ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3051/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3051/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 550 din 17 decembrie

2012, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 14093/118/2012,

s-au dispus următoarele:

„

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și art.

175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe

inculpatul I.A. - pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor

calificat, la pedeapsa de 8 ani închisoare

și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.

pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 1

1

alin. (1) din Legea nr. 61/1991,

cu art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.A. pentru port ilegal

de armă albă la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 239 alin. (1) și (

5)

C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen., a

condamnat pe inculpatul I.A. pentru ultraj, la o pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu art. 37 lit. a) C.

pen., a condamnat pe inculpatul I.A. pentru ultraj contra bunelor moravuri și

tulburare a ordinii publice la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate,

inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 83 C.

pen. a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării

pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2006/P din 13

octombrie 2010 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă, prin neapelare, la

data de 17 martie 2011 prin decizia nr. 110/201 a Tribunalului Constanța și

executarea acesteia alăturat pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre.

În final, inculpatul a

executat pedeapsa de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3

ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul

I.A.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

I.A.

perioada

reținerii și arestării preventive, cu începere de la de 09 septembrie 2011 la zi.

pe inculpatul I.F.

,

pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, la pedeapsa de 1 an

închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul

I.F. pentru ultraj contra bunelor moravuri și tulburare a ordinii publice la pedeapsa

de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a)

rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul

a executat pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui

termen de încercare de 3 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate,

la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani calculat în condițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța; b) să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului

de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui

de existență.

S-a desemnat ca organ

de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța căruia

i s-a comunicat datele de la lit. a)-d).

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat

și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

C.

pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere

în cazul săvârșirii cu intenție a unei alte infracțiuni în cursul termenului.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării de la 09 septembrie 2011 la 26

aprilie 2012.

art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.R. pentru săvârșirea infracțiunii

de ultraj, la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.

În

baza art. 321 alin. (1) C. pen., a condamnat

pe inculpatul I.R. pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare

a ordinii publice la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a)

rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul

a executat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 83 C.

pen., a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei

de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2006/P din 13 octombrie 2010

a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin neapelare, la data de 17 martie

2011 prin decizia nr. 110/2011 a Tribunalului Constanța și executarea acesteia alăturat

pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre.

În final, inculpatul a

executat pedeapsa de 2 ani și două luni închisoare.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus perioada reținerii

și arestării de la 09 septembrie 2011 la 26 aprilie 2012.

art. 37 lit. b) C.pen, a condamnat

pe inculpatul S.E.

pentru

săvârșirea infracțiunii de ultraj, la pedeapsa de 1 an și 6 luni.

În baza art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

condamnă pe inculpatul S.E. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului,

la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul

S.E. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare

a ordinii publice la pedeapsa de 1 și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a)

rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul

a executat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul

S.E.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

S.E.

perioada reținerii și arestării preventive, cu

începere de la 09 septembrie 2011 la zi.

pe inculpatul I.S. - pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj la pedeapsa de 1 an

închisoare.

În baza art. 264 C. pen., a condamnat pe inculpatul I.S. pentru

săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul

I.S. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare

a ordinii publice, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a)

rap. art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul

a executat pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui

termen de încercare de 3 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate,

la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani calculat în condițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța; b) să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului

de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui

de existență.

S-a desemnat ca organ

de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța căruia

i s-a comunicat datele de la lit. a)-d).

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat

și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

C.

pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere

în cazul săvârșirii cu intenție a unei alte infracțiuni în cursul termenului de

încercare.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării de la 09 septembrie 2011 la 27

august 2012.

C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. f) C.

pen., art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.I. pentru săvârșirea

infracțiunilor de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, la pedeapsa de

15 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen.

a condamnat pe inculpatul A.I. pentru ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

ordinii și liniștii publice, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a)

rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul

a executat pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b)

C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 71 C.

pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de

inculpatul

A.I.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

A.I.

perioada reținerii și arestării preventive, cu

începere de la data de 22 septembrie 2011 la zi.

pe inculpatul

S.S.,

la

pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui

termen de încercare de 3 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate,

la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani calculat în condițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supune

următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța; b) să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului

de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui

de existență.

S-a desemnat ca organ

de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța căruia

i se comunică datele de la lit. a)-d).

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat

și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

C.

pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere

în cazul săvârșirii cu intenție a unei alte infracțiuni în cursul termenului de

încercare.

În baza art. 88 C.

pen.,

s-a dedus perioada reținerii din 12 ianuarie 2012 la 13

ianuarie 2012 din pedeapsa astfel aplicată.

A luat act că părțile vătămate, nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 118 lit.

b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială a sabiei folosite de inculpatul

I.A. la incident.

S-a

dispus restituirea autoturismului marca V. aparținând inculpatului I.A.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 06 septembrie 2011, inculpatul

I.A.

a

coborât din autoturismul său având o sabie, asupra sa cu care a spart geamurile

a imobil situat pe str. P.V. din Medgidia, după care a încercat să o ucidă pe partea

vătămată S.S., lovind-o cu intenție pe aceasta cu autoturismul său marca V. și,

împreună cu mai multe persoane din anturajul său, a exercitat amenințări asupra

părții vătămate B.C.L., agent de poliție în cadrul Poliției municipiului Medgidia,

aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu.

La

rândul lor, la data de 06 septembrie 2011, inculpații I.F. (tatăl inculpatului I.A.),

I.R. (unchiul aceluiași inculpat), S.E. și I.S. au exercitat la rândul lor violențe

și amenințări asupra părții vătămate B.C.L., agent de poliție în cadrul Poliției

municipiului Medgidia, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu cu scopul de

a o împiedica pe aceasta să îl rețină pe inculpatul I.A. după săvârșirea infracțiunilor

reținute în sarcina sa. Prin aceste fapte, inculpații au provocat scandal public

și au tulburat liniștea și ordinea publică în municipiului Medgidia.

La

data de 06 septembrie 2011, în timp ce se afla pe str. P.V. din Medgidia, inculpatul

A.I. a încercat de două ori să îl lovească în zona capului cu un topor pe agentul

de poliție M.A.D. din cadrul Poliției municipiului Medgidia, aflat în exercițiul

atribuțiilor de serviciu și, totodată, manifestându-se violent împreună cu coinculpații

din prezenta cauză, a tulburat ordinea și liniștea publică în municipiul Medgidia,

provocând scandal public.

Întrucât inculpații sunt

rromi, prin familii s-au înțeles cu partea vătămată S.S., ca în schimbul unei sume

de bani, pe care martorul S.E. o plasează la nivelul sumei de 55 milioane ROL, astfel

încât la termenul de judecată din 19 decembrie 2011, partea vătămată S.S. deși inițial

la primul termen s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON, a arătat că

a avut un incident cu inculpatul I.A., acesta l-a urmărit cu autoturismul său, dar

nu l-a lovit în timpul urmăririi, singur în cădere a căzut cu capul de bordura de

unde a fost ridicat și transportat cu salvarea la Spitalul Medgidia. A mai negat

cu această ocazie și conflictul de la bar, conflict ce îl plasa în cursul dimineții

din ziua respectivă, declarațiile acestuia necoroborându-se cu celelalte probe administrate.

Ca urmare a declarațiilor

neadevărate, contrare realizate la termenul din 19 decembrie 2011, cu scopul de

a îngreuna judecata inculpatului I.A., la data de 12 ianuarie 2012 s-a dispus începerea

urmăririi penale față de S.S. sub aspectul infracțiunii de favorizare a infractorului,

infracțiune prev. de art. 264 C. pen.

La aceeași dată, prin

rechizitoriul nr. 6/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a acestui inculpat.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel:

- inculpații I.F. și S.S.,

care au solicitat, în principal, achitarea pentru infracțiunile pentru care au fost

trimiși în judecată și, în subsidiar, reindividualizarea pedepselor aplicate;

- inculpatul A.I., care

a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă

la infracțiunea de omor calificat și omor deosebit de grav în infracțiunea de loviri

sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și, în subsidiar, redozarea

pedepsei;

- inculpații I.R. și I.S.,

care au criticat hotărârea pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei

aplicate;

- inculpatul I.A. care

a solicitat achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de deținere a unei săbii, schimbarea încadrării juridice

a faptei de tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri

sau alte violențe și, în subsidiar, redozarea pedepsei.

Prin decizia penală

nr. 52/P din 11 aprilie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie, a respins

ca nefondate apelurile formulate de apelanții

inculpați

I.F., I.S. și

S.S.

împotriva sentinței penale

nr. 550 din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 14093/118/2011.

În baza art. 379

alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de apelanții

inculpați I.R., I.A. și A.I. împotriva sentinței penale nr. 550 din 17

decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 14093/118/2011.

S-a desființat în parte

sentința penală nr. 550 din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța

în Dosarul nr. 14093/118/2011 și rejudecând s-a dispus, în baza art. 334 C.

proc. pen., admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul

I.A.

S-a dispus schimbarea

încadrării juridice privind pe inculpatul I.A. din infracțiunea prev. de

art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de

art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit.

a) C. pen. a condamnat pe inculpatul

I.A. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei aplicată

prin prezenta decizie, de 1 an închisoare cu pedepsele aplicate prin sentința primei

instanțe, de

3 luni închisoare,

1 an închisoare și 1 an închisoare, în final inculpatul I.A. execută

pedeapsa cea mai grea

de 1 an închisoare.

În baza art. 83 C.

pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei

de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2006/P din 13 octombrie 2010

a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă, prin neapelare, la data de 17

martie 2011 prin decizia nr. 110/2011 a Tribunalului Constanța și executarea acesteia

alăturat pedepsei rezultante de 1 an închisoare, în final inculpatul I.A. a executat

pedeapsa cea mai grea de 2 închisoare.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului I.A. exercițiul drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 383

alin. (1)

1

C. proc. pen. în referire la art. 350 C. proc. pen. și

art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului

I.A.

În baza art. 383

alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus arestul preventiv, pentru inculpatul I.A. de

la 17 decembrie 2012 la zi.

S-a respins, ca nefondată

cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apelantul inculpat A.I.

S-a redus pedeapsa aplicată

inculpatului A.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplic. art.

37 lit. b) C. pen., de la 15 ani închisoare și 4 ani

pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b)

C. pen. la pedeapsa de

12 ani închisoare și

4 ani

pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și b) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei aplicată

prin prezenta decizie de

12 ani închisoare și

4 ani

pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și b) C. pen. cu pedeapsa aplicată prin sentința primei instanțe de 1 an

închisoare, în final inculpatul A.I. a executat pedeapsa cea mai grea de

12 ani închisoare și 4 ani

pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b)

C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului A.I. exercițiul drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării

pedepsei principale.

În baza art. 383

alin. (1)

1

C. proc. pen. în referire la art. 350 C. proc. pen. și

art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului

A.I.

În baza art. 383

alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus arestul preventiv, pentru inculpatul A.I. de

la 17 decembrie 2012 la zi.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus arestul preventiv pentru inculpatul I.R. de la 09 septembrie

2011 la 22 august 2012.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu au fost contrare prezentei decizii.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați apelanții inculpați

I.F., I.S. și

S.S.

la plata cheltuielilor

judiciare către stat în cuantum de câte 700 RON pentru fiecare inculpat.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile inculpaților,

I.R., I.A. și A.I. au rămas în sarcina statului.

În baza art. 189 C.

proc. pen., onorariile avocați oficiu, în sumă de câte 400 RON s-au avansat din

fondurile Ministerului Justiției, în favoarea av. C.C. și F.E.

Onorariile parțiale avocați

oficiu, în sumă de câte 100 RON s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției,

în favoarea avocați B.C.T., R.T.E., C.G., P.M. și C.T.

Instanța de apel a reținut,

referitor la apelul declarat de inculpatul I.A., că probele administrate în cauză

au dovedit participarea acestuia la conflictul stradal, unde a avut chiar rolul

de conducător, manifestându-se violent alături de ceilalți inculpați, verbal și

fizic împotriva părții vătămate S.S. și a bunurilor și familiei acestuia. S-au reținut

ca relevante în reținerea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. în sarcina

acestui inculpat declarațiile martorilor I.S., S.E., S.T., D.G., I.G., C.C., C.T.,

D.G.F. și B.A.

De asemenea, s-a apreciat

că în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea

de deținere a unei săbii, întrucât din probele administrate a rezultat că sabia

aparținea inculpatului și a fost folosită de acesta pentru a provoca distrugerile

din barul martorului I.S.

S-a apreciat, însă, că

în mod greșit instanța de fond a stabilit încadrarea juridică în infracțiunea prev.

de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. față de acțiunea inculpatului

de a lovi pe partea vătămată

S.S. cu autoturismul, impunându-se schimbarea încadrării juridice

în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

S-au reținut, ca relevante

în aprecierea acestei încadrări juridice a faptei viteza redusă de deplasare a autoturismului,

precum și gravitatea leziunilor produse părții vătămate, respectiv cea mai importantă

fiind o plagă de 2 cm, celelalte constând dosar în excoriații, aspecte ce exclud

intenția inculpatului de a suprima viața victimei.

Referitor la apelul declarat

de inculpatul

I.F.,

instanța de apel a apreciat netemeinicia acesteia, sub ambele critici formulate.

S-a reținut că participarea

inculpatului la comiterea infracțiunilor prev. de art. 239 alin. (1), (2) și

(5) C. pen. și de art. 321 alin. (1) C. pen. a fost dovedită prin declarațiile părții

vătămate B.C.L., coroborate cu cele ale martorilor D.G., P.I. și S.E.

Cât privește individualizarea

pedepsei, s-a reținut că aceasta este corectă, gravitatea faptelor și modalitatea

în care s-a acționat justificând cuantumul pedepsei și modalitatea de executare.

Prima critica din apelul

declarat de inculpatul A.I. s-a apreciat ca nefondată, solicitarea acestuia de schimbare

a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat și

deosebit de grav în infracțiunea de loviri sau alte violențe fiind respinsă, cu

motivarea că intenția inculpatului de a suprima viața victimei rezultă din instrumentul

folosit, respectiv un topor în zona vizată - zona capului părții vătămate.

În schimb s-a apreciat

ca întemeiată critica aceluiași inculpat în ceea ce privește individualizarea pedepsei,

constatându-se că prima instanță i-a aplicat o pedeapsă peste maximul special ce

putea fi aplicat, impunându-se reducerea acesteia, dar tot către maximul special.

Pentru inculpații I.R.

și I.S. s-a reținut că apelurile sunt nefondate, atât participarea la comiterea

infracțiunilor, cât și individualizarea pedepselor fiind corect apreciate.

Apelul declarat de inculpatul

S.S. a fost,

de asemenea, apreciat ca nefondat, instanța de fond reținând corect în sarcina acestuia

săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

Scopul urmărit de acesta,

respectiv exonerarea de răspundere penală a inculpatului I.A., pentru o tentativă

la infracțiunea de omor relevă gradul ridicat de pericol social al faptei și justifică

pedeapsa aplicată.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpații

I.A., A.I. și I.R.

Parchetul a invocat cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., considerând

că s-a făcut o greșită aplicare a legii prin schimbarea încadrării juridice dată

faptei săvârșite de inculpatul I.A., din tentativă la infracțiunea de omor calificat

prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea

de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Inculpatul I.A. a invocat

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.,

solicitând, achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 1

1

din Legea

nr. 61/1991 în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât sabia nu-i aparținea

și achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. în baza

art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive

ale acestei infracțiuni.

Inculpatul A.I. a criticat

greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă

la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav în infracțiunea de loviri

sau alte violențe, indicând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. De asemenea, în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei, având în

vedere înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar.

Inculpatul I.R. a invocat

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., solicitând

achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de

ultraj. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând

decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât

și conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este

legală și temeinică.

Înalta Curte constată,

în prealabil, că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Constanța

la data de 11 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013)

a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prev.

de art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul

normativ menționat.

Prin Legea nr. 2/2013

s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri

de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, dorindu-se,

astfel cum rezultă și din expunerea de motive, pe lângă scopul principal de degrevare

a instanțelor și o introducere anticipată a filozofiei noului C. proc. pen., aceea

de impunere a unei singure căi de atac în materie penală, aspect ce se conformează

atât cerințelor constituționale de acces la justiție, cât și art. 2 din Protocolul

nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

și de consolidare a caracterului de excepție a căilor extraordinare de atac.

În aceste condiții prin

Legea nr. 2/2013 au fost eliminate anumite motive de casare în recurs, avându-se

în vedere că aceste motive sunt analizate în cadrul căii de atac a apelului.

Printre motivele de casare

eliminate se află și cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C.

proc. pen., care se referea la ipoteza „când faptei săvârșite i s-a dat o greșită

încadrare juridică”.

Din această perspectivă,

Înalta Curte apreciază că nici critica Parchetului privind greșita schimbare a încadrării

juridice a faptei comise de inculpatul I.A., din infracțiunea prev. de art. 20

C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 180

alin. (2) C. pen. și nici critica inculpatului A.I., prin care acesta solicită schimbarea

încadrării juridice a faptei, din tentativă la omor calificat și deosebit de grav,

în loviri sau alte violențe, nu pot fi examinate, chiar dacă ambii recurenți au

indicat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen.

Abrogarea expresă a

pct. 17 al art. 385

9

și lipsa oricăror alte dispoziții din Legea nr.

2/2013 nu permit interpretarea dată de recurenți că s-a făcut o greșită aplicare

a legii în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptei și astfel, această

critică, ar putea fi examinată în cadrul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Nici măcar din expunerea

de motive nu rezultă intenția legiuitorului ca, prin abrogarea unor cazuri de casare,

acestea să poată fi examinate în cadrul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Dimpotrivă, intenția legiuitorului,

așa cum a fost explicată în expunerea de motive și cum transpare în dispozițiile

Legii nr. 2/2013, a fost aceea de a impune o singură cale de atac integral devolutivă

în materia penală, aceea a apelului, întrucât dreptul la un proces echitabil nu

presupune obligativitatea parcurgerii în penal a unui număr de trei grade de jurisdicție.

Deși Parchetul susține

că nu se contestă situația de fapt, aceasta nu înseamnă că poate invoca pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., întrucât situația de fapt o putea contesta

nu în cadrul cazului de casare prev. de pct. 17, ci în cel prevăzut de pct. 18 al

art. 385

9

C. proc. pen., la rândul său abrogat.

Prin urmare, Înalta Curte

apreciază că, fiind abrogat expres pct. 17 al art. 385

9

C. proc.

pen., schimbarea încadrării juridice a faptei nu mai poate fi invocată în recurs

în cadrul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

decât

cel mult, dacă au fost încălcate dispozițiile legale privind procedura acestei schimbări,

dar în nici un caz nu se poate critica temeinicia schimbării încadrării juridice

dispuse în apel sau nu se poate solicita ca în recurs să se dispună schimbarea încadrării

juridice (cum este cazul inculpatului A.I.).

Cu aceleași argumente,

Înalta Curte constată că nici solicitarea inculpatului I.A., de achitare pentru

infracțiunea prev. de art. 1

1

din Legea nr. 61/1991 în baza art. 10

lit. c) C. proc. pen., nu poate fi analizată, deoarece se referă la o gravă eroare

de fapt (inculpatul susținând că sabia nu-i aparținea), iar aceasta se circumscrie

cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., de asemenea

abrogat prin Legea nr. 2/2013.

De asemenea, nici solicitările

subsidiare ale inculpaților de reducere a pedepselor nu pot fi examinate, întrucât

pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen. a fost parțial abrogat, menținându-se

doar situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de

lege, nu și atunci când au fost greșit individualizate.

Toate acestei critici

au fost, însă, analizate în mod temeinic în apel, astfel că părțile au beneficiat

de toate drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege.

Singurele critici ce pot

fi examinate sunt cele invocate în cadrul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen. de inculpații I.A. și I.R., prin care aceștia au solicitat

achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

de ultraj, critici pe care, însă, Înalta Curte le apreciază ca nefondate.

Inculpații au susținut

că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice pentru că ar lipsi sentimentul

de indignare sau insecuritate al celor prezenți la incident, apărare contrazisă,

însă, de probele administrate în cauză.

Relevante în acest sens

sunt declarațiile martorului

D.G. care a declarat că

în urma faptelor săvârșite de inculpați în stradă s-au strâns foarte multe persoane,

iar intre acestea, inculpații I.A., A.I., I.R., S.E. făceau scandal și tulbura

u

ordinea și liniștea publică, ale martorului I.G. care și-a

manifestat indignarea față de faptele săvârșite de inculpați, arătând că nu se simte

în siguranță nici acasă, dar nici pe stradă și nici la locul de muncă, cu atât mai

mult cu cât inculpații I.A., A.I. și

I.R. sunt cunoscuți în

comunitate ca persoane violente care obișnuiesc să amenințe pe toată lumea, ale

martorului C.C., lucrător în cadrul Poliției Rutiere care a declarat că a observat

un grup de aproximativ 100 de persoane deplasându-se pe str. T. spre str. M., multe

dintre acestea având asupra lor obiecte contondente și că s-a grăbit să mute din

zonă autospeciala Poliției Rutiere deoarece s-a temut ca aceasta să nu fie avariată

în conflict, ale martorului S.E. care a arătat că după ce inculpatul I.A. a pornit

cu autoturismul în urmărirea părții vătămate S.S. pe str. M., ulterior s-a întors

pe str. T. și că, la scurt timp, pe stradă au ieșit mai mulți frați ai părții vătămate,

fapt pentru care

martorul s-a speriat

și a plecat acasă, ale

martorilor C.T., D.G.F.

și B.A., care au declarat că în seara zilei de 06 septembrie 2011, în zona str.

M., T. și P.V. a fost perturbată serios ordinea și liniștea publică și că au văzut

mai multe persoane alergând și țipând, precum și un polițist care fugea după inculpatul

I.A., martora D.G.F. susținând că s-a speriat și a plecat din zonă din acest motiv,

martorul B.A. arătând că tot de teamă a introdus autoturismul în curte, ale martorelor

M.C. și H.C. care au declarat că au observat scandalul produs pe stradă și că această

împrejurare le-a produs o intensă stare de temere care le-a determinat să intre

în casă și să rămână acolo până la venirea lucrătorilor de poliție, care au aplanat

conflictul, dar și declarațiile părții vătămate B.C.L.

Prin

urmare, în mod corect ambele instanțe au dispus condamnarea inculpaților pentru

această infracțiune, nefiind temeinică susținerea recurenților că nu s-ar fi produs

rezultatul specific al faptei.

Pentru

considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile formulate în cauză

de parchet și inculpații

I.A., A.I. și I.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpații

I.A., A.I. și I.R. împotriva deciziei penale nr. 52/P din 11 aprilie 2013 a Curții

de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului A.I. durata reținerii și arestării preventive de la 22 septembrie 2011

la 09 octombrie 2013.

Obligă recurentul inculpat

I.R. la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați

I.A. și A.I. la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 200 RON, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile

parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie

2013.