ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1248/2014

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul B.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 222 din 14 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 425 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. a) și lit. c) C. pen. cu aplic art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.Ș., fără antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă din data de 14 aprilie 2013, la pedeapsa de 16 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei, parte vătămată B.D.A.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.

Pedeapsa complementară aplicată inculpatului s-a dispus să fie executată în condițiile prevăzute de disp. art. 66 C. pen.

În temeiul disp. art. 350 alin. (1). C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a mculpatului B.Ș. în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, luată prin încheierea nr. 27 din 09 mai 2013 din Camera de Consiliu a Tribunalului Prahova pronunțată în Dosarul penal nr. 4241/105/2013, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 108/U/2013 pe numele inculpatului B.Ș., de aceeași instanță.

În baza disp. art. 118 lit. b) C. pen. s-au confiscat de la inculpat obiectele folosite la comiterea infracțiunii, respectiv: a unei lame de cuțit în lungime de 14 cm, lățime de 2 cm (ambalata în plic de hârtie nr. 1. si sigilat cu sigiliul M.I.), unui cuțit, prăsele plastic negre (ambalat în plic de hârtie nr. 2 și sigilat cu sigiliul M.I.), în lungime de 21 cm, unei lame îndoită în lungime de 11,5 cm si lățime 2 cm, două fragmente dintr-o bâtă din lemn (ambalate în colet nr. 3 și sigilat cu sigiliul M.I.), în lungime de 47 cm, diametrul 3,5 cm, respectiv în lungime de 45 cm, diametrul 3,5 cm, unui cuțit (ambalat în plic de hârtie nr. 5 și sigilat cu sigiliul M.I.), în lungime de 23 cm, lame în lungime de 12 cm și lățime 2 cm, cu prăsele albastre și gri la capete, o așchie provenind din bâta de lemn anterior menționată (ambalată în plic de hârtie nr. 4 și sigilat cu sigiliul M.I.), în lungime de 7 cm, unui mâner cuțit din plastic negru cu fragment metalic la interior (ambalat în plic de hârtie nr. 6 si sigilat cu sigiliul M.I.), obiecte vulnerante folosite de inculpat la săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

S-a luat act că partea vătămată B.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 139 C. civ. inculpatul a fost obligat să-i plătească părții civile R.S., reprezentant legal al minorilor B.F.C. și B.A.E. suma de 50.000 lei, reprezentând daune morale.

Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească cu același titlu, părții civile P.G., suma de 20.000 lei.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J.

În baza disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:

Prin rechizitoriul nr. 5524/105/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul B.Ș., fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și constând în aceea că, în ziua de 14 aprilie 2013, în jurul orelor 10

30

, în timp ce se afla la domiciliul din P., județul P., cu premeditare așteptând înarmat victima la domiciliul său- a aplicat multiple lovituri cu o bâtă și un cuțit în zona capului, gâtului și a toracelui soției sale B.D.A., provocându-i leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia (plagă înjungriiată prin tăieturi repetate, cervical anterior, profundă, cu interesarea tuturor formațiunilor anatomice bilateral până la planul muscular prevertebral).

Situația de fapt de mai sus a fost reținută de organul de urmărire penală pe baza următoarelor probatorii: declarațiile inculpatului B.Ș., declarațiile martorilor C.S., I.D., B.M., R.S., P.G., rapoartele de expertiză medico-legală din 15 aprilie 2013 și din 27 mai 2013 emise de S.M.L. Ploiești, raportul de expertiză grafoscopică  din 28 mai 2013 emis de către I.PJ. Prahova-Serviciul Criminalistic, planșe fotografice, înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 24 septembrie 2013, după consultarea cu apărătorul său, inculpatul a precizat că solicită aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. privind judecata cauzei pe baza recunoașterii vinovăției, declarând personal că recunoaște fapta reținută în sarcina sa prin actul de inculpare și solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Înainte de citirea actului de sesizare au fost audiate părțile civile respectiv, B.A. care a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal, iar părțile civile R.S. (în calitate de reprezentant legal al minorilor B.A.E. și B.F.C.) și P.G. au declarat că solicită daune morale de la inculpat.

Examinând probele administrate în faza de urmărire penală așa cum prevăd disp. art. 320

1

alinul C. proc. pen., precum și declarația inculpatului care a recunoscut comiterea infracțiunii de omor calificat săvârșit împotriva soției, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul B.Ș. și victima B.D.A. au fost căsătoriți timp de peste 20 ani, căsătorie din care au rezultat 3 copii, doi fiind minori, respectiv B.F.C. și B.A.E. Familia astfel constituită a locuit numai la locuința inculpatului situată în Ploiești, jud. Prahova iar relația dintre cei doi soți a fost una preponderent tensionată, marcată prin nenumărate certuri, scandaluri și agresiuni domestice, soțul agresându-și fizic și verbal soția, mai ales pe fondul geloziei și al consumului repetat și excesiv de alcool.

Tensiunea dintre cei doi soți era alimentată și de faptul câ familia victimei nu a fost niciodată de acord cu această căsătorie, iar în decursul timpului, în mai multe rânduri, având în vedere și corecțiile fizice ce erau aplicate acesteia, o sfătuia să pună capăt căsătoriei.

În luna iunie 2012 victima a părăsit domiciliul conjugal împreună cu fiica lor minoră, mutându-se la martora R.S., bunica sa maternă (minorul B.F.C. a rămas în continuare în locuința inculpatului, cel de-al treilea copil rezultat din căsătorie, aflându-se temporar în Spania) iar în luna iulie a formulat acțiune de divorț pe rolul Judecătoriei Ploiești-Dosar nr. 29293/281/2012.

Încă de la început, inculpatul nu a acceptat această situație, stăruind în continuarea căsătoriei și revenirea soției la domiciliul său în condițiile în care a renunțat pentru o scurtă perioadă la consumul de alcool.

În urma insistențelor acestuia, victima a revenit asupra deciziei sale, mutându-se din nou la domiciliul inculpatului.

Această situație a persistat până în luna septembrie 2012 când, în urma unui nou conflict, inculpatul și-a agresat grav soția în fața celor doi copii (victima a formulat plângere penală prealabilă împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire sau alte violențe și amenințare, ulterior, pe parcursul cercetărilor, aceasta și-a retras plângerea formulată în Dosarul nr. 12.318/P/2012 înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești și soluționat în data de 03 decembrie 2012 cu neînceperea urmăririi penale față de B.Ș.).

Acest ultim conflict a determinat victima să părăsească definitiv domiciliul conjugal, împreună cu fiica lor minoră, B.A.E.

Susținând că nu poate accepta destrămarea căsniciei sale, inculpatul în repetate rânduri a acostat-o pe victimă atât la locul de muncă cât și la noul domiciliu, cerându-i insistent să se întoarcă la domiciliul conjugal.

În urma refuzurilor repetate ale victimei, inculpatul a amenințat-o explicit că o va omorî, după care se va sinucide.

Prin sentința civilă nr. 710 din 17 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 29293/281/2012, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între inculpat și soția lui la 11 iulie 1992, din culpa pârâtului, stabilind totodată locuința minorilor B.F.C. și B.A.E., , la mamă în Ploiești, județul Prahova.

Ca urmare a acestei sentințe, minorul B.F.C. a locuit împreună cu mama și sora sa, în imobilul anterior menționat, alături de bunica maternăa victimei. întrucât obiectele vestimentare și alte lucruri ale minorului rămăseseră în locuința inculpatului, victima B.D.A. a luat legătura telefomc cu acesta în seara de 13 aprilie 2013, stabilind de comun acord ca aceste obiecte să-i fie predate în dimineața următoare.

În acest, context, în dmineața când victima B.D.A. s-a deplasat singură la domiciliul inculpatului B.Ș., deși rudele au insistat ca aceasta să apeleze la organele de poliție, pentru a evita un eventual conflict înarmat cu mai multe obiecte vulnerante (3 cuțite și o bâtă) îmbrăcat în uniforma de serviciu (agent de pază) cu mânuși textile în mâini, inculpatul B.Ș. a așteptat victima căreia i-a aplicat acesteia multiple lovituri cu obiectele precizate (lovituri puternice care au generat ruperea mânerului unuia dintre cuțite, precum și ruperea bâtei) provocându-i multiple leziuni în zona gâtului și membrelor superioare, care au condus la decesul acesteia.

Imediat după comiterea faptei, inculpatul a încercat să se sinucidă, aplicându-și mai multe lovituri cu cuțitul în zona gâtului, toracelui și antebrațului stâng.

Deși sângera abundent, inculpatul a reușit s-o apeleze telefonic pe sora sa, B.M., care auzindu-l horcăind la telefon, a sosit la locuința lui în foarte scurt timp (cele două locuințe aflându-se la o distanță de cea 200 m una față de cealaltă).

Ulterior, în urma intervenției echipajului ambulanței, inculpatului i-a fost acordat primul ajutor, fiind apoi transportat la S.J.U. Ploiești, de unde a fost transferat la S.C.U. Floreasca și internat cu diagnosticul: "plagă înjunghiată cervicală anterioară, cu interesare faringo-laringiană, plagă înțepată hemitorace stâng anterior cu hemopneumotorax stâng, plagă tăiată antebraț stâng".

Prin raportul medico-legal de autopsie din 15 aprilie 2013 emis de către S.M.L. Ploiești s-a concluzionat ca "moartea numitei B.D.A. a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei externe urmare a unei plăgi tăiate cu secționarea gâtului până la planul muscular prevertebral. Leziunile constatate la autopsie: plagă tăiată cervical-superior și submandibular de 24 cm, cu margini relativ neregulate, interesând toate formațiunile anatomice bilateral, până la mușchii prevertebrali, care sunt infiltrați hematie, multiple plăgi tăiate cu margini nete, astfehde 1 cm, superficială, palpebral superior stâng de 3 cm, profundă, genian stâng, penetrantă în cavitatea bucală;de 4 cm, interesând baza lobului urechii drepte, cu dezinserția acestuia;de 5 cm, la mastoida dreaptă; de 1 cm, supraclavicular stâng 1/3 internă prelungită anterior cu o excoriație de 3 cm; multiple plăgi tăiate (10) la mâna stângă, cu margini netede, între 5 cm și 1 cm, interesând dorsul degetelor II, III și volar toate degetele șipliul interdigital I-JI; 4 plăgi tăiate palmar drept între 2 cm și 1 cm, interesândpolicele, degetul II și regiunea hipotenară; 2 excoriații brune, pergamentate, de 5 cm laterocervical drept și de 3 cm mastoidian stâng; Multiple echimoze violacei, pe fond ușor tumefiat, astfel: de 5/4 cm la cotul stâng; de 6/2 cm și 3/1 cm cubital stâng 1/3 distală respectiv medie; de 7/4 cm pe dorsul articulației pumnului stâng; de 5/4 cm pe dorsul degetului HI, mâna stângă, falangă medie; de 2/1 cm pe dorsul articulației metacarpofalangiene II drepte; de 10/4 cm scapular stâng-extern, excoriație brună de 10 cm în pirul posterior" axilar stâng; s-au putut produce prin lovire cu corp dur și prin corpuri tăietoare-înțepătoare, posibil cuțitele găsite la fața locului.

S-a concluzionat că între leziunile produse și decesul victimei există legătură de cauzalitate directă necondiționată.

De asemenea, prin raportul medico-legal din 27 mai 2013 emis de către S.M.L. Ploiești s-a concluzionat ca "numitul B.Ș. prezintă leziuni (plaga înjunghiată cervicală anterioară cu interesarea faringolaringelui, sângerare si intubare, plagă înțepată torace anterior stâng cu hemopneumotorax stâng, plaga antebraț stâng ce pot data din 14 aprilie 2013; s-au putut produce prin obiect tăietor-înțepător posibil cuțit; topografia si particularitățile leziunilor indică autoproducerea; necesita 40-45 zile de îngrijiri medicale; leziunile au pus in primejdie viata numitului; având in vedere starea actuala si examenul psihiatric se apreciază ca numitul B.Ș. poate participa la procesul penal".

Instanța de fond a apreciat că premeditarea faptei rezultă din comportamentul inculpatului care în datele de 06 aprilie 2013 și 14 aprilie 2013 a completat olograf două înscrisuri intitulate declarații testamente.

Prima instanță a stabilit că în drept, fapta inculpatului B.Ș., care în ziua de 14 aprilie 2013, înjurai orelor 10.30 în timp ce se afla la domiciliul din P., județul P., cu premeditare a aplicat multiple lovituri cu o bâtă și un cuțit soției sale B.D.A., provocându-i leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, faptă prev.de art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Instanța a apreciat că fapta a fost comisă cu intenție directă de a suprima viața victimei, împrejurare ce rezultă din intensitatea loviturilor aplicate cât și zonele, vitale vizate respectiv cap, gât și torace; intensitatea loviturilor a fost foarte puternică, ceea ce rezultă din gravitatea leziunilor relevată prin concluziile raportului medico-legal din 5 aprilie 2013 așa cum au fost enumerate în cele ce preced.

Totodată, instanța de fond a reținut că sunt întrunite și prevederile agravantei prevăzute de art. 175 lit. c) C. pen., deoarece. între părți există o căsătorie valabilă și în momentul săvârșirii faptei. Desfacerea căsătoriei s-a dispus la data de 17 ianuarie 2013, însă soluția a fost comunicată părților în data de 22 martie 2013, urmând a fi definitivă sau după caz supusă apelului în termen de 30 de zile de la comunicare, fapta de omor fiind săvârșită în acest interval de timp.

La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege mcrirninatoare rezultate din aplicarea procedurii prevăzute de art. 320 alin. (1), (4) și (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptei comise, apreciind că o pedeapsă orientată spre maximul special legal ar putea asigura scopurile de represiune, prevenție și reeducare ale pedepsei.

Având în vedere că inculpatul B.Ș. a fost arestat preventiv în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. prima instanță a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicata reținerea si arestarea preventivă începând cu data de 08 mai 2013 lăzi.

Au fost confiscate de la inculpat obiectele folosite la comiterea infracțiunii, respectiv: a unei lame de cuțit în lungime de 14 cm, lățime de 2 cm (ambalata în plic de hârtie nr. 1. si sigilat cu sigiliul M.I.), unui cuțit, prăsele plastic negre (ambalat în plic de hârtie nr. 2 și sigilat cu sigiliul M.I.), în lungime de 21 cm, unei lame îndoită în lungime de 11,5 cm și lățime 2 cm, două fragmente dintr-o bâtă din lemn ( ambalate în colet nr. 3 și sigilat cu sigiliul M.I.), în lungime de 47 cm, diametrul 3,5 cm, respectiv în lungime de 45 cm, diametrul 3,5 cm, unui cuțit (ambalat în plic de hârtie nr. 5 si sigilat cu sigiliul M.I.), în lungime de 23 cm, lame în lungime de 12 cm și lățime 2 cm, cu prăsele albastre și gri la capete, o așchie provenind din bâta de lemn anterior menționată (ambalată în plic de hârtie nr.4 și sigilat cu sigiliul M.I.), în lungime de 7 cm, unui mâner cuțit din plastic negru cu fragment metalic la interior (ambalat în plic de hârtie nr. 6 și sigilat cu sigiliul M.I.), obiecte vulnerante folosite de inculpat la săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În ceea ce privește latura civilă, instanța a luat act că partea vătămată B.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

De asemenea s-a reținut că părțile civile, P.G., mama victimei, s-a constituit parte civilă cu suma de 150.000 euro daune morale, iar bunica victimei în calitate de reprezentant legal al celor doi minori, a solicitat daune morale de 100.000 euro. Niciuna din părți nu a înțeles să solicite de la inculpat daune materiale.

Referitor la sumele solicitate de părțile civile pentru prejudiciul moral suferit, tribunalul a apreciat că aceste sume sunt exagerate în condițiile în care scopul pentru care legiuitorul a permis repararea prejudiciului moral este acela de atenua și de a compensa, în măsura în care este posibil, traumele psihice suferite obligându-l pe inculpat să plătească părții civile R.S. ca reprezentant legal al minorilor B.F.C. și B.A.E. suma de 50.000 lei reprezentând daune morale și cu același titlu părții civile P.G., suma de 20.000 lei.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J.

În baza disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat apel inculpatul B.Ș. (fila 7) pe care nu l-a motivat dar în ședința dezbaterilor a susținut rezumativ că pedeapsa aplicată de instanța fondului este prea aspră, nu ține cont de circumstanțele sale cu caracter personal și constând în aceea că este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei comise pe care o regretă și că datorită tentativei de a se sinucide, are o stare precară de sănătate.

Prin Decizia penală nr. 222 din 14 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.Ș., (aflat în arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni) împotriva sentinței penale nr. 425 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova.

A fost menținută arestarea preventivă a apelantului-inculpat.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data 8 mai 2013 la zi.

A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Prahova.

Instanța de apel, examinând hotărârea apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză dar și sub toate aspectele de fapt și de drept astfel cum impune art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia pentru considerentele următoare:

Probele administrate, inclusiv mărturisirea inculpatului, audiat, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, când a declarat că solicită ca judecata să se facă în temeiul dispozițiilor procedurii simplificate de judecată, prev.de art. 320

1

C. proc. pen., (fila 71) au dovedit că în dimineața de 14 aprilie 2013, în jurul orei 10

30

în timp ce se afla la domiciliul din P., județul P., cu premeditare a aplicat multiple lovituri cu o bâtă și un cuțit soției sale B.D.A., provocându-i leziuni traumatice care au condus la moartea acesteia.

Premeditându-și fapta, inculpatul a scris personal, câteva zile mai înainte la 6 aprilie 2013 o declarație (fila 32 dosar urm.pen) al cărei conținut exprimă intenția sa clară de a-și ucide soția și apoi de a se sinucide, folosind termenii "dorința noastră să fim îngropați unul lângă altul" și"după moartea noastră, custodia copiilor noștri".

Din raportul medico-legal de autopsie din 15 aprilie 2013 al S.J.M.L. Prahova (filele 43-47) rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe urmare unei plăgi tăiate cervicale cu secționarea gâtului (fila 54 dosar urm. pen.) până la planul muscular prevertebral.

În egală măsură, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice anexate acestuia (filele 6-35) fotografiile cadavrului victimei(filele 47-65)- și dovedesc vinovăția inculpatului în sarcina căruia în mod legal și temeinic, tribunalul a reținut comiterea infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Apelantul-inculpat nu a negat încadrarea juridică a infracțiunii pe care a și recunoscut-o, dar a susținut, ca și motiv de critică în apel, că în mod greșit prima instanțănu a reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante personale de natură a orienta pedeapsa sub minimul special legal, după reducerea cuantumului

acesteia

cu o treime, pe temeiul beneficiului dat de aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Instanța de apel a apreciat că nu este justificată critica apelantului-inculpat.

Pretinsa stare conflictuală generată de comportamentul victimei care după despărțirea în fapt, l-a sunat și i-a comunicat telefonic amănunte ale relației ei intime cu un alt bărbat, împrejurare de natură să-i producă inculpatului o puternică tulburare însoțită de dorință de a o ucide, potrivit propriei declarații (fila 127 dosar urm.pen) nu se confirmă, dimpotrivă, dovezile administrate în cauză, probând comportamentul violent adoptat de agresor care și-a amenințat și lovit în mai multe rânduri soția, inclusiv la locul de muncă al acesteia, așa cum rezultă din copiile plângerilor penale și sesizărilor depuse la poliție (filele 83-89 dosar urm. pen).

În privința refuzului primei instanțe de a reține în favoarea apelantului-inculpat, circumstanțele atenuante personale în conformitate cu art. 74 lit. a), b), c) C. pen., instanța de apel a constatat că recunoașterea împrejurărilor cu efect ușurător asupra pedepsei trebuie raportată la gradul de pericol social concret al faptei comise și la urmările acesteia.

În cauza dedusă judecății, niciuna dintre împrejurările înscrise în textul art. 74 C. pen. nu este incidență, deoarece anterior comiterii acestei infracțiuni, inculpatul a mai fost cerctetat pentru fapte de violență somestică, așa cum s-a menționat în cele ce preced.

Stăruința pentru a înlătura urmările produse, cel mult doar sub aspectul despăgubirii părților vătămate, trebuia probată efectiv fiindcă de la data când inculpatul și-a exprimat formal acordul în acest sens, prin declarația dată în fața primei instanțe la 24 septembrie 2013 (fila 69) și până în prezent, acesta nu a achitat nicio sumă dintre cele stabilite de prima instanță cu titlu de daune morale deși are doi copii minori de vârstă școlară deveniți orfani datorită faptei sale.

Pretinsa sa comportare sinceră pe parcursul procesului constă în realitate numai în invocarea beneficiului prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. cu scopul atenuării răspunderii penale, deoarece infracțiunea comisă, al cărei rezultat s-a produs la momentul atacului, a determinat moartea extrem de violentă dar indusă de ferocitatea deosebită a inculpatului în condițiile în care planșele fotografice făcute victimei la necropsie evidențiază încercarea disperată a acesteia de a se apăra, fiind tăiată în zona antebrațelor, a palmelor și degetelor.

lnculpatul nu a evocat nici în concluziile orale formulate în instanța de apel, vreo împrejurare concretă cu efect atenuant al răspunderii sale penale, stabilite corect de prima instanță pe baza probelor certe de vinovăție administrate exclusiv de organul de urmărire penală.

Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de apel a constatat că instanța de fond a ținut seamă la stabilirea cuantumului a acesteia și a modalității de executare, de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., între acestea fiind pericolul social concret al faptei precum și urmarea produsă prin infracțiune, or suprimarea în condiții de premeditare și ferocitate extremă a vieții unei persoane de numai 39 de ani, mamă a doi copii minori de 6 și 12 ani rămași tară sprijin material și moral prin fapta penală săvârșită de inculpat care a fost soțul victimei circa 20 ani, constituie argumente de natură să justifice pedeapsa de 16 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate aplicată de prima instanță, căreia i-a fost adăugată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.

Drept consecință, s-a constatat că niciuna din criticile aduse hotărârii de apelantul-inculpat nu este întemeiată.

Cum la controlul de legalitate și temeinicie al sentinței penale nr. 425 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova exercitat de instanța de apel, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen. nu s-au constatat aspecte de natură să conducă la reformarea acesteia, în temeiul art. 379 alin. (1), pct. l, lit. b) din același cod, se va respinge ca nefondat apelul inculpatului B.Ș., cu consecința menținerii stării sale de arest și a deducerii din pedeapsa aplicată a duratei reținerii și arestării sale preventive de la data de la 8 mai 2013-la zi, în temeiul art. 382 alin. (1)

1

și alin. (2) C. proc. pen.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) cod pr.pen., apelantul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu și care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Prahova.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.Ș., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., susținând că în cauză s-a făcut o greșită aplicare a legii întrucât nu au fost reținute în favoarea sa circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. anterior și circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. anterior.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și reducerea pedepsei aplicate.

Recursul formulat de inculpat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curti de Casație si Justiție la 04 decembrie 2013 sub nr. 3609/91/2013.

Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la data de -11 aprilie 2014, este în vigoare să stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac și sub aspectul competenței funcționale a acestei instanțe de a judeca recursul, dat fiind că dispozițiile de procedură penală sunt de imediată aplicare. Situația tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competența de soluționare cât și dispozițiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi. Astfel, în conformitate cu dispoziția tranzitorie anterior menționată, „recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs."

Totodată, se constată că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 21 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin acest act normativ, prin care s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Din examinarea cazurilor de casare expres prevăzute de textul de lege anterior menționat, rezultă că prin limitarea obiectului judecății în recurs legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură-penală sau a legii substanțiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Examinând decizia penală atacată prin prisma motivului de recurs invocat de inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 dar și a prevederilor art. 5 C. pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele motive:

Înalta Curte apreciază că nu se încadrează în cazul de casare prevăzut în art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. anterior critica formulată de inculpat, în ceea ce privește aplicarea în favoarea acestuia a circumstanței atenuante legală a stării de provocare, prevăzută de dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. anterior.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. anterior - hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii - instanța de recurs desfășoară judecata în limitele investirii, potrivit art. 385

9

C. proc. pen. anterior - din perspectiva cazului de casare invocat și a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, așa încât în speță, Înalta Curte nu este abilitată să reanalizeze situația de fapt, ci, pe baza situației de fapt stabilită de instanța de fond și de apel, procedurii desfășurată la prima instanță și în apel.

În concret, prin criticile formule nu se invocă chestiuni de legalitate, ci se solicită instanței de recurs să constate că inculpatul a săvârșit fapta în stare de provocare. Înalta Curte reține că pentru existența circumstanței atenuante legale a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. anterior, se cer întrunite cumulativ mai multe condiții: infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice emoții, să existe o legătură de la cauză la efect, respectiv, între actul provocator și tulburarea psihică sau emoția sub stăpânirea căreia s-a săvârșit infracțiunea. De asemenea, pentru incidența art. 73 lit. b) C. pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea de infracțiuni. Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existența unei puternice tulburări sau emoții, se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificație.

În aprecierea situațiilor concrete a contextului faptic în care art. 73 lit. b) C. pen. ar avea aplicabilitate, trebuie avute în vedere și persoanele implicate, profilul socio-profesional al acestora și alte aspecte ce pot circumstanția și configura mobilul acțiunii, al pretinsului act provocator.

Circumstanța atenuantă a provocării vizează mobilul infracțiunii, latura subiectivă a acesteia, conducând la atenuarea gradului de pericol social al faptei și de periculozitate a infracțiunii, presupunând că în alte condiții acesta ar fi avut o conduită în limite legale.

Având în vedere situația de fapt reținută în cauză de ambele instanțe, Înalta Curte apreciază că, simpla bănuială a inculpatului că victima avea o relație cu o altă persoană și totodată împrejurarea că aceasta a părăsit domiciliul conjugal datorită agresiunii fizice și psihice exercitată asupra sa de inculpat, nu poate atrage concluzia că fapta de tentativă la omor calificat a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită -gravă, pentru a fi aplicabilă circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Pretinsa stare conflictuală generată de comportamentul victimei care după despărțirea în fapt, l-ar fi sunat și i-ar fi comunicat telefonic amănunte ale relației sale extraconjugale, împrejurare de natură să-i producă inculpatului o puternică tulburare emoțională însoțită de dorință de a o ucide, potrivit propriei declarații (fila 127 dosar urm.pen) nu se confirmă, dimpotrivă, dovezile administrate în cauză, probând comportamentul violent constant adoptat de agresor împotriva victimei. Astfel inculpatul și-a amenințat și lovit în repetate rânduri soția, inclusiv la locul de muncă al acesteia, așa cum rezultă din copiile prft-rilnr penala și sesizărilor depuse la poliție (filele 83-88 dosar u.p.). în ceea ce privește solicitarea formulată de inculpat de a se reține circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. anterior este neîntemeiată întrucât ar implica o reindividualizare a pedepsei care nu este posibilă în recurs, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385

9

pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina, criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. De altfel, abrogarea expresă ă cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. anterior, arată că voința legiuitorului a fost aceea ca, în conformitate cu art. 385

9

C. proc. pen. anterior, examinarea în recurs să se limiteze doar la chestiunile de legalitate și nu de temeinicie.

Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, ci reduce proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu este posibilă nici situația inversă.

Recursul declarat de inculpat nu se impune a fi admis nici în raport cu prevederile art. 5 C. pen., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Astfel, inculpatul B.Ș. a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. a) și lit. c) C. pen. anterior sancționată cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, însă, în noua reglementare, respectiv art. 189 C. pen., elementul circumstanțial al săvârșirii faptei asupra unei rude apropiate nu se mai regăsește în conținutul infracțiunii de omor calificat, fiind preluat de dispozițiile art. 199 alin. (1) C. pen. care reglementează violența în familie și potrivit căruia dacă fapta prevăzută de art. 189 C. pen. (sancționată cu închisoare de la 10 la 20 de ani) este comisă asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzută de lege se majorează cu o pătrime, ajungându-se astfel la limite ale pedepsei închisorii cuprinse între 10 și 25 de ani. Prin urmare, minimul special al pedepsei este identic pe ambele legi, dar maximul special este mai mare cu XA pe legea nouă astfel, că pentru inculpat este mai favorabilă legea veche.

În consecință, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 222 din 14 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 08 mai 2013 la 09 aprilie 2014.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 222 din 14 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 08 mai 2013 la 09 aprilie 2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 09 aprilie 2014.