ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 930/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 930/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

recursului penal de față, reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 113 din 02 aprilie

2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a

respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul B.S.G. de schimbare a

încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat,

prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în

infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat

inculpatul B.S.G. (fără antecedente penale), după cum urmează:

- în baza art. 20

rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73

lit. b) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.,

tentativă la infracțiunea de omor calificat, faptă din 14 iulie 2012, parte

vătămată P.Ș., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a

alege pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 321

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. d)

C. pen., infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii

și liniștii publice, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 (șase)

luni închisoare.

- în baza art. 2

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen.

și art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2

(două) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de port ilegal de cuțit

în locurile publice, faptă din 14 iulie 2012.

S-a stabilit ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare,

la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o durată de 2

ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii, din datele de 15

iulie 2012 și 08 august 2012 și perioada arestării preventive de la 09 august

2012 și până la data de 13 august 2012.

În baza art. 14 C.

proc. pen., art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., art. 313 din

Legea nr. 95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă

Spitalul Județean de Urgență Ploiești, împotriva inculpatului. A fost obligat

inculpatul să plătească suma de 1213,96 RON la care s-a adăugat dobânda legală

calculată până la data plății efective.

S-a admis în parte

acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată P.Ș.

și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 2.000 euro, la

cursul de schimb al BNR de la data plății efective, cu titlu de daune morale.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului tip briceag cu

lama în lungime de 7 cm și mâner din plastic de culoare roșie în lungime de 9

cm, folosit la comiterea infracțiunii și aflat la Camera de corpuri delicte din

cadrul Poliției mun. Ploiești, potrivit dovezii seria H nr. 0018440 din 25

iulie 2012.

În baza art. 3, art.

4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la

inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de

Date Genetice Judiciare.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr.

862/P/2012 din 05 octombrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova,

s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului B.S.G., fără antecedente

penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și port

ilegal de cuțit în loc public, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin.

(1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen. și art. 2

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut în

sarcina inculpatului că în data de 14 iulie 2012, în jurul orelor 20:15, în

timp ce se afla pe str. A., Ploiești, jud. Prahova, în apropierea stației de

autobuz, având un conflict spontan în cadrul căruia a proferat injurii și

insulte grave, a aplicat cu intenție trei lovituri de cuțit în regiunea

deltopectorală stânga, regiunea deltopectorală dreapta și regiunea

medio-claviculară spațiul VII intercostal a părții vătămate P.Ș., manifestări

și acțiuni prin care s-a tulburat liniștea și ordinea publică din zonă.

Situația de fapt

arătată mai sus a fost reținută de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova pe

baza următoarelor probatorii: proces-verbal de cercetare a locului săvârșirii

infracțiunii întocmit în data de 14 iulie 2012, declarațiile părții vătămate

P.Ș., declarațiile martorilor M.V.S., S.G.A., O.N.V., buletin alcooltest nr.

02559 din 14 iulie 2012, raport de expertiză medico-legală nr. 636 din 16 iulie

2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Ploiești, înscrisuri,

declarațiile inculpatului.

În faza de cercetare

judecătorească, partea civilă Spitalul Județean de Urgență Ploiești a depus la

dosar adresă prin care a comunicat că înțelege să exercite acțiune civilă în

cadrul procesului penal pentru suma de 1213,96 RON, reprezentând cheltuieli

efectuate cu spitalizarea părții vătămate P.Ș., în perioada 14 iulie - 20 iulie

2012, la care s-a adăugat dobânda legală. S-a anexat, la cerere, fișa de

decont.

De asemenea, s-a

procedat la audierea părții vătămate P.Ș., care a declarat că se constituie

parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 20.000 euro daune morale,

reprezentând suferința care a avut-o ca urmare a săvârșirii faptei și

prejudiciul de ordin estetic pe care l-a suferit.

Totodată, instanța a

procedat la audierea inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor

reținute în sarcina sa, cu mențiunea că nu a fost tentativă la infracțiunea de

omor calificat, întrucât nu a avut intenția de ucidere a părții vătămate.

S-a procedat la

audierea martorilor din acte M.V.S., S.G.A., B.C.A. și O.N.V.

Analizând actele și

lucrările dosarului instanța de fond a reținut că în data de 14 iulie 2012, în jurul

orelor 20:15, în timp ce se afla pe str. A. din Ploiești, în stația de autobuz

a, întrucât îi era sete, pe un ton răstit, inculpatul B.S.G. aflat în stare

evidentă de ebrietate (conform buletinului nr. 02559 din 14 iulie 2012, la

orele 20:48, inculpatul avea alcoolemia de 0,79 mg/l de alcool pur în aerul

expirat), i-a solicitat părții vătămate P.Ș., care se afla în curtea locuinței

sale, situata pe str. A., în apropierea stației de autobuz, la aproximativ 10 -

15 m, un bidon cu apă.

Întrucât partea vătămată

a refuzat, solicitându-i inculpatului să-l lase în pace, acesta din urma a

proferat mai multe injurii la adresa sa, context în care cei doi au început

să-și adreseze reciproc injurii. În timpul acelor discuții în contradictoriu,

partea vătămată a ieșit în fața porții sale și, aproape imediat, inculpatul s-a

repezit către partea vătămată, a scos din buzunarul pantalonilor un briceag și

cu o mișcare circulară, a încercat să o taie în zona toraco-abdominală.

Fiind surprins de

agresivitatea inculpatului, victima s-a retras în curtea locuinței sale, între

cei doi au continuat injuriile, iar victima, înarmată cu o rangă de fier în

lungime de aproximativ 50 - 70 de cm, a revenit în fața porții.

Sesizând prezența

părții vătămate în stradă, inculpatul, care între timp se îndepărtase 5 - 6 m,

s-a îndreptat din nou către victimă și între cei doi a existat o scurtă luptă,

inculpatul reușind să deposedeze victima de ranga metalică.

Ulterior, inculpatul

a scos din buzunarul pantalonilor briceagul pe care îl folosise anterior, s-a

apropiat de partea vătămată și i-a aplicat acesteia trei lovituri în zona

toracică, după care a fugit, fiind ulterior prins și deposedat de briceag de

martorii audiați în cauză.

Din cauza loviturilor

resimțite și a rănilor sângerânde, victima s-a întins pe asfalt, fiind preluată

de o ambulanță și transportată la Spitalul Județean de Urgență Ploiești, unde a

rămas internata până în data de 20 iulie 2012, cu diagnosticul de "plăgi

multiple înjunghiate în regiunea deltopectorală stânga, regiunea deltopectorală

dreapta și regiunea medio-claviculară spațiul VII inter costal".

Prin Raportul

medico-legal nr. 636 din 16 iulie 2012 emis de SML Ploiești s-a stabilit că

partea vătămată P.Ș. a prezentat la data de 14 iulie 2012, diagnosticul de

"plăgi multiple înjunghiate în regiunea deltopectorală stânga cu secțiunea

musculo-aponevrotică, regiunea deltopectorală dreapta și regiunea anterioara

hemitorace stâng linia medio-claviculară spațiul VII intercostal", leziuni

ce ar fi putut fi produse prin lovire cu un corp dur ascuțit, tăietor -

înțepător (cuțit ori alt obiect asemănător). S-a precizat că aceste leziuni pot

data din data de 14 iulie 2012 și necesită 8 - 9 zile îngrijiri medicale de la

data producerii, în lipsa complicațiilor, concluzionându-se că aceste leziuni

traumatice nu au fost de natură să pună în primejdie viața victimei.

Situația de fapt,

astfel cum a fost expusă mai sus, rezultă fără putința de tăgadă din

probatoriile administrate în cauză, respectiv: proces-verbal de cercetare a

locului săvârșirii infracțiunii întocmit în data de 14 iulie 2012, declarațiile

părții vătămate P.Ș., declarațiile martorilor M.V.S., S.G.A., O.N.V., buletin

alcooltest nr. 02559 din 14 iulie 2012, raport de expertiză medico-legală nr.

636 din 16 iulie 2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Ploiești,

înscrisuri, declarațiile inculpatului.

În drept, prima

instanță a apreciat că faptele inculpatului B.S.G., care în data 14 iulie 2012,

în jurul orelor 20:15, în timp ce se afla pe str. A., Ploiești, jud. Prahova, în

apropierea stației de autobuz, având la bază un conflict spontan în cadrul

căruia a proferat injurii și insulte grave, a aplicat, cu intenție, trei

lovituri de cuțit în regiunea deltopectorală stânga, regiunea deltopectorală

dreapta și regiunea medio-claviculară spațiul VII intercostal a părții vătămate

P.Ș., manifestări și acțiuni prin care s-a tulburat liniștea și ordinea publică

din zonă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la

omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și

liniștii publice și port ilegal de cuțit în loc public, prev.de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 321 alin.

(1) C. pen. și art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen.

Instanța de fond a

mai reținut că, deși inculpatul B.S.G. a arătat că nu se face vinovat de

tentativă la infracțiunea de omor calificat, apărătorul solicitând și o

schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de lovire și alte violente

prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., atât în literatură, cât și în practica

judiciară s-a arătat că poziția psihică a făptuitorului trebuie stabilită în

fiecare caz în raport cu împrejurările concrete și de instrumentul folosit de

făptuitor (instrument apt sau nu de a produce moartea), regiunea corpului

lovită (o zonă vitală sau nu), numărul și intensitatea loviturilor (o singură

lovitură sau mai multe lovituri aplicate cu mare intensitate), atitudinea

infractorului după săvârșirea faptei (a încercat să dea un prim ajutor victimei

sau a lăsat-o în starea în care a adus-o).

În prezenta cauză, la

stabilirea încadrării juridice a faptei, instanța de fond a avut în vedere că

inculpatul a folosit la săvârșirea faptei un briceag cu lamă în lungime de 7 cm,

apt să producă decesul victimei, a aplicat 3 lovituri în zona toracică, cu

intensitate (lama briceagului a pătruns aproape perpendicular pe sistemul osos

toracic), iar după aplicarea loviturilor a părăsit locul în fugă, fiind prins

ulterior de martorii oculari.

Chiar dacă în

raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză se concluzionează că

leziunile produse nu au fost de natură să pună în pericol viața victimei, în

raport de cele arătate mai sus, tribunalul a apreciat că fapta constituie

tentativă la infracțiunea de omor calificat, iar nu de lovire sau alte

violențe.

În consecință,

tribunalul a respins cererea inculpatului formulată conform art. 334 C. proc.

pen., de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor

calificat, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin.

(2) C. pen.

Instanța de fond a

reținut comiterea de către inculpat a infracțiunii prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., într-o stare de puternică tulburare determinată

de activitatea persoanei vătămate, care, după finalizarea primei etape a

incidentului, a ieșit din nou din curtea imobilului înarmat cu o rangă metalică

cu o lungime de aprox. 50 - 70 cm, cu intenția vădită de a lovi inculpatul,

astfel că a reținut la încadrarea juridica și disp. art. 73 lit. b) C. pen.

În temeiul textelor

de lege arătate mai sus, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului, la

individualizarea pedepselor având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de

lege pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social ridicat al

faptelor, împrejurările comiterii acestora, precum și circumstanțele personale

ale inculpatului, care nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului

penal a avut un comportament corespunzător, recunoscând comiterea faptelor și

prezentându-se în fața instanței.

În raport de

criteriile arătate și reținând în favoarea inculpatului circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., instanța de fond a

aplicat inculpatului pedepse cu închisoare sub minimul special prevăzut de lege

și a apreciat că scopul preventiv-educativ și sancționator al pedepsei, poate

fi atins în acest mod.

Întrucât inculpatul a

săvârșit infracțiunile înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre

ele, instanța a făcut aplicarea în cauza a disp. art. 33 lit. a) C. pen.

privind concursul real de infracțiuni, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen., instanța a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, de la data rămânerii

definitive a hotărârii și până la executarea pedepsei.

Conform art. 88 C.

pen., instanța a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii din datele de

15 iulie 2012 și 08 august 2012 și perioada arestării preventive de la 09

august 2012 și până la data de 13 august 2012.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, instanța de fond, în baza art. 14 C. proc. pen., art.

346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. și art. 313 din Legea nr.

95/2006, a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de

Spitalul Județean de Urgență Ploiești și a obligat inculpatul să plătească

părții civile suma de 1213,96 RON, la care a adăugat dobânda legală calculată

până la data plății efective, sume reprezentând cheltuieli efectuate cu

spitalizarea părții vătămate, conform fișei de decont aflată la dosar.

În ceea ce privește

acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă P.Ș.,

prima instanță a reținut că, din actele aflate la dosar, rezultă în mod evident

că leziunile produse acestuia au fost de natură să-i cauzeze suferințe fizice

și psihice susceptibile de a fi acoperite bănesc prin acordarea unor

despăgubiri morale, astfel că în baza art. 14, 15 C. proc. pen., a admis în

parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul să plătească părții civile suma

de 2.000 euro cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și

inculpatul B.S.G..

În motivarea

apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a arătat că instanța de fond

a reținut în mod greșit circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C.

pen., întrucât din probatoriul administrat în cauză nu rezultă vreo provocare

din partea părții vătămate. Astfel, la 14 iulie 2012, ora 20.00, aflându-se în

stația de autobuz de pe strada A. din Ploiești, fiind în stare evidentă de

ebrietate, întrucât îi era sete, pe un ton răstit, inculpatul i-a cerut părții

vătămate, care se afla în curtea locuinței sale, la aproximativ 10 - 15 m de

stația de autobuz, un bidon cu apă.

Partea vătămată i-a

solicitat să îl lase în pace, întrucât l-a văzut că era băut și nu îl cunoștea,

iar inculpatul a proferat injurii la adresa sa. Atunci partea vătămată a ieșit

în fața porții sale, inculpatul îndreptându-se cu pași repezi către aceasta,

scoțând din buzunarul pantalonilor un briceag, cu care a încercat să o taie pe

partea vătămată în zona toraco-abdominală. Speriată, victima s-a retras în

curte, de unde a luat o bară de fier având lungimea de circa 50 - 70 cm și a

revenit în fața porții, sperând că astfel îl va îndepărta din zonă pe inculpat.

Inculpatul s-a întors

către partea vătămată, între cei doi s-a desfășurat o luptă, inculpatul deposedând

pe partea vătămată de ranga de fier pe care a aruncat-o, iar cu briceagul pe

care-l avea asupra sa a lovit partea vătămată de 3 ori în zona toracică, după

care a fugit.

Față de această

situație nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 44 C. pen., în sensul că

din probele administrate nu rezultă existența unui atac material direct,

imediat și injust îndreptat împotriva inculpatului, ci dimpotrivă agresiunea

inițială a aparținut inculpatului.

Așa cum a statuat

Înalta Curte de Casație și Justiție în practica sa (Decizia penală nr.

4038/2005), pentru a se reține circumstanța atenuantă a provocării nu este

suficient ca persoana vătămată să aibă o comportare injurioasă sau

amenințătoare; pentru incidența art. 73 lit. b) C. pen. se cere ca victima să dovedească

o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată gravă, de natură

să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât să nu

fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea de infracțiuni.

Legea nu cere ca

fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar

pentru existența unei puternice tulburări sau emoții se presupune ca faptele

celor în cauză să aibă o apropiată semnificație.

Or, în cauza de față,

potrivit martorului O.N.V. care a asistat la eveniment, partea vătămată a ieșit

din curte cu bara metalică și, fără să apuce să lovească sau să ridice bara

asupra inculpatului, acesta a scos briceagul și a lovit-o.

Activitatea

inculpatului care a insultat partea vătămată și apoi l-a agresat cu cuțitul nu

atrage incidența art. 73 lit. b) C. pen., întrucât probatoriul evidențiază că

incidentul dintre părți a fost provocat chiar de inculpat, el fiind cel care a

insultat și lovit partea vătămată. Astfel, nu poate fi primită apărarea inculpatului

în sensul reținerii în favoarea sa a circumstanței legale a provocării.

O altă critică adusă

sentinței pronunțate de Tribunalul Prahova se referă la greșita individualizare

judiciară a pedepsei aplicate inculpatului și reținerea circumstanțelor atenuante

prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

În cauza de față,

dată fiind insuficienta corelare și aplicare a criteriilor de individualizare,

instanța de judecată a condamnat inculpatul la o pedeapsă nejustificat de

blândă. În cadrul infracțiunilor contra vieții, omorul ocupă sub raportul

gravității primul loc, iar riposta organelor judiciare trebuie să fie pe

măsură, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă la omor

calificat fiind între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni închisoare. Astfel,

față de pericolul social al infracțiunii de tentativă la omor calificat,

pedeapsa de 3 ani închisoare, sub minimul special prevăzut de lege, este mult

prea blândă.

Instanța de fond în

mod greșit a reținut circumstanța prev. de art. 74 lit. c) C. pen., având în

vedere atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, care a abandonat

victima ce a căzut pe asfalt în urma loviturilor primite, fiind preluată de o

ambulanță chemată de martorii care au asistat la eveniment și care, consternați

de agresivitatea inculpatului, care continua să țină briceagul în mână și să

aibă o atitudine amenințătoare, din cauza temerii l-au lăsat să plece, însă

ulterior l-au urmărit cu un taxi și l-au imobilizat.

Nu se justifică nici

reținerea circumstanțelor prev. de art. 74 lit. a) C. pen., întrucât lipsa

antecedentelor penale este starea de normalitate, iar reducerea pedepsei sub

minimul special, fără a se avea în vedere în suficientă măsură gradul de

pericol social al faptei, acordându-se prioritate circumstanțelor personale ale

inculpatului în raport cu cele reale ale comiterii faptei, nu se justifică.

Deși inculpatul are o

vârstă înaintată, acest aspect nu poate conduce la aplicarea unei pedepse

rezultante de numai 3 ani închisoare, în condițiile în care a înjunghiat partea

vătămată cu cuțitul, producându-i plăgi multiple. Doar intervenția rapidă a

personalului medical specializat a făcut ca urmările faptei să fie diminuate.

Inculpatul nu a

recunoscut că a inițiat acțiunea violentă asupra părții vătămate, susținând că

doar s-a apărat și nu a avut intenția de a-l ucide, astfel încercând să-și

creeze o situație favorabilă, nesusținută însă de declarațiile martorilor

oculari, ce au descris situația de fapt în versiunea redată în rechizitoriu.

Avea posibilitatea de

a cumpăra apă de la magazinul din apropiere, din care tocmai ieșise, având

asupra sa o cutie cu bere.

Inculpatul nu a avut

nicio reținere în aplicarea celor trei lovituri în scurt timp, deși în

apropiere se aflau și alte persoane în stația de autobuz.

Pentru aceste

considerente, se impune înlăturarea dispozițiilor art. 73 lit. d) C. pen. și

redozarea pedepselor aplicate pentru fiecare din infracțiunile concurente

reținute în sarcina inculpatului, dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor

comiterii faptelor.

Inculpatul B.S.G. a

arătat, în motivarea apelului, că situația în care se află nu reprezintă decât

un comportament izolat, determinat de atitudinea părții vătămate.

Este adevărat că în

faza de urmărire penală a recunoscut săvârșirea faptei, recunoscând ceea ce s-a

întâmplat, însă a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor calificat, cu toate că s-a solicitat procurorului schimbarea

încadrării juridice, pe motiv că nu a aplicat lovitura respectivă părții

vătămate cu intenția de a o ucide, iar concluziile raportului de expertiză sunt

tot în acest sens, precizându-se că partea vătămată a avut nevoie de 8 - 9 zile

de îngrijiri medicale, nefiindu-i pusă în primejdie viața.

Loviturile au fost

aplicate de inculpat datorită unei tulburări de moment, pentru că partea

vătămată intenționa să-l lovească cu o rangă. Este adevărat și faptul că se

afla sub influența băuturilor alcoolice, având în sânge o alcoolemie de 0,79

mg/l, și tocmai de aceea loviturile cu briceagul au fost aplicate în disperare

de cauză.

A mai arătat că, în

seara respectivă, nu avea altceva în mână decât o sacoșă, în care avea o

lingură, o furculiță și un briceag, obiecte pe care le folosea la servitul

mesei, reprezentând toată avuția sa, întrucât nu mai are o locuință, acesta

fiind motivul pentru care se afla în posesia briceagului.

Cu privire la

loviturile aplicate părții vătămate, solicită a se avea în vedere faptul că

acestea au fost în număr de trei, fiind de suprafață, nu i-au pus viața în

primejdie, astfel că ar fi trebuit reținută infracțiunea de lovire și alte

violențe și nu de tentativă la infracțiunea de omor calificat.

De asemenea, instanța

de fond a dispus obligarea sa la daune morale către partea vătămată, fără însă

a avea în vedere declarația inculpatului, care coincide cu declarațiile

martorilor audiați în cauză, și care au arătat fără niciun interes faptul că

apelantul inculpat se afla sub influența băuturilor alcoolice la momentul

incidentului, că părțile s-au înjurat și amenințat reciproc, iar partea vătămată

a lovit și un martor.

Apreciază că ceea ce

s-a întâmplat la data de 14 iulie 2012 s-a datorat atitudinii părții vătămate

P.Ș., care a dorit să-i aplice o corecție și regretă ceea ce s-a întâmplat.

Curtea de Apel,

examinând hotărârea apelată în raport de actele și lucrările dosarului, de

criticile invocate de apelanți, dar.și din oficiu sub toate aspectele potrivit

art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că apelurile declarate sunt

nefondate.

Astfel, Curtea reține

că situația de fapt a fost stabilită în mod corect și complet de prima instanță

pe baza probelor administrate în cauză, atât în timpul urmăririi penale, cât și

în timpul cercetării judecătorești de la instanța de fond.

În ceea ce privește

criticile formulate de apelanți, Curtea reține că încadrarea juridică a faptei

ca tentativă la infracțiunea de omor calificat este corectă.

De asemenea,

pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare dintre infracțiunile comise au

fost corect individualizate, potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., având în

vedere aceleași împrejurări de fapt.

Astfel, Curtea reține

că circumstanțele atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) și art. 74 alin. (1)

lit. a) și c) C. pen. au fost reținute în mod corect în favoarea inculpatului,

întrucât acesta a săvârșit infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor

calificat într-o stare de puternică tulburare determinată de activitatea

persoanei vătămate, care, după finalizarea primei etape a incidentului dintre

părți, a ieșit din curtea imobilului său înarmată cu o rangă metalică cu o

lungime de circa 50 - 70 cm, cu intenția vădită de a lovi inculpatul. De

asemenea, inculpatul se afla într-o stare evidentă de ebrietate, fapt confirmat

și de partea vătămată, astfel că aceasta din urmă putea să evite partea a doua

a incidentului și să rămână în curtea locuinței sale, fără să mai iasă înarmată

cu acea rangă metalică, tocmai pentru că observase starea în care se afla

inculpatul.

Această atitudine a

părții vătămate nu înlătură însă vinovăția inculpatului și nici nu are

influență asupra încadrării juridice a faptei, dar constituie o circumstanță

atenuantă în sensul dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Curtea mai reține,

totodată, că inculpatul nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului

penal a avut un comportament sincer, a recunoscut comiterea faptelor și s-a

prezentat în fața instanței, aspecte care constituie circumstanțe atenuante în

sensul dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

În ceea ce privește

critica privind neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 44 C. pen., formulată

prin motivele de apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Curtea

reține că și aceasta este nefondată, întrucât instanța de fond a reținut în

favoarea inculpatului în mod corect, așa cum s-a arătat mai sus, circumstanța atenuantă

prevăzută de dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și nu pe cea prevăzută de

dispozițiile art. 73 lit. a) C. pen.

Împotriva Deciziei

penale nr. 174 din 25 septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în

acest sens, în termen legal s-a exercitat calea de ataca recursului de către

inculpat.

Prevalat de cazul de

casare de la pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen.

recurentul a învederat că, este adevărat că în faza de urmărire penală a

recunoscut săvârșirea faptei, recunoscând ceea ce s-a întâmplat, însă a fost

trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor

calificat, cu toate că s-a solicitat procurorului schimbarea încadrării

juridice, pe motiv că nu a aplicat lovitura respectivă părții vătămate cu

intenția de a o ucide, iar concluziile raportului de expertiză sunt tot în

acest sens, precizându-se că partea vătămată a avut nevoie de 8 - 9 zile de

îngrijiri medicale, nefiindu-i pusă în primejdie viața. Aceeași solicitare a

avut-o și în fața instanțelor de judecată însă i-a fost respinsă.

Loviturile au fost

aplicate de inculpat datorită unei tulburări de moment, pentru că partea

vătămată intenționa să-l lovească cu o rangă. Cu privire la loviturile aplicate

părții vătămate, solicită a se avea în vedere faptul că acestea au fost în

număr de trei, fiind de suprafață, nu i-au pus viața în primejdie, astfel că ar

fi trebuit reținută infracțiunea de lovire și alte violențe și nu de tentativă

la infracțiunea de omor calificat.

Cu privire la

celelalte infracțiuni reținute în sarcina sa, solicită aplicarea legii penale

mai favorabile.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând hotărârea recurată în raport de actele și

lucrările dosarului, de criticile invocate, dar și din oficiu sub aspectele

juridice ce pot fi abordate astfel, constată următoarele:

Curtea de Apel a

reținut că situația de fapt a fost stabilită în mod corect și complet de prima

instanță pe baza probelor administrate în cauză, atât în timpul urmăririi

penale, cât și în timpul cercetării judecătorești de la instanța de fond.

Înalta Curte de

Casație și Justiție reține de altfel că, hotărârea atacată, respectiv Decizia

penală nr. 174 din 25 septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, a fost

pronunțată după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, care cantonează

controlul judiciar realizat de instanța supremă pe calea recursului ordinar la

sfera chestiunilor de drept.

Așadar, exercitarea

controlului judiciar cu privire la situația de fapt și stabilirea unei alte

situații de fapt nu este permis în cadrul unui astfel de recurs, ci numai cu

privire la chestiunile de drept.

În ceea ce privește

criticile principale formulate de recurent, Înalta Curte reține că încadrarea

juridică a faptei ca tentativă la infracțiunea de omor calificat este corectă.

În acest sens se au

în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii, respectiv

instrumentul folosit de inculpat (un briceag cu lamă în lungime de 7 cm, apt să

producă decesul victimei), regiunea corpului lovită (zona toracică), numărul și

intensitatea loviturilor (3 lovituri în zona toracică aplicate perpendicular,

cu intensitate și cu pătrundere până la sistemul osos toracic) și atitudinea

inculpatului după săvârșirea faptei (a lăsat victima și a plecat), chiar dacă

în raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză se concluzionează că

leziunile produse nu au fost de natură să pună în pericol viața victimei.

Abordarea juridică de

profunzime pentru inculpatul recurent, derivă din analiza "aplicării legii

penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.

Din această perspectivă,

realizând o corespondență juridică pe marginea dispozițiilor vizând

infracțiunea de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) rap. la

art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., reținută în sarcina

inculpatului recurent, este de constatat că fapta adiacentă era pedepsită, la

momentul comiterii sale, cu pedeapsa principală a închisorii de la 15 la 25 de

ani, pentru ca, pe parcursul derulării procesului penal să intervină Legea nr.

187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., care pentru aceeași

faptă, să se prevadă o nouă încadrare juridică, în sensul reținerii doar

dispozițiilor vizând infracțiunea de tentativă de omor simplu prev. de art. 32

rap. la art. 188 alin. (1) C. pen., atâta vreme cât agravanta "în public"

a fost eliminată, să se expliciteze o pedeapsă principală a închisorii redusă,

de la 10 la 20 de ani.

Dar, în favoarea

inculpatului recurent i-au fost reținute atât dispozițiile art. 73 lit. b) C.

pen. ce au corespondent în legea penală nouă, precum și circumstanțele prev. de

art. 74 lit. a), c) C. pen., ce formal nu mai au corespondent în legea nouă,

semnificativ în acest proces de comparare fiind însă cadrul legal vizând

"efectele circumstanțelor atenuante", legea penală nouă plasând

inculpatul într-un evident dezavantaj sancționatoriu (chiar reținându-se limite

de pedeapsă legale mai mici) atâta vreme cât implică reducerea limitelor

prevăzute de lege pentru infracțiune doar cu o treime, în contextul în care

legea penală veche impunea coborârea pedepsei legale sub minimul special.

În același cadru de

abordare se regăsește și infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, prev.

de art. 375 nou C. pen., unde, de asemenea reținându-se limite legale mai mici,

este de evidențiat reținerea de circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit.

a), c) vechi C. pen., fără corespondent în legea nouă, cu efectele lor

specifice, ce reclamă apelarea tot la cadrul fixat de vechiul C. pen. pentru

catalogarea ca fiind în fața legii penale mai favorabile.

Un cadru juridic

aparte este funcțional pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din

Legea nr. 61/1991.

Potrivit

dispozițiilor legale aplicabile la momentele comiterii faptei și pronunțării

condamnării, expunem:

Art. 2 -

"Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea, dacă fapta nu

constituie o infracțiune mai gravă, următoarele fapte:

drept, în locurile și împrejurările în care s-au putea primejdui viața sau

integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea

publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, castetului ori a altor asemenea

obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire

(...)".

Potrivit cadrului

penal nou, art. 372 alin. (1) C. pen. are următorul conținut:

"Fapta de a

purta fără drept, la adunări publice, manifestări cultural sportive, în locuri

special amenajate și autorizate pentru distracție ori agrement sau în mijloace

de transport în comun:

a - cuțitul,

pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru

tăiere, împungere sau lovire" (...) se pedepsește (...)".

Așadar, planul

situațional legal anterior, de port, fără drept, a unor astfel de obiecte era

unul vast, general, public, pe când cel legal actual este unul limitat,

circumstanțiat.

Transpunând preceptul

la situația concretă se observă o lipsă de suprapunere a situației factuale

peste cea de drept din momentul de față:

S-a reținut că

"în data de 14 iulie 2012, în jurul orelor 20:15, în timp ce se afla pe

str. A. din Ploiești, în stația de autobuz, întrucât îi era sete, pe un ton

răstit, inculpatul B.S.G. aflat în stare evidentă de ebrietate, i-a solicitat

părții vătămate P.Ș., care se afla în curtea locuinței sale, situata pe str.

A., în apropierea stației de autobuz, la aproximativ 10 - 15 m, un bidon cu

apă. Întrucât partea vătămată a refuzat, solicitându-i inculpatului să-l lase

în pace, acesta din urma a proferat mai multe injurii la adresa sa, context în

care cei doi au început să-și adreseze reciproc injurii. În timpul acelor

discuții în contradictoriu, partea vătămată a ieșit în fața porții sale și,

aproape imediat, inculpatul s-a repezit către partea vătămată, a scos din

buzunarul pantalonilor un briceag și cu o mișcare circulară, a încercat să o

taie în zona toraco-abdominală.

Fiind surprins de

agresivitatea inculpatului, victima s-a retras în curtea locuinței sale, între

cei doi au continuat injuriile, iar victima, înarmată cu o rangă de fier în

lungime de aproximativ 50 - 70 de cm, a revenit în fața porții. Ulterior,

inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor briceagul pe care îl folosise

anterior, s-a apropiat de partea vătămată și i-a aplicat acesteia trei lovituri

în zona toracică, după care a fugit, fiind ulterior prins și deposedat de

briceag de martorii audiați în cauză".

Așadar, portul de

cuțit s-a realizat în jurul unei stații de autobuz și nu în mijlocul de

transport, o suprapunere concretă peste cerințele textului legal nu există,

împrejurări ce reclamă recurgerea la soluția achitării pentru respectiva

învinuire, cu motivarea că fapta nu mai este prevăzută de legea penală.

În consecință,

recursul inculpatului este de admis pe considerentele art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casarea hotărârilor în sensul de a se face aplic.

art. 4 C. pen., în forma anterior descrisă, descontopirii rezultantei și

operării achitării pentru motivele explicitate, în final se va face aplicarea

concursului real raportat la infracțiunile pentru care subzistă soluția de

condamnare, cu contopirea pedepselor - rezultantă de 3 ani pedeapsă principală

și pedeapsa complementară de executat, cu aplicarea pedepselor accesorii, cu

menținerea celorlalte dispoziții ce nu sunt contrare prezentei.

Văzând și

dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul B.S.G. împotriva Deciziei penale nr. 174 din 25

septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Casează decizia

penală atacată și în parte Sentința penală nr. 113 din 02 aprilie 2013 a

Tribunalului Prahova și, în rejudecare:

Face aplicarea

dispozițiilor art. 4 C. pen. și art. 5 C. pen. și în consecință:

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de

2 ani în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 17 alin.

(2) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 C.

pen., achită pe inculpatul B.S.G. pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1)

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea

penală.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. contopește pedepsele

aplicate inculpatului B.S.G. și dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai

grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 C.

pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 C.

pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și

b) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se plătește din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 martie 2014.

Procesat de GGC - GV