ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2571/2012

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 105 din 04 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în Dosarul nr. 3935/98/2011, în baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M. la pedeapsa de 13 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64, lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 321 alin. (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe.

În baza art. 33 lit. a) și b) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv de la 06 august 2011 la zi.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă C.N. și a fost obligat inculpatul către această parte civilă, în favoarea minorilor C.D.N.,  și C.G.M.  la plata unei prestații periodice în cuantum de câte 82 lei/lună pentru fiecare, începând cu 06 august 2011 și până la majoratul fiecăruia.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă a părții civile C.N. și a fost obligat inculpatul către aceasta la plata sumei de 18.000 lei cu titlu de daune materiale și 50.000 lei cu titlu de daune morale.

Au fost admise, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile C.C. și C.E. și obligat inculpatul către fiecare la plata unei sume de 25.000 lei cu titlu de daune morale.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C.I. și obligat inculpatul către această parte vătămată la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune materiale și 5.000 lei cu titlu de daune morale.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență București și obligat inculpatul către aceasta la plata sumei de 1.689,11 lei reprezentând cheltuieli spitalizare efectuate cu partea vătămată C.I., calculată cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.

S-a dispus restituirea către inculpat a unei lame de cuțit și a unui mâner de cuțit, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a instanței.

A fost obligat inculpatul către părțile civile C.N., C.C., C.E. și C.I. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul C.M. locuiește împreună cu familia sa în comuna Roșiori, județul Ialomița.

Între familia inculpatului și familia victimei C.F. exista un conflict mai vechi, conflict care se manifestă periodic în altercații verbale care au degenerat și în altercații fizice.

Pe acest fond conflictual, în după amiaza zilei de 06 august 2011, inculpatul C.M., împreună cu fratele său I.C. și un unchi de-al lor, C.Co., se aflau pe terasa magazinului SC "C." S.R.L. din comuna Roșiori și consumau băuturi alcoolice. Terasa era animată, fiind ocupată de aproximativ 10 - 15 persoane. La un moment dat, în zonă a apărut autoturismul proprietatea victimei C.F., din care, după ce a fost parcat, au coborât victima însoțită de doi cumnați ai săi, între care și martorul R.F.

În momentul în care l-a văzut pe C.F., inculpatul a început să se manifeste violent, a lovit cu pumnul și cu propriul telefon în masă, împrejurare în care a vărsat paharele cu băutură, iar câteva sticle s-au spart.

De asemenea, a început să înjure și s-a exprimai în sensul că "nu-i este frică de ăștia" cu referire la membrii familiei C.

La rândul său, C.F. a intrat în magazin, a cumpărat bere pentru el și pentru însoțitorii săi și s-a oprit să-și consume băutura în apropierea locului în care se afla inculpatul și rudele acestuia.

După puțin timp, între inculpat și victimă s-a produs o altercație în cursul căreia cei doi s-au îmbrâncit reciproc. Pentru a-i despărți a intervenit martorul R.F., care a fost însă lovit și îndepărtat de I.C. și C.Co. După îndepărtarea martorului cei doi, împreună cu inculpatul, au reușit să-l trântească pe C.F. la pământ și au continuat să-l lovească.

După acest scurt episod cei din familia Cr. s-au ridicat și au plecat spre casă. La rândul său, C.F. s-a ridicat de la pământ, s-a urcat în autoturism împreună cu persoanele care-l însoțeau și a părăsit locul incidentului.

Martorii oculari au precizat că singurul care prezenta vătămări vizibile (sângera la arcada unuia dintre ochi) a fost C.F.

Instanța de fond a mai reținut că, deși nu sunt probe certe în acest sens, se pare că victima C.F. și-a anunțat frații despre incident și toți și-au dat întâlnire la domiciliul acestuia pentru a hotărî asupra acțiunilor lor viitoare.

De asemenea, potrivit declarațiilor inculpatului și celor doi însoțitori ai săi, se pare că în drumul lui spre domiciliu, C.F. a oprit autoturismul în fața curții inculpatului, a coborât și a proferat amenințări la adresa acestuia și a familiei sale.

Prima instanță a apreciat că, aceste constatări, în lipsa unor probe certe, sunt susținute însă de desfășurarea ulterioară a evenimentelor care au degenerat și s-au soldat cu moartea unei persoane și vătămarea corporală a alteia.

Astfel, aflat într-o stare de surescitare deosebită, dată de consumul de alcool, de altercația care tocmai se încheiase și din care ieșise învingător și pe fondul dușmăniei existente între membrii celor două familii, inculpatul C.M. s-a înarmat cu un cuțit și a hotărât să se întoarcă pe terasa magazinului SC "C." în ideea continuării conflictului .

În același scop I.C. și C.Co. s-au înarmat cu obiecte contondente din lemn și l-au însoțit pe inculpat.

La rândul lor, frații C. s-au sfătuit și au hotărât cu toții să meargă și ei la locul faptei în speranța că acolo îi vor găsi pe cei din tabăra adversă, cărora intenționau să le aplice o corecție pentru cele suferite de C.F.

Deplasarea s-a făcut cu mijloace diferite, C.G. cu autovehiculul tip dubă marca I., C.A. și C.F. cu un autoturism marca D., proprietatea primului, iar C.I. urma să vină pe jos.

Frații C. au fost însoțiți și de martorul R.F., care, însă, s-a speriat de cele văzute și a stat ascuns până la epuizarea conflictului.

Primii care au ajuns pe terasă au fost inculpatul C.M., fratele acestuia I.C. și unchiul lor C.Co.

Dintre toți, violent s-a manifestat inculpatul, care a început să-i amenințe și să-i înjure pe cei din familia C., chiar dacă aceștia nu se aflau de față.

Urmare a stării de nervozitate în care se afla, inculpatul a lovit cu cuțitul pe care îl avea asupra sa, în tăblia unei mese, rupându-i lama.

Rămas fără armă, inculpatul a intrat în magazin de unde a luat, fără voia vânzătoarei, cele două cuțite aflate la raionul de mezeluri și astfel înarmat, a ieșit pe terasă.

Era momentul în care la locul faptei a ajuns C.G., care a fost atacat aproape imediat de inculpat, motiv pentru care acesta s-a refugiat în duba cu care venise.

La puțin timp a sosit și autoturismul D. condus de C.A. din care au coborât acesta și victima C.F.

Acest autoturism a fost parcat în spatele autovehiculului marca I., motiv pentru care martorii oculari nu au perceput în mod direct întreaga desfășurare a evenimentelor.

În aceste circumstanțe, pe baza declarațiilor date în cauză de cei implicați în mod direct prima instanță a mai reținut că, după ce C.G. s-a refugiat în dubă, inculpatul l-a atacat pe primul dintre frații C. care i-a ieșit în cale, acesta fiind A., care a reușit să scape de agresiunea inculpatului, moment în care în fața lui C.M. a apărut victima C.F.

Fără să pregete niciun moment, inculpatul a înfipt cuțitul în pieptul acestuia după care, protejat de rudele sale, a plecat acasă.

În drumul lor, cei trei l-au întâlnit pe C.I. care, așa cum s-a arătat și mai sus, se îndrepta spre terasă pentru a se întâlni cu frații săi. A fost atacat, trântit la pământ, iar inculpatul i-a aplicat o lovitură de cuțit în picior, provocându-i leziuni care însă nu i-au pus viața în primejdie.

După ce a fost înjunghiat de către inculpat, C.F. a fost transportat la spital unde s-a constatat decesul.

Raportul medico-legal de necropsie din 07 august 2011, a constatat că moartea numitului C.F. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei interne consecutivă unei plăgi înjunghiate, penetrante, toracice stângi, cu secționarea mușchilor intercostali, pericardului și a peretelui anterior al ventriculului drept, cu hemopericard și hemotorax stâng consecutive.

Leziunile s-au putut produce prin acțiunea unui corp înțepător, tăietor, posibil cuțit, care a acționat pe o lățime de 4,2 cm și o lungime de 7 - 8 cm, în legătură directă necondiționată cu decesul. Sângele recoltat a conținut 1,80 gr. ‰ alcool.

Raportul de expertiză medico-legală din 25 august 2011 a concluzionat că numitul C.I. a prezentat leziuni traumatice - plăgi înjunghiate 1/3 distală față laterală și 1/3 proximală față posterioară coapsă dreaptă, dermabraziuni cot drept, excoriații braț stâng - care s-au putut produce prin acțiunea unui corp tăietor/înțepător, posibil cuțit. Au necesitat 14 - 16 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Leziunile traumatice nu au pus viața victimei în primejdie.

Situația de fapt, așa cum a fost reținută de către instanța de fond a fost dovedită cu probele dosarului administrate atât în faza de urmărire penală cât și, în mod nemijlocit, la cercetarea judecătorească.

Audiat, inculpatul a avut o atitudine contradictorie, care a mers de la invocarea unei amnezii temporare și până la recunoașterea în totalitate a faptelor, punând accentul însă pe faptul că a acționat aflându-se într-o stare de provocare din partea victimei.

Astfel, la urmărirea penală cât și în prima declarație dată în fața instanței acesta recunoaște existența conflictului inițial în cursul căruia ar fi fost lovit la cap și susține din acest motiv, instalarea unei amnezii temporare.

Ulterior, a solicitat reascultarea de către instanță ocazie cu care a descris cu lux de amănunte incidentul care a avut loc în seara zilei de 06 august 2011, precum și motivațiile care au condus la declanșarea și dezvoltarea acestuia.

A susținut că la originea conflictului a stat atitudinea arogantă a victimei care, după ce a făcut mai multe manevre ostentative de parcare a autoturismului proprietate personală, i-a adus injurii lui și familiei sale. Acesta a fost motivul pentru care s-au bătut inițial, victima pe de o parte, el și rudele sale pe de altă parte.

A mai susținut că după incident, înainte de a ajunge la domiciliul lor, victima și R.F. au încercat să-i lovească cu mașina, după care cei doi au coborât și au proferat injurii și amenințări la adresa lui și a familiei sale.

A declarat că motivul reîntoarcerii la terasă l-a constituit faptul că, după primul incident, își uitase acolo telefonul, papucii și tricoul.

A negat că a plecat de acasă având asupra lui un cuțit și a afirmat că s-a înarmat cu cele două cuțite din magazin după ce l-a văzut pe C.G. coborând din autovehicul înarmat cu un levier.

A mai susținut că între el și victimă s-a dat o adevărată luptă, victima fiind la rândul ei înarmată cu un cuțit. În cursul acelei lupte el ar fi fost primul lovit și invocă în sprijin leziunile constatate în certificatul medico-legal din 07 august 2011.

A negat că l-ar fi tăiat pe C.I. și a recunoscut că l-a lovit pe acesta cu o scândură peste spate după ce în prealabil fusese lovit de victimă cu un levier.

A susținut că unul dintre cuțitele luate din magazin s-ar fi rupt atunci când s-a împiedicat și a căzut, iar pe cel de-al doilea l-ar fi pierdut în altercația pe care a avut-o cu C.I.

Instanța, pe baza întregului material probator administrat în cauză a apreciat că declarația inculpatului a fost dată în scopul transferării răspunderii pe seama victimei și a fraților acesteia și a prezentării persoanei sale într-o lumină cât mai favorabilă.

În cauză, la cerere, a fost întocmit de către I.N.M.L. "Mina Minovici" un raport de expertiză medico-legală psihiatrică care a constatat că în privința personalității, inculpatul C.M. prezintă valori conturate pentru tendințe, depresive/hipocondriace; valori accentuate pentru tendințele impulsive, pentru tendințele la instabilitate psiho-comportamentală și pentru tendințe antisociale; toleranță scăzută la frustrare, cezură morală slabă.

S-a concluzionat că inculpatul C.M. prezintă diagnosticul de "tulburare de personalitate de tip instabil - impulsiv. Abuzuri etilice. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat".

La rândul său referatul de evaluare întocmit în cauză a constatat că consumul de alcool exacerbează comportamentul inculpatului, conducându-l uneori la adoptarea unui comportament violent și chiar la săvârșirea de infracțiuni. Prezintă un autocontrol scăzut și o irascibilitate care îl pot determina să comită fapte cu violență.

Probele dosarului, precum și concluziile raportului de expertiză psihiatrică și ale referatului de evaluare au format convingerea instanței de fond că vinovat de producerea incidentului din seara zilei de 06 august 2011 este inculpatul.

S-a mai reținut că este foarte posibil (deși niciun martor nu a sesizat acest lucru) ca victima să-și fi parcat autoturismul într-un mod ostentativ, dar nicio probă a dosarului nu dovedește că, procedând în acest mod, C.F. ar fi încercat să-l irite pe inculpat.

Mai mult decât atât, martorii audiați în cauză și care nu au nicio legătură de rudenie cu părțile implicate, au relatat fără nicio excepție că inculpatul a început să se manifeste violent din momentul în care a văzut victima, a lovit și spart obiecte, a adus injurii și amenințări familiei C. și a început conflictul inițial prin agresionarea fizică a victimei.

Instanța de fond a apreciat că, relatările martorilor sub acest aspect par credibile pentru că respectivul comportament vine din partea unei persoane cu tendințe accentuate pentru un comportament impulsiv și antisocial, asociate consumului de alcool.

Pornind de la această realitate și reținând vinovăția inculpatului în declanșarea și desfășurarea conflictului din data de 06 august 2011, instanța de fond a înlăturat din depoziția inculpatului acele aspecte care nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

Astfel, contrar celor susținute de inculpat, instanța de fond a reținut că acesta a plecat de acasă înarmat cu un cuțit, iar scopul deplasării lui nu a fost acela de a-și recupera telefonul, tricoul și papucii ci de a se răfui cu membrii familiei C.

Opinia instanței s-a întemeiat pe depozițiile de martori și pe existența fragmentelor respectivului cuțit care se află depuse ca probe la dosarul cauzei, fragmente despre care martora M.I. a afirmat că nu aparțin niciunuia dintre cuțitele luate de inculpat din magazinul unde aceasta era vânzătoare.

De asemenea, instanța de fond a reținut că inculpatul era înarmat cu cele două cuțite înainte de sosirea lui C.G. și a fraților săi pe terasă, aceasta fiind și explicația pentru care, atacul rapid și surprinzător al inculpatului i-a dat câștig de cauză în disputa lui cu adversarii săi.

Instanța de fond a apreciat că, nu pot fi reținute susținerile inculpatului în sensul că, frații C. ar fi venit pe terasă înarmați (F. cu un cuțit, iar ceilalți cu leviere) pentru că niciun martor ocular nu a făcut referire la această situație de fapt.

Totodată, s-a mai reținut că inculpatul C.M. l-a agresat cu un cuțit pe C.I. și aceasta pentru motivul că, în seara zilei de 06 august 2011, a fost singurul dintre participanți care a fost văzut având la un moment dat, două cuțite asupra sa.

S-a constatat că venirea fraților C. la terasă a avut drept scop aplicarea unei corecții inculpatului, fratelui acestuia și lui C.Co., consecutiv agresiunii fizice pe care aceștia au exercitat-o inițial asupra lui C.F. Faptul că se știau puternici, organizați și mai numeroși, i-au făcut însă să trateze cu superficialitate situația de la fața locului, superficialitate care i-a permis inculpatului, singur, să li se opună cu succes și să exercite violențe care, din fericire, nu s-au soldat decât cu o victimă.

S-a mai reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. a) și b) C. pen., așa cum a susținut apărătorul inculpatului, care a solicitat aplicarea în favoarea inculpatului a acestei circumstanțe legale.

Instanța, pe baza materialului probator administrat în cauză, a respins această cerere, apreciind că nicio probă a dosarului nu dovedește că victima și frații acestuia ar fi fost înarmați în cursul conflictului soldat cu moartea lui C.F.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că, probele dosarului dovedesc că în niciun moment al conflictului inculpatul C.M. nu s-a aflat în situația premisă descrisă de textul art. 44 C. pen., ci, dimpotrivă, el a fost acela care a avut permanent inițiativa conflictuală și a fost singurul despre care s-a probat dincolo de orice dubiu că a fost înarmat.

Pe de altă parte, s-a mai reținut că, nu s-a putut face dovada existenței unei puternice tulburări sub imperiul căreia ar fi acționat inculpatul pentru că, din materialul probator administrat în cauză a rezultat că, la originea conflictului a stat dușmănia existentă între membrii celor două familii de mai multă vreme.

Or, simpla apariție în câmpul vizual al inculpatului a unuia dintre membrii familiei dușmănite, nu poate fi reținută ca o provocare care să determine, la rândul ei, o puternică tulburare sau emoție în psihicul acestuia.

În opinia instanței de fond, sentimentul pe care l-a trăit inculpatul la vederea victimei și pe tot parcursul incidentului a fost furia și dorința de a se răfui cu dușmanii săi, indiferent de consecințele actelor sale pe care și le-a asumat în mod conștient.

La rândul lor, prin apărător, părțile civile au solicitat aplicarea a unei pedepse inculpatului, peste maximul special, cu motivarea că infracțiunea săvârșită împotriva victimei C.F. ar fi fost premeditată.

Nu s-a solicitat schimbarea încadrării juridice.

Instanța de fond a înlăturat această susținere, cu motivarea că probele dosarului nu au relevat existența unui plan întocmit de inculpat anterior săvârșirii faptei, plan care să fi urmărit, prin mijloace reale și adecvate uciderea lui C.F.

Din contră, instanța a reținut ca situație de fapt existența unui conflict spontan datorat unor dușmănii mai vechi, consumul de alcool și personalității conflictuale a inculpatului.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului instanța a ținut seama de dispozițiile generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a codului, de gradul concret de pericol social al faptelor, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În raport de aceste criterii generale instanța a avut în vedere, în primul rând, gradul ridicat de pericol social al faptelor, dat de circumstanțele producerii (pe timp de noapte, în loc public), de consecințele pe care aceasta le-a avut pentru victimă și de persoana victimei (tânăr, căsătorit, cu doi copii minori în întreținere la data faptei). Inculpatul a săvârșit două infracțiuni cu violență, asupra a două persoane diferite.

Pe de altă parte, instanța de fond nu a trecut cu vederea nici contribuția victimei în economia conflictului.

Astfel, deși în cuprinsul hotărârii s-a făcut referire la dușmănia dintre cele două familii cu trimitere la inculpat nu poate fi ignorată realitatea că de același "tratament" se bucurau și membrii familiei Cr. din partea membrilor familiei C.

De aceea, fără a considera provocatoare sau ca stând la baza incidentului din data de 06 august 2011 instanța a ținut seama la individualizarea pedepselor inculpatului că, sosirea în grup a celor trei frați C. la terasă nu a făcut decât să alimenteze conflictul inițial.

Totodată, a fost avută în vedere persoana inculpatului - tânăr, infractor primar care, prin comportamentul său, din cursul procesului penal, a făcut dovada că a înțeles gravitatea faptelor sale pe care le-a regretat.

În raport de aceste considerațiuni instanța de fond a apreciat că pedepsele cu închisoarea, în cuantum situat sub minimul special, cu executare în regim de detenție, respectă toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și sunt apte să conducă la realizarea scopurilor prevăzute de legiuitor în art. 52 C. pen.

Cu privire la latura civilă, instanța de fond a reținut că, în cauză s-au constituit părți civile Spitalul Clinic de Urgență București cu suma de 1689,11 lei, cu dobânda legală, reprezentând cheltuieli spitalizare efectuate cu partea vătămată C.I.; C.N., soția supraviețuitoare a defunctului C.F. cu:

- 25.000 lei despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare;

- 100.000 lei daune morale;

- prestații periodice lunare, calculate la nivelul salariului minim pe economie, în favoarea minorilor C.D.N. și C.G.M.; C.C. și C.E., părinții defunctului, cu câte 100.000 lei fiecare reprezentând daune morale și C.I. cu:

- 6.000 lei daune materiale

- 10.000 lei daune morale.

Pe baza probelor administrate sub aspectul civil al cauzei, acțiunea formulată de Spitalul Clinic de Urgență București a fost admisă așa cum a fost formulată, iar acțiunile celorlalte părți civile au fost admise, în parte, instanța de fond reținând următoarele:

Astfel, cu probele cu înscrisuri administrate în cauză și necontestate de părți Spitalul Clinic de Urgență București a dovedit în totalitate pretențiile civile, motiv pentru care s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca inculpatul să fie obligat către această parte civilă la plata sumei de 1689,11 lei despăgubiri civile, reprezentând îngrijiri medicale acordate părții vătămate C.I., calculată cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.

Partea civilă C.N. a administrat în susținerea pretențiilor sale civile proba cu înscrisuri și ascultarea martorilor T.M.F. și S.M.

Instanța de fond a apreciat că, partea civilă C.N. nu a reușit să dovedească cu aceste probe, decât în parte, pretențiile sale materiale.

Astfel, martorul T.M.F. a arătat că pentru înmormântare și obiceiurile care i-au urmat, partea civilă a cheltuit suma de 20.000 lei, iar martorul S. a declarat că, în același scop, a fost cheltuită suma de 10.000 lei.

Înscrisul depus de această parte civilă a făcut dovada cheltuirii sumei de 1070 lei.

Pe baza acestor probe și ținând cont și de natura și întinderea cheltuielilor cu înmormântarea și a obiceiurilor care îi urmează, instanța de fond a apreciat că suma de 18.000 lei acoperă prejudiciul suferit de C.N. sub acest aspect.

S-a mai reținut că, este evident că prin moartea tatălui lor copii minori ai defunctului au suferit un prejudiciu material dat de încetarea contribuției acestui părinte la creșterea și educarea lor, dar instanța de fond a constatat că, nu s-a făcut dovada că defunctul C.F. ar fi realizat un venit regulat lunar (era agricultor), astfel că la stabilirea prestației periodice instanța a avut în vedere dispozițiile H.G. nr. 1.285/2011 care prevăd că la data pronunțării hotărârii salariul minim. în România este de 700 lei brut, 490 lei net.

De asemenea, prin moartea violentă și prematură a soțului său, C.N. a suferit și un prejudiciu de ordin moral dat de pierderea unei ființe dragi (tatăl copiilor ei) și de lipsa de sprijin pe care îl primea de la acesta.

Instanța de fond, ținând seama de aspectele mai sus arătate, a apreciat că suma de 50.000 lei acoperă integral prejudiciul moral suferit de către soția supraviețuitoare a defunctului C.F.

Pentru aceleași considerațiuni instanța a apreciat că și părinții victimei - C.C. și C.E., au suferit un prejudiciu de ordin moral, dat de pierderea definitivă a unuia dintre copii lor, persoană iubită și sprijin la bătrânețe și că suma de câte 25.000 lei pentru fiecare acoperă integral prejudiciul.

Partea civilă C.I. a solicitat în sprijinul dovedirii pretențiilor sale audierea martorului G.M., care a declarat că știe că partea vătămată a cheltuit pentru vindecare suma de 2000 - 3000 lei.

Pe baza acestei declarații și ținând cont de natura leziunilor traumatice, numărul de îngrijiri medicale și numărul de zile de spitalizare, instanța a apreciat că suma de 2000 lei acoperă integral prejudiciul material suferit de C.I.

Și în cazul acestei părți civile instanța de fond a reținut existența unui prejudiciu moral dat de suferințele fizice suferite de disconfortul suportat în perioada în care nu și-a putut efectua activitățile lucrative și sociale obișnuite și de atingerea adusă personalității sale.

S-a apreciat că suma de 5.000 lei acoperă integral prejudiciul moral suferit de C.I.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul C.M. și părțile civile C.N., C.C., C.E. și C.I.

Inculpatul a criticat soluția primei instanțe sub aspectul cuantumului pedepsei, apreciat a fi prea sever în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și de cele personale, precum și de atitudinea sa de recunoaștere, sens în care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., respectiv conduita bună avută înainte de săvârșirea faptei.

Părțile civile și-au reiterat pozițiile procesuale avute cu ocazia judecății la instanța de fond, pe latură penală solicitând majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, considerând că aceasta nu este aptă să-l facă pe inculpat să-și conștientizeze faptele și pe latură civilă, obligarea inculpatului la plata unor daune morale raportate la suferințele provocate urmașilor victimelor, respectiv câte 100.000 lei pentru fiecare.

Prin Decizia penală nr. 165/A din 31 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul inculpat C.M. și apelanții părți civile C.N., C.C., C.E. și C.I. împotriva Sentinței penale nr. 105 din 04 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. 3935/98/2011.

S-a dedus prevenția inculpatului de la 06 august 2011 la zi.

A fost menținută starea de arest a inculpatului.

A fost obligat inculpatul la 800 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu urmând să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.

Au fost obligate părțile civile la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.

Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de prim control judiciar, în baza propriei evaluări a probatoriului administrat în cauză, a apreciat criticile formulate de apelantul inculpat și apelantele părți civile, ca neîntemeiate, reținând următoarele:

În ceea ce privește reținerea în favoarea inculpatului C.M. a prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. direct în apel, instanța de apel a considerat că acesta nu poate beneficia de această prevedere legală, întrucât actul de sesizare a instanței a fost emis ulterior intrării în vigoare a acestui articol, iar inculpatul avea posibilitatea să se prevaleze de el la judecata în fond a cauzei.

Pe de altă parte, solicitarea apărării privind reținerea în favoarea inculpatului "împrejurări care ar fi putut constitui circumstanțe atenuante, respectiv cele prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.", a fost apreciază de instanța de apel ca fiind superfluă, în condițiile în care instanța fondului a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 C. pen.

Pornind de la aprecierea că pedeapsa nu este un scop în sine, la stabilirea acesteia instanța trebuind să aibă în vedere aptitudinea inculpatului de a se reeduca sub influența sa, iar scopul pedepsei, constând în reinserția socială a condamnatului, nu poate fi atins întotdeauna prin izolarea îndelungată a acestuia de societate, instanța de apel a apreciat că o pedeapsă mai severă poate fi ineficientă și poate conduce la obținerea unui efect contrar celui vizat, reducând perspectivele de reintegrare a acestuia.

Prin urmare, s-a apreciat că pedeapsa a fost corect cuantificată de instanța fondului în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii, dându-i, totodată, posibilitatea corectării conduitei.

În acest sens, instanța de apel, în deplin acord cu prima instanță, a constatat că în mod justificat, la individualizarea pedepsie aplicată inculpatului s-a avut în vedere dușmănia dintre familia inculpatului și cea a victimei și la atitudinea victimei în derularea episodului infracțional, împrejurări care au contat și la stabilirea daunelor morale.

Totodată, s-a apreciat că valoarea daunelor materiale și morale a fost corect stabilită de instanța fondului, în baza unei analize riguroase a probatoriului administrat pe acest aspect, astfel că nu este necesară reformarea hotărârii nici pentru acest motiv.

Împotriva Deciziei penale nr. 165/A din 31 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală au declarat recurs părțile civile C.N., C.C., C.E. și C.I. și inculpatul C.M.

În recursul lor, părțile civile au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

punctele 14 și 17

2

C. proc. pen., criticând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicată inculpatului și stabilirii greșite a cuantumului daunelor morale ce le-au fost acordate. Au solicitat, prin apărătorul lor, admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecând pe fond, majorarea pedepselor aplicate inculpatului, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare, care au fost reținute în mod nejustificat în favoarea acestuia, având în vedere gravitatea faptelor pe care le-a săvârșit, precum și majorarea cuantumului daunelor morale la suma de câte 100.000 lei pentru fiecare parte civilă.

În recursul său, inculpatul C.M., prin apărător, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

punctele 14 C. proc. pen., solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și reducerea pedepsei aplicate sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, prin reținerea în favoarea sa circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută art. 73 lit. b) C. pen.

Examinând recursurile în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă "săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă."

Existența tulburării sau emoției, în sensul art. 73 lit. b) C. pen. și intensitatea acestora, nu se pot reține de organul judiciar pe baza unei prezumții legale, ci trebuie stabilite în mod concret, pe bază de probe, în principal prin utilizarea unor criterii subiective, însă fără absolutizarea acestora și fără a exclude total ipoteza utilizării unor criterii obiective.

Astfel, întrucât dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. presupun atât examinarea unor împrejurări exterioare care influențează starea psihică a făptuitorului, cât și examinarea semnificației acestora asupra comportamentului făptuitorului, pe fondul inexistenței unor criterii cu valoare absolută (și, totodată, nesusceptibile de relativizare) referitoare la procesele psihice (criterii exacte pentru a se stabili dacă o anumită tulburare și-a avut sau nu sorgintea într-un impuls exterior determinant), nu se poate renunța total la criteriile obiective în aprecierea existenței sau inexistenței "stării de provocare."

Totodată, pentru reținerea "stării de provocare", în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nu se poate face abstracție de unele criterii obiective, cum ar fi compararea reacției făptuitorului cu reacția "omului mediu" supus unei provocări similare, cerința unei anumite proporții între actul provocator și reacția făptuitorului, inclusiv prin observarea consecințelor faptei săvârșite ca urmare a actului provocator.

Revenind la cauză, din declarația martorului R.F. se reține că inculpatul C.M., la vederea victimei C.F. a început să înjure și să îl amenințe cu moartea. Victima i s-a adresat împăciuitor inculpatului, spunându-i că a venit să consume bere, nu să se certe, iar inculpatul s-a ridicat de la locul său și i-a pus mâna în gât victimei, iar cei doi au început să se îmbrâncească.

Martorul a intervenit între cei doi pentru a-i despărți, dar inculpatul împreună cu însoțitorii săi l-au trântit pe acest martor și pe victimă la pământ.

Din depoziția aceluiași martor rezultă că, ulterior, acesta, împreună cu victima și cei trei frați ai acesteia s-au deplasat cu un autoturism și o dubă în sat la o terasă, pentru a consuma bere, iar când au coborât din mașini au fost întâmpinați de inculpat, care era înarmat cu un cuțit.

Martorul R.F. s-a aflat la fața locului atunci când inculpatul i-a înfipt cuțitul în piept victimei C.F. și având în mână un cuțit, a alergat după părțile vătămate C.G. și C.A. frații victimei.

Din declarația martorului G.M. rezultă că între grupul victimei și cel al inculpatului s-a iscat un conflict, în care părțile s-au lovit reciproc. După 2 minute conflictul s-a încheiat, iar părțile au plecat fără să spună destinația. După aproximativ 10 - 15 minute grupul inculpatului s-a întors la terasă, toți fiind înarmați, respectiv I.C. și C.Co. aveau câte un băț în mână, iar inculpatul era înarmat cu un cuțit. Toți erau nervoși, dar cel mai supărat era inculpatul, care a început să lovească în mese cu respectivul cuțit, până ce lama acestuia s-a rupt și a rămas înfipt în tăblia mesei. După ce a rupt cuțitul în modalitatea descrisă, inculpatul a intrat în magazin, de unde a ieșit înarmat cu două cuțite. În tot acest timp inculpatul profera amenințări la adresa familiei C., în sensul că dacă vreunul dintre membrii acestei familii o să vină pe terasă, o să bage cuțitul în ei. La un moment dat, la locul faptei au venit și frații C., primul sosit fiind C.G. Văzându-l, inculpatul s-a îndreptat către acesta, având cuțitul în mână, motiv pentru care C.G. nu a mai coborât din autoturismul cu care venise la terasă. Văzând că scandalul ia amploare, martorul s-a deplasat către ușa magazinului, de unde nu a putut să vadă conflictul între victimă și inculpat, dar la un moment dat l-a auzit pe C.A. spunând "l-a omorât" și a văzut cum inculpatul îl alerga pe C.A. în jurul dubei. Același martor a mai precizat că nu i-a văzut pe frații C. că ar fi fost înarmați cu bâte.

De asemenea, martorul M.G. a confirmat faptul că inculpatul era înarmat cu două cuțite și l-a auzit pe C.A. care striga că inculpatul i-a omorât fratele.

Martora M.I., vânzătoare la SC C. SRL, unitate care avea în exterior o terasă, a confirmat faptul că, fiind de serviciu la data de 06 august 2011, la ora 21.00 a intrat în magazin inculpatul, care i-a cerut cuțitele pe care martora le avea la raionul mezeluri. Fiind refuzat în mod repetat de martoră, inculpatul s-a îndreptat către raionul respectiv, s-a aplecat peste tejghea și și-a luat singur cele două cuțite, după care acesta a ieșit din magazin.

Așadar, probele administrate în cauză au dovedit cu certitudine că inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a fost acela care a avut permanent inițiativa conflictuală și a fost singurul care a fost înarmat cu cuțite.

Pe de altă parte, în cauză nu a fost dovedită existența unei puternice tulburări sub imperiul căreia ar fi acționat inculpatul pentru că, din materialul probator administrat în cauză a rezultat că, la originea conflictului a stat dușmănia existentă de mai multă vreme, între membrii familiei inculpatului C.M. și cei ai victimei C.F. și ai părții vătămate C.I.

Conflictul preexistent între inculpat, victimă și partea vătămată C.I. nu poate avea semnificația unei provocări care, potrivit art. 73 lit. b) C. pen., presupune o anumită spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natură a-l determina să acționeze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții.

De asemenea, acest conflict vechi nu constituie "o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă."

Or, simpla apariție în câmpul vizual al inculpatului a unuia dintre membrii familiei dușmănite, nu poate fi reținută ca o provocare care să determine, la rândul ei, o puternică tulburare sau emoție în psihicul acestuia.

Sentimentul pe care l-a trăit inculpatul la vederea victimei și pe tot parcursul incidentului, a fost furia și dorința de a se răfui cu dușmanii săi, indiferent de consecințele actelor sale pe care și le-a asumat în mod conștient.

Instanța de recurs apreciază ca neîntemeiată critica inculpatului referitoare la greșita nereținere în favoarea sa a circumstanței atenuante a provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen., urmând ca aceasta să fie respinsă.

Totodată, se apreciază că și criticile formulate, atât de părțile civile, cât și de inculpat, în ceea ce privește greșita individualizare a pedepsei, sunt nefondate.

Din interpretarea dispozițiilor art. 72 C. pen. rezultă că, operațiunea de individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Pentru a-și putea îndeplini funcțiile care sunt atribuite în vederea realizării scopului său, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii, privativă sau neprivativă de libertate și duratei, atât gravității faptei, potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a pedepsei, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a putea fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicată inculpatului C.M., Înalta Curte constată că în mod corect, au fost avute în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor, împrejurările în care acestea au fost comise, respectiv, în seara de 06 august 2011, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a proferat cuvinte și expresii la adresa fraților C., prin care a fost adusă atingere bunelor moravuri, producând scandal într-un loc public, iar la aproximativ 10 - 15 minute, acesta s-a înarmat cu două cuțite, a înjunghiat-o pe victima C.F., având ca urmare decesul acestuia, iar ulterior, la scurt timp și fără niciun motiv, l-a atacat și pe partea vătămată C.I., care se îndrepta spre terasă pentru a se întâlni cu frații săi, trântindu-l la pământ, după care i-a aplicat și acestuia o lovitură de cuțit în picior, provocându-i leziuni care însă nu i-au pus viața în primejdie.

În operațiunea de individualizare a pedepsei instanța de fond și instanța de apel au avut în vedere și relațiile sociale lezate prin faptele săvârșite de inculpat, respectiv viața victimei și integritatea corporală a părții vătămate C.I., precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este tânăr, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat faptele pe care le-a comis pe fondul unei dușmănii mai vechi care exista între familia acestuia și familia părților vătămate, prin comportamentul său, din cursul procesului penal, a făcut dovada că a înțeles gravitatea faptelor sale pe care le-a regretat, iar din caracterizările depuse la dosarul cauzei rezultă că inculpatul este calificat în meseria de instalator în instalații tehnice și sanitare, a fost angajat la SC I.C. SRL București, iar în prezent își desfășoară activitatea ca agricultor împreună cu familia sa, are o comportare bună în familie și comunitatea în care locuiește, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că inculpatul prezintă diagnosticul de "tulburare de personalitate de tip instabil - impulsiv în momentul în care consumă băuturi alcoolice, toate aceste elemente reprezentând argumente suficiente pentru reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen.

Față de aceste aspecte, se apreciază că în mod justificat au fost reținute circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. în favoarea inculpatului.

Se constată că în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., pedepsele aplicate inculpatului de: 13 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64, lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. proc. pen. și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. sunt în limite legale, acestea fiind orientate sub limita minimă prevăzută de textele de lege incriminatoare, prin aplicarea dispozițiilor art. 76 C. pen.

Așa fiind, Înalta Curte, constată că solicitarea inculpatului de a se acorda eficiență mai sporită circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa, nu poate fi primită, deoarece coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, într-o măsură mai mare, ar conduce la stabilirea unor sancțiuni în vădită disproporție cu gradul concret de pericol social al faptelor cu consecința lipsirii de eficiență juridică a sancțiunilor.

Totodată, se constată că nu poate fi primită nici critica părților civile privind majorarea pedepselor aplicate inculpatului, întrucât în cauză nu există temeiuri pentru înlăturarea aplicării circumstanțelor atenuante, care au fost reținute în mod justificat în favoarea acestuia.

În ceea ce privește critica formulată de recurentele părți civile privind greșita soluționare a laturii civile, fiind nemulțumite de cuantumul daunelor morale care le-a fost acordat, se constată că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Înalta Curte reține că, acțiunea civilă este mijlocul legal cel mai important de proteguire prin constrângere judiciară a drepturilor civile sau a intereselor ocrotite de lege.

Acțiunea civilă exercitată în procesul penal este supusă dispozițiilor de fond ale răspunderii civile, cu unele particularități ce derivă din săvârșirea unei fapte ilicite, având caracter accesoriu față de acțiunea penală. Pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în procesul penal, se cer îndeplinite următoarele condiții: infracțiunea să producă un prejudiciu material sau moral; între infracțiunea săvârșită și prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate; prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat și să existe o manifestare de voință în sensul constituirii de parte civilă în procesul penal.

În cadrul procesului penal, acțiunea civilă se pune în mișcare prin constituirea de parte civilă.

Potrivit art. 15 alin. (2) C. proc. pen., constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.

Din examinarea actelor dosarului, se reține că prin memoriul depus la dosar la data de 21 decembrie 2011, C.N., soția victimei s-a constituit parte civilă cu sumele de 25000 lei cheltuieli de înmormântare și 100000 daune morale; C.C., tatăl victimei s-a constituit parte civilă cu suma de 100000 daune morale; C.E., mama victimei s-a constituit parte civilă cu suma de 100000 daune morale; C.I. - victimă s-a constituit parte civilă cu suma de 6000 lei, daune materiale și 10.000 daune morale.

Instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C.N. și a fost obligat inculpatul către această parte civilă, în favoarea minorilor C.D.N. și C.G.M. la plata unei prestații periodice în cuantum de câte 82 lei/lună pentru fiecare, începând cu 06 august 2011 și până la majoratul fiecăruia.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă a părții civile C.N. și a fost obligat inculpatul către aceasta la plata sumei de 18.000 lei cu titlu de daune materiale și 50.000 lei cu titlu de daune morale.

Au fost admise, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile C.C. și C.E. și obligat inculpatul către fiecare la plata unei sume de 25.000 lei cu titlu de daune morale.

Totodată, instanța de apel a apreciat că valoarea daunelor materiale și morale a fost corect stabilită de instanța fondului, în baza unei analize riguroase a probatoriului administrat pe acest aspect, astfel că nu este necesară reformarea hotărârii nici pentru acest motiv.

Cum criticile recurentelor părți civile C.N., C.C., C.E. și C.I. și ale recurentului inculpat, sub aspectul laturii civile, vizează aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate a hotărârilor pronunțate în cauză, acestea nu pot fi circumscrise niciunui caz de casare expres și limitativ expres și limitativ prevăzute de art. 385

9

punctele 1 - 21 C. proc. pen.

Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective.

Cuantumul daunelor morale, fiind stabilit de către instanțele de fond și apel, prin apreciere, nu poate fi cenzurat de instanța de recurs, controlul judiciar efectuat de această instanță exercitându-se, în mod preponderent, asupra aspectelor de drept ale soluției și numai în limita cazurilor de casare prevăzute în art. 385

9

punctele 1 - 21 C. proc. pen.

Cum în cauză, recurenții nu invocă o chestiune de drept, ci o chestiune ce ține de cuantificarea în bani a consecințelor faptelor inculpatului asupra integrității corporale și a desfășurării normale a vieții lor, acest aspect fiind o chestiune de apreciere, atributul exclusiv al instanțelor care pot examina cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, aceasta nu poate fi pus în discuție în calea de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursurile declarate de părțile civile C.N., C.C., C.E. și C.I. și de inculpatul C.M. împotriva Deciziei penale nr. 165/A din 31 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, sunt nefondate și în consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și în consecință, le va respinge ca atare.

În temeiul art. art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa inculpatului C.M., durata reținerii și arestării preventive de la 6 august 2011 la 22 august 2012.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele părți civile vor fi obligate la plata sumei de câte 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, iar recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile C.N., C.C., C.E. și C.I.

Împotriva Deciziei penale nr. 165/A din 31 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 6 august 2011 la 22 august 2012.

Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 august 2012.

Procesat de GGC - NN