ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3785/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3785/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor penale de față,

În

baza actelor și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 47 din 20 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Vrancea

în Dosarul nr. 7033/91/201, a fost condamnat inculpatul M.C. la:

- 4 (patru) ani închisoare, pentru

infracțiunea de omor calificat, în forma tentativei, prev. de art. 20 C. pen. raportat

la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a), b) și

c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.;

- 6 (șase) luni închisoare, pentru

infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și

liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. e)

teza I C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru)

ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Conform art. 65 C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe o perioada de 2 ani și 6 luni, pedeapsa care se va

executa după executarea pedepsei principale.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008

s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea

introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare.

Conform art. 346 C. proc. pen., s-a

constatat că partea vătămata A.I.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul să plătească

părții civile Spitalul Județean de Urgență Sf. P. Focșani suma de 240,87 RON,

cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală până la achitarea integrală a

sumei și părții civile Serviciul de Ambulanță Vrancea suma de 673,34 RON,

cheltuieli de transport, plus dobânda legală până la achitarea integrală a

sumei.

Conform art. 191 C. proc. pen. a fost

obligat inculpatul să plătească statului suma de 700 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Vrancea nr. 1866/P din 14 decembrie 2011, înregistrat la Tribunalul

Vrancea sub nr. 7033/91/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale

și trimiterea în judecată a inculpatului M.C., pentru infracțiunile de omor

calificat, în forma tentativei și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

ordinii și liniștii publice, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174

alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 321 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut în actul de sesizare că în

seara zilei de 07 februarie 2011 în timp ce se afla în barul din centrul satului

C., comuna C., județul Vrancea, ce aparține martorului D.C., inculpatul a împins-o

pe partea vătămată A.I.C., a provocat scandal în bar, după care a ieșit afară și

pe drumul public din aceeași localitate, i-a aplicat mai multe lovituri aceleiași

părți vătămate cu pumnii și picioarele peste tot corpul, inclusiv în

zona

capului și cu un ciob de sticlă în zona gâtului, a capului și a mâinii stângi, provocându-i

leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale și punându-i

viața în pericol.

Inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi

penale și a adoptat o atitudine nesinceră, susținând că el a trebuit să se apere,

lovind la întâmplare cu sticla spartă, pentru că el a fost cel agresat de partea

vătămată și fratele acesteia.

Pentru elucidarea tuturor aspectelor în

cursul urmăririi penale, partea vătămată a fost supusă atât unei constatări medico-legale

cât și unei expertize medico-legale, iar din cuprinsul ambelor acte a rezultat că

partea vătămată a prezentat plăgi multiple la nivelul capului, pe buza inferioară,

în regiunea cervicală laterală stânga, pe mâna stângă, fața dorsală și la nivelul

degetelor III, IV și V, la examenul endobucal s-a constatat o fractură coronară

dinte 21, toate aceste leziuni putându-se produce prin lovire activă cu corp dur

cu vârfuri și muchii ascuțite și necesitând pentru vindecare un număr de 8-9 zile

de îngrijiri medicale.

Față de constatările medico-legale și declarațiile

martorilor audiați în cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală a înlăturat

declarațiile inculpatului, date în această fază, acestea fiind contrazise de celelalte

probe administrate.

În

faza de cercetare judecătorească inculpatul a solicitat și

instanța de fond i-a admis, judecarea în procedura simplificată, în condițiile

art. 320

1

C. proc. pen. Cu ocazia audierii la instanța de fond, inculpatul

a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată cu pumnii, picioarele și cu un ciob

de sticlă în zona gâtului și peste tot corpul și a susținut că s-a împăcat cu partea

vătămată.

Partea vătămată A.I.C. audiată la instanță

a confirmat că și ea ar vrea sa se împace cu inculpatul, dacă legea i-ar permite

și nu a solicitat despăgubiri civile în cauză, susținând că a primit de la inculpat

suma solicitată.

Prima instanță a reținut că acuzațiile

aduse inculpatului sunt întemeiate, vinovăția acestuia, care îmbracă forma

intenției

indirecte, fiind dovedită cu probele administrate în cursul urmăririi penale, pe

care inculpatul și le-a însușit.

Astfel, la instanța de fond inculpatul

și-a schimbat declarațiile date în faza de urmărire penală și a recunoscut că faptele

s-au petrecut astfel cum au fost anterior descrise, ceea ce echivalează cu recunoașterea

totală a acuzațiilor aduse. Aceasta se coroborează cu plângerea și declarația părții

vătămate, declarațiile martorilor oculari M.B. și M.T., patronul barului unde a

început inițial agresiunea, D.C. și cel care a intervenit pentru stoparea agresiunii,

D.D., dar și constatarea și expertiza medico-legală a părții vătămate, ocazie cu

care au fost identificate și localizate leziunile suferite de partea vătămată, au

fost descrise și s-a concluzionat că au fost produse prin lovire activă cu corp

dur cu vârfuri și muchii ascuțite, contrar susținerilor inculpatului din cursul

urmăririi penale care a declarat că a lovit cu ciobul de sticlă la întâmplare și

pentru a se apăra.

Cu privire la forma de vinovăție a inculpatului

referitor la acuzația de tentativă de omor calificat, prima instanță a reținut că

aceasta este intenția indirectă, caracterizată prin aceea că inculpatul a prevăzut

rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii

lui, având în vedere că inculpatul a aplicat părții vătămate mai multe lovituri

cu un ciob de sticlă, deci un obiect apt să producă decesul și într-o regiune a

corpului vitală, respectiv zona gâtului, unde sunt situate cele patru mari vene

jugulare și doar intervenția martorului D.D. a făcut ca rezultatul să nu se producă.

În

legătură cu posibilitatea inculpatului de prevedere a rezultatului

faptei sale, instanța a apreciat că acesta a putut prevedea că loviturile aplicate

victimei cu un ciob de sticlă în zona gâtului pot conduce la decesul acesteia, chiar

dacă inculpatul are puțină pregătire profesională, dezvoltare intelectuală și experiența

de viață.

Reținând criteriile subiective de mai sus,

a apreciat că inculpatul a lovit cu intenție victima și a putut prevedea moartea

acesteia, însă, deși nu a urmărit decesul victimei totuși l-a acceptat.

Prima instanță a reținut că, în drept,

faptele inculpatului M.C., care în seara zilei de 07 februarie 2011 în timp ce se

afla în barul din centrul satului și comunei C., județul Vrancea, ce aparține martorului

D.C., a împins-o pe partea vătămata A.I.C. și încercat să o lovească, a provocat

scandal tulburând ordinea și liniștea publică, după care a ieșit afară și pe drumul

public din aceeași localitate, i-a aplicat mai multe lovituri aceleiași părți vătămate

cu pumnii și picioarele peste tot corpul și cu un ciob de sticlă în zona gâtului,

a capului și a mâinii stângi, activitatea infracțională fiind întreruptă de apariția

martorului D.D., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat,

în forma tentativei și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii

publice, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art.

175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen.

A mai reținut că inculpatul a comis o pluralitate

de infracțiuni în forma concursului real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., pentru

că cele două infracțiuni au fost săvârșite mai înainte de a interveni o condamnare

definitivă pentru vreuna dintre ele, sens în care a aplicat inculpatului pedeapsa

cea mai grea, potrivit art. 34 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepsei ce a fost

aplicată inculpatului, a avut în vedere criteriile generale de individualizare,

prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile

comise, gradul de pericol social al acestora și circumstanțele reale ale comiterii

infracțiunilor, dar și datele ce circumstanțiază persoana inculpatului.

În

concret, a ținut seama de gradul de pericol social ridicat

al infracțiunilor comise, mai cu seama a celei contra vieții, relevat în primul

rând de regimul sancționator sever prevăzut de legiuitor, dar și de împrejurările

comiterii infracțiunilor, pe fondul consumului de alcool, persoana inculpatului,

care este tânăr, nu a mai venit în conflict cu legea penală și a avut o atitudine

sinceră în faza de cercetare judecătorească.

Inculpatul a beneficiat și de circumstanțele

atenuante judiciare, prev. de art. 74 C. pen., față de împrejurarea că așa cum a

recunoscut partea vătămată a despăgubit-o pe aceasta de bună-voie cu suma pretinsă,

s-a prezentat la instanță și nu are antecedente penale.

S-a reținut că în concret, limitele pedepsei

pentru infracțiunea rămasă în forma tentativei vor fi reduse la jumătate, potrivit

dispozițiilor art. 21 alin. (2) C. pen., care prevăd sancționarea tentativei. Apoi

această pedeapsă ca și cea aplicată pentru cealaltă infracțiune consumată, prev.

de art. 321 alin. (1) C. pen., vor fi reduse cu o treime, potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., întrucât inculpatul a fost judecat în procedura simplificata,

prev. de art. 320

1

C. proc. pen. În final, pedepsele astfel obținute

au fost coborâte sub acest minim, în condițiile art. 76 lit. b) și e) teza I C.

pen., ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen.

Având în vedere gravitatea faptelor, prima

instanță a apreciat că singura modalitate de executare a pedepsei care poate asigura

atingerea scopului educativ preventiv al acesteia, prevăzut de art. 52 C. pen.,

este cea în regim de detenție, care atrage de drept interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., o persoană condamnată pentru

o infracțiune de omor calificat, chiar dacă în forma tentativei fiind incompatibilă

cu ocuparea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat sau de a fi ales

în autoritățile publice.

Dreptul la vot nefiind în corelație directă

cu infracțiunile comise de inculpat nu a fost interzis acestuia.

Față de natura și gravitatea infracțiunii

contra vieții comisă de inculpat, având în vedere împrejurările cauzei și cuantumul

pedepsei principale aplicate pentru această infracțiune, tribunalul a apreciat că

este necesară și aplicarea pedepsei complementare în condițiile prev. de art. 65

C. pen., pedeapsă care se va executa după executarea pedepsei principale.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 inculpatul

a fost obligat, după rămânerea definitivă a prezentei, să se supună

prelevării probelor biologice, pentru

introducerea profîlelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Conform art. 346 C. proc. pen., s-a luat

act că partea vătămată A.I.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză, pentru că

a fost despăgubită de bună-voie de inculpat cu suma pretinsă.

A fost obligat inculpatul sa plătească

cheltuieli de spitalizare și transport către cele două instituții sanitare care

s-au constituit părți civile, plus dobânda legală prevăzută de art. 3 alin. (2)

din ordonanța nr. 13/2011, până la data achitării integrale a debitului.

Împotriva sentinței, în termen legal, a

declarat apel inculpatul M.C., invocând nulitatea urmăririi penale, conform

art. 197 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că după schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin.

(2) C. pen. în tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C.

pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 175 alin. (1) lit. i)

C. pen., nu a fost asigurată asistența juridică prin apărător, conform art. 171

alin. (3), (4) C. proc. pen. rap. la art. 172 alin. (2) C. proc. pen., astfel încât,

în temeiul art. 380 C. proc. pen. în ref. la art. 332 alin. (2) C. proc. pen. a

solicitat restituirea cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale.

Pe fondul cauzei, a solicitat în baza

art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea

de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. în

ref. la art. 175 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev.

de art. 180 alin. (2) C. pen. și încetarea procesului penal prin împăcarea părților.

Partea vătămată A.I.C., legal citată și

prezentă în fața instanței de apel a arătat că este de acord cu schimbarea încadrării

juridice solicitată de inculpat și de asemenea, este de acord să se împace cu acesta

(încheiere – 18 mai 2012).

În susținerea acestei cereri, inculpatul

a invocat concluziile raportului de expertiză medico-legală aflat la dosarul de

urmărire penală, în care sunt descrise leziunile

prezentate de partea vătămată, arătându-se că prin natura

lor, la momentul producerii, acestea nu au pus în pericol viața părții vătămate.

A susținut totodată că nu a avut intenția de a suprima viața părții vătămate, ci

doar de a se apăra.

În

subsidiar, a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante

prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., coborârea pedepsei până la

limita de 3 ani închisoare, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea

sub supraveghere, conform art. 86

1

C. pen.

Prin decizia penală nr. 127 din 29 mai

2012 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul

declarat de inculpatul M.C. împotriva sentinței penale nr. 47 din 20 februarie 2012

pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 7033/91/2011.

A desființat în parte sentința penală apelată

și în rejudecare a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare aplicată

inculpatului M.C. prin sentința penală apelată, în pedepsele componente.

A condamnat pe inculpatul M.C. la o pedeapsă

de 4 (patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a , b) C. pen. pe o durată de 2 (doi)

ani și 6 (șase) luni după executarea pedepsei principale, pentru tentativă la infracțiunea

de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. în ref. la art. 174 alin. (1) C.

pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. și art. 76

lit. b) C. pen.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și

art. 35 alin. (1) C. pen. a dispus contopirea pedepselor de: 4 (patru) ani închisoare

și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani și 6 luni după executarea

pedepsei principale și respectiv 6 (șase) luni închisoare - aplicate inculpatului

M.C. pentru infracțiunile deduse judecății - inculpatul urmând a executa pedeapsa

cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată

de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni după executarea pedepsei principale.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței

penale apelate.

În

baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare

avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Curtea, analizând cauza, prin prisma motivelor

invocate, dar și din oficiu, în limitele prev. deart. 371 alin. (2) C. proc. pen.,

a constatat că hotărârea instanței de fond este nelegală din perspectiva modalității

în care a fost aplicată pedeapsa complementară inculpatului M.C.

Referitor la cererea inculpatului M.C.

de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, conform

art. 332 alin. (2) C. proc. pen. motivată de lipsa asistenței juridice în faza de

urmărire penală, după ce în cauză s-a dispus schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. în

tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la

art. 174 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a constatat

că este nefondată.

În

acest sens, a reținut că inculpatul M.C., era major la data

comiterii faptelor, a fost cercetat în stare de libertate și nu se încadrează în

niciuna dintre situațiile în care asistența juridică este obligatorie conform

art. 171 alin. (2) C. proc. pen., disp. art. 171 alin. (3) C. proc. pen. invocate

de acesta aplicându-se în cursul judecății.

A mai reținut că prima instanță, analizând

probele administrate în cauză în faza de urmărire penală - în faza de cercetare

judecătorească inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor astfel cum

acestea au fost reținute în sarcina sa prin actul de inculpare și a fost de acord

ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

pe care le cunoaște și le însușește, conform art. 320

1

C. proc. pen.,

a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului

încadrarea juridică corespunzătoare.

Totodată, a apreciat că cererea inculpatului

M.C. de a se dispune conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice

din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la

art. 174 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea

de

lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu motivarea că nu

a avut intenția de a suprima viața părții vătămate, iar leziunile provocate nu au

pus în primejdie viața acesteia, este nefondată.

A reținut că inculpatul a lovit-o pe partea

vătămată cu o sticlă spartă în zona capului, a gâtului, din raportul de expertiză

medico-legală rezultând că aceasta a prezentat leziuni la nivelul capului, pe fața

laterală stângă a gâtului, precum și o fractură coronară parțială a dintelui 21,

leziunile constatate fiind produse prin lovire activă cu corp dur cu vârfuri și

muchii ascuțite, iar fractura coronară și mobilitatea dentară prin lovire activă

cu corp dur (raport de expertiză medico-legală), împrejurare recunoscută de acesta

în declarația dată în fața instanței prin acre a solicitat ca judecata să aibă lor

potrivit art. 320

1

C. proc. pen.

Din probele administrate în faza de urmărire

penală a rezultat că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu o sticlă spartă

la nivelul capului și gâtului, aceasta apărându-se cu mâna stângă.

În

cauză s-a reținut, din perspectiva laturii subiective, că

inculpatul a acționat cu intenție indirectă, prevăzând rezultatul faptei sale și

deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia, având în vedere

că a aplicat mai multe lovituri părții vătămate în zone vitale ale corpului, folosind

un obiect apt să producă rezultatul letal, aspectul că leziunile provocate nu au

pus în primejdie viața părții vătămate neprezentând relevanță din această perspectivă.

Față de situația expusă, nu s-a putut reține

că în cauză, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire

sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

S-a mai apreciat că instanța de fond a

realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului M.C., în conformitate

cu criteriile prev. de art. 72 C. pen., reținând în favoarea acestuia circumstanțele

atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. și aplicându-i

pedepse sub limita minimă prevăzută de lege pentru cele două infracțiuni deduse

judecății.

De asemenea, a dat dovadă de clemență,

dispunând ca ulterior contopirii celor două pedepse, conform art. 33 lit. a) C.

pen. în ref. la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea, fără a o spori.

Instanța de apel a arătat că, reducerea

pedepselor aplicate inculpatului de instanța de fond nu se impune, având în vedere

gradul de pericol social al infracțiunilor comise, una dintre acestea fiind o infracțiune

contra vieții, împrejurările concrete de săvârșire și urmarea produsă.

De asemenea, raportat la aceleași considerente,

s-a apreciat că scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de disp. art. 52 C.

pen., nu va putea fi atins în privința inculpatului decât prin executarea efectivă

a pedepsei rezultante stabilite.

Sentința penală apelată a fost apreciată

ca nelegală în ce privește modalitatea de aplicare a pedepsei complementare.

Astfel, în mod greșit instanța de fond,

atât în considerentele hotărârii apelate, cât și în dispozitivul acesteia a aplicat

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani și 6 luni, după stabilirea

pedepsei rezultante.

Pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

este prev. de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și se impunea a fi aplicată pentru

săvârșirea acestei infracțiuni, iar ulterior, după aplicarea disp. art. 33 lit.

a) C. pen. în ref. la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. să se

dispună a fi executată după executarea pedepsei rezultante stabilite.

În

raport de considerentele expuse, în baza art. 379 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul M.C. și a desființat

în parte sentința penală apelată.

Împotriva acestei decizii a declarat apel

inculpatul M.C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

susținerea primului motiv de recurs invocat în scris, întemeiat

pe cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 6 C. proc. pen., inculpatul

a criticat, în esență, atât hotărârea instanței de fond și cât a instanței de apel

sub aspectul nerespectării dreptului la apărare în faza de urmărire penală și a

judecății, care chiar dacă s-a desfășurat în procedura simplificată, nu a asigurat

acestuia un drept la

apărare efectiv, întrucât nu s-a avut în

vedere situația particulară a inculpatului care nu știe să scrie și să citească

astfel că, după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de lovire sau alte

violențe în infracțiunea de tentativă la omor calificat nu i s-a asigurat asistență

juridică.

Față de această împrejurare a solicitat

restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

În

susținerea celui de-al doilea caz de casare, întemeiat pe

dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., inculpatul a solicitat

redozarea pedepsei aplicate sub aspectul cuantumului având în vedere că este prea

aspră în raport de fapta comisă și circumstanțele sale personale (vârsta tânără,

faptul că are un copil minor în întreținere) dar și a modalității de executare,

prin aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Înalta Curte, verificând cauza atât sub

aspectul motivelor de recurs invocate - în cadrul cazurilor de casare prevăzute

de art. 385

9

alin. (1) pct. 6 și 14 C. proc. pen. - cât și din oficiu

- potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - apreciază hotărârile atacate

ca fiind legale și temeinice și recursul declarat de inculpat ca nefondat,

pentru considerentele ce vor fi expuse.

Analizând cu prioritate critica formulată

de inculpatul M.C., circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 6 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este neîntemeiată.

Din modul de redactare a dispozițiilor

art. 385

9

pct. 6 C. proc. pen. rezultă, fără echivoc, că acest caz de

casare este incident în situația în care urmărirea penală sau judecata a avut loc

în lipsa apărătorului, iar prezența acestuia era obligatorie.

Înalta Curte în urma examinării actelor

și lucrărilor dosarului constată că inculpatul M.C. a fost cercetat și trimis în

judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.

20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și

art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., urmare a schimbării

încadrării juridice prin ordonanța procurorului din data de 23 septembrie 2011.

Pe parcursul urmăririi penale i s-au adus la

cunoștință

învinuirile ce i se aduc, după schimbarea încadrării juridice, iar acesta a menționat

în cuprinsul declarației pe formulat tipizat și înseriat că nu dorește să fie asistat

de un apărător, depoziție pe care asemnat-o, iar în prezența martorului asistent

a arătat că nu înțelege să dea o declarație scrisă pentru că nu știe să scrie și

să citească, confirmând prin aceeași semnătură conținutul procesului verbal.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul

M.C. era major la data săvârșirii faptei, a fost cercetat în stare de libertate

în prezenta cauză și nu se afla în vreuna dintre situațiile prevăzute la art. 171

alin. (2) C. proc. pen. astfel că, în cursul urmăririi penale nu era obligatorie

asigurarea asistenței juridice pentru acesta, dispozițiile art. 172 alin. (3) C.

proc. pen. fiind aplicabile doar pentru etapa cercetării judecătorești.

Or, în fața instanței de judecată inculpatului

i-a fost asigurată asistența juridică, în conformitate cu dispozițiile art. 171

C. proc. pen., fiindu-i desemnat un apărător din oficiu, după ce, în prealabil,

i-a fost acordat un termen la solicitare acestuia pentru a-și angaja un apărător,

în prezența căruia a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. privind judecata în procedura simplificată, astfel cum s-a consemnat

în declarația atașată la dosarul cauzei, semnată de inculpat.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 385

9

pct. 6 C.

proc. pen., întrucât nu se poate considera că urmărirea penală sau judecata a avut

loc în lipsa unui apărător care să asigure inculpatului o apărare efectivă, astfel

cum prevăd dispozițiile art. 6 și art. 171 C. proc. pen. și dispozițiile art. 6

parag. 3 lit. c) din Convenția europeană a drepturilor omului.

Înalta Curte constată neîntemeiată și cea

de-a doua critică a recurentului inculpat M.C., circumscrisă cazului de casare prev.

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., privind greșita individualizare a

pedepsei rezultante aplicată acestuia de către instanța de apel.

Referitor la individualizarea judiciară

a pedepsei aplicată inculpatului, Înalta Curte constată că cele două instanțe au

avut în vedere criteriile generale prev.

de art. 72 C. pen., în funcție de care au fost aplicate pedepse corect individualizate,

atât din punctul de vedere al cuantumului, cât și al modalității de executare -

în regim de executare, fiind orientate sub minimum special prevăzut de lege, redus

cu o treime urmare aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., dând

eficiența cuvenită circumstanțelor atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74

lit. a), b) și c) C. pen. pentru considerentele ce vor fi expuse.

Astfel, ambele instanțe, în aplicarea pedepselor

de 4 ani și de 6 luni închisoare inculpatului M.C., pentru săvârșirea infracțiunilor

de omor calificat, în forma tentativei, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175

lit. i) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice,

rev. de art. 321 alin. (1) C. pen., au avut în vedere pe lângă limitele de pedeapsă

fixate în legea penală, reduse la jumătate ca urmare a reținerii faptei în faza

tentativă și reduse cu o treime prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptelor (infracțiune

contra vieții și contra liniștii și ordinii publice), împrejurările în care au fost

comise faptele (pe fondul consumului de alcool, prin folosirea unui obiect apt să

producă moartea (ciob de sticlă), într-un loc public, intensitatea loviturilor,

zonele vizate), urmările produse (vătămarea integrității corporale a victimei și

tulburarea liniștii publice) și atingerea adusă relațiilor sociale privind dreptul

la viață și siguranță publică.

Totodată, au fost avute în vedere circumstanțele

referitoare la persoana și conduita inculpatului, și anume, faptul că a recunoscut

și regretat comiterea faptei, că nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a prezentat

de fiecare dată în fața organelor judiciare și a depus toate diligențele pentru

a acoperi prejudiciul cauzat părții vătămate A.I.C., atitudinea părții vătămate

față de inculpat care ar fi fost dispusă și la o împăcare dacă era posibil din punct

de vedere legal, faptul că este tânăr, are un copil minor în întreținere, aspecte

care justifică și în opinia Înaltei Curți reținerea circumstanței atenuate prev.

de art. 74 lit. a), b) și c)

C.

pen., cu efecte asupra reducerii cuantumului pedepselor sub minim special prevăzut

de lege.

Înalta Curte apreciază că aplicarea unor

pedepse într-un cuantum mai redus față cel ales de instanța de fond și menținut

de apel ori într-o altă modalitate de executare, suspendare sub supraveghere, astfel

cum a solicitat recurentul inculpat, nu ar fi justificată în raport de natura și

gravitatea faptelor și nu ar putea asigura reeducarea acestuia și realizarea scopului

preventiv educativ al sancțiunii, prevăzut de art. 52 C. pen.

Constatând că nu sunt incidente, pentru

motivele anterior arătate, niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art.

385

9

alin. (1) pct. 6 și 14 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare

care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în

considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat,

apreciind hotărârea pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică.

Având în vedere că recurentul inculpat

este cel care se află în culpă procesuală, Înalta Curte, în baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul M.C., împotriva deciziei penale nr. 127 din 29 mai 2012 a Curții de

Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON,

reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie

2012.