ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2726/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2726/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

penal de față;

Prin sentința penală

nr. 20 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea, inculpatul P.P. a fost

condamnat la:

- o pedeapsă de 2

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de cuțit prev. de

art. 1

1

alin. (1) pct. 1 din Legea 61/1991 cu aplicarea art. 73 lit.

b) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.;

- o pedeapsă

principală de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a ll-a și lit. b) C.

pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat

prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C.

pen.;

- o pedeapsă de 8

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. art. 76 lit. d) și art. 37 lit. a)

C. pen.

Î

n baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 4 ani

închisoare, sporită la 4 ani și 3 luni închisoare.

Î

n baza art. 61 C.

pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de

557 zile din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 2130 din 16 noiembrie

2007 a Judecătoriei Focșani, rest pe care l-a contopit în pedeapsa aplicată

prin prezenta sentință, și s-a dispus ca inculpatul P.P. să execute 4 ani și 3

luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) ipoteza a ll-a și lit. b) C. pen.

Î

n condițiile art. 71

C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a ll-a și lit. b) C. pen.

S-a luat act că

partea vătămată D.A. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

S-a menținut starea

de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 15

aprilie 2010 - ora 19.00, la zi.

Î

n baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a cuțitului folosit la agresiune.

A fost obligat

inculpatul la 531,4 RON despăgubiri civile către Serviciul de Ambulanță

județean Vrancea plus dobânda legală

î

ncepând cu data rămânerii definitive a

prezentei și până la achitarea integrală a debitului.

A fost obligat

inculpatul la 1021,83 RON despăgubiri civile către Spitalul Județean „Sf.

Pantelimon" Focșani plus dobânda legală începând cu data rămânerii

definitive a prezentei și până la achitarea integrală a debitului.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt următoarele:

In

culpatul P.P. și

partea vătămată D.A., locuiesc în comuna S., Jud. Vrancea, iar între cei doi nu

a existat o stare conflictuală anterior datei comiterii faptelor din speță.

Astfel, în noaptea de

31 decembrie 2009, în jurul orei 22:00 D.A. s-a deplasat împreună cu prietenii

săi, G.C.E. și V.D.N., în centrul satului S., Jud. Vrancea, cu intenția de a

consuma băuturi alcoolice la un bar. Ajungând în zonă, cei trei au observat un

grup de tineri care jucau cărți într-o stație de autobuz, situată vis-a-vis de

acest bar, astfel că au mers și ei în acel loc.

La scurt timp între G.C.E.

și unul dintre tinerii care făceau parte din grupul celor care jucau cărți,

respectiv numitul C.V., a avut loc o altercație, împrejurare în care a

intervenit în conflict, fără nici un motiv, inc. P.P., care se afla și el în

acel loc.

Î

ntrucât autorul se

afla sub influența băuturilor alcoolice, a încercat să-l lovească pe G.C.E.,

iar partea vătămată D.A. a intervenit pentru aplanarea conflictului.

Imediat, P.P. a

încercat să-l lovească pe partea vătămată D.A., însă, inculpatul a fost

împiedicat de fratele său P.I.

În

continuare, P.P. a

provocat scandal pe drumul public, chiar în locul unde s-a desfășurat

incidentul descris mai sus, proferând injurii și amenințări, deși fratele său

și cei prezenți au încercat să-l liniștească.

Pentru a se stinge

conflictul, partea vătămată D.A. împreună cu prietenii săi G.C.E. și V.D.N. au

plecat spre domiciliile lor, însă după ce au parcurs aproximativ 100 metri, au

fost urmăriți de inculpat, care înjura și amenința cu acte de violență.

Deși P.I. a încercat

să-l determine pe fratele său să înceteze scandalul, inculpatul a reușit să se

elibereze din mâinile acestuia, s-a apropiat de D.A. și i-a aplicat două

lovituri părții vătămate în zona gâtului și a feței, cu un cuțit pe care-l

purta fără drept în public, în locuri în care putea pune în primejdie viața sau

integritatea corporală a persoanelor cauzându-i două plăgi.

În

momentul agresiunii,

partea vătămată purta un fular înfășurat în jurul gâtului, iar intensitatea

loviturilor a fost atenuată de acest obiect vestimentar.

După comiterea

agresiunii, partea vătămată a plecat spre domiciliul său, iar inculpatul s-a

reîntors în zona stației de autobuz și pe fondul unor stări de nervozitate s-a

autovătămat, tăindu-se cu același cuțit în zona feței.

Partea vătămată a

fost transportată cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență „Sf.

Pantelimon" Focșani, unde a rămas internată 4 zile.

Ulterior, D.A. a fost

examinat la cererea sa de specialiștii Serviciului Județean de Medicină Legală

Vrancea, care au concluzionat că partea vătămată prezintă leziuni de natură

traumatică (două plăgi pe cap la nivelul hemifaciesului stâng și pe fața

lateral stângă a gâtului care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor

în noaptea de 31 decembrie 2009 din 01 ianuarie 2010 și a necesitat pentru

vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt

astfel cum a fost reținută mai sus, a rezultat din declarațiile părții vătămate

D.A., planșa foto, certificatul medico-legal, declarațiile martorilor G.C.E., V.D.,

M.I., C.V., V.A.C., date la urmărirea penală și la instanță și expertiza

psihiatrică efectuată la instanța de fond.

În

drept, s-a reținut

că faptele inculpatului P.P. care în noaptea de 31 decembrie 2009 a purtat fără

drept în loc public, respectiv pe un drum principal din comuna S., Jud.Vrancea,

un cuțit, lovindu-l de două ori, în zona feței și a gâtului pe consăteanul D.A.,

cauzându-i plăgi tăiate, pentru care au necesitat 12-14 zile de îngrijiri

medicale, acceptând astfel suprimarea vieții victimei, împrejurare în care

adresând injurii și amenințări, a provocat scandal public, tulburând ordinea și

liniștea publică și aducând atingere bunelor moravuri, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de port ilegal de cuțit, tentativă la omor

calificat și ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea liniștii și ordinii publice, prev.

de art. 1

1

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, art.

20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și art. 321 alin.

(1) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

Pentru încadrarea în

prevederile art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., s-a avut în vedere obiectul

vulnerant folosit, respectiv un cuțit și zona vitală a corpului vizată,

respectiv gâtul și fața.

Că este așa rezultă

din certificatul medico-legal, concluzionează că partea vătămată D.A. prezintă

leziuni produse de un corp tăietor.

Chiar dacă

completarea la expertiza medico-legală concluzionează că nu există elemente

medicale obiective care să ateste punerea în primejdie a vieții victimei,

instanța a apreciat că inculpatul a urmărit să suprime viața părții vătămate

prin obiectul vulnerant folosit și prin zona vitală afectată.

La individualizarea

pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, instanța de fond a avut în criteriile

prevăzute la art. 72 C. pen.

Instanța

de fond a reținut că

inculpatul a săvârșit faptele în stare de provocare prev. de art. 73 lit. b) C.

pen., întrucât din declarația martorilor G.C.E., C.V. și V.A.C., rezultă că

partea vătămată s-a certat inițial cu inculpatul, „s-a luat de inculpat",

„s-a dezbrăcat până la brâu și a spus că vrea să se bată cu inculpatul".

„inculpatul a evitat însă partea vătămată se tot ținea de inculpat".

Așa fiind, având în

vedere și faptul că inculpatul P.P. este un element tânăr, gradul de instrucție

al acestuia precum și circumstanța atenuantă menționată mai sus, instanța a

aplicat acestuia câte o pedeapsă coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.

Î

mpotriva sentinței

penale nr. 20 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea a declarat apel, în

termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, criticând-o pe motive

de nelegalitate și netemeinicie.

Î

n motivarea apelului,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a susținut că, în mod greșit, în

favoarea inculpatului a fost reținută circumstanța atenuantă a scuzei provocării

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Î

n ceea ce privește

infracțiunea de port ilegal de cuțit, s-a invocat că nu s-a avut în vedere că,

prin Legea nr. 153/2010 s-a dat articolelor o nouă numerotare și că în prezent

această infracțiune este încadrată la art. 2 alin. (1) pct. 1.

Î

n ceea ce privește

cheltuielile judiciare s-a susținut că suma de numai 400 RON nu acoperă nici pe

departe cheltuielile judiciare pe care statul Ie-a efectuat pentru buna

soluționare a prezentului proces penal.

Prin decizia penală

nr. 96/A din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori, a fost admis apelul Parchetului, desființată în parte sentința

și rejudecând, s-au înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile privind

condamnarea inculpatului pentru cele trei infracțiuni și soluționarea

antecedentelor penale.

A fost condamnat

inculpatul P.P. la:

-

o pedeapsă principală

de 7 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată

de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

-

o pedeapsă de 1 an

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

-

o pedeapsă de 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de cuțit prev. de art.

2 alin. (1) pct. 1 (fost art. 1

1

alin. (1) pct. 1) din Legea nr.

61/91 (republicată în baza art. II din Legea nr. 153/2010), cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen.

Conform dispozițiilor

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit

pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală

cea mai grea, respectiv pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, sporită la 7

ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani

după executarea pedepsei principale.

Î

n baza art. 61 alin.

(1) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3

ani și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2130 din 16

noiembrie 2007 a Judecătoriei Focșani - rest rămas neexecutat 557 zile.

Î

n temeiul art. 61

alin. (1) în ref. la art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 7 ani

și 8 luni închisoare cu restul de 557 zile închisoare și s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 7 ani și 8

luni închisoare, sporită la 7 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa

complementară

In

terzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată

de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Î

n baza disp. art. 7

din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat,

în vederea înscrierii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

Potrivit art. 8 alin.

(1) lit. a) din O.G. nr. 1/2000, s-a dispus ca suma de 135 RON, reprezentând

costul expertizei medico -legale psihiatrice nr. 103/E din 30 august 2010 și

suma de 25 RON, reprezentând contravaloarea raportului de expertiză medico-legale

nr. 27/B din 12 noiembrie 2010, să fie virate din fondurile Ministerului

Justiției în contul Spitalului Județean Focșani deschis la Trezoreria Focșani.

S-a majorat cuantumul

cheltuielilor judiciare la care inculpatul a fost obligat către stat (urmărire fond)

de la suma de 400 RON la suma de 1.200 RON.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

S-a constatat astfel

că, la o primă analiză, instanța de fond a reținut două situații de fapt total

contradictorii.

O primă situație de

fapt, reținută pe baza analizei tuturor probelor administrate în cauză, și din

care rezultă că inculpatul P.P. a plecat de acasă, din proprie inițiativă,

înarmat cu un cuțit, corp vulnerant a cărui purtare este interzisă în locurile

publice, că fără nici un motiv s-a infiltrat în grupul din care făcea partea

vătămată D.A. și martorii G.C.E., V.D.N. și C.V. și că fără nici un motiv a

încercat să o lovească pe partea vătămată, a proferat injurii și amenințări,

deși atât fratele său - martorul P.I. cât și ceilalți membri ai grupului au

încercat să-l oprească.

Potrivit aceleiași

situații de fapt, văzând că inculpatul are chef de scandal, pentru a aplana

conflictul, partea vătămată D.A., împreună cu prietenii săi G.C.E. și V.D.N. au

plecat spre domiciliile lor, însă după ce au parcurs aproximativ 100 metri au

fost ajunși de către inculpat, care înjura și amenința, a reușit să se scape

din mâinile fratelui său și fără nici un motiv, cu un cuțit, pe care îl purta

fără drept, corp apt de a ucide, a aplicat părții vătămate lovituri în zona

gâtului și a feței.

A doua situație de

fapt este cea pe care prima instanță o reține cu ocazia individualizării

judiciare a pedepsei când pe baza declarațiilor date de martorii G.C.E., C.V.

și V.A.C. la judecarea cauzei în fond,

reține că partea vătămată s-a luat de

inculpat, că a spus că vrea să se bată cu inculpatul, că inculpatul a încercat

să evite însă partea vătămată s-a tot ținut după acesta, situație în care

inculpatul ar fi săvârșit faptele în stare de provocare.

Această a doua situație

de fapt este însă în contradicție cu probele administrate în cauză.

Astfel din

declarațiile părții vătămate D.A. rezultă că inculpatul P.P., fiind într-o

vădită stare de ebrietate, a încercat să-l bată pe martorul G.C. și că la

intervenția sa inculpatul a început să țipe și să amenințe că-i bate pe toți,

fugărindu-i prin centrul satului. Arată partea vătămată că pentru calmarea

inculpatului au intervenit fratele acestuia P.I. și martorul M.I.

Arată partea vătămată

că știind că inculpatul are antecedente penale și este cunoscut ca fiind o

persoană violentă, pentru a pune capăt conflictului au decis să plece acasă, însă

după numai 100 metri, inculpatul a scăpat din mâinile fratelui său, s-a

apropiat de ei și fără nici un motiv i-a amenințat că îi omoară și i-a aplicat

cu cuțitul o lovitură în zona gâtului și o altă lovitură în zona feței.

Declarațiile părții

vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor G.C.E. și V.D.N. din care

rezultă că fără nici un motiv inculpatul a intervenit în discuția lor, a început

să-i înjure și să-i amenințe, provocându-i la bătaie, fiind reținut de către

fratele său P.I. și de către martorul M.I.

Arată cei doi martori

că, știind că inculpatul este o fire violentă, au ales să plece acasă, dar

inculpatul a scăpat din mâinile fratelui său, a scos cuțitul și fără nici un

motiv a lovit-o pe partea vătămată de două ori.

Probele de mai sus,

se coroborează și cu declarațiile martorului M.I. - paznic la Primăria Sihlea

care a relatat că inculpatul P.P. se afla într-o evidentă stare de ebrietate, a

provocat scandal, a scăpat din mâinile fratelui său a fugit după partea

vătămată și a lovit-o cu cuțitul.

Contrar celor

reținute de instanța de fond, declarațiile date de martorii G.C.E. și V.D.N.,

cu ocazia judecării cauzei în fond, nu fac decât să confirme că singurul

vinovat de săvârșirea faptelor, aceștia nefăcând decât să confirme că

inculpatul s-a legat de ei, că fratele acestuia a încercat să-l oprească, că au

fugit, dar că inculpatul a reușit să scape din imobilizarea fratelui său, șă-i

urmărească și să o lovească pe partea vătămată.

Î

n ceea ce-l privește

pe martorul P.I. se constată că acesta nu a fost prezent la momentul săvârșirii

faptelor, acesta cunoscând doar de la inculpat că, după săvârșirea faptelor,

acesta s-a autovătămat.

Î

n ceea ce privește

declarația dată de martorul V.A.C. cu ocazia judecării cauzei în fond se

constată că aceasta este în contradicție cu declarațiile date în faza de

urmărire penală, declarații în care a relata că inculpatul era foarte

recalcitrant, că fratele său P.I. a încercat să-l liniștească, că partea

vătămată și ceilalți martori au plecat spre casă, însă inculpatul a scăpat din

mâinile fratelui său, a fugit și cu un cuțit a lovit-o pe partea vătămată.

Chiar dacă probele

administrate în cauză ar fi dovedit că ar fi existat o anumită provocare din

partea părții vătămate, această stare nu justifica în nici un fel reținerea

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 1

1

alin. (1) din Legea nr. 61/1991 și nici în ceea ce privește infracțiunea

prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

Sub acest aspect avem

în vedere că inculpatul a luat cuțitul și l-a purtat în loc public din proprie

inițiativă și că a dat dovadă de perseverență infracțională, continuând să

înjure, să amenințe, să o lovească pe partea vătămată și mai mult să se

automutileze, în condițiile în care la locul respectiv se adunase în jur de

15-20 persoane.

S-a constatat că

hotărârea instanței de fond este netemeinică deoarece în urma contopirii celor

trei pedepse a dispus ca inculpatul să execute doar pedeapsa cea mai grea, fără

să aplice un spor așa cum prevăd dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen., cât și

pentru faptul că în urma revocării liberării condiționate nu a aplicat un spor

de pedeapsă, așa cum prevăd dispozițiile art. 39 alin. (2) C. pen.

Procedând în acest

fel, practic prima instanță l-a condamnat pe inculpat doar pentru infracțiunea

de tentativă de omor calificat, lăsând nesancționate celelalte două infracțiuni

pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Mai mult, în

condițiile în care, potrivit art. 61 alin. (2) C. pen., revocarea liberării

condiționate era obligatorie, instanța trebuia să dea eficiență dispozițiilor

art. 39 alin. (2) C. pen. și la pedeapsa rezultantă stabilită pentru

infracțiunile din prezenta cauză să aplice un spor.

S-a constatat că

prima instanță a omis să facă aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008, deși

infracțiunea de omor face parte din anexa la această lege.

De asemenea, s-a mai

constatat că, deși cu ocazia judecării cauzei în fond, din inițiativa

instanței, s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică și o completare a

raportului de constatare medico-legală, instanța a omis să facă aplicarea art.

8 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 1/2000 și să dispună ca sumele reprezentând contravaloarea

acestor servicii medicale să fie virate din contul Ministerului Justiției.

Î

n ceea ce privește

suma de doar 400 RON, la care inculpatul a fost obligat cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, s-a constatat că această sumă este pe departe de natură

să acopere efectiv cheltuielile judiciare pe care statul Ie-a efectuat pentru

buna desfășurare a prezentului proces penal.

Sub acest aspect, s-a

avut în vedere că, în faza de urmărire penală inculpatul a beneficiat de

asistență juridică obligatorie în cuantum de 200 RON, cu ocazia soluționării

propunerii de arestare preventivă a beneficiat de asistență judiciară în

cuantum de 100 RON, pentru examinarea părții vătămate s-au efectuat cheltuieli

de 38 RON, că în faza de judecată inculpatul a beneficiat de asistență juridică

în cuantum de 200 RON, iar pentru efectuarea expertizei medico legal

psihiatrice s-a cheltuit suma de 135 RON și pentru completarea raportului de

completare a expertizei medico-legal s-a cheltuit suma de 25 RON.

Î

mpotriva acestei decizii

a declarat recurs inculpatul P.P., invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., în sensul menținerii disp. art. 73 lit. b) C. pen. așa

cum au fost reținute de către instanța de fond și, pe cale de consecință,

reducerea pedepsei.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare invocat, Curtea

constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 73 lit.

b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub

stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinate de o provocare din

partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a

demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

În

cidența acestei

circumstanțe atenuante legale presupune o conduită activă a victimei

infracțiunii, premergătoare săvârșirii acesteia de către inculpat, de o anumită

gravitate, care a determinat o puternică tulburare sau emoție, sub imperiul

căreia acesta a comis fapta.

Î

n speță, probele

administrate în cauză nu au demonstrat că partea vătămată ar fi avut o asemenea

conduită în raport cu

in

culpatul,

ci doar că a intervenit într-un conflict izbucnit între alte persoane, pentru

a-l aplana.

Dimpotrivă, din

probatoriu rezultă că inculpatul a fost cel care a urmărit-o pe victimă, care

se îndepărtase de la locul incidentului împreună cu prietenii săi, a proferat

injurii și amenințări la adresa acestora, iar în final a lovit-o pe partea

vătămată cu un cuțit în zona capului și a feței.

Î

mprejurarea că doi

dintre martorii oculari au susținut în fața instanței că partea vătămată „s-a

luat de inculpat" (martorul C.V.) ori că aceasta „s-a dezbrăcat până la

brâu și a spus că vrea să se bată cu inculpatul" (martorul V.A.) nu

justifică reținerea scuzei provocării în favoarea inculpatului, în condițiile

în care respectivii martori nu au relatat aceste aspecte și în faza de urmărire

penală (deși au arătat în fața instanței că își mențin declarațiile

anterioare), iar cele susținute de ei nu sunt confirmate prin depozițiile

celorlalți martori oculari audiați în cauză.

De altfel, chiar dacă

cele afirmate de către cei doi martori ar fi reale, o asemenea conduită a

victimei oricum nu s-ar circumscrie celei prevăzute în art. 73 lit. b) C. pen.,

așa încât în mod corect instanța de apel a înlăturat această circumstanță

atenuantă reținută de către prima instanță în favoarea inculpatului.

Ca efect al

înlăturării acestei circumstanțe, instanța de apel a reindividualizat pedeapsa

aplicată inculpatului, stabilind astfel pentru infracțiunea cea mai gravă, de

tentativă la omor calificat, o pedeapsă egală cu minimul special, în ciuda

antecedentelor penale ale inculpatului (condamnat anterior de 18 ori, ceea ce a

atras și starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

Ulterior, în

condițiile aplicării regulilor concursului de infracțiuni, dar și a disp. art.

61 C. pen., această pedeapsă a fost sporită cu 4 luni, rezultând o pedeapsă de

executat de 7 ani și 10 luni închisoare, aptă să asigure realizarea funcției de

constrângere și reeducare prev. de art. 52 C. pen.

Î

n consecință,

neexistând motive care să justifice reducerea pedepsei aplicate inculpatului,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.  recursul acestuia

va fi respins, cu deducerea prevenției la zi și obligarea sa la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.P. împotriva deciziei

penale nr. 96/A din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată recurentului inculpat, durata arestării preventive de la 15 aprilie

2010 la 20 iulie 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 iulie 2011.