ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1541/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1541/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor de față;

În baza

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 276 din

14 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-au hotărât următoarele:

I. A fost

condamnat inculpatul M.G. arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni, la

pedepsele de:

- 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și

deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin.

(1) lit. e) și i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a)

și art. 76 C. pen.

În baza art.

65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale;

- 1 an

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

În baza art.

71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege.

În temeiul

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea

mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului

de a alege pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.

88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive de la 19 decembrie 2012, la zi.

II. A fost condamnat

inculpatul M.M.C., arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni, la pedepsele de:

- 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav

prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i),

art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege,

pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale;

- 1 an închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii

și liniștii publice prev. de și art. 321 alin. (2) C. pen.

În temeiul

art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea,

aceea de 3 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege

pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul

art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive de la 19 decembrie 2012 la zi.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.

Conform art. 86

2

C. pen., termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate,

la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanță de 5 ani, fiind în final

de 8 ani.

Potrivit disp.

art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpații

trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele

fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova; b) să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele

de existență.

Potrivit disp.

art. 86

3

alin. (3) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpații

M.G. și M.M.C. vor respecta și obligația de a nu lua legătura și de a nu se întâlni

cu părțile vătămate părți civile S.M. și S.D.

În baza art. 359

C. proc. pen., s-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 86

4

C.

pen. combinat cu art. 83 și art. 84 C. pen., privind efectele revocării suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni

în cursul termenului de încercare, în caz de neachitare cu rea-credință a despăgubirilor

civile, precum și în caz de neîndeplinire cu rea-credință a măsurilor de supraveghere

și obligațiilor stabilite de instanță.

Potrivit disp.

art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare se suspendă și pedeapsa

accesorie prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În conformitate

cu disp. art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în

libertate a inculpatului M.G. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din

20 decembrie 2012 emis de Tribunalul Prahova și a inculpatului M.M.C. de sub puterea

mandatului de arestare preventivă din 20 decembrie 2012 emis de Tribunalul Prahova,

dacă nu sunt arestați sau reținuți în altă cauză.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea autoturismelor: marca R. și marca

V., ambele proprietatea inculpatului M.G., ca fiind bunuri folosite la săvârșirea

infracțiunilor.

III. A fost condamnată

inculpata S.G., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 71

C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Conform art. 81

C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Potrivit art.

82 C. pen., termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate prin

prezenta hotărâre, la care se adaugă un interval de timp stabilit de lege de 2 ani,

fiind în final de 3 ani.

În temeiul disp.

art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 și

art. 84 C. pen. privind efectele revocării suspendării condiționate a executării

pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare,

precum și în caz de neexecutare cu rea-credință a obligațiilor civile stabilite

prin prezenta hotărâre.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului

de încercare.

În latură civilă

s-a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de părțile civile

S.M. și S.D. și s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților M.G. și M.M.C. la

plata sumei de 11.917,58 RON daune materiale și 5.000 euro daune morale către partea

civilă S.M. și la plata sumei de 5.000 euro daune morale către partea civilă S.D.

Inculpații M.G.

și M.M.C. au fost obligați la plata sumelor de câte 2.000 RON fiecare cheltuieli

judiciare către stat, iar inculpata S.G. la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare

cu același titlu.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 1245/105/2012 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Prahova au fost trimiși în judecată inculpații M.G. și M.M.C.,

ambii pentru săvârșirea câte unei infracțiuni de tentativă la omor calificat și

deosebit de grav prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175

alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. și a câte unei infracțiuni

de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev.

și ped. de art. 321 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen., iar inculpata S.G. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev.

și ped. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În actul de acuzare

s-a reținut rezumativ că la 16 decembrie 2012, în intervalul orar 14.15-14.50, în

urma unor neînțelegeri și injurii, inițiate în jurul orelor 14.00, în parcarea hipermarket-ului

C. din comuna B., județul Prahova, în timp ce se afla la volanul autoturismului

marca R., inculpatul M.G., însoțit pe locul dreapta față de coinculpata S.G., acționând

împreună cu fiul său, inculpatul M.M.C., conducător al autoturismului marca V.,

și pe care l-au chemat de la domiciliu în ajutor, însoțit fiind pe locul din dreapta

față de făptuitorul C.M., au urmărit în trafic autoturismul marca V.G., condus de

partea vătămată S.M., autoturism în care se afla pe locul dreapta față logodnica

sa, partea vătămată S.D. Inculpații au efectuat împreună, completându-se reciproc,

cu cele două autoturisme pe care le conduceau, manevre periculoase, cu intenția

vădită de a lovi și de a proiecta pe contrasens autoturismul marca V.G., în condițiile

în care toate autoturismele rulau cu viteză de peste 140 km/h., iar ulterior, în

cadrul efectuării acestor manevre (în care cele trei autoturisme în mai multe rânduri

au intrat pe contrasens) inculpatul M.G. a virat stânga, acroșând autoturismul marca

V.G. în partea sa lateral-dreapta față, proiectându-l pe contrasens și expunându-l

iminenței unui impact fatal cu alte autovehiculele ce se deplasau regulamentar pe

cele două benzi de circulație, din sens opus, acțiuni care prin chiar modul de săvârșire

(viteza foarte mare, schimbări bruște ale benzilor de circulație și slalom printre

celelalte autoturisme din trafic, tamponare voluntară și dese pătrunderi pe contrasens)

au tulburat în mod grav liniștea și ordinea publică, pe porțiunea de drum public

a DN1, stârnind indignarea și spaima celorlalți participanți la trafic.

În ceea ce o privește

pe inculpata S.G., actul de acuzare a reținut că fiind audiată la data de 04

ianuarie 2013 în calitate de martor a făcut afirmații mincinoase susținând că nu

a existat o tamponare între autoturismele marca R., condus de inculpatul M.G.,

și marca V.G., condus de partea vătămată; că manevrele șicanatoare în trafic ar

fi fost efectuate exclusiv de partea vătămată S.M., conducătorul auto marca

V.G.; că nu s-au întors pe sensul de mers către Ploiești decât până la intersecția

cu drumul către Florești în condițiile in care partea vătămata și-ar fi continuat

drumul către Brașov, precum și că în autoturismul marca V. nu s-a aflat decât o

singură persoană, respectiv coinculpatul M.M.C.

Analizând actele

și lucrările dosarului, atât cele strânse în faza de urmărire penală, cât și cele

administrate, cu ocazia cercetării judecătorești potrivit principiului libertății

de apreciere a probelor în scopul aflării adevărului, instanța de fond a reținut

pe baza acestora, următoarea situație de fapt:

În după amiaza

zilei de 16 decembrie 2012, în jurul orelor 14.15-14.50, în urma unor neînțelegeri

și injurii, inițiate în jurul orei 14.00, în parcarea hipermarket-ului C. din comuna

B., județul Prahova, cu partea vătămată S.M., conducător al autoturismului marca

V.G., în care se mai afla pe locul dreapta față, logodnica sa, partea vătămată S.D.,

inculpatul M.G., conducător al autoturismului marca R., însoțit pe locul dreapta

față de coinculpata S.G., concubina sa, a pornit în urmărirea acestuia pe DN1, pe

direcția de mers către Brașov, iar telefonic l-a chemat în ajutor și pe fiul său,

coinculpatul M.M.C., acesta sosind din Florești la volanul unui autoturism marca

V., fiind însoțit pe locul din dreapta față de făptuitorul C.M.

Acționând împreună

și coordonat, cele două autoturisme conduse de inculpații M., au urmărit în trafic

autoturismul marca V.G., efectuând manevre periculoase, cu intenția vădită de a-l

lovi și de a-l proiecta pe contrasens, în condițiile în care V.G. rula pe banda

a doua de circulație, iar DN1 era intens circulat, cu scopul de a-l implica într-un

accident rutier cu consecințe fatale.

Realizând pericolul

la care erau expuse, părțile vătămate S.M. și S.D. au contactat Serviciul Unic de

Urgență 112, solicitând o intervenție rapidă în trafic a unor echipaje de poliție,

toate manevrele efectiv derulate în trafic fiind transmise telefonic în timp real

de cele două victime Dispeceratului de Poliție al I.P.J. Prahova așa cum rezultă

din înregistrările și procese-verbale de redare a acestor convorbiri.

În urma indicațiilor

primite din partea Dispeceratului Poliției, partea vătămată S.M. trebuia să ajungă

în localitatea B., aceasta fiind prima localitate pe sensul de deplasare Ploiești-Brașov,

unde se afla cel mai apropiat echipaj de poliție, însă pentru a evita impactul cu

autoturismele marca R. și V. care încercau să-l acroșeze, acesta a efectuat mai

multe manevre, fiind nevoit să pătrundă de două ori pe contrasens, iar în cele din

urmă, fiind flancat oblic de către aceste autoturisme, pentru a evita o ciocnire

cu autoturismul marca V. care intrase efectiv pe direcția sa de mers, a reintrat

pe contrasens, a parcurs ambele benzi de circulație și a oprit pe acostament, pe

sensul opus de circulație.

Imediat, inculpatul

M.M.C. și făptuitorul C.M. au coborât din autoturismul marca V. și s-au îndreptat

către autoturismul condus de victima S.M., inculpatul M.M.C. apropiindu-se de portiera

stângă față pe care a reușit să o deschidă, iar celălalt către portiera dreapta

față a autoturismului marca V.G.

În aceste împrejurări,

persoana vătămată S.M. a manevrat autoturismul cu spatele, a accelerat, deplasându-se

cu spatele pe banda nr. 1 de circulație a DN1 în direcția Ploiești, pe o porțiune

de circa 50 m, după care a reușit să întoarcă autoturismul cu fața, continuându-și

deplasarea către Ploiești.

Fată de această

manevră, conducătorii celorlalte două autoturisme, marca R. și marca V., adică M.G.

și M.M.C., au reluat urmărirea în trafic, pe sensul de mers Brașov-Ploiești, efectuând

împreună manevre deosebit de periculoase cu scopul de a lovi autoturismul marca

V.G.

Astfel, în mai

multe rânduri, partea vătămată S.M. a intrat pe contrasens pentru a evita coliziunea

cu cele două autoturisme; în cele din urmă, autoturismul marca R., condus de M.G.,

a intrat pe prima bandă de circulație, a accelerat, iar în momentul când a ajuns

în dreptul autoturismului marca V.G., deși pe banda sa de mers nu avea niciun vehicul

ori obstacol, în mod vădit intenționat, a virat stânga, acroșând cu anvelopa roții

stânga față autoturismul marca V.G. în partea sa lateral-dreapta față, proiectându-l

pe contrasens și expunându-l unui impact fatal cu autovehiculele ce se deplasau

regulamentar pe cele două benzi de circulație din sens opus pe DN1.

În momentul reintrării

autoturismului marca V.G. pe banda nr. 2 a sensului său de mers, după parcurgerea

a circa 300 m pe contrasens, autoturismul marca V., condus de M.M.C., a continuat

manevrele periculoase depășind autoturismul marca V.G. pe banda nr. 1, apoi a accelerat,

a reintrat pe banda nr. 2 și a frânat brusc, fără motiv, obligând conducătorul autoturismului

marca V.G. să frâneze la rândul său, pentru a evita o nouă tamponare, după care

autoturismele marca R. și V. au părăsit DN1 în dreptul localității Liliești-Băicoi.

Aceste aspecte

au fost surprinse prin imagini video, fiind efectiv filmate de doi participanți

în trafic, înregistrarea video și procesul-verbal de redare fiind anexate la dosar,

una dintre aceste persoane sesizând Serviciul Unic de Urgență 112, prilej cu care

a descris verbal Dispeceratului de Poliție al I.P.J. Prahova desfășurarea incidentelor

la care a asistat nemijlocit.

Din aceste mijloace

de dovadă, prin vizionarea efectivă a casetei ce conține înregistrarea imaginilor

filmate, la data de 30 mai 2013, prima instanță a stabilit că activitatea infracțională

a celor 2 inculpați M. a urmărit atât suprimarea vieții celor două victime, prevăzând

rezultatul faptei lor și acceptând posibilitatea producerii lui, cât și tulburarea

gravă a liniștii și ordinii publice, pe porțiunea de drum public DN1 între localitățile

Bănești și Băicoi, stârnind indignarea și spaima celorlalți participanți la trafic.

Situația de fapt

a fost stabilită prin: procesul-verbal de examinare criminalistică a autoturismului

marca V.G., prilej cu care s-au prelevat de pe aripa dreapta față și de pe capacul

de protecție al roții pelicule de vopsea verde închis, culoarea autoturismului marca

R., și pelicule de substanța neagră similară cauciucului (mijloace materiale de

probă depuse în plicuri sigilate anexate dosarului), planșele fotografice privind

autoturismul marca V.G. efectuate la 16 decembrie 2012, planșa fotografică a autoturismului

marca R. efectuată la data de 19 decembrie 2012, declarațiile pârtilor vătămate

S.M. și S.D., procesele-verbale de recunoaștere după fotografie efectuate de părțile

vătămate, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și planșele

fotografice făcute cu acest prilej, înregistrări audio/video și înregistrări audio

constând în convorbiri telefonice cu dispecerul Serviciului Național Unic de Urgență

112 și proces-verbal de transcriere a acestora, înscrisuri constând în fișele de

evidență a autoturismelor marca R. și marca V. din care rezultă că ambele se află

în proprietatea inculpatului M.G.

Totodată, Tribunalul

a constatat că mijloacele de probă administrate în cauză se coroborează și cu convorbirile

purtate de părțile vătămate, dar și de alți doi participanți în trafic care au sesizat

Dispeceratul de Poliție al I.P.J. Prahova, cu mențiunea că aceste convorbiri redau

incidentele din trafic și acroșarea autoturismului marca V.G. de către auto marca

R. surprinse de camera audio/video aparținând lui T.M.A., participant în trafic,

aceste incidente fiind de natură să pună în pericol viața părților vătămate și să

ducă la tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice.

Inculpații M.G.

și M.M.C. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, dar instanța de fond a reținut

din situația prezentată de aceștia cu ocazia audierii lor, că existența incidentului

atât în parcarea hipermaket-ului, cât mai ales, ulterior, pe DN1, nu poate fi verosimil

negată.

Deoarece împreună

cu inculpatul M.G., în autoturismului marca R., pe scaunul din dreapta față s-a

aflat pe tot timpul activității infracționale inculpata S.G., prietena/concubina

inculpatului M.G., aceasta a fost audiată ca martor, iar în declarațiile date atât

în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, aceasta a făcut

afirmații mincinoase susținând, contrar realității, că nu a existat o tamponare

între autoturismele marca R. și V.G., că manevrele șicanatoare în trafic au fost

efectuate exclusiv de partea vătămată S.M., conducătorul auto marca V.G., că inculpații

nu s-au întors pe sensul de mers către Ploiești decât până la intersecția cu drumul

către Florești în condițiile în care partea vătămată și-ar fi continuat drumul către

Brașov, precum și că în interiorul auto marca V. nu s-a aflat decât o singură persoană,

adică inculpatul M.M.C., aspecte contrazise în totalitate de toate celelalte probe

administrate pe pacursul judecății.

Astfel, din înregistrarea

video vizionată și de Tribunal la data de 30 mai 2013, a rezultat fără echivoc prezența

unei alte persoane pe bancheta din dreapta față a acestui autoturism, condus de

inculpatul M.M.C., aspect susținut în toate declarațiile de cele două părți vătămate,

care au și identificat-o ca fiind făptuitorul C.M.

Totodată, declarațiile

inculpatei S.G. în sensul că nu a existat o tamponare între autoturismele marca

R. și V.G. sunt mincinoase în contextul în care tamponarea a fost surprinsă de camera

audio-video și a fost constatată ca urmare a devizului de reparație auto depus la

dosarul de fond.

În drept, Tribunalul

a stabilit că faptele inculpaților M.G. și M.C.M., care la data de 16 decembrie

2012, au urmărit în trafic pe DN1, aflându-se la volanul autoturismelor marca

R. și V., autoturismul marca V.G., condus de partea vătămată S.M. și în care se

afla pe locul dreapta față și partea vătămată S.D., iar prin manevrele periculoase

efectuate au acționat cu intenția de a le suprima viața în condițiile unui accident

rutier, expunându-i iminenței unui impact fatal cu oricare din autovehiculele ce

se deplasau regulamentar pe cele două benzi de circulație din sens opus deoarece

i-au determinat să ruleze pe contrasens, inclusiv cu spatele pe o porțiune de drum,

tulburând în mod grav liniștea și ordinea publică, pe porțiunea de drum public DN1

între Bănești și Băicoi, stârnind indignarea și spaima celorlalți participanți la

trafic în condițiile împrejurărilor de fapt reținute, întrunesc elementele constitutive

atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv ale infracțiunilor de: tentativă

la omor calificat și deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 rap.

la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1)

lit. b) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii

publice prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen., fiind comise în condițiile concursului real de fapte penale.

Fapta inculpatei

S.G., care fiind audiată la 04 ianuarie 2013 în calitate de martor a făcut afirmații

mincinoase cu privire la împrejurări esențiale ale cauzei, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de

art. 260 alin. (1) C. pen.

Față de cele reținute,

la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a ținut cont

de art. 72 C. pen., respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială,

gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, persoana inculpaților și de

împrejurările concrete în care au fost comise faptele, în așa fel încât pedepsele

aplicate să ducă la reeducarea lor și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

așa cum prevede art. 52 C. pen.

Reținând în sarcina

inculpaților M.G. și M.C.M. circumstanțele atenuante cu caracter personal prevăzute

de art. 74 lit. a) C. pen., Tribunalul a hotărât condamnarea acestora la pedepsele

principale de câte 3 ani închisoare și pedepsele complementare de interzicere a

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege

pe o perioadă de câte 2 ani după executarea pedepselor principale, conform art.

65 alin. (2) C. pen., pentru infracțiunile de tentativă la omor calificat și deosebit

de grav și respectiv la pedepsele de câte 1 an închisoare pentru comiterea câte

unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii

publice prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (2) C. pen.

S-a calculat pentru

fiecare dintre aceștia pedeapsa rezulantă cea mai grea a cărei executare a fost

suspendată sub supraveghere în conformitate cu art. 86

1

și urm. C.

pen., cei doi inculpați fiind puși în libertate conform art. 350 alin. (3) lit.

b) C. proc. pen., prin sentința de condamnare.

Totodată, din

pedepse a fost dedusă perioada arestului preventiv de la 19 decembrie 2012 la zi,

pentru ambii inculpați M.

În favoarea inculpatei

S.G. nu au fost reținute circumstanțe personale cu efect atenuant, dar aceasta a

fost condamnată de instanța fondului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea

de mărturie mincinoasă, dispunându-se suspendarea condiționată a executării acestei

pedepse în condițiile art. 81 și urm. C. pen.

Celor 3 inculpați

Tribunalul Ie-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C.

pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata pedepselor aplicate, suspendând

și executarea acestor pedepse accesorii.

De asemenea, a

fost luată măsura confiscării speciale a celor două autoturisme, marca R. și marca

V., de care inculpații s-au folosit la comiterea infracțiunilor.

Analizând latura

civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că părțile vătămate s-au constituit

părți civile cu sumele de câte 10.000 euro daune morale și despăgubiri materiale

de 5.000 euro partea civilă S.M., respectiv 1.000 euro partea civilă S.D.

Stabilind că prin

faptele lor inculpații M.G. și M.C.M. au creat un prejudiciu material și moral părților

civile, instanța de fond i-a obligat în solidar la plata sumei de 11.917,58 RON

despăgubiri materiale reprezentând reparația autoturismului avariat în coliziunea

produsă de aceștia, conform devizului de reparații atașat la dosar fond, către partea

civilă S.M.

Totodată, Tribunalul

a apreciat că faptele săvârșite de inculpații M.G. și M.M.C., prin modul concret

în care au fost comise, au supus unei intense presiuni psihice pe ambele victime

și a considerat că acordarea sumei de câte 5.000 euro cu titlu de daune morale este

de natură să acopere prejudiciul cu carcater nepatrimonial încercate de părțile

civile S.M. și S.D.

În final, față

de soluția pronunțată, în baza art. 191 C. proc. pen., inculpații M.G. și M.M.C.

au fost obligați la plata sumelor de câte 2.000 RON fiecare cheltuieli judiciare

către stat, iar inculpata S.G. la plata sumei de 700 RON cu același titlu.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au exercitat apeluri: Parchetul de pe lângă Tribunalul

Prahova, părțile civile S.M. și S.D. și cei trei inculpați: M.G., M.C.M. și S.G.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

completat oral în ședința dezbaterilor, apelantul Parchet a criticat nelegalitatea

și netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților M.G. și M.C.M., greșita reținere

în favoarea acestora a unor circumstanțe cu caracter personal și efect atenuant

și aplicarea nejustificată a dispozițiilor art. 86

1

și urm. C. pen. ca

modalitate de individualizare a pedepselor.

Apelantul Parchet

a solicitat majorarea pedepselor, înlăturarea circumstanțelor atenuante, aplicarea

unui spor de pedeapsă dată fiind gravitatea deosebită a acțiunii inculpaților M.

și consecințele pe care le-ar fi putut produce, înlăturarea dispozițiilor privitoare

la suspendarea sub supraveghere a pedepselor și executarea acestora în regim privativ

de libertate.

părțile civile au susținut că atât sub aspectul soluționării acțiunii penale, cât

și al celei civile, hotărârea primei instanțe este netemeinică în sensul unor pedepse

greșit individualizate care nu satisfac exigențele de represiune, corecție și prevenție

ale sancțiunii de drept penal, ceea ce impune majorarea lor și executarea în detenție,

precum și al reducerii nejustificate a despăgubirilor solicitate cu consecința acordării

integrale de instanța de apel a despăgubirilor materiale și morale pe care le-au

cerut când s-au constituit părți civile.

au cerut prin apărător ales, în principal achitarea lor de sub orice învinuire cu

motivarea că faptele pentru care a fost eronat stabilită răspunderea lor penală

în realitate nu există, iar în subsidiar, că prin respingerea probelor pe care le-au

propus, Ie-a fost încălcat de instanța fondului dreptul la apărare ceea ce impune

administrarea dovezilor cu expertize de specialitate: tehnică auto traseologică

pentru a se stabili dacă urmele de pe mașina părților vătămate și cele de pe mașina

inculpatului M.G. confirmă un contact între cele două autovehicule câtă vreme ei

au negat constant că mașinile au intrat în coliziune și o expertiză dactiloscopică

în autovehiculul marca R. deoarece acesta a susținut că partea vătămată S.M. a lovit

cu piciorul mașina după care a pătruns și în interiorul acesteia lovindu-i pe el

și pe inculpata S., situație în care eventualele amprente ale agresorului ar fi

lămurit această împrejurare.

În egală măsură,

apelanții-inculpați M. au mai susținut prin apărătorul ales că din dosar lipsește

„cardul de memorie” pe care un participant la trafic a înregistrat video o parte

din acțiunea derulată pe DN1 și care a fost transmis la cerere, organelor judiciare,

care la rândul lor au transferat imaginile pe un suport CD, fără a exista certitudinea

copierii integrale și nemodificate a imaginilor filmate și apoi vizionate de instanța

fondului.

Apelanții inculpați

și apelantele părți civile au formulat și depus concluzii scrise.

Curtea, verificând

hotărârea apelată în raport de criticile formulate prin apelurile exercitate, de

actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză,

dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum impune art. 371

alin. (2) C. proc. pen., a constatat că este afectată atât legalitatea, cât și temeinicia

acesteia pentru considerentele care succed:

Prima instanță

a stabilit în mod corect, justificat de probele administrate atât în faza de urmărire

penală, cât și nemijlocit în fața sa, că în după amiaza zilei de 16 decembrie 2012

între inculpatul M.G. și partea vătămată S.M. a avut loc inițial un conflict verbal

ce s-a desfășurat în parcarea centrului comercial C. Ploiești și a cărui declanșare

nu interesează cauza de față decât în măsura în care continuarea evenimentelor ce

au urmat a fost determinată de altercația verbală a celor doi.

Astfel, conflictul

verbal în care inculpatul M.G. și partea vătămată S.M. s-au insultat și înjurat

reciproc datorită lipsei de toleranță, înțelegere și respect de care trebuiau să

dea dovadă în trafic, în condițiile aglomerației din parcarea respectivului complex

comercial, I-a determinat pe inculpatul M.G. aflat la volanul autoturismului marca

R. de culoare verde închis și în care se găsea și coinculpata S.G., să pornească

în urmărirea părții vătămate S.M., aflată la volanul autoturismului marca V.G.,

care părăsise parcarea și se îndrepta pe DN1 către Brașov, localitatea de domiciliu,

împreună cu partea vătămată S.D.

Urmărirea s-a

desfășurat pe o porțiune importantă a acestui drum național cu două benzi de circulație

pe sens, intens circulat în condițiile în care pentru a se distanța de urmăritor,

victima a accelerat, ajungând să ruleze cu mare viteză, ceea ce a determinat reacția

inculpatului M.G., care la rândul său a rulat cu o viteză de circa 140 km/oră, și

prin intermediul coinculpatei S., i-a cerut telefonic fiului său, M.C.M., să-i vină

în ajutor, astfel că acesta din urmă, aflat în localitatea Florești, a pătruns pe

DN1 dintr-un drum județean lateral la volanul autoturismului marca V.

Ambele autoturisme

conduse de inculpați - tată și fiu - au încadrat mașina victimei, forțându-l să

pătrundă pe contrasens cu intenția de a-l implica într-o coliziune cu oricare dintre

autovehiculele ce rulau pe tronsonul de drum la acel moment și de a determina în

acest mod sau prin eventuala ieșire în decor, un eveniment rutier cu consecințe

nefaste în special pentru ocupanții autoturismului pe care îl urmăreau.

Viteza, estimată

la circa 130-140 km/oră, manevrele bruște, riscante și șicanatoare constând în flancarea

mașinii victimei, poziționarea oblică alternativă pe benzile 1 și 2 de circulație,

printre autovehiculele ce circulau regulamentar, urmate de frânarea bruscă cu scopul

de a scoate în afara carosabilului autoturismul condus de partea vătămată S.M.,

a determinat pe unul dintre participanții la trafic să filmeze cu telefonul mobil

„cursa de mașini”, dar și să apeleze numărul de urgență 112 pentru a înșiința poliția

rutieră despre această acțiune.

Astfel, la dosarul

de urmărire penală se află procesul-verbal de contactare telefonică a dispeceratului

de serviciu al Centrului Operațional 112 de către un cetățean cu numele T.M.A. care

a anunțat că a înregistrat cu telefonul mobil un eveniment rutier petrecut pe DN1

între Câmpina și Ploiești, indicând numărul de telefon la care poate fi găsit.

El a fost contactat

de un agent al Poliției Rutiere Bănești căruia i-a relatat că în timp ce se deplasa

pe DN1 din direcția Brașov spre Ploiești a observat un autoturism care mergea în

marșarier (cu spatele) pe același sens de mers cu al său, fapt înregistrat cu telefonul

mobil și pe care l-a postat sub forma unui clip pe Internet, indicând, la cererea

poliției, adresa de la care poate fi accesat și descărcat electronic.

Conform procesului-verbal

aflat la același dosar clipul audio-video postat de martorul de mai sus pe Internet

a fost identificat și stocat pe un suport CD, el conținând filmarea incidentului

relatat de martorul ocular.

La dosar urmărire

penală se regăsește procesul-verbal de redare audio și de redare video, prin planșe

fotografice a incidentului stocat electronic pe suportul optic, astfel cum a fost

filmat și comentat de martorul T.

Curtea a reținut

că la data de 30 mai 2013, prima instanță, împreună cu procurorul și părțile prezente,

au vizionat suportul optic CD și au audiat înregistrarea audio consemnând în încheierea

de ședință lipsa oricăror obiecțiuni din partea inculpaților față de imaginile vizualizate

și audierile efectuate nemijlocit în prezența lor.

De altfel, în

instanța de apel nu a fost criticată de inculpați nici situația de fapt reținută

de prima instanță, nici intenția cu care aceștia au acționat, aceea de a suprima

viața ocupanților autoturismului marca V.G., în condițiile unui accident rutier,

prevăzând rezultatul faptei lor pe care l-au urmărit chiar dacă finalmente acesta

nu s-a produs.

Inițial, inculpații

M., invocând dreptul la tăcere, au refuzat să facă declarații, pentru ca la prezentarea

materialului de urmărire penală, luând cunoștință de dovezile strânse împotriva

lor să nege împrejurări care ulterior s-au dovedit a fi evidente, precum lipsa oricărui

incident avut cu victima S., lipsa coliziunii cu autoturismul condus de aceasta

și a urmăririi în trafic pe DN1 atât în direcția Ploiești-Bănești, cât și retur,

din apropierea localității Bănești înspre Ploiești, până în dreptul localității

Băicoi, când activitatea infracțională a fost abandonată, așa cum corect a reținut

prima instanță.

La fel și inculpata

S.G., deși ocupantă a autoturismului condus de concubinul său M.G., a negat întreaga

acțiune desfășurată pe DN1, afirmând în mod mincinos atât prin declarația dată în

calitate de martor la procuror la data de 04 ianuarie 2013 că nu a existat o tamponare

între autoturismele marca R. și V.G., că manevrele șicanatoare în trafic au fost

efectuate exclusiv de partea vătămată S.M., conducătorul auto marca V.G., că inculpații

nu s-au întors pe sensul de mers către Ploiești decât până la intersecția cu drumul

către Florești în condițiile în care partea vătămată și-ar fi continuat drumul către

Brașov, precum și că în interiorul auto marca V. nu s-a aflat decât o singură persoană,

adică inculpatul M.M.C.

În aceste împrejurări,

organul de urmărire penală a identificat făptuitorii și autoturismele implicate

în acest eveniment rutier conform dovezilor aflate la dosar urmărire penale și constând

în procesul-verbal de examinare a autovehiculului victimei în prezența a 2 martori

asistenți, planșele fotografice și urmele prelevate cu ocazia examinării autovehiculului,

procesul-verbal și fotografiile judiciare efectuate cu prilejul investigării locului

faptelor, procesele-verbale de recunoaștere din grup, după fotografii, și adresa

din 17 decembrie .2012 a Serviciului de Telecomunicații Speciale conținând date

(ora și numărul de telefon de la care s-a apelat Serviciul de urgență 112), precum

și procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice puse la dispoziția organului

judiciar de Serviciul de urgență 112 conform înregistrării audio și procesul-verbal

de identificare a autoturismelor conduse de cei doi inculpați.

În declarațiile

date în fața instanței de fond inculpatul M.G. și-a nuanțat apărarea inițială și

a admis că un conflict verbal cu partea vătămată S.M. a fost declanșat de acesta

din urmă în parcarea centrului comercial C., însă a negat existența vreunui conflict

în trafic pe DN1 pe care el să-l fi inițiat. Dimpotrivă, inculpatul a susținut că

partea vătămată S.M. a fost cel care a început conflictul verbal și că după lovirea

portierei autoturismului său ar fi pătruns în interior, agresându-l, scop în care

a solicitat, între alte probe, o expertiză dactiloscopică pentru identificarea unor

presupuse urme papilare lăsate de S.M. în autoturismul marca R.

Proba, respinsă

de instanța fondului, a fost reiterată în apelurile exercitate de inculpați cu argumentul

că prin refuzul administrării acesteia, precum și a altor două expertize: auto și

informatică, așa cum s-a arătat, Tribunalul Ie-a încălcat dreptul la o apărare efectivă.

Curtea a constatat

că în mod legal și temeinic, instanța de fond, vizionând suportul CD ce conține

filmarea de către martorul T.M.A. a unei părți din activitatea infracțională, așa

cum a fost preluată de pe Internet, unde a acesta a postat-o sub forma unui clip

audio-video, coroborată cu discuțiile purtate cu dispecerul de la 112, s-a considerat

lămurită în sensul inexistenței vreunui indiciu care să ducă la concluzia pretinsei

modificări a imaginilor filmate cu telefonul mobil la momentul copierii lor pe suportul

optic pus la dispoziția instanței, fiindcă doar afirmarea unei astfel de intervenții

din partea organului judiciar cu scopul influențării anchetei penale nu este suficientă

pentru a verifica, pe baza unei expertize informatice, concordanța dintre imaginile

clipului audio-video și cele imprimate prin copiere, pe suportul electronic CD -

ca mijloc de probă pus la dispoziția instanței.

Solicitarea inculpaților

de a se depune la dosar „cardul de memorie” pe care au fost transferate imaginile

video din clipul audio/video postat de martorul T.M.A. pe rețeaua Internet s-a apreciat

că este neîntemeiată fiindcă organul judiciar a atașat, între mijloacele materiale

de probă, suportul CD ce conține filmarea copiată de pe link-ul indicat, care poate

fi accesat electronic de orice persoană interesată, inclusiv de inculpați, care

vizionându-l împreună cu judecătorul fondului la data de 30 mai 2013, nu au formulat

niciun fel de obiecțiuni.

De asemenea, s-a

apreciat că nu este relevantă pentru soluționarea cauzei, cum corect a hotărât și

judecătorul fondului, administrarea probelor cu expertiză dactiloscopică și cu expertiză

auto „traseologică” așa cum a fost denumită de apelanții-inculpați, câtă vreme,

pe de o parte, nu interesează în raport de infracțiunile deduse judecății, dacă

partea vătămată S.M. a pătruns efectiv sau nu în autoturismul condus de inculpatul

M.G. în faza premergătoare activității infracționale, deoarece incidentul verbal

din parcarea centrului comercial C. Ploiești nu reprezintă un act provocator în

sensul art. 73 lit. b) C. pen., cu consecințe juridice pentru răspunderea penală

a inculpatului M.G., ce nu a invocat nicicând pe parcursul judecății o astfel de

justificare a acțiunii sale ulterioare, pe care a negat-o în permanență, cerând

în apel achitarea fiindcă faptele nu există.

Pe de altă parte,

acțiunea efectivă a inculpatului M.G. de a vira brusc stânga, când într-una din

manevrele periculoase făcute a ajuns în dreptul autoturismului marca V.G., acroșând

partea lateral-dreapta față a acestuia din urmă, proiectându-l pe contrasens și

expunându-l unui impact fatal cu autovehiculele ce se deplasau regulamentar pe cele

două benzi de circulație, din sens opus pe DN1, s-a reținut că constituie doar una

din modalitățile în care a încercat, cu intenție indirectă, suprimarea vieții victimelor

aflate în autoturismul pe care l-a urmărit în trafic împreună și în mod coordonat

cu acțiunea fiului său, coinculpatul M.C.M.

În cazul infracțiunii

de omor, participația sub forma coautoratului subzistă și în ipoteza în care nu

toți participanții contribuie în aceeași măsură la producerea rezultatului urmărit,

esențial fiind ca acțiunile simultane sau succesive săvârșite de fiecare participant

să se completeze reciproc și toate împreună să alcătuiască activitatea unică, indivizibilă,

considerată în ansamblu activitatea de săvârșire a faptei, indiferent de valoarea

contributivă separată a fiecărei acțiuni în parte.

În consecință,

s-a reținut că există participație sub forma coautoratului la săvârșirea infracțiunii

de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prevăzută în art. 174 raportat

la art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., deoarece

ambii făptuitori au acționat împreună, urmărind concomitent sau succesiv victimele

în timpul deplasării pe porțiunea de drum dinspre Ploiești spre Câmpina până în

apropierea localității Bănești și apoi retur, până în dreptul localității Băicoi,

la intersecția cu localitatea Liliești, iar coliziunea prin care inculpatul M.G.

a încercat să determine proiectarea pe contrasens a autoturismului în care se aflau

victimele cu scopul vădit ca acestea să intre, fie într-un impact fatal cu vreunul

din autovehiculele ce circulau din sens opus, fie să părăsească carosabilul și să

se accidenteze în decor fiind numai una din manevrele alternative prin care au încercat

să determine uciderea victimelor.

În împrejurările

în care la dosar există dovada impactului dintre cele două autoturisme materializată

în constatările făcute conform procesului-verbal de examinare a autoturismului marca

V.G. și urmele ridicate cu prilejul acesteia, precum și cu planșele foto aflate

la același dosar, dar și cu actul constatator al avariilor și defecțiunilor acestui

autovehicul - reparat ulterior pe cheltuiala părții civile S.M., coroborate cu autorizația

de reparații eliberată de I.P.J. Prahova - Poliția Rutieră Bănești în ziua incidentului

- 16 decembrie 2012 - și depusă în instanța de apel fiindcă existența acesteia a

fost negată în mod nejustificat de apelanții-inculpați efectuarea unei expertize

auto s-a reținut că nu se impune, fiind corect refuzată de instanța fondului și

fără ca prin această dezlegare dată cererii de probatorii a inculpaților să le fie

încălcat în vreun fel dreptul la apărare.

Drept urmare,

critica privind greșita stabilire a răspunderii penale a celor 3 inculpați, s-a

apreciat că este nefondată, faptele în materalitatea lor, așa cum au fost reținute

de instanța fondului, fiind comise de aceștia, cu forma de vinovăție prevăzută de

lege și care a atras condamnarea lor, în condițiile în care cei 3 apelanți-inculpați

nu au explicat în concret instanței de apel în ce constă susținerea inexistenței

faptelor penale pentru ca dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10

lit. a) C. proc. pen. să devină incidente.

Curtea a constatat

că deși starea de fapt și încadrarea juridică a infracțiunilor comise de cei 3 inculpați

a fost corect stabilită pe baza întregului material probator administrat atât în

faza de urmărire penală, cât și în cea a cercetării judecătorești, la individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților M.G. și M.C.M., instanța de fond a nesocotit dispozițiile

legale, după cum urmează:

- pentru infracțiunile

de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la

art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. e) și i) și art. 176 alin. (1)

lit. b) C. pen., pedepsele de câte 3 ani închisoare s-a apreciat că sunt nelegale

la fel ca și cele aplicate pentru infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri

și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzute și pedepsite de art. 321

alin. (2) C. pen.

Astfel, instanța

fondului a aplicat inculpaților M.G. și M.C.M. pedeapsa de câte 3 ani închisoare

pentru comiterea câte unei infracțiuni de tentativă la omor calificat și deosebit

de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit.

e) și i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., reținând în favoarea acestora circumstanțele

personale cu efect atenuant prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Această infracțiune

în varianta tentativei, care se pedepsește conform art. 176 alin. (2) C. pen., are

limitele speciale cuprinse între 7 ani și 6 luni închisoare și 12 ani și 6 luni

închisoare, iar în cazul circumstanțelor atenuante, art. 76 alin. (2) C. pen. prevede

posibilitatea reducerii pedepsei cu cel mult până la 1/3 din minimul special, adică

noul minim special devine de 5 ani închisoare.

Stabilind pedepsele

de câte 3 ani închisoare pentru aceste infracțiuni comise de inculpații M., instanța

de fond a pronunțat pedepse nelegale ce s-au impus a fi modificate ca efect al admiterii

apelurilor exercitate în latură penală și în sensul agravării răspunderii penale,

de apelantul Parchet și apelantele-părți civile.

Totodată, pedepsele

de câte 1 an închisoare aplicate acelorași inculpați pentru comiterea câte unei

infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii

publice prevăzute și pedepsite de art. 321 alin. (2) C. pen., s-a reținut că sunt

în afara legii fiindcă limitele speciale ale variantei agravate sunt cuprinse între

2 și 7 ani de închisoare.

În egală măsură,

atunci când în favoarea unui inculpat instanța de judecată coboară pedeapsa sub

minimul special legal prin recunoașterea și acordarea de circumstanțe judiciare

personale, are obligația să aplice această cauză de atenuare a răspunderii penale

pentru toate infracțiunile săvârșite de persoana în favoarea căreia Ie-a stabilit,

fiindcă ele sunt strâns legate de aceasta și operează pentru toate faptele penale

pe care acea persoană Ie-a comis.

În cauza de față,

circumstanța personală prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și constând în conduita

bună a infractorului anterior comiterii faptelor, a fost reținută în favoarea inculpaților

M.G. și M.C.M. exclusiv pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit

de grav chiar dacă, în cazul unei corecte aplicări a acestei dispoziții legale,

ea trebuia să producă efecte juridice și pentru celelalte infracțiuni săvârșite

de aceiași inculpați - adică câte o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri

și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În realitate,

verificând dacă se justifica acordarea circumstanței judiciare personale sus-citate

în favoarea celor 2 inculpați, Curtea a constatat în acord cu susținerile din apelurile

exercitate de Parchet și părțile civile că dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen.

nu sunt incidente, fiind înlăturate deoarece au fost greșit aplicate de judecătorul

fondului fără observarea comportamentului necorespunzător al celor 2 inculpați anterior

datei de 16 decembrie 2012, așa cum a rezultat din fișele lor de cazier judiciar

și din copiile unor acte de urmărire sau neurmărire penală ce se regăsesc în Dosarul

nr. 1245/105/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

Astfel, Ia acest

dosar se găsesc cazierele judiciare ale inculpaților M.G. și M.C.M. din care rezultă

că aceștia nu se află la primul conficlt cu legea; ambii au mai fost ori sunt și

actualmente anchetați pentru fapte antisociale, fiind sancționați cu amenzi administrative

pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, furturi calificate și

distrugere, iar actualmente sunt cercetați pentru infracțiuni de evaziune fiscală

în Dosarul nr. 1164/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

În aceste împrejurări,

Curtea nu a identificat în considerentele sentinței apelate argumentele pentru care

în favoarea acestor inculpați s-a reținut buna conduită anterioară faptelor din

cauza de față pentru ca dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. să fie aplicabile.

Pe cale de consecință,

acestea au fost înlăturate, cu efectul majorării pedepsei pentru infracțiunile de

tentativă la omor calificat și deosebit de grav comise de inculpații M.G. și M.C.M.,

până la limita minimului legal special care este de 7 ani și 6 luni închisoare,

astfel cum s-a arătat în cele ce preced.

Totodată, au fost

majorate până la aceeași limită și pedepsele aplicate acelorași inculpați pentru

comiterea câte unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

ordinii și liniștii publice, acestea au fost contopite în pedeapsa cea mai grea,

aceea de câte 7 ani și 6 luni închisoare, calculată conform art. 34 lit. b) C.

pen., fiindcă se află în concurs ideal de fapte penale, potrivit art. 33 lit.

b) din același cod, iar nu real, conform art. 33 lit. a) C. pen. cum greșit a reținut

instanța fondului.

Infracțiunile

de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice în varianta

agravată a alin. (2) din art. 321 C. pen. au fost comise de inculpații M. prin acțiunile

de urmărire în trafic cu viteze, estimate la circa 130-140 km/oră, prin manevrele

bruște, riscante și șicanatoare constând în flancarea mașinii victimei, poziționarea

oblică alternativă pe benzile 1 și 2 de circulație, printre autovehiculele ce circulau

regulamentar pe DN1, rută intens circulată, urmate de frânarea bruscă cu scopul

de a scoate în afara carosabilului autoturismul condus de partea vătămată S.M.,

care a fost obligat să pătrundă cel puțin de două ori pe contrasens, unde a și rulat

cu spatele pe o porțiune de circa 50 m, printre autovehicule, în încercarea de a-și

salva viața și de a scăpa de urmăritorii săi.

Drept urmare,

aceste acte materiale, astfel cum au fost concretizate într-o unică activitate infracțională

au produs două rezultate socialmente periculoase, constând, pe de o parte, în încercarea

de a suprima viețile celor două victime ocupante ale autoturismului marca V.G. în

condițiile unui accident rutier, iar pe de alta, tulburând în mod grav ordinea și

liniștea publică pe tronsonul DN1 prin indignarea și spaima produsă celorlalți participanți

la trafic a căror siguranță rutieră a fost pusă în pericol prin acțiunile celor

2 inculpați, ce caracterizează concursul ideal de infracțiuni conform art. 33

lit. b) C. pen., incident în cauză.

În raport de cuantumul

pedepselor rezultante, calculate potrivit art. 34 lit. b) C. pen., s-a reținut că

nu își mai găsește aplicarea art. 86

1

și urm C. pen. și respectiv

art. 71 alin. (5) din același cod privind suspendarea sub supraveghere a pedepselor

principale și a celor accesorii aplicate inculpaților M.G. și M.C.M., astfel că

aceștia urmează a executa pedepsele rezultante prin privare de libertate, în condițiile

art. 52 C. pen.

În privința apelului

exercitat de inculpata S.G., concluziile orale și scrise formulate prin apărător

ales au fost de achitare pe temeiul art. 10 lit. a) C. pen., cu argumentul succint

că fapta de mărturie mincinoasă nu există, s-a reținut că dovezile existente în

dosar probează contrariul, răspunderea sa penală fiind corect stabilită de prima

instanță la fel ca și cuantumul pedepsei aplicate și individualizarea acesteia,

justificată de lipsa antecedentelor penale.

În ceea ce privește

critica apelantelor părți civile referitoare la dezlegarea dată acțiunilor lor civile

cu motivarea reducerii nejustificate a despăgubirilor materiale și morale, Curtea

a constatat că instanța de fond, verificând temeinicia cererilor de constituire

de părți civile a victimelor S.M. și S.D., a stabilit că prej