de Ambulantă Județean Bacău.

Împotriva acestei decizii inculpatul G.P.C. a declarat, în termen legal, recursul de față și invocând ca temei legal cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., a solicitat casarea ambelor hotărâri și în rejudecare, în principal, schimbarea încadrării juridice, din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 C. pen., iar în raport cu această încadrare stabilirea unei pedepse care să poată fi suspendată condiționat în condițiile art. 86

1

C. pen. . Tot în cadrul aceluiași caz de casarea s-a mai criticat neacordarea circumstanțelor atenuate precum și nereținerea art. 73 lit. b) C. pen. în raport cu infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Examinând recursul declarat de inculpatul G.P.C. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie, la data de 27 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (pe 15 februarie 2013), situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menționat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o însemnată limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva deciziilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

Așa fiind, se constată că, printre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013, a fost și cel reglementat anterior art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., situație în care criticile susținute de inculpat care se subsumează acestor prevederi legale, nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, recursul limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege, între care nu se mai regăsește greșita încadrare juridică a faptei invocate de inculpat.

În plus, se conturează că, prin motivul de recurs privind greșita încadrare juridică a faptei, se tinde, în realitate, spre modificare situației de fapt reținute prin decizia atacată, context în care această critică nu poate fi examinată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen.

Totodată, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege,ceea ce, în mod evident în speță nu s-a întâmplat.

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată pe de o parte că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, iar pe de altă parte, că finalitatea vizată de inculpatul recurent prin invocarea acestui temei de drept este, în realitate, reducerea pedepsei, ceea ce este inadmisibil /întrucât ceea ce nu se poate obține direct, sub incidența cazului de casare prevăzut de pct. 14, nu poate fi obținut nici indirect prin "deturnarea "de la finalitatea sa reală a cazului de casare prevăzut de pct. 17

2

(ambele de sub art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.).

În fine, Înalta Curte observă că nici neacordarea de circumstanțe atenuante judiciare (art. 74 C. pen.) și nici pretinsa omisiune a aplicării art. 73 lit. b C. pen. (privind scuza provocării) nu pot fi valorificate în recurs, deoarece aceasta ar presupune examinarea deciziei atacate sub aspectul temeiniciei iar nu sub acela al legalității.

Față de considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul G.P.C. împotriva Deciziei penale nr. 92 din 27 mai 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.P.C. împotriva Deciziei penale nr. 92 din 27 mai 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2013.

Procesat de GGC - AM