ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1541/2014

Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 276 din 14 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-au hotărât următoarele: I. A fost condamnat inculpatul M.G. arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni, la pedepsele de: - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale; - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 19 decembrie 2012, la zi. II. A fost condamnat inculpatul M.M.C., arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni, la pedepsele de: - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 rap.

la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale; - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de și art. 321 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 19 decembrie 2012 la zi. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor. Conform art. 86 2 C. pen., termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanță de 5 ani, fiind în final de 8 ani.

Potrivit disp. art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpații trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. Potrivit disp. art. 86 3 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpații M.G. și M.M.C. vor respecta și obligația de a nu lua legătura și de a nu se întâlni cu părțile vătămate părți civile S.M.

și S.D. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 86 4 C. pen. combinat cu art. 83 și art. 84 C. pen., privind efectele revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, în caz de neachitare cu rea-credință a despăgubirilor civile, precum și în caz de neîndeplinire cu rea-credință a măsurilor de supraveghere și obligațiilor stabilite de instanță. Potrivit disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare se suspendă și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. În conformitate cu disp. art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc.

pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M.G. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 20 decembrie 2012 emis de Tribunalul Prahova și a inculpatului M.M.C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 20 decembrie 2012 emis de Tribunalul Prahova, dacă nu sunt arestați sau reținuți în altă cauză. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea autoturismelor: marca R. și marca V., ambele proprietatea inculpatului M.G., ca fiind bunuri folosite la săvârșirea infracțiunilor. III. A fost condamnată inculpata S.G., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. Potrivit art. 82 C. pen., termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, la care se adaugă un interval de timp stabilit de lege de 2 ani, fiind în final de 3 ani. În temeiul disp. art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 și art. 84 C. pen. privind efectele revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în caz de neexecutare cu rea-credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În latură civilă s-a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de părțile civile S.M. și S.D. și s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților M.G. și M.M.C. la plata sumei de 11.917,58 RON daune materiale și 5.000 euro daune morale către partea civilă S.M. și la plata sumei de 5.000 euro daune morale către partea civilă S.D. Inculpații M.G. și M.M.C. au fost obligați la plata sumelor de câte 2.000 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat, iar inculpata S.G. la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare cu același titlu. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 1245/105/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova au fost trimiși în judecată inculpații M.G.

și M.M.C., ambii pentru săvârșirea câte unei infracțiuni de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. și a câte unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar inculpata S.G. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. și ped. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În actul de acuzare s-a reținut rezumativ că la 16 decembrie 2012, în intervalul orar 14.15-14.50, în urma unor neînțelegeri și injurii, inițiate în jurul orelor 14.00, în parcarea hipermarket-ului C. din comuna B., județul Prahova, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca R., inculpatul M.G., însoțit pe locul dreapta față de coinculpata S.G., acționând împreună cu fiul său, inculpatul M.M.C., conducător al autoturismului marca V., și pe care l-au chemat de la domiciliu în ajutor, însoțit fiind pe locul din dreapta față de făptuitorul C.M., au urmărit în trafic autoturismul marca V.G., condus de partea vătămată S.M., autoturism în care se afla pe locul dreapta față logodnica sa, partea vătămată S.D.

Inculpații au efectuat împreună, completându-se reciproc, cu cele două autoturisme pe care le conduceau, manevre periculoase, cu intenția vădită de a lovi și de a proiecta pe contrasens autoturismul marca V.G., în condițiile în care toate autoturismele rulau cu viteză de peste 140 km/h., iar ulterior, în cadrul efectuării acestor manevre (în care cele trei autoturisme în mai multe rânduri au intrat pe contrasens) inculpatul M.G. a virat stânga, acroșând autoturismul marca V.G.

în partea sa lateral-dreapta față, proiectându-l pe contrasens și expunându-l iminenței unui impact fatal cu alte autovehiculele ce se deplasau regulamentar pe cele două benzi de circulație, din sens opus, acțiuni care prin chiar modul de săvârșire (viteza foarte mare, schimbări bruște ale benzilor de circulație și slalom printre celelalte autoturisme din trafic, tamponare voluntară și dese pătrunderi pe contrasens) au tulburat în mod grav liniștea și ordinea publică, pe porțiunea de drum public a DN1, stârnind indignarea și spaima celorlalți participanți la trafic.

În ceea ce o privește pe inculpata S.G., actul de acuzare a reținut că fiind audiată la data de 04 ianuarie 2013 în calitate de martor a făcut afirmații mincinoase susținând că nu a existat o tamponare între autoturismele marca R., condus de inculpatul M.G., și marca V.G., condus de partea vătămată; că manevrele șicanatoare în trafic ar fi fost efectuate exclusiv de partea vătămată S.M., conducătorul auto marca V.G.; că nu s-au întors pe sensul de mers către Ploiești decât până la intersecția cu drumul către Florești în condițiile in care partea vătămata și-ar fi continuat drumul către Brașov, precum și că în autoturismul marca V. nu s-a aflat decât o singură persoană, respectiv coinculpatul M.M.C.

Analizând actele și lucrările dosarului, atât cele strânse în faza de urmărire penală, cât și cele administrate, cu ocazia cercetării judecătorești potrivit principiului libertății de apreciere a probelor în scopul aflării adevărului, instanța de fond a reținut pe baza acestora, următoarea situație de fapt: În după amiaza zilei de 16 decembrie 2012, în jurul orelor 14.15-14.50, în urma unor neînțelegeri și injurii, inițiate în jurul orei 14.00, în parcarea hipermarket-ului C. din comuna B., județul Prahova, cu partea vătămată S.M., conducător al autoturismului marca V.G., în care se mai afla pe locul dreapta față, logodnica sa, partea vătămată S.D., inculpatul M.G., conducător al autoturismului marca R., însoțit pe locul dreapta față de coinculpata S.G., concubina sa, a pornit în urmărirea acestuia pe DN1, pe direcția de mers către Brașov, iar telefonic l-a chemat în ajutor și pe fiul său, coinculpatul M.M.C., acesta sosind din Florești la volanul unui autoturism marca V., fiind însoțit pe locul din dreapta față de făptuitorul C.M.

Acționând împreună și coordonat, cele două autoturisme conduse de inculpații M., au urmărit în trafic autoturismul marca V.G., efectuând manevre periculoase, cu intenția vădită de a-l lovi și de a-l proiecta pe contrasens, în condițiile în care V.G. rula pe banda a doua de circulație, iar DN1 era intens circulat, cu scopul de a-l implica într-un accident rutier cu consecințe fatale. Realizând pericolul la care erau expuse, părțile vătămate S.M. și S.D. au contactat Serviciul Unic de Urgență 112, solicitând o intervenție rapidă în trafic a unor echipaje de poliție, toate manevrele efectiv derulate în trafic fiind transmise telefonic în timp real de cele două victime Dispeceratului de Poliție al I.P.J.

Prahova așa cum rezultă din înregistrările și procese-verbale de redare a acestor convorbiri. În urma indicațiilor primite din partea Dispeceratului Poliției, partea vătămată S.M. trebuia să ajungă în localitatea B., aceasta fiind prima localitate pe sensul de deplasare Ploiești-Brașov, unde se afla cel mai apropiat echipaj de poliție, însă pentru a evita impactul cu autoturismele marca R. și V. care încercau să-l acroșeze, acesta a efectuat mai multe manevre, fiind nevoit să pătrundă de două ori pe contrasens, iar în cele din urmă, fiind flancat oblic de către aceste autoturisme, pentru a evita o ciocnire cu autoturismul marca V. care intrase efectiv pe direcția sa de mers, a reintrat pe contrasens, a parcurs ambele benzi de circulație și a oprit pe acostament, pe sensul opus de circulație.

Imediat, inculpatul M.M.C. și făptuitorul C.M. au coborât din autoturismul marca V. și s-au îndreptat către autoturismul condus de victima S.M., inculpatul M.M.C. apropiindu-se de portiera stângă față pe care a reușit să o deschidă, iar celălalt către portiera dreapta față a autoturismului marca V.G. În aceste împrejurări, persoana vătămată S.M. a manevrat autoturismul cu spatele, a accelerat, deplasându-se cu spatele pe banda nr. 1 de circulație a DN1 în direcția Ploiești, pe o porțiune de circa 50 m, după care a reușit să întoarcă autoturismul cu fața, continuându-și deplasarea către Ploiești. Fată de această manevră, conducătorii celorlalte două autoturisme, marca R. și marca V., adică M.G.

și M.M.C., au reluat urmărirea în trafic, pe sensul de mers Brașov-Ploiești, efectuând împreună manevre deosebit de periculoase cu scopul de a lovi autoturismul marca V.G. Astfel, în mai multe rânduri, partea vătămată S.M. a intrat pe contrasens pentru a evita coliziunea cu cele două autoturisme; în cele din urmă, autoturismul marca R., condus de M.G., a intrat pe prima bandă de circulație, a accelerat, iar în momentul când a ajuns în dreptul autoturismului marca V.G., deși pe banda sa de mers nu avea niciun vehicul ori obstacol, în mod vădit intenționat, a virat stânga, acroșând cu anvelopa roții stânga față autoturismul marca V.G. în partea sa lateral-dreapta față, proiectându-l pe contrasens și expunându-l unui impact fatal cu autovehiculele ce se deplasau regulamentar pe cele două benzi de circulație din sens opus pe DN1.

În momentul reintrării autoturismului marca V.G. pe banda nr. 2 a sensului său de mers, după parcurgerea a circa 300 m pe contrasens, autoturismul marca V., condus de M.M.C., a continuat manevrele periculoase depășind autoturismul marca V.G. pe banda nr. 1, apoi a accelerat, a reintrat pe banda nr. 2 și a frânat brusc, fără motiv, obligând conducătorul autoturismului marca V.G. să frâneze la rândul său, pentru a evita o nouă tamponare, după care autoturismele marca R. și V. au părăsit DN1 în dreptul localității Liliești-Băicoi. Aceste aspecte au fost surprinse prin imagini video, fiind efectiv filmate de doi participanți în trafic, înregistrarea video și procesul-verbal de redare fiind anexate la dosar, una dintre aceste persoane sesizând Serviciul Unic de Urgență 112, prilej cu care a descris verbal Dispeceratului de Poliție al I.P.J.

Prahova desfășurarea incidentelor la care a asistat nemijlocit. Din aceste mijloace de dovadă, prin vizionarea efectivă a casetei ce conține înregistrarea imaginilor filmate, la data de 30 mai 2013, prima instanță a stabilit că activitatea infracțională a celor 2 inculpați M. a urmărit atât suprimarea vieții celor două victime, prevăzând rezultatul faptei lor și acceptând posibilitatea producerii lui, cât și tulburarea gravă a liniștii și ordinii publice, pe porțiunea de drum public DN1 între localitățile Bănești și Băicoi, stârnind indignarea și spaima celorlalți participanți la trafic.

Situația de fapt a fost stabilită prin: procesul-verbal de examinare criminalistică a autoturismului marca V.G., prilej cu care s-au prelevat de pe aripa dreapta față și de pe capacul de protecție al roții pelicule de vopsea verde închis, culoarea autoturismului marca R., și pelicule de substanța neagră similară cauciucului (mijloace materiale de probă depuse în plicuri sigilate anexate dosarului), planșele fotografice privind autoturismul marca V.G. efectuate la 16 decembrie 2012, planșa fotografică a autoturismului marca R. efectuată la data de 19 decembrie 2012, declarațiile pârtilor vătămate S.M.

și S.D., procesele-verbale de recunoaștere după fotografie efectuate de părțile vătămate, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și planșele fotografice făcute cu acest prilej, înregistrări audio/video și înregistrări audio constând în convorbiri telefonice cu dispecerul Serviciului Național Unic de Urgență 112 și proces-verbal de transcriere a acestora, înscrisuri constând în fișele de evidență a autoturismelor marca R. și marca V. din care rezultă că ambele se află în proprietatea inculpatului M.G. Totodată, Tribunalul a constatat că mijloacele de probă administrate în cauză se coroborează și cu convorbirile purtate de părțile vătămate, dar și de alți doi participanți în trafic care au sesizat Dispeceratul de Poliție al I.P.J.

Prahova, cu mențiunea că aceste convorbiri redau incidentele din trafic și acroșarea autoturismului marca V.G. de către auto marca R. surprinse de camera audio/video aparținând lui T.M.A., participant în trafic, aceste incidente fiind de natură să pună în pericol viața părților vătămate și să ducă la tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice. Inculpații M.G. și M.M.C. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, dar instanța de fond a reținut din situația prezentată de aceștia cu ocazia audierii lor, că existența incidentului atât în parcarea hipermaket-ului, cât mai ales, ulterior, pe DN1, nu poate fi verosimil negată.

Deoarece împreună cu inculpatul M.G., în autoturismului marca R., pe scaunul din dreapta față s-a aflat pe tot timpul activității infracționale inculpata S.G., prietena/concubina inculpatului M.G., aceasta a fost audiată ca martor, iar în declarațiile date atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, aceasta a făcut afirmații mincinoase susținând, contrar realității, că nu a existat o tamponare între autoturismele marca R. și V.G., că manevrele șicanatoare în trafic au fost efectuate exclusiv de partea vătămată S.M., conducătorul auto marca V.G., că inculpații nu s-au întors pe sensul de mers către Ploiești decât până la intersecția cu drumul către Florești în condițiile în care partea vătămată și-ar fi continuat drumul către Brașov, precum și că în interiorul auto marca V. nu s-a aflat decât o singură persoană, adică inculpatul M.M.C., aspecte contrazise în totalitate de toate celelalte probe administrate pe pacursul judecății.

Astfel, din înregistrarea video vizionată și de Tribunal la data de 30 mai 2013, a rezultat fără echivoc prezența unei alte persoane pe bancheta din dreapta față a acestui autoturism, condus de inculpatul M.M.C., aspect susținut în toate declarațiile de cele două părți vătămate, care au și identificat-o ca fiind făptuitorul C.M. Totodată, declarațiile inculpatei S.G. în sensul că nu a existat o tamponare între autoturismele marca R. și V.G. sunt mincinoase în contextul în care tamponarea a fost surprinsă de camera audio-video și a fost constatată ca urmare a devizului de reparație auto depus la dosarul de fond. În drept, Tribunalul a stabilit că faptele inculpaților M.G. și M.C.M., care la data de 16 decembrie 2012, au urmărit în trafic pe DN1, aflându-se la volanul autoturismelor marca R. și V., autoturismul marca V.G., condus de partea vătămată S.M.

și în care se afla pe locul dreapta față și partea vătămată S.D., iar prin manevrele periculoase efectuate au acționat cu intenția de a le suprima viața în condițiile unui accident rutier, expunându-i iminenței unui impact fatal cu oricare din autovehiculele ce se deplasau regulamentar pe cele două benzi de circulație din sens opus deoarece i-au determinat să ruleze pe contrasens, inclusiv cu spatele pe o porțiune de drum, tulburând în mod grav liniștea și ordinea publică, pe porțiunea de drum public DN1 între Bănești și Băicoi, stârnind indignarea și spaima celorlalți participanți la trafic în condițiile împrejurărilor de fapt reținute, întrunesc elementele constitutive atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv ale infracțiunilor de: tentativă la omor calificat și deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 rap.

la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiind comise în condițiile concursului real de fapte penale. Fapta inculpatei S.G., care fiind audiată la 04 ianuarie 2013 în calitate de martor a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurări esențiale ale cauzei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 260 alin. (1) C. pen.

Față de cele reținute, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a ținut cont de art. 72 C. pen., respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, persoana inculpaților și de împrejurările concrete în care au fost comise faptele, în așa fel încât pedepsele aplicate să ducă la reeducarea lor și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, așa cum prevede art. 52 C. pen. Reținând în sarcina inculpaților M.G. și M.C.M.

circumstanțele atenuante cu caracter personal prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., Tribunalul a hotărât condamnarea acestora la pedepsele principale de câte 3 ani închisoare și pedepsele complementare de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de câte 2 ani după executarea pedepselor principale, conform art. 65 alin. (2) C. pen., pentru infracțiunile de tentativă la omor calificat și deosebit de grav și respectiv la pedepsele de câte 1 an închisoare pentru comiterea câte unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (2) C. pen. S-a calculat pentru fiecare dintre aceștia pedeapsa rezulantă cea mai grea a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere în conformitate cu art. 86 1 și urm. C. pen., cei doi inculpați fiind puși în libertate conform art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc.

pen., prin sentința de condamnare. Totodată, din pedepse a fost dedusă perioada arestului preventiv de la 19 decembrie 2012 la zi, pentru ambii inculpați M. În favoarea inculpatei S.G. nu au fost reținute circumstanțe personale cu efect atenuant, dar aceasta a fost condamnată de instanța fondului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, dispunându-se suspendarea condiționată a executării acestei pedepse în condițiile art. 81 și urm. C. pen. Celor 3 inculpați Tribunalul Ie-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata pedepselor aplicate, suspendând și executarea acestor pedepse accesorii. De asemenea, a fost luată măsura confiscării speciale a celor două autoturisme, marca R. și marca V., de care inculpații s-au folosit la comiterea infracțiunilor.

Analizând latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că părțile vătămate s-au constituit părți civile cu sumele de câte 10.000 euro daune morale și despăgubiri materiale de 5.000 euro partea civilă S.M., respectiv 1.000 euro partea civilă S.D. Stabilind că prin faptele lor inculpații M.G. și M.C.M. au creat un prejudiciu material și moral părților civile, instanța de fond i-a obligat în solidar la plata sumei de 11.917,58 RON despăgubiri materiale reprezentând reparația autoturismului avariat în coliziunea produsă de aceștia, conform devizului de reparații atașat la dosar fond, către partea civilă S.M. Totodată, Tribunalul a apreciat că faptele săvârșite de inculpații M.G. și M.M.C., prin modul concret în care au fost comise, au supus unei intense presiuni psihice pe ambele victime și a considerat că acordarea sumei de câte 5.000 euro cu titlu de daune morale este de natură să acopere prejudiciul cu carcater nepatrimonial încercate de părțile civile S.M.

și S.D. În final, față de soluția pronunțată, în baza art. 191 C. proc. pen., inculpații M.G. și M.M.C. au fost obligați la plata sumelor de câte 2.000 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat, iar inculpata S.G. la plata sumei de 700 RON cu același titlu. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au exercitat apeluri: Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, părțile civile S.M. și S.D. și cei trei inculpați: M.G., M.C.M. și S.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 1. În apelul său, completat oral în ședința dezbaterilor, apelantul Parchet a criticat nelegalitatea și netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților M.G. și M.C.M., greșita reținere în favoarea acestora a unor circumstanțe cu caracter personal și efect atenuant și aplicarea nejustificată a dispozițiilor art. 86 1 și urm. C. pen.

ca modalitate de individualizare a pedepselor. Apelantul Parchet a solicitat majorarea pedepselor, înlăturarea circumstanțelor atenuante, aplicarea unui spor de pedeapsă dată fiind gravitatea deosebită a acțiunii inculpaților M. și consecințele pe care le-ar fi putut produce, înlăturarea dispozițiilor privitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepselor și executarea acestora în regim privativ de libertate.

2. La rândul lor, părțile civile au susținut că atât sub aspectul soluționării acțiunii penale, cât și al celei civile, hotărârea primei instanțe este netemeinică în sensul unor pedepse greșit individualizate care nu satisfac exigențele de represiune, corecție și prevenție ale sancțiunii de drept penal, ceea ce impune majorarea lor și executarea în detenție, precum și al reducerii nejustificate a despăgubirilor solicitate cu consecința acordării integrale de instanța de apel a despăgubirilor materiale și morale pe care le-au cerut când s-au constituit părți civile.

3. Inculpații au cerut prin apărător ales, în principal achitarea lor de sub orice învinuire cu motivarea că faptele pentru care a fost eronat stabilită răspunderea lor penală în realitate nu există, iar în subsidiar, că prin respingerea probelor pe care le-au propus, Ie-a fost încălcat de instanța fondului dreptul la apărare ceea ce impune administrarea dovezilor cu expertize de specialitate: tehnică auto traseologică pentru a se stabili dacă urmele de pe mașina părților vătămate și cele de pe mașina inculpatului M.G. confirmă un contact între cele două autovehicule câtă vreme ei au negat constant că mașinile au intrat în coliziune și o expertiză dactiloscopică în autovehiculul marca R. deoarece acesta a susținut că partea vătămată S.M.

a lovit cu piciorul mașina după care a pătruns și în interiorul acesteia lovindu-i pe el și pe inculpata S., situație în care eventualele amprente ale agresorului ar fi lămurit această împrejurare. În egală măsură, apelanții-inculpați M. au mai susținut prin apărătorul ales că din dosar lipsește „cardul de memorie” pe care un participant la trafic a înregistrat video o parte din acțiunea derulată pe DN1 și care a fost transmis la cerere, organelor judiciare, care la rândul lor au transferat imaginile pe un suport CD, fără a exista certitudinea copierii integrale și nemodificate a imaginilor filmate și apoi vizionate de instanța fondului. Apelanții inculpați și apelantele părți civile au formulat și depus concluzii scrise.

Curtea, verificând hotărârea apelată în raport de criticile formulate prin apelurile exercitate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum impune art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că este afectată atât legalitatea, cât și temeinicia acesteia pentru considerentele care succed: Prima instanță a stabilit în mod corect, justificat de probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și nemijlocit în fața sa, că în după amiaza zilei de 16 decembrie 2012 între inculpatul M.G. și partea vătămată S.M. a avut loc inițial un conflict verbal ce s-a desfășurat în parcarea centrului comercial C. Ploiești și a cărui declanșare nu interesează cauza de față decât în măsura în care continuarea evenimentelor ce au urmat a fost determinată de altercația verbală a celor doi.

Astfel, conflictul verbal în care inculpatul M.G. și partea vătămată S.M. s-au insultat și înjurat reciproc datorită lipsei de toleranță, înțelegere și respect de care trebuiau să dea dovadă în trafic, în condițiile aglomerației din parcarea respectivului complex comercial, I-a determinat pe inculpatul M.G. aflat la volanul autoturismului marca R. de culoare verde închis și în care se găsea și coinculpata S.G., să pornească în urmărirea părții vătămate S.M., aflată la volanul autoturismului marca V.G., care părăsise parcarea și se îndrepta pe DN1 către Brașov, localitatea de domiciliu, împreună cu partea vătămată S.D.

Urmărirea s-a desfășurat pe o porțiune importantă a acestui drum național cu două benzi de circulație pe sens, intens circulat în condițiile în care pentru a se distanța de urmăritor, victima a accelerat, ajungând să ruleze cu mare viteză, ceea ce a determinat reacția inculpatului M.G., care la rândul său a rulat cu o viteză de circa 140 km/oră, și prin intermediul coinculpatei S., i-a cerut telefonic fiului său, M.C.M., să-i vină în ajutor, astfel că acesta din urmă, aflat în localitatea Florești, a pătruns pe DN1 dintr-un drum județean lateral la volanul autoturismului marca V. Ambele autoturisme conduse de inculpați - tată și fiu - au încadrat mașina victimei, forțându-l să pătrundă pe contrasens cu intenția de a-l implica într-o coliziune cu oricare dintre autovehiculele ce rulau pe tronsonul de drum la acel moment și de a determina în acest mod sau prin eventuala ieșire în decor, un eveniment rutier cu consecințe nefaste în special pentru ocupanții autoturismului pe care îl urmăreau.

Viteza, estimată la circa 130-140 km/oră, manevrele bruște, riscante și șicanatoare constând în flancarea mașinii victimei, poziționarea oblică alternativă pe benzile 1 și 2 de circulație, printre autovehiculele ce circulau regulamentar, urmate de frânarea bruscă cu scopul de a scoate în afara carosabilului autoturismul condus de partea vătămată S.M., a determinat pe unul dintre participanții la trafic să filmeze cu telefonul mobil „cursa de mașini”, dar și să apeleze numărul de urgență 112 pentru a înșiința poliția rutieră despre această acțiune. Astfel, la dosarul de urmărire penală se află procesul-verbal de contactare telefonică a dispeceratului de serviciu al Centrului Operațional 112 de către un cetățean cu numele T.M.A.

care a anunțat că a înregistrat cu telefonul mobil un eveniment rutier petrecut pe DN1 între Câmpina și Ploiești, indicând numărul de telefon la care poate fi găsit. El a fost contactat de un agent al Poliției Rutiere Bănești căruia i-a relatat că în timp ce se deplasa pe DN1 din direcția Brașov spre Ploiești a observat un autoturism care mergea în marșarier (cu spatele) pe același sens de mers cu al său, fapt înregistrat cu telefonul mobil și pe care l-a postat sub forma unui clip pe Internet, indicând, la cererea poliției, adresa de la care poate fi accesat și descărcat electronic. Conform procesului-verbal aflat la același dosar clipul audio-video postat de martorul de mai sus pe Internet a fost identificat și stocat pe un suport CD, el conținând filmarea incidentului relatat de martorul ocular.

La dosar urmărire penală se regăsește procesul-verbal de redare audio și de redare video, prin planșe fotografice a incidentului stocat electronic pe suportul optic, astfel cum a fost filmat și comentat de martorul T. Curtea a reținut că la data de 30 mai 2013, prima instanță, împreună cu procurorul și părțile prezente, au vizionat suportul optic CD și au audiat înregistrarea audio consemnând în încheierea de ședință lipsa oricăror obiecțiuni din partea inculpaților față de imaginile vizualizate și audierile efectuate nemijlocit în prezența lor. De altfel, în instanța de apel nu a fost criticată de inculpați nici situația de fapt reținută de prima instanță, nici intenția cu care aceștia au acționat, aceea de a suprima viața ocupanților autoturismului marca V.G., în condițiile unui accident rutier, prevăzând rezultatul faptei lor pe care l-au urmărit chiar dacă finalmente acesta nu s-a produs.

Inițial, inculpații M., invocând dreptul la tăcere, au refuzat să facă declarații, pentru ca la prezentarea materialului de urmărire penală, luând cunoștință de dovezile strânse împotriva lor să nege împrejurări care ulterior s-au dovedit a fi evidente, precum lipsa oricărui incident avut cu victima S., lipsa coliziunii cu autoturismul condus de aceasta și a urmăririi în trafic pe DN1 atât în direcția Ploiești-Bănești, cât și retur, din apropierea localității Bănești înspre Ploiești, până în dreptul localității Băicoi, când activitatea infracțională a fost abandonată, așa cum corect a reținut prima instanță.

La fel și inculpata S.G., deși ocupantă a autoturismului condus de concubinul său M.G., a negat întreaga acțiune desfășurată pe DN1, afirmând în mod mincinos atât prin declarația dată în calitate de martor la procuror la data de 04 ianuarie 2013 că nu a existat o tamponare între autoturismele marca R. și V.G., că manevrele șicanatoare în trafic au fost efectuate exclusiv de partea vătămată S.M., conducătorul auto marca V.G., că inculpații nu s-au întors pe sensul de mers către Ploiești decât până la intersecția cu drumul către Florești în condițiile în care partea vătămată și-ar fi continuat drumul către Brașov, precum și că în interiorul auto marca V. nu s-a aflat decât o singură persoană, adică inculpatul M.M.C.

În aceste împrejurări, organul de urmărire penală a identificat făptuitorii și autoturismele implicate în acest eveniment rutier conform dovezilor aflate la dosar urmărire penale și constând în procesul-verbal de examinare a autovehiculului victimei în prezența a 2 martori asistenți, planșele fotografice și urmele prelevate cu ocazia examinării autovehiculului, procesul-verbal și fotografiile judiciare efectuate cu prilejul investigării locului faptelor, procesele-verbale de recunoaștere din grup, după fotografii, și adresa din 17 decembrie .2012 a Serviciului de Telecomunicații Speciale conținând date (ora și numărul de telefon de la care s-a apelat Serviciul de urgență 112), precum și procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice puse la dispoziția organului judiciar de Serviciul de urgență 112 conform înregistrării audio și procesul-verbal de identificare a autoturismelor conduse de cei doi inculpați.

În declarațiile date în fața instanței de fond inculpatul M.G. și-a nuanțat apărarea inițială și a admis că un conflict verbal cu partea vătămată S.M. a fost declanșat de acesta din urmă în parcarea centrului comercial C., însă a negat existența vreunui conflict în trafic pe DN1 pe care el să-l fi inițiat. Dimpotrivă, inculpatul a susținut că partea vătămată S.M. a fost cel care a început conflictul verbal și că după lovirea portierei autoturismului său ar fi pătruns în interior, agresându-l, scop în care a solicitat, între alte probe, o expertiză dactiloscopică pentru identificarea unor presupuse urme papilare lăsate de S.M. în autoturismul marca R. Proba, respinsă de instanța fondului, a fost reiterată în apelurile exercitate de inculpați cu argumentul că prin refuzul administrării acesteia, precum și a altor două expertize: auto și informatică, așa cum s-a arătat, Tribunalul Ie-a încălcat dreptul la o apărare efectivă.

Curtea a constatat că în mod legal și temeinic, instanța de fond, vizionând suportul CD ce conține filmarea de către martorul T.M.A. a unei părți din activitatea infracțională, așa cum a fost preluată de pe Internet, unde a acesta a postat-o sub forma unui clip audio-video, coroborată cu discuțiile purtate cu dispecerul de la 112, s-a considerat lămurită în sensul inexistenței vreunui indiciu care să ducă la concluzia pretinsei modificări a imaginilor filmate cu telefonul mobil la momentul copierii lor pe suportul optic pus la dispoziția instanței, fiindcă doar afirmarea unei astfel de intervenții din partea organului judiciar cu scopul influențării anchetei penale nu este suficientă pentru a verifica, pe baza unei expertize informatice, concordanța dintre imaginile clipului audio-video și cele imprimate prin copiere, pe suportul electronic CD - ca mijloc de probă pus la dispoziția instanței.

Solicitarea inculpaților de a se depune la dosar „cardul de memorie” pe care au fost transferate imaginile video din clipul audio/video postat de martorul T.M.A. pe rețeaua Internet s-a apreciat că este neîntemeiată fiindcă organul judiciar a atașat, între mijloacele materiale de probă, suportul CD ce conține filmarea copiată de pe link-ul indicat, care poate fi accesat electronic de orice persoană interesată, inclusiv de inculpați, care vizionându-l împreună cu judecătorul fondului la data de 30 mai 2013, nu au formulat niciun fel de obiecțiuni. De asemenea, s-a apreciat că nu este relevantă pentru soluționarea cauzei, cum corect a hotărât și judecătorul fondului, administrarea probelor cu expertiză dactiloscopică și cu expertiză auto „traseologică” așa cum a fost denumită de apelanții-inculpați, câtă vreme, pe de o parte, nu interesează în raport de infracțiunile deduse judecății, dacă partea vătămată S.M.

a pătruns efectiv sau nu în autoturismul condus de inculpatul M.G. în faza premergătoare activității infracționale, deoarece incidentul verbal din parcarea centrului comercial C. Ploiești nu reprezintă un act provocator în sensul art. 73 lit. b) C. pen., cu consecințe juridice pentru răspunderea penală a inculpatului M.G., ce nu a invocat nicicând pe parcursul judecății o astfel de justificare a acțiunii sale ulterioare, pe care a negat-o în permanență, cerând în apel achitarea fiindcă faptele nu există. Pe de altă parte, acțiunea efectivă a inculpatului M.G.

de a vira brusc stânga, când într-una din manevrele periculoase făcute a ajuns în dreptul autoturismului marca V.G., acroșând partea lateral-dreapta față a acestuia din urmă, proiectându-l pe contrasens și expunându-l unui impact fatal cu autovehiculele ce se deplasau regulamentar pe cele două benzi de circulație, din sens opus pe DN1, s-a reținut că constituie doar una din modalitățile în care a încercat, cu intenție indirectă, suprimarea vieții victimelor aflate în autoturismul pe care l-a urmărit în trafic împreună și în mod coordonat cu acțiunea fiului său, coinculpatul M.C.M.

În cazul infracțiunii de omor, participația sub forma coautoratului subzistă și în ipoteza în care nu toți participanții contribuie în aceeași măsură la producerea rezultatului urmărit, esențial fiind ca acțiunile simultane sau succesive săvârșite de fiecare participant să se completeze reciproc și toate împreună să alcătuiască activitatea unică, indivizibilă, considerată în ansamblu activitatea de săvârșire a faptei, indiferent de valoarea contributivă separată a fiecărei acțiuni în parte.

În consecință, s-a reținut că există participație sub forma coautoratului la săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., deoarece ambii făptuitori au acționat împreună, urmărind concomitent sau succesiv victimele în timpul deplasării pe porțiunea de drum dinspre Ploiești spre Câmpina până în apropierea localității Bănești și apoi retur, până în dreptul localității Băicoi, la intersecția cu localitatea Liliești, iar coliziunea prin care inculpatul M.G. a încercat să determine proiectarea pe contrasens a autoturismului în care se aflau victimele cu scopul vădit ca acestea să intre, fie într-un impact fatal cu vreunul din autovehiculele ce circulau din sens opus, fie să părăsească carosabilul și să se accidenteze în decor fiind numai una din manevrele alternative prin care au încercat să determine uciderea victimelor.

În împrejurările în care la dosar există dovada impactului dintre cele două autoturisme materializată în constatările făcute conform procesului-verbal de examinare a autoturismului marca V.G. și urmele ridicate cu prilejul acesteia, precum și cu planșele foto aflate la același dosar, dar și cu actul constatator al avariilor și defecțiunilor acestui autovehicul - reparat ulterior pe cheltuiala părții civile S.M., coroborate cu autorizația de reparații eliberată de I.P.J. Prahova - Poliția Rutieră Bănești în ziua incidentului - 16 decembrie 2012 - și depusă în instanța de apel fiindcă existența acesteia a fost negată în mod nejustificat de apelanții-inculpați efectuarea unei expertize auto s-a reținut că nu se impune, fiind corect refuzată de instanța fondului și fără ca prin această dezlegare dată cererii de probatorii a inculpaților să le fie încălcat în vreun fel dreptul la apărare.

Drept urmare, critica privind greșita stabilire a răspunderii penale a celor 3 inculpați, s-a apreciat că este nefondată, faptele în materalitatea lor, așa cum au fost reținute de instanța fondului, fiind comise de aceștia, cu forma de vinovăție prevăzută de lege și care a atras condamnarea lor, în condițiile în care cei 3 apelanți-inculpați nu au explicat în concret instanței de apel în ce constă susținerea inexistenței faptelor penale pentru ca dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. să devină incidente. Curtea a constatat că deși starea de fapt și încadrarea juridică a infracțiunilor comise de cei 3 inculpați a fost corect stabilită pe baza întregului material probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în cea a cercetării judecătorești, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților M.G.

și M.C.M., instanța de fond a nesocotit dispozițiile legale, după cum urmează: - pentru infracțiunile de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., pedepsele de câte 3 ani închisoare s-a apreciat că sunt nelegale la fel ca și cele aplicate pentru infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzute și pedepsite de art. 321 alin. (2) C. pen. Astfel, instanța fondului a aplicat inculpaților M.G. și M.C.M. pedeapsa de câte 3 ani închisoare pentru comiterea câte unei infracțiuni de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 rap.

la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., reținând în favoarea acestora circumstanțele personale cu efect atenuant prev. de art. 74 lit. a) C. pen. Această infracțiune în varianta tentativei, care se pedepsește conform art. 176 alin. (2) C. pen., are limitele speciale cuprinse între 7 ani și 6 luni închisoare și 12 ani și 6 luni închisoare, iar în cazul circumstanțelor atenuante, art. 76 alin. (2) C. pen. prevede posibilitatea reducerii pedepsei cu cel mult până la 1/3 din minimul special, adică noul minim special devine de 5 ani închisoare. Stabilind pedepsele de câte 3 ani închisoare pentru aceste infracțiuni comise de inculpații M., instanța de fond a pronunțat pedepse nelegale ce s-au impus a fi modificate ca efect al admiterii apelurilor exercitate în latură penală și în sensul agravării răspunderii penale, de apelantul Parchet și apelantele-părți civile.

Totodată, pedepsele de câte 1 an închisoare aplicate acelorași inculpați pentru comiterea câte unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzute și pedepsite de art. 321 alin. (2) C. pen., s-a reținut că sunt în afara legii fiindcă limitele speciale ale variantei agravate sunt cuprinse între 2 și 7 ani de închisoare. În egală măsură, atunci când în favoarea unui inculpat instanța de judecată coboară pedeapsa sub minimul special legal prin recunoașterea și acordarea de circumstanțe judiciare personale, are obligația să aplice această cauză de atenuare a răspunderii penale pentru toate infracțiunile săvârșite de persoana în favoarea căreia Ie-a stabilit, fiindcă ele sunt strâns legate de aceasta și operează pentru toate faptele penale pe care acea persoană Ie-a comis.

În cauza de față, circumstanța personală prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și constând în conduita bună a infractorului anterior comiterii faptelor, a fost reținută în favoarea inculpaților M.G. și M.C.M. exclusiv pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav chiar dacă, în cazul unei corecte aplicări a acestei dispoziții legale, ea trebuia să producă efecte juridice și pentru celelalte infracțiuni săvârșite de aceiași inculpați - adică câte o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. În realitate, verificând dacă se justifica acordarea circumstanței judiciare personale sus-citate în favoarea celor 2 inculpați, Curtea a constatat în acord cu susținerile din apelurile exercitate de Parchet și părțile civile că dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen.

nu sunt incidente, fiind înlăturate deoarece au fost greșit aplicate de judecătorul fondului fără observarea comportamentului necorespunzător al celor 2 inculpați anterior datei de 16 decembrie 2012, așa cum a rezultat din fișele lor de cazier judiciar și din copiile unor acte de urmărire sau neurmărire penală ce se regăsesc în Dosarul nr. 1245/105/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova. Astfel, Ia acest dosar se găsesc cazierele judiciare ale inculpaților M.G. și M.C.M. din care rezultă că aceștia nu se află la primul conficlt cu legea; ambii au mai fost ori sunt și actualmente anchetați pentru fapte antisociale, fiind sancționați cu amenzi administrative pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, furturi calificate și distrugere, iar actualmente sunt cercetați pentru infracțiuni de evaziune fiscală în Dosarul nr. 1164/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

În aceste împrejurări, Curtea nu a identificat în considerentele sentinței apelate argumentele pentru care în favoarea acestor inculpați s-a reținut buna conduită anterioară faptelor din cauza de față pentru ca dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. să fie aplicabile. Pe cale de consecință, acestea au fost înlăturate, cu efectul majorării pedepsei pentru infracțiunile de tentativă la omor calificat și deosebit de grav comise de inculpații M.G. și M.C.M., până la limita minimului legal special care este de 7 ani și 6 luni închisoare, astfel cum s-a arătat în cele ce preced.

Totodată, au fost majorate până la aceeași limită și pedepsele aplicate acelorași inculpați pentru comiterea câte unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, acestea au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, aceea de câte 7 ani și 6 luni închisoare, calculată conform art. 34 lit. b) C. pen., fiindcă se află în concurs ideal de fapte penale, potrivit art. 33 lit. b) din același cod, iar nu real, conform art. 33 lit. a) C. pen. cum greșit a reținut instanța fondului. Infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice în varianta agravată a alin. (2) din art. 321 C. pen.

au fost comise de inculpații M. prin acțiunile de urmărire în trafic cu viteze, estimate la circa 130-140 km/oră, prin manevrele bruște, riscante și șicanatoare constând în flancarea mașinii victimei, poziționarea oblică alternativă pe benzile 1 și 2 de circulație, printre autovehiculele ce circulau regulamentar pe DN1, rută intens circulată, urmate de frânarea bruscă cu scopul de a scoate în afara carosabilului autoturismul condus de partea vătămată S.M., care a fost obligat să pătrundă cel puțin de două ori pe contrasens, unde a și rulat cu spatele pe o porțiune de circa 50 m, printre autovehicule, în încercarea de a-și salva viața și de a scăpa de urmăritorii săi. Drept urmare, aceste acte materiale, astfel cum au fost concretizate într-o unică activitate infracțională au produs două rezultate socialmente periculoase, constând, pe de o parte, în încercarea de a suprima viețile celor două victime ocupante ale autoturismului marca V.G.

în condițiile unui accident rutier, iar pe de alta, tulburând în mod grav ordinea și liniștea publică pe tronsonul DN1 prin indignarea și spaima produsă celorlalți participanți la trafic a căror siguranță rutieră a fost pusă în pericol prin acțiunile celor 2 inculpați, ce caracterizează concursul ideal de infracțiuni conform art. 33 lit. b) C. pen., incident în cauză. În raport de cuantumul pedepselor rezultante, calculate potrivit art. 34 lit. b) C. pen., s-a reținut că nu își mai găsește aplicarea art. 86 1 și urm C. pen. și respectiv art. 71 alin. (5) din același cod privind suspendarea sub supraveghere a pedepselor principale și a celor accesorii aplicate inculpaților M.G. și M.C.M., astfel că aceștia urmează a executa pedepsele rezultante prin privare de libertate, în condițiile art. 52 C. pen.

În privința apelului exercitat de inculpata S.G., concluziile orale și scrise formulate prin apărător ales au fost de achitare pe temeiul art. 10 lit. a) C. pen., cu argumentul succint că fapta de mărturie mincinoasă nu există, s-a reținut că dovezile existente în dosar probează contrariul, răspunderea sa penală fiind corect stabilită de prima instanță la fel ca și cuantumul pedepsei aplicate și individualizarea acesteia, justificată de lipsa antecedentelor penale. În ceea ce privește critica apelantelor părți civile referitoare la dezlegarea dată acțiunilor lor civile cu motivarea reducerii nejustificate a despăgubirilor materiale și morale, Curtea a constatat că instanța de fond, verificând temeinicia cererilor de constituire de părți civile a victimelor S.M.

și S.D., a stabilit că prej