ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2725/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2725/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 379 din 04

noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 334

C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice

din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea

de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. formulată

de inculpații T.F.G. și S.C.A., prin apărători.

inculpatul T.F.G., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, după cum urmează:

- în baza

art. 174-175 lit. i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334

C. proc. pen. din infracțiunea prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174, 175

lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 74 lit. a), c) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. pen., infracțiune de omor

calificat, faptă din data de 10 mai 2011, parte vătămată B.G., la pedeapsa de 8

ani închisoare.

Conform art. 65

C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, pentru

o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

- în baza

art. 321 alin. (1) C. pen., infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

ordinii și liniștii publice, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. rap. la

art. 76 lit. d) C. pen., faptă din data de 10 mai 2011, la pedeapsa de 11 luni închisoare.

Conform art. 33

lit. a) și art. 34 lit b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea,

aceea de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege.

S-a dispus aplicarea

dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a

alege.

Conform art. 350

C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive

de la 13 mai 2009 la zi.

inculpatul S.C.A., după cum urmează:

- în baza

art. 174-175 lit. i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334

C. proc. pen. din infracțiunea prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174, 175

lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 74 lit. a), c) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. pen., infracțiune de omor

calificat, faptă din data de 10 mai 2011, parte vătămată B.G., la pedeapsa de 8

ani închisoare.

Conform art. 65

C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, pentru

o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

- în baza

art. 321 alin. (1) C. pen., infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

ordinii și liniștii publice, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. rap. la

art. 76 lit. d) C. pen., faptă din data de 10 mai 2011, la pedeapsa de 11 luni închisoare.

Conform art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea,

aceea de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege.

S-a dispus aplicarea

dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege.

S-a luat act că

Spitalul Județean de Urgență Ploiești nu se constituie parte civilă în cadrul procesului

penal.

S-a admis în parte

acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de părțile civile B.C.D.,

personal, cât și în calitate de reprezentant al minorilor B.M.D. și B.C.L., Spitalul

Clinic de Urgență București, Spitalul Universitar de Urgență București, Institutul

Național de Recuperare Medicină Fizică și Balneoclimatologie București, Spitalul

Universitar de Urgență București, Spitalul Universitar de Urgență Militar Central

București și Spitalul Clinic de Urgență București și în consecință:

S-a dispus obligarea,

în solidar, a inculpaților T.F.G. și S.C.A., la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu

de daune materiale, cât și 50.000 RON, cu titlu de daune morale către părțile civile

B.C.D., personal, cât și în calitate de reprezentant legal al minorilor B.M.D. și

B.C., sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data efectuării

plății.

Totodată, s-a

dispus obligarea, în solidar, a inculpaților T.F.G. și S.C.A., după cum urmează:

la plata sumei de 11.148,27 RON către Spitalul Universitar de Urgență București;

la plata sumei de 23.141,79 RON către Spitalul Clinic de Urgență București; la plata

sumei de 8.449,99 RON către Spitalul Universitar de Urgență Militar Central București;

la plata sumei de 24.949,67 RON către Spitalul Universitar de Urgență București;

la plata sumei de 2.640 RON către Institutul Național de Recuperare Medicină Fizică

și Balneoclimatologie București; la plata sumei de 53.141,79 RON către Spitalul

Clinic de Urgență București, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației

la data efectuării plății. S-au respins în rest despăgubirile civile solicitate.

S-a dispus obligarea inculpatului T.F.G. la plata sumei de 1.000 RON, cheltuieli

judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de

200 RON s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului

Prahova și a dispus obligarea inculpatului S.C.A. la plata sumei de 800 RON, cheltuieli

judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 457/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus trimiterea

în judecată a inculpaților T.F.G., în stare de arest, și S.C.A., în stare de libertate,

pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i)

C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin același rechizitoriu

s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților T.A., pentru comiterea

infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și art. 321

C. pen. și S.M.G., minor, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 20 rap.

la art. 174, 175 lit. i). C. pen., art. 321 alin. (1). C. pen., cu art. 99 și urm.

C. pen. deoarece faptele nu au fost comise de aceștia.

În fapt s-a reținut

că în seara zilei de 10 mai 2009, inculpatul T.F.G. a pătruns pe terasa magazinului

C.D. unde l-a lovit cu pumnii și picioarele în cap și torace pe B.G., iar inculpatul

S.C.A., în aceleași împrejurări a lovit violent cu piciorul în cap, producându-i

leziuni ce i-au pus viața în primejdie și a tulburat liniștea și ordinea publică

în magazinul C.D. Albești, județul Prahova.

Prima instanță

a procedat la readministrarea probelor din faza de urmărire penală, în mod nemijlocit

și direct, iar cu ocazia cercetării judecătorești a procedat la audierea inculpatului,

părții civile B.C.D., soția victimei, a martorilor din acte F.M.A., M.A.E., T.A.,

T.V., I.M., R.A., S.M.G., R.S. Totodată, instanța a procedat și la audierea a doi

martori în circumstanțiere, respectiv C.A.M. și I.C., la solicitarea inculpaților

T.F.G. și S.C.A.

Pe latură civilă

s-au solicitat și au fost administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială

cu martorii I.N.D. și I.I.

Examinând actele

și lucrărilor dosarului, atât a celor din faza de urmărire penală, cât și a celor

administrate nemijlocit în fața instanței de judecată cu ocazia cercetării judecătorești

potrivit principiului libertății de apreciere a probelor în scopul aflării adevărului,

prima instanța a reținut că, în seara zilei de 10 mai 2009 inculpatul T.A. conducea

pe drumurile publice din localitatea Albești, județul Prahova, autoturismul marca

L., culoare alb, inscripționată „Taxi” pentru firma SC K. SRL, în autoturism aflându-se

și prietena sa I.M.

În jurul orelor

20.30, cei doi au oprit lângă magazinul SC C.D. din localitatea Albești și au mers

pe terasă unde, printre consumatori, se afla partea vătămată B.G. și martorul F.M.A.,

care au intrat într-un conflict cu T.A. deoarece au „insultat-o” pe I.M.

La plecare, după

ce a urcat la volanul autoturismului, T.A. a mai avut un schimb de insulte și injurii

cu martorul F.M.A.

T.A. a plecat

de la locul incidentului și s-a deplasat la locuința inculpatului T.F.G. care,

cu prilejul botezului copiilor săi organizase o petrecere, unde a relatat

incidentul de la magazinul C.D.

În acest

context, inculpatul T.F.G. a hotărât să meargă „să discute” cu consumatorii de

la terasă, cu privire la cele întâmplate, acesta fiind cunoscut pe raza

localității ca o persoană violentă și care, beneficiind de o statură atletică,

își impunea cu forța punctul de vedere.

Alături de

cei doi, s-au oferit să meargă și inculpatul S.C.A. și minorul S.M.G., în

vârstă de 16 ani.

Toți patru

s-au urcat în autoturismul marca L., condus de T.A., și, în jurul orelor 21.00

au mers pe terasa magazinului C.D., unde învinuitul T.A. l-a indicat pe partea

vătămată B.G. ca fiind una din persoanele care i-au „insultat” prietena.

În bar, la

momentul arătat se aflau: B.G. și F.M.A., chiar la masa de la intrarea în

terasă, la o altă masă martorul R.S. singur și martorii T.V. și R.A., care

ocupau o a treia masă.

Primul pe

terasă a pătruns T.F.G., care, fără niciun avertisment, l-a lovit cu pumnul în

față pe B.G. și cu piciorul în abdomen, doborându-l astfel la pământ. Imediat,

în terasă s-a creat o situație tensionată, consumatorii existenți încercând să

se apere sau să riposteze la agresiunea inculpatului.

Speriat de

cele întâmplate, T.A. s-a retras imediat la autoturism urmat de minorul S.M.G.,

care, fiind lovit cu o sticlă în abdoment, s-a speriat și a plecat din terasă.

În perimetrul

SC C.D. SRL au rămas numai inculpații T.F.G. și S.C.A., care după agresiunea

comisă asupra părții vătămate B.G. au continuat actele de violență și l-au

lovit și pe R.S., persoană în vârstă de 77 de ani, care tocmai venise să

consume „o bere cu prietenii”.

Față de

această împrejurare, martorul T.V. a fugit imediat și a anunțat organele de

poliție, iar R.A. și F.M.A. s-au refugiat și s-au blocat într-o magazie unde au

fost urmăriți de inculpații T.F.G. și S.C.A.

Aceștia au forțat

ușa magaziei, au lovit în ușă cu pumnii și picioarele, dar nu au reușit să o deschidă

și alarmați de strigătele lui T.A. care le-a spus că S.M.G. este rănit, au fugit

din terasă spre autoturism.

Pe traseu l-au

întâlnit pe partea vătămată B.G. care era căzut fără cunoștință la pământ și ambii

inculpați l-au călcat pe cap, în timp ce fugeau spre mașină.

Partea vătămată

B.G. a rămas fără cunoștință în terasă, de unde a fost transportat la Spitalul Județean

de Urgență Ploiești și ulterior la Spitalul de Urgențe București - Secția Neurochirurgie,

unde a primit îngrijiri medicale.

Expertiza medico-legală

efectuată în cauză a stabilit că B.G., urmare a violențelor comise, a suferit leziuni

craniene și toracice ce au necesitat 75-80 zile îngrijiri medicale, care au pus

viața în primejdie. De altfel, la data de 21 septembrie 2010 partea vătămată B.G.

a decedat.

Prin raportul

medico-legal (autopsie) din 23 septembrie 2010, s-a concluzionat că moartea numitului

B.G., de 38 de ani, a fost violentă.

Ea s-a produs

prin bronhopneunmonie apărută în evoluția unui hematom subdural acut de emisfer

drept operat din cadrul unui traumatism cranio-cerebral produs prin agresiune la

data de 10 mai 2009, după cum reiese din datele de anchetă și actele medicale.

La examenul medico-legal

extern s-au constatat leziuni traumatice care s-au putut produce prin comprimarea

pe planuri dure (escare), urmare a spitalizării prelungite, care nu au legătură

de cauzalitate cu decesul, leziuni traumatice post-traheotomie și post-craniotomie

din cadrul tratamentului medical corect efectuat, ambele categorii neavând legătură

de cauzalitate cu decesul.

De asemenea, s-au

constatat leziuni traumatice vechi (cicatrici la nivelul buzelor, pavilionului urechii

drepte) care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri/planuri dure, care

pot data din 10 mai 2009 și nu au legătură de cauzalitate cu decesul.

Din actele medicale

și constatările de la autopsie (leziuni traumatice vechi), rezultă că în data de

10 mai 2009 s-a produs un traumatism cranio-cerebral grav cu hematom subdural acut

de emisfer drept care a fost operat, care a putut fi produs prin lovire cu corp

dur la nivelul capului sau prin lovire cu corp dur în zona feței și lovire de corpuri/planuri

dure, între aceste leziuni traumatice și deces, existând legătură directă necondiționată

cu decesul, dat fiind și faptul că evoluția bolii traumatice a fost continuu nefavorabilă

de la producerea ei și până la deces.

În cauză s-a dispus

și s-a efectuat un raport de expertiză medico legală la Institutul Național de Medicină

Legală „Mina Minovici” București care a concluzionat că moartea numitului B.G. a

fost violentă.

Totodată, s-a

concluzionat că aceasta s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecința unui

traumatism cranio-facial cu hematom subdural acut de emisfer drept - operat, care

a evoluat postoperator cu stare vegetativă persistentă și tetraplagie spastică,

complicat în final cu bronhopneumonie.

Astfel, din datele

medicale, clinice și imagistice care se coroborează cu constatările necroscopice,

s-a reținut că leziunile traumatice cranio-cerebrale și faciale au putut fi produse

prin loviri repetate cu corpuri dure și au avut o legătură indirectă de cauzalitate

cu decesul.

Având în vedere

morfologia și topologia leziunilor traumatice cerebrale diagnosticate imagistic,

s-a apreciat că nu se pot exclude producerea hematomului subtural acut de emisfer

drept și a hemoragiei subarahnoidiene cerebeloase și interemisferice prin căderea

și lovire de plan dur, însă mecanismul activ de producere a acestor leziuni este

cel mai probabil excoriația și echimoza de la nivelul umărului stâng ce au putut

fi produse prin lovire cu sau cu corp dur în același context traumatic cu leziunile

craniofaciale tanatogeneratoare.

În continuare,

Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici”

întrunit în ședința din data de 06 iulie 2011 a aprobat raportul de expertiză

medico-legală din 01 iulie 2011 efectuat de Institutul Național de Medicină

Legală București, privind pe B.G., cu precizarea că între leziunile suferite și

deces există o legătură de cauzalitate directă, în ciuda unei supraviețuiri prelungite,

datorată îngrijirii medicale complexe și a unei reactivități individuale neașteptate

în raport cu gravitatea leziunilor suferite.

Această situație

de fapt s-a reținut în urma analizări probelor administrate atât în faza de urmărire

penală, cât și în mod nemijlocit și direct în faza de cercetare judecătorească,

respectiv: declarațiile inculpaților, a părții civile B.C.D., soția victimei, a

martorilor din acte din ale căror depoziții a rezultat modalitatea desfășurării

incidentului, martorul F.M.A. declarând cum inculpatul T.F.G. a lovit cu pumnul

pe victima B.G. care a căzut lângă o ladă frigorifică. În urma audierii martorei

M.A.E. s-a reținut că incidentul a avut loc, martora lucrând la terasa sus-menționată.

În același timp

au fost audiați martorii T.V., I.M., R.A., S.M.G., din ale căror depoziții rezultă

că a avut loc incidentul, martorul R.S. relatând că atât inculpatul T.F.G., cât

și inculpatul S.C.A. l-au lovit pe victima B.G. cu picioarele, martorul recunoscând

pe inculpații prezenți în sala de judecată și relatând că după ce B.G. era întins

pe jos, primul care a început să-l lovească cu picioarele peste cap este inculpatul

aflat în libertate, respectiv S.C.A., după care a venit și inculpatul care este

în boxa acuzaților, respectiv T.F.G., care la rândul lui a început să-l lovească

tot cu picioarele pe B.G.

Din coroborarea

probelor administrate în cauză, s-a reținut că, în drept, faptele inculpatului T.F.G.

și ale inculpatului S.C.A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de

tentativă de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii

și ordinii publice prev. de art. 20, art. 174, 175 lit. i). C. pen., art. 321

alin. (1) C. pen.

Pe latura civilă

a cauzei, prima instanță a constatat că prin faptele săvârșite de inculpați cu vinovăție,

s-au adus prejudicii atât materiale, cât și morale părților civile și că există

legătură de cauzalitate între faptele săvârșite de inculpați și prejudiciile cauzate,

prejudicii dovedite prin înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorilor

mai sus menționați.

Examinând solicitarea

inculpaților prin apărători de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea

de omor prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., prima instanță, având

în vedere concluziile Comisiei de Avizare și Control în care se precizează că între

leziunile suferite și deces există o legătură de cauzalitate directă, a apreciat

că în speță este vorba de săvârșirea infracțiunilor de omor prevăzută de art. 174-175

lit. i) C. pen. și, pe cale de consecință, a respins ca neîntemeiată cererea de

schimbare a încadrării juridice formulată de inculpați în infracțiunea de loviri

sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.

Împotriva sentinței

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, partea civilă B.C.D.

și inculpații T.F.G. și S.C.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul de pe

lângă Tribunalul Prahova, în motivele de apel a arătat că hotărârea instanței de

fond este netemeinică, întrucât pedepsele aplicate celor doi inculpați sunt nejustificat

de blânde în raport cu gravitatea faptelor și potențialul pericol social pe care

îl prezintă persoana acestora.

S-a mai arătat

că, potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor s-a ținut seama

de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, de gradul de pericol al faptei săvârșite, de persoana infractorului

și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

La stabilirea

în concret a gradului de pericol social trebuie să se aibă în vedere modul și mijloacele

de săvârșire a faptelor, împrejurările în care a fost comisă fapta, urmarea produsă

sau care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita infractorului.

În speță, nerealizând

o justă corelare a acestor criterii și fără să acorde semnificația corespunzătoare

împrejurărilor relevate de probe, instanța de fond a aplicat persoanelor cercetate

pedepse care nu corespund (sub aspectul cuantumului) gravității faptelor reținute

în sarcina inculpaților și periculozității pe care o prezintă în mod real persoana

fiecăruia dintre aceștia.

Astfel, nu s-a

ținut seama de gradul de pericol social ridicat al infracțiunii de omor calificat,

relevat de regimul sancționator deosebit de sever instituit de legiuitor pentru

aceasta, respectiv închisoare de la 15 la 25 de ani.

În cauză, instanța

a invocat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., fără

însă a motiva reținerea acestora.

A considerat că

prima instanță a apreciat cu prea multă ușurință că lipsa antecedentelor penale

și atitudinea inculpaților după săvârșirea infracțiunilor ce a rezultat din prezentarea

în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii

ori arestării participanților constituie criterii suficiente pentru atenuarea răspunderii

penale a persoanelor cercetate, ce susțin aptitudinea acestora de a se îndrepta

sub influența unor pedepse orientate spre minimul general al pedepsei închisorii.

De asemenea, instanța

a acordat atenție deosebită numai unuia dintre criteriile de individualizare a pedepselor

(persoana inculpaților), făcând abstracție de celelalte aspecte ce nu se reliefează

în individualizarea pedepselor.

În acest sens,

nu s-a ținut seama de împrejurările în care au fost comise faptele și de consecințele

acestora, respectiv modul concret în care inculpații au acționat, consecințele produse

sau care s-ar fi putut produce, precum și atitudinea infractorilor față de faptele

comise și urmările acestora, îi caracterizează negativ, dovedind periculozitatea

lor și gravitatea faptelor.

S-a mai arătat

că, prin agresiunea exercitată, inculpații T.F.G. și S.C.A., au produs victimei

un grav traumatism cranian cerebral, însă, consecințele constând în suferința îndelungată

a acesteia, internarea sa în numeroase unități spitalicești și intervenția rezultatului

letal nu se reliefează în mecanismul de stabilire a pedepselor de către instanța

de fond. Totodată, inculpații au atentat și la integritatea corporală a altor persoane

ce se aflau în local - lovind și pe numitul R.S., în vârstă de 77 de ani și, în

același scop, urmărindu-i pe alți consumatori. În disprețul oricăror norme de conviețuire

socială, inculpații au acționat după bunul lor plac, au provocat dezordine, răsturnând

mobilierul și spărgând sticlele de pe mese. Acțiunile lor nu numai că sunt în neconcordanță

cu normele sociale și morale, provocând scandal public, dar au creat adevărată panică

în rândul persoanelor aflate în local, determinându-le să se refugieze într-o anexă

a localului până la sosirea organelor de poliție.

Mai mult, atitudinea

nesinceră a inculpatului T.F.G. și poziția oscilantă a inculpatului S.C.A., între

recunoașterea și nerecunoașterea comiterii faptelor în împrejurările reținute de

organele judiciare, în pofida probelor evidente de vinovăție, conduc la concluzia

că nici în aceste condiții persoanele cercetate nu conștientizează gravitatea faptelor

lor și nu regretă săvârșirea acestora.

Inculpații au

relatat derularea evenimentelor în împrejurări de natură să le atenueze răspunderea

penală, susținerile lor fiind însă infirmate de probele administrate în cauză.

Toate aceste cauze

de agravare nu au primit semnificația corespunzătoare și nu se reflectă în modul

de individualizare a pedepselor, deși constituie motive determinante pentru stabilirea

unor pedepse în cuantum mai ridicat.

În plus, netemeinicia

hotărârii atacate este determinată de faptul că pedepsele aplicate inculpaților

nu au fost diferențiate în raport cu persoana fiecăruia dintre inculpați conform

art. 28 C. pen., circumstanțele referitoare la persoana unui participant nerăsfrângându-se

asupra celorlalți, precum și cu contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul T.F.G.

prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea apelului, casarea în

parte a sentinței, reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei pedepse orientate

spre minimul special având în vedere că din vizionarea CD-ului nu rezultă că ar

fi lovit victima, după cum nu reiese clar cine a lovit victima.

Inculpatul S.C.A.

prin apărătorul ales, a arătat că instanța de fond a respins fără nicio motivare

cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor în

infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte.

De asemenea, instanța

de fond nu a avut în vedere că incidentul de la 10 mai 2009 s-a desfășurat în două

etape.

A mai arătat că

la dosarul cauzei nu sunt probe certe că a avut intenția de a ucide, din vizionarea

CD-ului se poate observa că la locul incidentului au fost mai multe persoane în

afară de inculpați și victimă. Tot din vizionarea CD-ului nu rezultă că ar fi aplicat

intenționat o lovitură în zona capului victimei.

Având în vedere

împrejurarea că apelanții-inculpați din prezenta cauză nu sunt singurii care au

participat la evenimentul din 10 mai 2009, consideră că în mod nejustificat s-a

dispus disjungerea față de alți participanți la incident.

Totodată, a solicitat

a se avea în vedere circumstanțele personale, faptul că nu are antecedente penale,

este căsătorit, astfel că se poate aplica în cauză disp. art. 86

1

C.

pen.

Partea civilă

B.C.D., prin apărătorul său, a criticat sentința instanței de fond atât sub aspectul

laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile.

Astfel, cu privire

la latura civilă a arătat că instanța de fond în mod greșit a acordat daune morale

global întrucât avea obligația să cuantifice pentru fiecare parte civilă în parte

cuantumul acestor daune, astfel că a solicitat admiterea apelului în acest sens.

Cu privire la

latura penală a arătat că din vizionarea CD-ului se observă intenția participanților

de a lovi victima, respectiv toți au lovit victima, astfel că nu-și explică de ce

numiții T.F.G. și S.C.A. au fost scoși din cauză.

Consideră că instanța

de fond a aplicat pedepse excesiv de blânde celor doi apelanți-inculpați și nu a

făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate acestora, nemotivând aplicarea

disp. art. 74 lit. a) C. pen.

Prin decizia penală

nr. 84 din 25 mai 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a

admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și partea

civilă B.C.D., în nume propriu și ca reprezentant legal al minorilor B.M.D. și B.C.L.,

împotriva sentinței penale nr. 379 din 04 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

Prahova pe care a desființat-o în parte în latură penală și civilă, sens în care:

A înlăturat aplicarea

disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. cu privire la pedepsele rezultante

aplicate inculpaților T.F.G., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, și S.C.A.

A majorat pedeapsa

aplicată inculpatului T.F.G. pentru infracțiunea prev. de art. 174-175 lit. i)

C. pen., de la 8 ani închisoare la 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului

de a alege, de la 3 ani la 4 ani, pedeapsă care se va executa după executarea pedepsei

principale. Conform disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul

T.F.G. va executa în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 11 ani închisoare și

4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale, conform art. 35

alin. (1) C. pen.

Conform disp.

art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului T.F.G., iar în

baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii

și arestării preventive de la 13 mai 2009 la zi.

A majorat pedeapsa

aplicată inculpatului S.C.A. pentru infracțiunea prev. de art. 174-175 lit. i)

C. pen., de la 8 ani închisoare la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului

de a alege, de la 3 ani la 4 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei

principale.

Conform disp.

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.C.A. va executa în final

pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de alege după executarea

pedepsei principale conform disp. art. 35 alin. (1) C. pen.

A obligat inculpații

în solidar la câte 50.000 RON daune morale către fiecare dintre părțile civile,

respectiv B.C.D., B.M.D. și B.C.L. A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

În baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate

apelurile declarate de inculpații T.F.G. și S.C.A., împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe apelantul-inculpat S.C.A.

la 600 RON cheltuieli judiciare către stat, iar pe apelantul-inculpat T.F.G. la

900 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu

în cuantum de 300 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul

Baroului Prahova.

Curtea a reținut

cu privire la apelurile inculpaților că prima instanță a reținut în urma probatoriului

administrat în cauză că, în seara zilei de 10 mai 2009, inculpații T.F.G. și S.C.A.

l-au lovit pe numitul B.G. cu pumnii și picioarele în cap și torace, și că urmare

a agresiunii exercitată asupra victimei de cei doi inculpați, aceasta a suferit

leziuni, pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 75-80 de zile de

îngrijiri medicale, leziunile punându-i viața în primejdie.

S-a mai reținut

că persoanele cercetate au tulburat liniștea și ordinea publică în magazinul C.D.,

în incinta căruia s-a desfășurat incidentul.

Totodată, față

de împrejurarea că în cursul cercetării judecătorești, la data de 21 septembrie

2010, a survenit decesul victimei, în cauză s-a efectuat raportul de nouă expertiză

medico-legală care a fost aprobat de Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului

Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București și care a concluzionat că

între leziunile suferite și deces există o legătură de cauzalitate directă, în ciuda

unei supraviețuiri prelungite, datorită îngrijirii medicale complexe și a unei reactivități

individuale neașteptate în raport cu gravitatea leziunilor suferite.

Prin urmare, prima

instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă la omor

calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracțiunea

de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen., faptă pentru care s-a dispus

condamnarea inculpaților pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

În instanța de

apel, urmare admiterii în parte a cererilor de probe formulate de părți, s-a procedat

la vizionarea înregistrărilor video din data de 10 mai 2009, stocate pe un suport

CD care a fost înaintat Tribunalului Prahova ca și corp delict în Dosarul nr. 457/P/2009

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, apreciindu-se proba ca utilă și concludentă

cauzei, această solicitare fiind anterior respinsă de către prima instanță.

Instanța de apel

a constatat că situația de fapt a fost în mod corect reținută de prima instanță

pe baza probelor administrate și în raport de dispozițiile legale, rezultând că

inculpații au lovit victima, în cele două etape ale incidentului.

Exemplificative

sunt, în acest sens, atât declarațiile martorilor S.M.G. și T.A., cât și declarațiile

inculpaților.

Astfel, inculpatul

T.F.G. a arătat în declarația de la urmărirea penală faptul că l-a lovit cu pumnul

în față pe B.G., acesta căzând, după care l-a mai lovit încă odată cu piciorul în

abdomen, aspect confirmat atât de declarația inculpatului S.C.A.. cât și a martorilor

S.M.G. și T.A.

T.A. a arătat

că după ce inculpatul T.F.G. a lovit victima cu pumnul în față, aceasta a căzut

peste mese, lângă o ladă frigorifică.

Martorul S.M.G.

a arătat că primul care a lovit a fost inculpatul T.F.G., cu pumnul în partea superioară

a corpului, după care au urmat și alte lovituri și că în timp ce îl lovea pe B.G.

i-a sărit în ajutor și S.C.A., care a început și el să lovească victima.

A mai arătat martorul

că cele mai multe lovituri au fost aplicate victimei de către inculpatul T.F.G.

care a continuat să îl lovească pe B.G., care se afla la pământ, cu pumnii și picioarele.

În legătură cu

cel de-al doilea moment al incidentului, acela în care victima, care era căzută

la pământ, era în continuare lovită, martorul R.Ș. a arătat că cei doi inculpați

nu s-au împiedicat de capul victimei, ci îl loveau cu picioarele peste cap.

Martorul T.A.

arată în declarația sa faptul că victima B.G. nu mai era conștientă în momentul

final al incidentului, când inculpații se retrăgeau de la locul de unde avusese

loc agresiunea, arătând faptul că cei doi inculpați l-au călcat pe cap, cu toată

talpa de la încălțăminte, practic s-au sprijinit de capul acestuia pentru a face

pasul următor.

Modul de derulare

al incidentului este susținut și de imaginile înregistrării video, care a fost pusă

și la dispoziția echipei de medici din cadrul Institutului Național de Medicină

Legală „Mina Minovici” București alături de copiile actelor dosarului în vederea

întocmirii raportului de nouă expertiză medico-legală și care au fost vizionate

și de părți în instanța de apel, din toate rezultând lovitura cu pumnul în față

și cu piciorul în abdomen aplicate victimei de către inculpatul T.F.G., loviturile

aplicate de către inculpatul S.C.A. care venise în ajutorul inculpatului T.F.G.,

precum și loviturile aplicate victimei, care se afla la podea, în stare de inconștiență,

de către cei doi inculpați, cu piciorul.

De altfel, având

a se pronunța asupra mecanismului de producere a leziunilor traumatice care au condus

la decesul victimei, raportul de expertiză a concluzionat, în urma și analizării

acestor imagini, nu numai a datelor medicale, clinice, imagistice și a constatărilor

necropsice, că mecanismul activ de producere a acestor leziuni este cel mai probabil,

și nu cel datorat căderii sau lovirii de plan dur.

Deși s-a încercat

să se acrediteze ideea că victima a căzut în urma primei lovituri aplicate cu pumnul

de către inculpatul T.F.G. lovindu-se de marginea unei lăzi frigorifice care se

afla în incinta localului, s-a apreciat că această împrejurare nu rezultă din actele

dosarului, victima căzând peste o masă, așa cum rezultă din declarațiile martorilor,

leziunile produse și care au condus la deces fiind produse prin loviri repetate

și nu datorate căderii sau lovirii de plan dur.

Din coroborarea

tuturor probelor administrate în cauză, respectiv declarații martori, concluzii

expertiză, declarații inculpați, vizualizare înregistrări video a rezultat concluzia

că leziunile traumatice care au determinat decesul victimei au fost produse acesteia

de către cei doi inculpați, în modalitatea arătată mai sus, prin loviri repetate

(expertiza menționând existența unor loviri repetate cu corpuri dure) cu pumnul

și picioarele, aplicate victimei în timpul fazelor incidentului, în zona capului,

între leziunile suferite și deces existând legătură de cauzalitate directă.

Nu au fost primite

susținerile inculpaților potrivit cărora situația de fapt nu ar fi fost corect reținută

în raport de faptul că la incident au participat mai multe persoane, că victimei

i-au fost aplicate mai multe lovituri în momente diferite, în zone diferite ale

corpului, că nu există probe din care să rezulte existența intenției inculpaților

de a ucide victima, sens în care s-ar fi impus, pe de o parte, efectuarea unei noi

expertize care să stabilească care au fost loviturile care au condus la decesul

victimei, iar pe de altă parte s-ar fi impus schimbarea încadrării juridice a faptei

din omor în lovituri cauzatoare de moarte.

Instanța de apel,

a reținut, sub un prim aspect, că probele administrate permit aprecierea potrivit

căreia loviturile care au determinat decesul victimei sunt cele aplicate în zona

capului de către cei doi inculpați și că în cauză nu se impunea efectuarea unei

noi expertize medico-legale în raport de considerentele expuse prin încheierea de

la data de 12 aprilie 2012.

În ceea ce privește

încadrarea juridică a faptei, a constatat că în mod corect prima instanță a respins

cererea de schimbare a încadrării juridice conform disp. art. 334 C. proc. pen.,

întrucât fapta inculpaților, de a lovi puternic, în mod conjugat victima, în zona

capului, ultimele lovituri fiind aplicate de către inculpați în timp ce victima

se afla căzută la podea, în stare de inconștiență, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C.

pen., iar nu infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, întrucât aplicând victimei

aflată în imposibilitate de a se apăra, lovituri puternice în zona capului, inculpații

au prevăzut posibilitatea de a se produce moartea victimei și chiar dacă nu au urmărit-o,

au acceptat-o, existând intenția specifică infracțiunii de omor, în modalitatea

intenției indirecte.

Referitor la susținerile

inculpaților potrivit cu care la săvârșirea faptei au mai participat și alte persoane,

respectiv T.A. și S.M.G., instanța de apel a apreciat că nu pot fi reținute întrucât

prin același rechizitoriu, nr. 457/P/2009, al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Prahova, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților T.A. și S.M.G.

pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i)

C. pen., respectiv art. 321 alin. (1) C. pen.

Or, dacă inculpații

din prezenta cauză ar fi apreciat că decesul victimei s-ar fi datorat și agresiunilor

exercitate de învinuiți asupra victimei, aveau posibilitatea ca în conformitate

cu disp. art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. să formuleze plângere împotriva

dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu cu privire la T.A.

și S.M.G. și cum din actele dosarului nu rezultă că o asemenea plângere a fost formulată,

aceste apărări nu au fost reținute.

Constatând că

situația de fapt expusă și vinovăția inculpaților au fost dovedite cu mijloacele

de probă administrate, că prima instanță a stabilit o încadrare juridică corectă

în raport de starea de fapt reținută și a dispozițiilor legale care reglementează

faptele deduse judecății, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor

de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii

publice, prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen., în

baza cărora instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților, instanța de prim

control judiciar a apreciat ca nefondat apelurile inculpaților.

În ceea ce privește

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și partea civilă

B.C.D., în nume propriu și ca reprezentant legal al minorilor, cu privire la modalitatea

de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților de prima instanță și cu privire

la latura civilă a cauzei, Curtea le-a apreciat ca fondate.

Astfel, a reținut

că potrivit disp. art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține

seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate

în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor comise, de persoana

inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Totodată, la stabilirea

în concret a gradului de pericol social trebuie să se aibă în vedere modul și mijloacele

de săvârșire a faptelor, împrejurările în care au fost comise, urmarea produsă sau

care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita inculpaților.

În cauză, deși

inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, această împrejurare nu poate

conduce la aplicarea unor pedepse care, din punctul de vedere al cuantumului, nu

corespund gravității faptelor și periculozității fiecăruia dintre ei, precum și

gradului de pericol social ridicat al infracțiunii de omor calificat, relevat de

regimul sancționator sever (închisoarea de la 15 la 25 ani).

Din probele administrate

în cauză a rezultat împrejurarea conform căreia inculpații, însoțiți de alte persoane

s-au deplasat la magazinul din Albești pentru aplicarea unor corecții corporale

unor tineri pentru un incident la care nici nu au participat, fapt care denotă agresivitatea

și dorința de răzbunare a inculpaților în condițiile în care actele lor de violență

nici nu aveau o justificare obiectivă.

Sunt de remarcat

astfel, aspecte care circumstanțiază negativ persoana inculpatului T.F.G., care,

cunoscut fiind ca o persoană violentă, a ales ca în acea zi să părăsească petrecerea

organizată cu ocazia botezului copiilor săi, pentru a rezolva în acest mod, neînțelegerile

dintre prietenul său și alte persoane. Agresivitatea acestui inculpat, care a continuat

să lovească victima care se afla în stare de inconștiență, s-a manifestat în mod

conjugat cu atitudinea agresivă a celuilalt inculpat S.C.A., în maniera rezultată

din probe, ambii inculpați călcând în final victima pe cap, producând acesteia un

traumatism cranio-cerebral, leziuni care, după o îndelungată suferință, au condus

la decesul victimei.

Pericolul social

concret sporit în cauză al faptei, dat de manifestarea violentă și gratuită a inculpaților,

lovirea victimei în mod repetat cu pumnul și picioarele, cu intensitate, producându-i

leziuni care au condus în final la suprimarea vieții acesteia, justifică în opinia

instanței de prim control judiciar, aplicarea unei pedepse aspre, de natură să asigure

prevenția generală, reeducarea inculpaților, precum și să dea o minimă satisfacție

soției și copiilor minori ai victimei, îndurerați de dispariția prematură a victimei,

precum și opiniei publice, marcată profund de asemenea fapte violente, cu încălcarea

gravă a dreptului fundamental la viață.

Pentru aceste

considerente, Curtea, apreciind că pedepsele aplicate inculpaților nu au fost dozate

în mod corespunzător, a admis apelurile declarate de parchet și de partea civilă

și a majorat pedepsele principale și complementare aplicate inculpaților.

Curtea a apreciat

ca fiind fondat apelul părții civile B.C.D. și în ceea ce privește latura civilă

a cauzei, cu referire la daunele morale solicitate.

Spre deosebire

de despăgubirile materiale care sunt supuse unei stricte probațiuni, despăgubirile

pentru daunele morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza evaluării organului

judiciar, evaluare care, pentru a nu fi subiectivă sau pentru a nu tinde către o

îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere anumite criterii de apreciere.

Or, în cauza de

față se constată existența unor asemenea criterii care îndreptățesc părțile civile

la o despăgubire într-un cuantum mai ridicat decât cel apreciat de instanța de fond.

Faptul că viața

victimei a fost suprimată când acesta avea 38 de ani, lăsând în urma sa pe soția

sa și cei doi copii minori, care, au suferit în mod evident atât pe perioada de

la data agresiunii până la deces, victima suferind o serie de internări în unități

spitalicești, cât și ulterior decesului acestuia.

Pentru a realiza

o compensare a suferinței părților civile datorită decesului soțului, respectiv

tatălui lor, Curtea a apreciat că se impune acordarea daunelor morale într-un cuantum

mai ridicat, respectiv câte 50.000 RON pentru fiecare dintre părțile civile, obligând

inculpații în solidar la plata a câte 50.000 RON reprezentând daune morale către

fiecare dintre părțile civile.

Împotriva deciziei

au declarat recurs, în termen legal, inculpații T.F.G. și S.C.A. criticând-o sub

aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând în drept dispozițiile art. 385

9

pct. 10, pct. 12, pct. 17, pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul S.C.A.

a solicitat, în principal, achitarea sa sub aspectul comiterii infracțiunii de omor

calificat întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiuni, nefiind

dovedită intenția acestuia de a ucide victima, după cum din probatoriul administrat

nu rezultă nici faptul că acesta ar fi aplicat lovituri victimei; schimbarea încadrării

juridice dată faptei din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri

sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., având în vedere că

decesul victimei a intervenit la o perioadă îndelungată de timp de la data incidentului

și acesta nu a acționat cu intenția de a ucide; trimiterea cauzei spre rejudecare

la instanța de apel deoarece aceasta nu s-a pronunțat asupra întregului material

probator administrat în cauză.

În susținerea

motivului comun de recurs, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., inculpații T.F.G. și S.C.A. au solicitat reindividualizarea

pedepsei în sensul de se da eficiența cuvenită dispozițiilor art. 74 lit. a) și

c) C. pen., având în vedere atitudinea sinceră a acestora, că nu sunt cunoscuți

cu antecedente penale, sunt căsătoriți, inculpatul T.F.G. are un loc de muncă, copii

minori în întreținere. În plus, inculpatul T.F.G. a solicitat aplicarea dispozițiilor

art. 86

1

C. pen.

Verificând cauza

atât sub aspectul motivelor de recurs invocate de inculpații T.F.G. și S.C.A. circumscrise

cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10, pct. 12, pct. 17,

pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen. și din oficiu - potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de apel

este legală și temeinică, recursurile declarate de inculpați fiind nefondate, având

în vedere în acest sens următoarele considerente:

Referitor la critica

recurentului inculpat S.C.A. circusmscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., analiză prioritară față de celelalte motive de recurs formulate,

Înalta Curte reține că hotărârile sunt supuse casării atunci când instanța nu s-a

pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare

sau cu privire la unele probe admnistrate ori asupra unei cereri esențiale pentru

parte, de natură să garanteze drepturile acesteia și să influențeze soluția procesului.

Potrivit dispozițiilor

art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate

în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și

la fapta și persoana la care se referă extinderea.

Ca atare, obiectul

judecății, care este în același timp obiectul învestirii instanței, este determinat

de actul de sesizare ce reprezintă actul de învestire. Astfel, în conformitate cu

textul de lege invocat, judecata se limitează la faptele și persoanele cu privire

la care a avut loc trimiterea în judecată și învestirea instanței.

Faptul că prin

actul de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată doar a inculpaților T.F.G. și

S.C.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174- 175

lit. i) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen., iar față de învinuiții S.M.G. (minor)

și T.A. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru aceleași fapte, motivat

de faptul că nu sunt probe care să dovedească implicarea lor în comiterea faptelor,

nu constituie o omisiune a instanței de se pronunța cu privire la unele probe administrate.

Din examinarea

deciziei pronunțate de instanța de apel se constată că aceasta a stabilit vinovăția

inculpatului S.C.A. și a dipus condamnarea acestuia pentru comiterea faptelor reținute

în sarcina sa de prima instanță, urmare a schimbării încadrării juridice a faptei

de omor calificat prin reținerea formei consumate determinat de decesul victimei

pe parcursul cercetării judecătorești, printr-o amplă analiză și o interpretare

coroborată a întregului material probator administrat în cauză, inclusiv, a declarațiilor

martorilor T.A. și S.M.G.

Prin urmare,

Înalta Curte nu poate reține omisiunea instanței de prim control judiciar de a examina

mijloacele de probă administate, limitele judecării cauzei fiind stabilite, în mod

corect, la persoanele și faptele deduse judecății prin actul de sesizare. Verificarea

legalității și temeiniciei soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse prin actul

de sesizare se poate face de instanța de judecată în condițiile statuate de dispozițiile

art. 278

1

C. proc. pen., urmare a plângerii formulate de partea interesată

și ale cărei interese legitime au fost atinse și nu în cadrul judecății cauzei pe

fond, în care limitele sunt stabilite de actul de sesizare (desigur cu execepția

situațiilor de extindere a procesului penal cu privire la alte fapte și alți făptuitori).

Față de aceste

considerente, Înalta Curte apreciază că în raport de faptele pentru care s-a dispus

trimiterea în judecată și condamnarea inculpatului S.C.A., instanța de prim control

judiciar a analizat întreg probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală,

cât și a cercetării judecătorești, fără a aduce atingere dreptului la apărare și

garanțiilor procesuale conferite de dispozițiile art. 5 pct. 2 din Convenția europeană

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în cauză nefiind

incidente dispozițiile art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a

invocat recurentul inculpat.

În ceea ce privește

criticile recurentului inculpat S.C.A. privind greșita încadrare juridică a faptei

în infracțiunea de omor calificat, reținută în sarcina sa de către prima instanță

și lipsa intenției acestuia în comiterea faptei, Înalta Curte constată că în cauză

s-a făcut o analiză judicioasă a probelor și o interpretare corespunzătoare a acestora

de către cele două instanțe, reținându-se în mod corect vinovăția sa și încadarea

jurdică a faptelor, respectiv, omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) rap.

la art. 175 lit. i) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen.

Cu privire la

încadarea juridică dată faptei de omor calificat, Înalta Curte reține că, pentru

a putea caracteriza activitatea infracțională a făptuitorului ca fiind omor este

necesar să fie întrunite mai multe condiții, și anume folosirea unui obiect vulnerant

apt să producă moartea, vizarea unor zone vitale, intensitate, numărul persoanelor

care agresează victima.

În raport de aceste

elemente, împrejurările invocate de recurentul inculpat că din probatoriile administrate

rezultă că victima după ce fost lovită cu pumnul de către inculpatul T.F.G. a căzut

la pământ și s-a lovit de o ladă frigorifică la cap, că acesta nu a lovit victima

când se afla căzută la pământ, dar atunci când s-a întrors la mașină, în fugă, s-a

împiedicat de aceasta fiind posibil să o fi lovit cu piciorul în cap, lovituri ce

nu au fost de natură să producă decesul victimei, nu sunt determinante în înlăturarea

intenției inculpatului la comiterea infracțiunii de omor calificat.

Susținerile inculpatului

S.C.A. sunt infirmate de probatoriile admnistrate în cauză care dovedesc fără putință

de tăgadă că, împreună cu inculpatul T.F.G., în primul moment al incidentului a

aplicat victimei B.G., mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului

și toracelui, acesta s-a dezechilibrat și a căzut cu capul pe masă. Relevante sub

acest aspect fiind declarațiile martorilor T.A., S.M.G., R.S. (acesta din urmă fiind

lovit la rândul său de inculpați), care au confirmat împrejurările comiterii faptelor

și faptul că cei doi inculpați au călcat victima cu picioarele pe cap, declarații

care se coroborează cu înregistrările video vizionate de părți în fața instanței

și concluziile rapoartelor de expertiză medico-legale efectuate în cauză, care au

concluzionat atât cu privire la mecanismul de producere al leziunilor traumatice

care au condus la decesul victimei (prin loviri repetate cu corpuri dure și nu datora