Decizia nr. 3051/2013 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 14093/118/2011 — recurs împotriva sentinței nr. 550/2012 a Tribunalului Constanța

În baza art. 239 alin. (1), (2) și (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.F. , pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 321 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.F. pentru ultraj contra bunelor moravuri și tulburare a ordinii publice la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani calculat în condițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța căruia i s-a comunicat datele de la lit. a)-d). În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii cu intenție a unei alte infracțiuni în cursul termenului. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării de la 09 septembrie 2011 la 26 aprilie 2012.

În baza art. 239 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.R. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare. În baza art. 321 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.R. pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare a ordinii publice la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare. În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2006/P din 13 octombrie 2010 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin neapelare, la data de 17 martie 2011 prin decizia nr. 110/2011 a Tribunalului Constanța și executarea acesteia alăturat pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre. În final, inculpatul a executat pedeapsa de 2 ani și două luni închisoare. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. S-a dedus perioada reținerii și arestării de la 09 septembrie 2011 la 26 aprilie 2012.

În baza art. 239 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen, a condamnat pe inculpatul S.E. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, la pedeapsa de 1 an și 6 luni. În baza art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul S.E. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 321 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.E. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare a ordinii publice la pedeapsa de 1 și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul S.E. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.E. perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la 09 septembrie 2011 la zi.

În baza art. 239 alin. (1), (2) și (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.S. - pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 264 C. pen., a condamnat pe inculpatul I.S. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, la pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza art. 321 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.S. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare a ordinii publice, la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) rap. art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani calculat în condițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța căruia i s-a comunicat datele de la lit. a)-d). În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii cu intenție a unei alte infracțiuni în cursul termenului de încercare. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării de la 09 septembrie 2011 la 27 august 2012.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, la pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 321 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.I. pentru ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul A.I. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A.I. perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la data de 22 septembrie 2011 la zi.

În baza art. 264 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.S., la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani calculat în condițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța căruia i se comunică datele de la lit. a)-d). În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii cu intenție a unei alte infracțiuni în cursul termenului de încercare. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii din 12 ianuarie 2012 la 13 ianuarie 2012 din pedeapsa astfel aplicată. A luat act că părțile vătămate, nu s-au constituit părți civile. În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială a sabiei folosite de inculpatul I.A. la incident. S-a dispus restituirea autoturismului marca V. aparținând inculpatului I.A. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 06 septembrie 2011, inculpatul I.A. a coborât din autoturismul său având o sabie, asupra sa cu care a spart geamurile a imobil situat pe str. P.V. din Medgidia, după care a încercat să o ucidă pe partea vătămată S.S., lovind-o cu intenție pe aceasta cu autoturismul său marca V. și, împreună cu mai multe persoane din anturajul său, a exercitat amenințări asupra părții vătămate B.C.L., agent de poliție în cadrul Poliției municipiului Medgidia, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu. La rândul lor, la data de 06 septembrie 2011, inculpații I.F. (tatăl inculpatului I.A.), I.R. (unchiul aceluiași inculpat), S.E. și I.S. au exercitat la rândul lor violențe și amenințări asupra părții vătămate B.C.L., agent de poliție în cadrul Poliției municipiului Medgidia, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu cu scopul de a o împiedica pe aceasta să îl rețină pe inculpatul I.A. după săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Prin aceste fapte, inculpații au provocat scandal public și au tulburat liniștea și ordinea publică în municipiului Medgidia. La data de 06 septembrie 2011, în timp ce se afla pe str. P.V. din Medgidia, inculpatul A.I. a încercat de două ori să îl lovească în zona capului cu un topor pe agentul de poliție M.A.D. din cadrul Poliției municipiului Medgidia, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu și, totodată, manifestându-se violent împreună cu coinculpații din prezenta cauză, a tulburat ordinea și liniștea publică în municipiul Medgidia, provocând scandal public. Întrucât inculpații sunt rromi, prin familii s-au înțeles cu partea vătămată S.S., ca în schimbul unei sume de bani, pe care martorul S.E. o plasează la nivelul sumei de 55 milioane ROL, astfel încât la termenul de judecată din 19 decembrie 2011, partea vătămată S.S. deși inițial la primul termen s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON, a arătat că a avut un incident cu inculpatul I.A., acesta l-a urmărit cu autoturismul său, dar nu l-a lovit în timpul urmăririi, singur în cădere a căzut cu capul de bordura de unde a fost ridicat și transportat cu salvarea la Spitalul Medgidia. A mai negat cu această ocazie și conflictul de la bar, conflict ce îl plasa în cursul dimineții din ziua respectivă, declarațiile acestuia necoroborându-se cu celelalte probe administrate. Ca urmare a declarațiilor neadevărate, contrare realizate la termenul din 19 decembrie 2011, cu scopul de a îngreuna judecata inculpatului I.A., la data de 12 ianuarie 2012 s-a dispus începerea urmăririi penale față de S.S. sub aspectul infracțiunii de favorizare a infractorului, infracțiune prev. de art. 264 C. pen. La aceeași dată, prin rechizitoriul nr. 6/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a acestui inculpat. Împotriva acestei sentințe au declarat apel: - inculpații I.F. și S.S., care au solicitat, în principal, achitarea pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și, în subsidiar, reindividualizarea pedepselor aplicate; - inculpatul A.I., care a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat și omor deosebit de grav în infracțiunea de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și, în subsidiar, redozarea pedepsei; - inculpații I.R. și I.S., care au criticat hotărârea pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate; - inculpatul I.A. care a solicitat achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere a unei săbii, schimbarea încadrării juridice a faptei de tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau alte violențe și, în subsidiar, redozarea pedepsei. Prin decizia penală nr. 52/P din 11 aprilie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins ca nefondate apelurile formulate de apelanții inculpați I.F., I.S. și S.S. împotriva sentinței penale nr. 550 din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 14093/118/2011. În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de apelanții inculpați I.R., I.A. și A.I. împotriva sentinței penale nr. 550 din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 14093/118/2011. S-a desființat în parte sentința penală nr. 550 din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 14093/118/2011 și rejudecând s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul I.A. S-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul I.A. din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.A. la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei aplicată prin prezenta decizie, de 1 an închisoare cu pedepsele aplicate prin sentința primei instanțe, de 3 luni închisoare, 1 an închisoare și 1 an închisoare, în final inculpatul I.A. execută pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2006/P din 13 octombrie 2010 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă, prin neapelare, la data de 17 martie 2011 prin decizia nr. 110/2011 a Tribunalului Constanța și executarea acesteia alăturat pedepsei rezultante de 1 an închisoare, în final inculpatul I.A. a executat pedeapsa cea mai grea de 2 închisoare. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului I.A. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 383 alin. (1) 1 C. proc. pen. în referire la art. 350 C. proc. pen. și art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului I.A. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus arestul preventiv, pentru inculpatul I.A. de la 17 decembrie 2012 la zi. S-a respins, ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apelantul inculpat A.I. S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., de la 15 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei aplicată prin prezenta decizie de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. cu pedeapsa aplicată prin sentința primei instanțe de 1 an închisoare, în final inculpatul A.I. a executat pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului A.I. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 383 alin. (1) 1 C. proc. pen. în referire la art. 350 C. proc. pen. și art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului A.I. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus arestul preventiv, pentru inculpatul A.I. de la 17 decembrie 2012 la zi. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus arestul preventiv pentru inculpatul I.R. de la 09 septembrie 2011 la 22 august 2012. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu au fost contrare prezentei decizii. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați apelanții inculpați I.F., I.S. și S.S. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 700 RON pentru fiecare inculpat. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile inculpaților, I.R., I.A. și A.I. au rămas în sarcina statului. În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile avocați oficiu, în sumă de câte 400 RON s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea av. C.C. și F.E. Onorariile parțiale avocați oficiu, în sumă de câte 100 RON s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocați B.C.T., R.T.E., C.G., P.M. și C.T. Instanța de apel a reținut, referitor la apelul declarat de inculpatul I.A., că probele administrate în cauză au dovedit participarea acestuia la conflictul stradal, unde a avut chiar rolul de conducător, manifestându-se violent alături de ceilalți inculpați, verbal și fizic împotriva părții vătămate S.S. și a bunurilor și familiei acestuia. S-au reținut ca relevante în reținerea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. în sarcina acestui inculpat declarațiile martorilor I.S., S.E., S.T., D.G., I.G., C.C., C.T., D.G.F. și B.A. De asemenea, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de deținere a unei săbii, întrucât din probele administrate a rezultat că sabia aparținea inculpatului și a fost folosită de acesta pentru a provoca distrugerile din barul martorului I.S. S-a apreciat, însă, că în mod greșit instanța de fond a stabilit încadrarea juridică în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. față de acțiunea inculpatului de a lovi pe partea vătămată S.S. cu autoturismul, impunându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. S-au reținut, ca relevante în aprecierea acestei încadrări juridice a faptei viteza redusă de deplasare a autoturismului, precum și gravitatea leziunilor produse părții vătămate, respectiv cea mai importantă fiind o plagă de 2 cm, celelalte constând dosar în excoriații, aspecte ce exclud intenția inculpatului de a suprima viața victimei. Referitor la apelul declarat de inculpatul I.F., instanța de apel a apreciat netemeinicia acesteia, sub ambele critici formulate. S-a reținut că participarea inculpatului la comiterea infracțiunilor prev. de art. 239 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și de art. 321 alin. (1) C. pen. a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate B.C.L., coroborate cu cele ale martorilor D.G., P.I. și S.E. Cât privește individualizarea pedepsei, s-a reținut că aceasta este corectă, gravitatea faptelor și modalitatea în care s-a acționat justificând cuantumul pedepsei și modalitatea de executare. Prima critica din apelul declarat de inculpatul A.I. s-a apreciat ca nefondată, solicitarea acestuia de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav în infracțiunea de loviri sau alte violențe fiind respinsă, cu motivarea că intenția inculpatului de a suprima viața victimei rezultă din instrumentul folosit, respectiv un topor în zona vizată - zona capului părții vătămate. În schimb s-a apreciat ca întemeiată critica aceluiași inculpat în ceea ce privește individualizarea pedepsei, constatându-se că prima instanță i-a aplicat o pedeapsă peste maximul special ce putea fi aplicat, impunându-se reducerea acesteia, dar tot către maximul special. Pentru inculpații I.R. și I.S. s-a reținut că apelurile sunt nefondate, atât participarea la comiterea infracțiunilor, cât și individualizarea pedepselor fiind corect apreciate. Apelul declarat de inculpatul S.S. a fost, de asemenea, apreciat ca nefondat, instanța de fond reținând corect în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului. Scopul urmărit de acesta, respectiv exonerarea de răspundere penală a inculpatului I.A., pentru o tentativă la infracțiunea de omor relevă gradul ridicat de pericol social al faptei și justifică pedeapsa aplicată. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpații I.A., A.I. și I.R. Parchetul a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., considerând că s-a făcut o greșită aplicare a legii prin schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpatul I.A., din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. Inculpatul I.A. a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., solicitând, achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 1 1 din Legea nr. 61/1991 în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât sabia nu-i aparținea și achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Inculpatul A.I. a criticat greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav în infracțiunea de loviri sau alte violențe, indicând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. De asemenea, în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar. Inculpatul I.R. a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., solicitând achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei. Recursurile sunt neîntemeiate. Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât și conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Înalta Curte constată, în prealabil, că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Constanța la data de 11 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prev. de art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, dorindu-se, astfel cum rezultă și din expunerea de motive, pe lângă scopul principal de degrevare a instanțelor și o introducere anticipată a filozofiei noului C. proc. pen., aceea de impunere a unei singure căi de atac în materie penală, aspect ce se conformează atât cerințelor constituționale de acces la justiție, cât și art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de consolidare a caracterului de excepție a căilor extraordinare de atac. În aceste condiții prin Legea nr. 2/2013 au fost eliminate anumite motive de casare în recurs, avându-se în vedere că aceste motive sunt analizate în cadrul căii de atac a apelului. Printre motivele de casare eliminate se află și cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., care se referea la ipoteza „când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică”. Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că nici critica Parchetului privind greșita schimbare a încadrării juridice a faptei comise de inculpatul I.A., din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și nici critica inculpatului A.I., prin care acesta solicită schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă la omor calificat și deosebit de grav, în loviri sau alte violențe, nu pot fi examinate, chiar dacă ambii recurenți au indicat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Abrogarea expresă a pct. 17 al art. 385 9 și lipsa oricăror alte dispoziții din Legea nr. 2/2013 nu permit interpretarea dată de recurenți că s-a făcut o greșită aplicare a legii în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptei și astfel, această critică, ar putea fi examinată în cadrul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Nici măcar din expunerea de motive nu rezultă intenția legiuitorului ca, prin abrogarea unor cazuri de casare, acestea să poată fi examinate în cadrul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Dimpotrivă, intenția legiuitorului, așa cum a fost explicată în expunerea de motive și cum transpare în dispozițiile Legii nr. 2/2013, a fost aceea de a impune o singură cale de atac integral devolutivă în materia penală, aceea a apelului, întrucât dreptul la un proces echitabil nu presupune obligativitatea parcurgerii în penal a unui număr de trei grade de jurisdicție. Deși Parchetul susține că nu se contestă situația de fapt, aceasta nu înseamnă că poate invoca pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., întrucât situația de fapt o putea contesta nu în cadrul cazului de casare prev. de pct. 17, ci în cel prevăzut de pct. 18 al art. 385 9 C. proc. pen., la rândul său abrogat. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că, fiind abrogat expres pct. 17 al art. 385 9 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei nu mai poate fi invocată în recurs în cadrul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 decât cel mult, dacă au fost încălcate dispozițiile legale privind procedura acestei schimbări, dar în nici un caz nu se poate critica temeinicia schimbării încadrării juridice dispuse în apel sau nu se poate solicita ca în recurs să se dispună schimbarea încadrării juridice (cum este cazul inculpatului A.I.). Cu aceleași argumente, Înalta Curte constată că nici solicitarea inculpatului I.A., de achitare pentru infracțiunea prev. de art. 1 1 din Legea nr. 61/1991 în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., nu poate fi analizată, deoarece se referă la o gravă eroare de fapt (inculpatul susținând că sabia nu-i aparținea), iar aceasta se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., de asemenea abrogat prin Legea nr. 2/2013. De asemenea, nici solicitările subsidiare ale inculpaților de reducere a pedepselor nu pot fi examinate, întrucât pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen. a fost parțial abrogat, menținându-se doar situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, nu și atunci când au fost greșit individualizate. Toate acestei critici au fost, însă, analizate în mod temeinic în apel, astfel că părțile au beneficiat de toate drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege. Singurele critici ce pot fi examinate sunt cele invocate în cadrul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. de inculpații I.A. și I.R., prin care aceștia au solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, critici pe care, însă, Înalta Curte le apreciază ca nefondate. Inculpații au susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice pentru că ar lipsi sentimentul de indignare sau insecuritate al celor prezenți la incident, apărare contrazisă, însă, de probele administrate în cauză. Relevante în acest sens sunt declarațiile martorului D.G. care a declarat că în urma faptelor săvârșite de inculpați în stradă s-au strâns foarte multe persoane, iar intre acestea, inculpații I.A., A.I., I.R., S.E. făceau scandal și tulbura u ordinea și liniștea publică, ale martorului I.G. care și-a manifestat indignarea față de faptele săvârșite de inculpați, arătând că nu se simte în siguranță nici acasă, dar nici pe stradă și nici la locul de muncă, cu atât mai mult cu cât inculpații I.A., A.I. și I.R. sunt cunoscuți în comunitate ca persoane violente care obișnuiesc să amenințe pe toată lumea, ale martorului C.C., lucrător în cadrul Poliției Rutiere care a declarat că a observat un grup de aproximativ 100 de persoane deplasându-se pe str. T. spre str. M., multe dintre acestea având asupra lor obiecte contondente și că s-a grăbit să mute din zonă autospeciala Poliției Rutiere deoarece s-a temut ca aceasta să nu fie avariată în conflict, ale martorului S.E. care a arătat că după ce inculpatul I.A. a pornit cu autoturismul în urmărirea părții vătămate S.S. pe str. M., ulterior s-a întors pe str. T. și că, la scurt timp, pe stradă au ieșit mai mulți frați ai părții vătămate, fapt pentru care martorul s-a speriat și a plecat acasă, ale martorilor C.T., D.G.F. și B.A., care au declarat că în seara zilei de 06 septembrie 2011, în zona str. M., T. și P.V. a fost perturbată serios ordinea și liniștea publică și că au văzut mai multe persoane alergând și țipând, precum și un polițist care fugea după inculpatul I.A., martora D.G.F. susținând că s-a speriat și a plecat din zonă din acest motiv, martorul B.A. arătând că tot de teamă a introdus autoturismul în curte, ale martorelor M.C. și H.C. care au declarat că au observat scandalul produs pe stradă și că această împrejurare le-a produs o intensă stare de temere care le-a determinat să intre în casă și să rămână acolo până la venirea lucrătorilor de poliție, care au aplanat conflictul, dar și declarațiile părții vătămate B.C.L. Prin urmare, în mod corect ambele instanțe au dispus condamnarea inculpaților pentru această infracțiune, nefiind temeinică susținerea recurenților că nu s-ar fi produs rezultatul specific al faptei. Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile formulate în cauză de parchet și inculpații I.A., A.I. și I.R.