ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 837/2013

Deliberând asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 451 din 20 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 6551/108/2012, în baza art. 20,21 raportat la art. 174 și 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 65 C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.I.E. la: - 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la: - 10 (zece) luni închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la: -3 (trei) luni închisoare pentru port fără drept a unui cuțit. S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai mare de 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive din 15 septembrie 2012 la zi. S-a confiscat de la inculpat în vederea distrugerii un cuțit aflat în Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Arad.

S-a constatat că partea vătămată P.l. nu s-a constituit parte civilă. A fost obligat inculpatul să plătească statului 600 lei cheltuieli judiciare, iar din fondurile Ministerului Justiției, s-a dispus virarea în contul Baroului de Avocați Arad a sumei de 200 lei, onorar de avocat din oficiu. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele. Prin rechizitoriul din dosarul nr. 391/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a fost trimis în judecată inculpatul T.l.E., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și port fără drept a cuțitului, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, fapte prevăzute și pedepsite de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen.

și art. 2 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea, art. 33 lit. a) C. pen. În fapt s-a arătat că, în data de 14 septembrie 2012, I.P.J. Arad a fost sesizat telefonic despre faptul că, în jurul orelor 23,30, pe strada Valea Mare din loc. Cladova, avut loc o altercație în timpul căreia inculpatul T.l.E. i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit numitului P.l., acesta din urma fiind transportat la spital, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale de urgență. În baza acelei sesizări o echipă operativă s-a deplasat la locația indicata, unde, la fata locului s-au descoperit urmele agresiunii, in zona respectivă fiind identificate mai multe pete de culoare brun-roșcat cu aspect de sânge, care au fost fixate prin fotografiere.

Se mai arată de către procuror că la fața locului au fost identificate mai multe persoane care au fost audiate ulterior de către organele de poliție. Față de cele prezentate anterior, în cauză, prin rezoluția din data 15 septembrie 2012 a fost începută urmărirea penală față de inculpatul T.l.E. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., iar ulterior, prin ordonanța din data de 04 octombrie 2012 s-au extins cercetările față de acesta și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., respectiv port fără drept a cuțitului, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prevăzută de art. 2 din Legea nr. 61 /1991.

Astfel, din ansamblu mijloacelor de probă administrate în cauză s-a reținut următoarea stare de fapt: Inculpatul T.l.E. locuiește în localitatea Cladova jud. Arad, de aproximativ 9 ani, împreună cu familia. Acesta este căsătorit si are un copil minor, nefiind angajat in prezent în câmpul muncii. În data de 14 septembrie 2012, în jurul orelor 17,00, acesta s-a deplasat la barul aparținând numitului M.l. din localitate, unde a consumat aproximativ 5-6 beri. În local, în momentul respectiv, se mai aflau și partea vătămată P.l. în vârstă de 42 de ani, precum si numiții P.A. fiul părții vătămate, B.D. și administratorul localului M.l., persoane cu care inculpatul se cunoștea din sat. La un moment dat, în local, a avut loc o altercație între inculpat și numitul B.D., împrejurare în care inculpatul l-a prins ușor de gât pe acesta din urmă, context în care administratorul barului a intervenit între cei doi și l-a rugat pe T.l.E.

să părăsească localul, conducându-l pe acesta în stradă. După ce s-a despărțit însă de numitul M.l., inculpatul a hotărât să se reîntoarcă la fața locului pentru a cere explicații celor care l-au agresat verbal, din declarațiile acestuia reieșind că ar fi fost înjurat de fiul părții vătămate. Înainte însă de a ajunge la bar, aproape de curtea imobilului în care se afla localul, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată și cu fiul acestuia, care se deplasau spre casă și, fără a le adresa vreun cuvânt, inculpatul a început să lovească partea vătămată cu un cuțit pe care-l avea asupra sa, împrejurare în care victima a căzut la pământ. În această situație fiul părții vătămate a strigat după ajutor, fiind auzit de numitul M.l.

care se afla în curtea localului și care a venit repede la locul faptei, luând din drum un țăruș aflat lângă un pom, cu intenția de a-l dezarma pe inculpat. Ajuns lângă inculpat, M.l. l-a lovit pe acesta peste mâini cu țărușul, însă nu a reușit să-l dezarmeze, inculpatul continuând să dea cu cuțitul necontrolat, până la un moment dat când a luat-o la fugă. Se reține că în timpul altercației, inculpatul l-a atins și pe fiul părții vătămate cu cuțitul în zona abdomenului, acestuia fiindu-i tăiat tricoul pe care îl purta, însă, întrucât rana a fost superficială, de natura unei zgârieturi, acesta nu s-a prezentat la medicul legist și nu a înțeles să formuleze plângere prealabilă în cauză. Astfel, imediat după incident martorul M.l.

împreună cu fiul părții vătămate l-au transportat pe acesta acasă, fiind anunțată totodată salvarea, care a preluat ulterior victima de la domiciliu, aceasta fiind transportată la Spitalul clinic județean Arad. Potrivit raportului de constatare medico - legală nr. 445/ A1 din 05 octombrie 2012, victima a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 de zile îngrijiri medicale, respectiv plagă înjunghiată abdominală penetrantă, plăgi înjunghiate toracice nepenetrante, plagă tăiată în regiunea inghinală stânga, cu mențiunea că în cazul plăgilor înjunghiate penetrante abdominale, există un risc foarte mare de contaminare peritoneală și în lipsa unui tratament chirurgical de urgență leziunea evoluează spre peritonită secundară, fiind de natură a pune viața victimei în primejdie.

Din probele administrate în cauză a rezultat că la fața locului s-au strâns mai multe persoane, care au fost indignate de comportamentul inculpatului. Instanța a reținut aceiași stare de fapt. Înainte de începerea cercetării judecătorești inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina lui prin actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 320 1 C. proc. pen.

Cu privire la cererea formulată de către apărătorul inculpatului pentru schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., instanța a apreciat că cererea este neîntemeiată, raportat la cuțitul folosit pentru atac, la zona corpului vizată de loviturile aplicate părții vătămate, respectiv torace și abdomen, apreciindu-se că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide și nu doar pentru a vătăma integritatea corporală a părții vătămate. Analizând probatoriul administrat la urmărirea penală, s-a constatat că din probele administrate rezultă că vinovăția inculpatului este dovedită și că sunt date suficiente cu privire la persoana acestuia pentru a se stabili pedeapsa potrivit prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat. Faptele inculpatului așa cum au fost reținute prin actul de sesizare întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., respectiv a infracțiuni de port fără drept a unui cuțit în locurile publice prevăzute de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Admițând cererea formulată de inculpat, la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, modalitatea de comitere a acestora, precum și persoana inculpatului care a avut o conduită procesuală sinceră, care are un copil minor în întreținere și care nu este cunoscut cu antecedente penale. II. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul T.l.E., solicitând reducerea pedepselor stabilite și a celei aplicate, apreciind că pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport de faptele săvârșite și de circumstanțele personale ale acestuia. Prin decizia penală nr. 3/ A din 14 ianuarie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.I.E.

împotriva sentinței penale nr. 451 din 20 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad, secția penală, în dosarul nr. 6551/108/2012, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a dedus arestul preventiv la zi. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timișoara a apreciat că situația de fapt reținută de prima instanță nu este contestată de inculpat, acesta a recunoscut acuzațiile în integralitate și a solicitat primei instanțe aplicarea procedurii simplificate de judecată, cerere admisă de tribunal. Curtea de Apel Timișoara a observat că pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente sunt orientate spre minimul special redus, iar în urma contopirii nu s-a aplicat nici un spor deși legea penală permitea acest lucru.

Instanța de apel a considerat că o reducere mai accentuată a pedepselor nu se justifică, în raport de natura infracțiunilor comise și numărul acestora. III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, criticând decizia recurată sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate și a modalității de executare, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazului de casare invocat, apreciază calea de atac declarată de către inculpat ca fiind nefondată pentru următoarele considerente: Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu, existența faptei și forma de vinovăție cu care acesta a acționat.

Înalta Curte apreciază nefondată critica inculpatului cu privire la stabilirea cuantumului pedepsei, întrucât în procesul de individualizare s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Conform dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa, ca măsură de constrângere, are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în cu privire la faptele penale săvârșite, cât și cu privire la comportarea făptuitorului.

Faptele săvârșite de inculpatul T.I.E. (tentativă la infracțiunea de omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și port fără drept a cuțitului, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică) au adus o atingere gravă relațiilor referitoare la dreptul la viață și au provocat, indignare în rândul ordinii publice, reținându-se un grad sporit de pericol social. Pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat limitele de pedeapsă ca urmare a incidenței cauzei legale de reducere a pedepsei, sunt ca urmare a faptei ulterioare au stabilit și aplicat o pedeapsă în limita minimului special, astfel încât se impune reindividualizarea acesteia cu consecința reducerii cuantumului pentru a deveni aplicabile dispozițiile art. 81 sau 86 1 C. pen.

Totodată, Înalta Curte nu a identificat circumstanțe personale care să fie apte pentru a justifica necesitatea reducerii cuantumului pedepsei sub limitele de pedeapsă determinate conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., astfel că, instanța apreciază că nu este justificată cererea inculpatului de reducere a pedepsei, pe de-o parte, date fiind împrejurările comiterii faptelor, astfel cum au fost reținute în prezenta decizie, cuantumul pedepsei rezultante de 5 ani și 6 luni închisoare fiind necesar creării premiselor conștientizării de către inculpat a faptelor sale și asumării consecințelor lor, iar pe de altă parte, instanța de recurs nu a identificat circumstanțe favorabile inculpatului, altele decât cele reținute la aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., care să poată fi valorificate de instanță în procesul de individualizare judiciară a pedepsei. Față de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul T.l.E., împotriva deciziei penale nr. 3/ A din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PEBTRU ACESTE MOIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.l.E., împotriva deciziei penale nr. 3/ A din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 15 septembrie 2012 la 8 martie 2013. Obligă recurentul inculpat T.l.E., la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 martie 2013.