ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 837/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 837/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând

asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Prin sentința

penală nr. 451 din 20 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul

nr. 6551/108/2012, în baza art. 20,21 raportat la art. 174 și 175 alin. (1)

lit. i) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 65 C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.I.E. la:

- 5 (cinci) ani

și 6 (șase) luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art.

321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., a fost

condamnat același inculpat la:

- 10 (zece)

luni închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii

publice.

În baza art. 2

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen., a fost condamnat același inculpat la:

-3 (trei) luni

închisoare pentru port fără drept a unui cuțit. S-au contopit pedepsele

aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai mare de 5 ani și 6 luni închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Pe durata și în

condițiile art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea

de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării

preventive din 15 septembrie 2012 la zi.

S-a confiscat

de la inculpat în vederea distrugerii un cuțit aflat în Camera de Corpuri

delicte a Tribunalului Arad.

S-a constatat

că partea vătămată P.l. nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat

inculpatul să plătească statului 600 lei cheltuieli judiciare, iar din

fondurile Ministerului Justiției, s-a dispus virarea în contul Baroului de

Avocați Arad a sumei de 200 lei, onorar de avocat din oficiu.

Pentru a

pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele.

Prin

rechizitoriul din dosarul nr. 391/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Arad a fost trimis în judecată inculpatul T.l.E., pentru săvârșirea infracțiunilor

de tentativă la omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

ordinii și liniștii publice și port fără drept a cuțitului, în locurile și

împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a

persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, fapte prevăzute

și pedepsite de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., raportat la art.

175 lit. i) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen. și art. 2 din Legea nr. 61/1991

cu aplicarea, art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt s-a

arătat că, în data de 14 septembrie 2012, I.P.J. Arad a fost sesizat telefonic

despre faptul că, în jurul orelor 23,30, pe strada Valea Mare din loc. Cladova,

avut loc o altercație în timpul căreia inculpatul T.l.E. i-a aplicat mai multe

lovituri cu un cuțit numitului P.l., acesta din urma fiind transportat la

spital, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale de urgență. În baza

acelei sesizări o echipă operativă s-a deplasat la locația indicata, unde, la

fata locului s-au descoperit urmele agresiunii, in zona respectivă fiind

identificate mai multe pete de culoare brun-roșcat cu aspect de sânge, care au

fost fixate prin fotografiere.

Se mai arată de

către procuror că la fața locului au fost identificate mai multe persoane care

au fost audiate ulterior de către organele de poliție.

Față de cele

prezentate anterior, în cauză, prin rezoluția din data 15 septembrie 2012 a

fost începută urmărirea penală față de inculpatul T.l.E. pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat

la art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., iar ulterior, prin

ordonanța din data de 04 octombrie 2012 s-au extins cercetările față de acesta

și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.,

respectiv port fără drept a cuțitului, în locurile și împrejurările în care

s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea

tulbura ordinea și liniștea publică, prevăzută de art. 2 din Legea nr. 61

/1991.

Astfel, din

ansamblu mijloacelor de probă administrate în cauză s-a reținut următoarea

stare de fapt: Inculpatul T.l.E. locuiește în localitatea Cladova jud. Arad, de

aproximativ 9 ani, împreună cu familia. Acesta este căsătorit si are un copil

minor, nefiind angajat in prezent în câmpul muncii.

În data de 14

septembrie 2012, în jurul orelor 17,00, acesta s-a deplasat la barul aparținând

numitului M.l. din localitate, unde a consumat aproximativ 5-6 beri.

În local, în

momentul respectiv, se mai aflau și partea vătămată P.l. în vârstă de 42 de

ani, precum si numiții P.A. fiul părții vătămate, B.D. și administratorul

localului M.l., persoane cu care inculpatul se cunoștea din sat.

La un moment

dat, în local, a avut loc o altercație între inculpat și numitul B.D.,

împrejurare în care inculpatul l-a prins ușor de gât pe acesta din urmă,

context în care administratorul barului a intervenit între cei doi și l-a rugat

pe T.l.E. să părăsească localul, conducându-l pe acesta în stradă. După ce s-a

despărțit însă de numitul M.l., inculpatul a hotărât să se reîntoarcă la fața

locului pentru a cere explicații celor care l-au agresat verbal, din

declarațiile acestuia reieșind că ar fi fost înjurat de fiul părții vătămate.

Înainte însă de

a ajunge la bar, aproape de curtea imobilului în care se afla localul,

inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată și cu fiul acestuia, care se

deplasau spre casă și, fără a le adresa vreun cuvânt, inculpatul a început să

lovească partea vătămată cu un cuțit pe care-l avea asupra sa, împrejurare în

care victima a căzut la pământ. În această situație fiul părții vătămate a

strigat după ajutor, fiind auzit de numitul M.l. care se afla în curtea

localului și care a venit repede la locul faptei, luând din drum un țăruș aflat

lângă un pom, cu intenția de a-l dezarma pe inculpat.

Ajuns lângă

inculpat, M.l. l-a lovit pe acesta peste mâini cu țărușul, însă nu a reușit

să-l dezarmeze, inculpatul continuând să dea cu cuțitul necontrolat, până la un

moment dat când a luat-o la fugă.

Se reține că în

timpul altercației, inculpatul l-a atins și pe fiul părții vătămate cu cuțitul

în zona abdomenului, acestuia fiindu-i tăiat tricoul pe care îl purta, însă,

întrucât rana a fost superficială, de natura unei zgârieturi, acesta nu s-a

prezentat la medicul legist și nu a înțeles să formuleze plângere prealabilă în

cauză. Astfel, imediat după incident martorul M.l. împreună cu fiul părții

vătămate l-au transportat pe acesta acasă, fiind anunțată totodată salvarea,

care a preluat ulterior victima de la domiciliu, aceasta fiind transportată la

Spitalul clinic județean Arad. Potrivit raportului de constatare medico -

legală nr. 445/ A1 din 05 octombrie 2012, victima a suferit leziuni care au

necesitat pentru vindecare un număr de 25 de zile îngrijiri medicale, respectiv

plagă înjunghiată abdominală penetrantă, plăgi înjunghiate toracice

nepenetrante, plagă tăiată în regiunea inghinală stânga, cu mențiunea că în

cazul plăgilor înjunghiate penetrante abdominale, există un risc foarte mare de

contaminare peritoneală și în lipsa unui tratament chirurgical de urgență

leziunea evoluează spre peritonită secundară, fiind de natură a pune viața

victimei în primejdie.

Din probele

administrate în cauză a rezultat că la fața locului s-au strâns mai multe

persoane, care au fost indignate de comportamentul inculpatului.

Instanța a

reținut aceiași stare de fapt.

Înainte de

începerea cercetării judecătorești inculpatul a declarat că recunoaște

săvârșirea faptelor reținute în sarcina lui prin actul de sesizare și a

solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, potrivit prevederilor art. 320

1

C. proc. pen.

Cu privire la

cererea formulată de către apărătorul inculpatului pentru schimbarea încadrării

juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de

vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., instanța a apreciat că

cererea este neîntemeiată, raportat la cuțitul folosit pentru atac, la zona

corpului vizată de loviturile aplicate părții vătămate, respectiv torace și

abdomen, apreciindu-se că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide și nu

doar pentru a vătăma integritatea corporală a părții vătămate.

Analizând

probatoriul administrat la urmărirea penală, s-a constatat că din probele

administrate rezultă că vinovăția inculpatului este dovedită și că sunt date

suficiente cu privire la persoana acestuia pentru a se stabili pedeapsa

potrivit prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., în sensul

reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru

infracțiunea săvârșită de inculpat.

Faptele

inculpatului așa cum au fost reținute prin actul de sesizare întrunesc

elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2)

C. pen., a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii

publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., respectiv a infracțiuni de

port fără drept a unui cuțit în locurile publice prevăzute de art. 2 alin. (1)

pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Admițând

cererea formulată de inculpat, la individualizarea pedepselor ce au fost

aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere pericolul social concret al

faptelor săvârșite, modalitatea de comitere a acestora, precum și persoana

inculpatului care a avut o conduită procesuală sinceră, care are un copil minor

în întreținere și care nu este cunoscut cu antecedente penale.

II. Împotriva

acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul T.l.E.,

solicitând reducerea pedepselor stabilite și a celei aplicate, apreciind că pedeapsa

aplicată este mult prea mare în raport de faptele săvârșite și de

circumstanțele personale ale acestuia.

Prin decizia

penală nr. 3/ A din 14 ianuarie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția penală,

a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.I.E. împotriva

sentinței penale nr. 451 din 20 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad,

secția penală, în dosarul nr. 6551/108/2012, a menținut starea de arest

preventiv a inculpatului și a dedus arestul preventiv la zi.

Pentru a

dispune astfel, Curtea de Apel Timișoara a apreciat că situația de fapt

reținută de prima instanță nu este contestată de inculpat, acesta a recunoscut

acuzațiile în integralitate și a solicitat primei instanțe aplicarea procedurii

simplificate de judecată, cerere admisă de tribunal.

Curtea de Apel

Timișoara a observat că pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente

sunt orientate spre minimul special redus, iar în urma contopirii nu s-a

aplicat nici un spor deși legea penală permitea acest lucru. Instanța de apel a

considerat că o reducere mai accentuată a pedepselor nu se justifică, în raport

de natura infracțiunilor comise și numărul acestora.

III. Împotriva

acestei decizii a formulat recurs inculpatul, criticând decizia recurată sub

aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate și a modalității de

executare, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Înalta Curte,

analizând hotărârea din perspectiva cazului de casare invocat, apreciază calea

de atac declarată de către inculpat ca fiind nefondată pentru următoarele

considerente:

Analiza

coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în

mod corect a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne

prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale

a inculpatului, stabilind fără dubiu, existența faptei și forma de vinovăție cu

care acesta a acționat.

Înalta Curte

apreciază nefondată critica inculpatului cu privire la stabilirea cuantumului

pedepsei, întrucât în procesul de individualizare s-au avut în vedere

criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, astfel cum au fost

reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana

inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Conform dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa, ca măsură de constrângere, are

pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând

dezaprobarea legală și judiciară atât în cu privire la faptele penale

săvârșite, cât și cu privire la comportarea făptuitorului.

Faptele

săvârșite de inculpatul T.I.E. (tentativă la infracțiunea de omor calificat,

ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și

port fără drept a cuțitului, în locurile și împrejurările în care s-ar putea

primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura

ordinea și liniștea publică) au adus o atingere gravă relațiilor referitoare la

dreptul la viață și au provocat, indignare în rândul ordinii publice, reținându-se

un grad sporit de pericol social. Pentru infracțiunea de tentativă la omor

calificat limitele de pedeapsă ca urmare a incidenței cauzei legale de reducere

a pedepsei, sunt ca urmare a faptei ulterioare au stabilit și aplicat o

pedeapsă în limita minimului special, astfel încât se impune reindividualizarea

acesteia cu consecința reducerii cuantumului pentru a deveni aplicabile

dispozițiile art. 81 sau 86

1

C. pen.

Totodată, Înalta

Curte nu a identificat circumstanțe personale care să fie apte pentru a

justifica necesitatea reducerii cuantumului pedepsei sub limitele de pedeapsă

determinate conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., astfel că,

instanța apreciază că nu este justificată cererea inculpatului de reducere a

pedepsei, pe de-o parte, date fiind împrejurările comiterii faptelor, astfel

cum au fost reținute în prezenta decizie, cuantumul pedepsei rezultante de 5

ani și 6 luni închisoare fiind necesar creării premiselor conștientizării de

către inculpat a faptelor sale și asumării consecințelor lor, iar pe de altă

parte, instanța de recurs nu a identificat circumstanțe favorabile

inculpatului, altele decât cele reținute la aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., care să poată fi valorificate de instanță în procesul de

individualizare judiciară a pedepsei.

Față de aceste

aspecte, Înalta Curte va respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul

T.l.E., împotriva deciziei penale nr. 3/ A din 14 ianuarie 2013 a Curții de

Apel Timișoara, secția penală.

În temeiul art.

192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de

400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PEBTRU ACESTE MOIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.l.E., împotriva deciziei penale nr. 3/ A din

14 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la

15 septembrie 2012 la 8 martie 2013.

Obligă

recurentul inculpat T.l.E., la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 8 martie 2013.