ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1288/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 278 din 21 iunie 2013 Tribunalul Harghita a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 177 C. pen. formulată de inculpată. A admis cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. în cea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) și d), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita. În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat inculpata la 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatei. În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 19 decembrie 2012 la zi. Inculpata a fost obligată să plătească 8.992,216 lei cu dobânzile legale aferente cu titlu de despăgubiri părții civile Spitalul Județean de Urgență Miercurea-Ciuc. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în data de 23 noiembrie 2013, ora 12:40, Postul de Poliție Șimonești a fost sesizat către secretara primăriei, M.G. cu privire la faptul că martorul S.S.Z. trecând pe drumul comunal în fața imobilului nr. 49 a văzut în livadă, în spatele șurei cadavrul unui nou-născut de sex feminin, fără îmbrăcăminte, cu cordonul ombilical atașat, fără membre inferioare și superioare. După ce a fost identificată inculpata, aceasta a declarat că la data de 14 noiembrie 2012, în timp ce era singură acasă - cei 4 copii ai ei fiind plecați la școală - a născut la domiciliu, neasistată medical și crezând că fătul este mort, l-a dus și l-a îngropat în curtea locuinței, de unde probabil a fost dus de câini în locul unde a fost găsit.

Din raportul medico-legal de necropsie a rezultat că moartea copilului a fost violentă, cauza medicală a morții fiind exsangvinarea în urma unei hemoragii externe după amputarea traumatică a membrelor superioare și inferioare. Leziunile traumatice a membrelor superioare și inferioare s-au putut produce prin tăiere-despicare cu un obiect cu un obiect tăietor-despicător, posibil topor puțin ascuțit, iar leziunea regiunii lombare drepte cu un instrument tăietor-înțepător - cuțit, briceag sau similar. S-a stabilit că între leziunile traumatice și deces există o cauzalitate directă, necondiționată. S-a reținut că inculpata nu a recunoscut fapta, aceasta afirmând că, a născut acasă, dar a susținut că fătul s-a născut mort, din această cauză l-a îngropat și membrele i-au fost mâncate de câinii care l-au dezgropat.

Susținerile ei au fost infirmate de concluziile raportului medico-legal, prin care s-a concluzionat că nou-născutul s-a născut viu și a fost viabil, precum și din constatarea că membrele nou-născutului au fost tăiate. Inculpata a mai declarat că anterior nașterii a fost bolnavă și nu și-a dat seama efectiv că naște, nou-născutul căzând în vasul de toaletă. În apărare inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de pruncucidere susținând că a fost tulburată de naștere. Această cerere nu a putut fi primită, având în vedere faptul că inculpata a ascuns că era gravidă, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, inculpata nu prezenta tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului faptelor sale.

Avea discernământul păstrat în raport cu fapta comisă și nu s-a putut reconstitui existența unor tulburări psihice pricinuite de naștere în sensul unei psihoze post-partum a unei psihoze de lactație sau stare delirantă în legătură directă cu nașterea. S-a reținut că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., încadrare solicitată și de parchet față de încadrarea juridică inițială. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere gravitatea și pericolul social al faptei comise, dar și împrejurarea că inculpata nu avea antecedente penale și conștientizarea consecințelor comiterii faptei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și inculpata B.M. Prin Decizia penală nr. 57/A din 02 decembrie 2013 Curtea de Apel Târgu Mureș, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita împotriva Sentinței penale nr. 278 din 21 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Harghita. A desființat parțial hotărârea atacată și în rejudecare, în baza art. 71 C. pen, a interzis inculpatei B.M., pe durata executării pedepsei principale stabilită de prima instanță și exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. d) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 174 alin. (1) teza finală, art. 175 alin. (1) teza finală și art. 176 alin. (1) teza finală C. pen.

rap. la art. 65 C. pen., a aplicat inculpatei, ca pedeapsă complementară, și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d) C. pen, pe o durată de 5 ani. Au fost menținute celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii. În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata-apelantă B.M. împotriva aceleiași sentințe. În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen, a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive din 21 iunie 2013 până la zi. În baza art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen, a menținut starea de arest preventiv a inculpatei. A fost respinsă cererea de revocare, respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen, apelanta inculpată a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare. Pentru a decide astfel, curtea a reținut că sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută - pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe - hotărârea instanței de fond nu comportă niciun fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, respectiv la respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, la condamnarea inculpatei-apelante și a stabilirii modalității de executare a pedepsei în regim de detenție.

Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar a considerat că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpata se face vinovată de comiterea faptei penale în modalitatea descrisă, chiar dacă aceasta a avut o atitudine oscilantă privind săvârșirea faptei. Asupra primului motiv de recurs, respectiv acela al greșitei încadrări juridice dată faptei prin actul de sesizare, Curtea a reținut că potrivit art. 177 C. pen., pruncuciderea constă în uciderea copilului nou-născut, săvârșită imediat după naștere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere. Stabilirea "stării de tulburare pricinuită de naștere", în sensul art. 177 C. pen, se face prin efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, prin care să se constate că, în condițiile concrete în care a săvârșit fapta, inculpata s-a aflat sub imperiul unei astfel de stări.

În cauză s-au efectuat un raport de primă expertiză medico-legală psihiatrică și completare la acest raport, prin care s-a concluzionat că inculpata nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului faptelor sale, că aceasta are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetată și nu se pot reconstitui existența unor tulburări psihice pricinuite de naștere în sensul unei psihoze post-partum, a unei psihoze de lactație sau stare delirantă, în legătură cu nașterea respectivă. Curtea a apreciat că atâta timp cât, în urma examenului medico-legal de specialitate, nu s-a atestat științific existența unei stări psihologice produsă în timpul nașterii și determinată de aceasta, fapta inculpatei nu poate fi încadrată în infracțiunea de pruncucidere, ci constituie omor deosebit de grav.

Numărul mare de copii pe care îi are inculpata și starea materială precară, pot fi de natură a influența psihicul inculpatei, constituind mobiluri ale săvârșirii faptei, fără semnificația juridică a unor tulburări pricinuite de naștere, așa cum se prevede în art. 177 C. pen. Având în vedere modalitatea concretă, în care a acționat inculpata, respectiv și-a ascuns sarcina, s-a retras în casă și a născut neasistată, precum și probele științifice, potrivit cărora copilul s-a născut viu și era viabil, durata vieții extrauterine a fost de circa 12 - 24 ore, leziunile traumatice a membrelor superioare și inferioare s-au putut produce prin tăiere-despicare cu un obiect tăietor-despicător (posibil topor puțin ascuțit), iar leziunea regiunii lombare drepte cu un instrument tăietor-înțepător (cuțit, briceag sau similar), nu au putut fi primite apărările inculpatei potrivit cărora fătul ar fi fost dezgropat de animale, sau că l-ar fi tăiat întâmplător cu o sapă.

Moartea victimei a fost una violentă, cauza medicală a morții fiind exsangvinarea în urma unei hemoragii externe după amputarea traumatică a membrelor superioare și inferioare, iar între leziunile traumatice și decesul copilului există cauzalitate directă necondiționată. Chiar dacă textul legii nu arată ce se înțelege prin cruzimi, în acord cu judecătorul fondului, și Curtea a apreciat că amputarea pe rând a membrelor superioare și inferioare, prin folosirea unui topor, iar apoi, cu un briceag sau cuțit, producerea unei leziuni în regiunea lombară dreaptă, a provocat chinuri și suferințe grele, relativ prelungite în timp. Și din punct de vedere subiectiv există acest element circumstanțial, deoarece modalitatea în care a acționat inculpata, arată că aceasta a știut că provoacă victimei chinuri grele și prelungite, acceptând producerea acestor suferințe.

Așadar, Curtea a constatat că încadrarea juridică stabilită de prima instanță este cea corectă, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpată fiind nefondată. Pornind de la încadrarea juridică, respectiv art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c), d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen, analizând cel de-al doilea motiv de apel privind reindividualizarea pedepsei aplicate, Curtea a constatat că prima instanță a făcut o corectă apreciere și o justă aplicare a criteriilor prev. de art. 72 C. pen, reținând gravitatea și pericolul social al faptei comise, dar și împrejurarea că inculpata nu are antecedente penale, conștientizarea consecințelor faptei, fără însă a-i reține circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen.

Lipsa antecedentelor penale nu este un argument suficient, în lipsa altor probe, de a se reține circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen, iar nerecunoașterea inculpatei și atitudinea oscilantă manifestată de aceasta, inclusiv în cursul judecății cauzei în apel, în fața evidenței celor întâmplate, nu-i poate fi reținută nici circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen. Lipsa antecedentelor penale se reflectă însă în stabilirea pedepsei orientate către minimul special prevăzut de lege, pedeapsă care, în lipsa oricărei circumstanțe atenuante, nu poate fi coborâtă sub acest minim. Sintetizând cele de mai sus, Curtea a constatat că pedeapsa aplicată inculpatei a fost corect individualizată ca și cuantum, iar ca modalitate de executare, detenția este singura formă care poate fi aplicată.

Faptul că inculpata nu are soț, ori concubinul acesteia este plecat în străinătate, că mai are acasă patru copii lângă care vrea să revină cât de repede, că și-a iubit copiii, nu reprezintă argumente care să convingă instanța că o pedeapsă coborâtă sub minimul special ar fi de natură să ducă la atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen. În privința pedepsei accesorii și celei complementare, prima instanță a omis să interzică inculpatei și drepturile prev. de art. 64 lit. d) C. pen. Analizând motivele de recurs ale parchetului, Curtea a reținut că, potrivit art. 176 C. pen, omorul deosebit de grav se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Conform art. 65 C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie, dacă pedeapsa principală stabilită, este închisoarea de cel puțin 2 ani, în cazul în care aplicarea pedepsei complementare este prevăzută de lege. În prezentul dosar, instanța a aplicat inculpatei B.M. o pedeapsă de 16 ani închisoare pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 176 C. pen., fără a aplica și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părintești, prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. d) C. pen. Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) și e) C. pen. se impune în cazul comiterii unor infracțiuni asupra minorilor, care îl fac pe inculpat, pentru o perioada, incompatibil cu calitatea de părinte, tutore sau curator.

În prezentul dosar, așa cum a rezultat probele administrate în cauză, inculpata a dat dovadă de o cruzime extremă, aceasta fiind în stare să își ucidă propriul făt, născut viu și viabil, să îi secționeze membrele, ulterior îngropând cadavrul în grădină. S-a apreciat că, interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d) C. pen., se impuneau a fi aplicate alături de interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator, ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana inculpatei (care a ascuns sarcina și a preferat să ucidă pruncul nou-născut în loc să îl dea spre adopție, sau să întrerupă sarcina în termenul legal dacă nu îl dorea) și de interesele copiilor acesteia.

De asemenea, Curtea a constatat că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive se mențin și în prezent, iar revocarea arestului preventiv sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, așa cum a solicitat apărătorul inculpatei, nu este oportună la acest moment. Împotriva acestei decizii inculpata a declarat recurs, solicitând, în esență, aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 200 C. pen. și aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare raportat la circumstanțele reale ale faptei și la circumstanțele personale ale inculpatei.

Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente: Prioritar se constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură penală astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, având în vedere data pronunțării deciziei recurate, respectiv 2 decembrie 2013, ulterioară intrării în vigoare a legii mai sus menționate. Recurenta inculpată a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., apreciind că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, astfel că a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de pruncucidere. Instanța de recurs reține că susținerea inculpatei privind greșita încadrare juridică a faptei pentru care a fost condamnată reprezintă o reiterare a cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de pruncucidere.

Starea de fapt astfel cum a fost stabilită de instanța de fond și confirmată de instanța de apel, a relevat că inculpata B.M., la data de 14 noiembrie 2012, în timp ce era singură acasă - cei 4 copii ai ei fiind plecați la școală - a născut la domiciliu, neasistată medical un făt viu căruia i-a amputat mâinile și picioarele și despicat regiunea lombară, după care l-a îngropat în curtea locuinței. În urma necropsiei medico-legale s-a stabilit că moartea fătului a fost violentă, existând, între leziunile traumatice și deces o cauzalitate directă, necondiționată.

De asemenea, inculpata a fost expertizată, atât raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică cât și completarea la acest raport, au concluzionat că inculpata nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului faptelor sale, că aceasta are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetată și nu se pot reconstitui existența unor tulburări psihice pricinuite de naștere în sensul unei psihoze post-partum, a unei psihoze de lactație sau stare delirantă, în legătură cu nașterea respectivă. Pentru a fi reținută infracțiunea de pruncucidere, astfel cum era reglementată de dispozițiile art. 177 C. pen.

inculpata ar fi trebuit să sufere o tulburare pricinuită de naștere, adică o disoluție a funcțiilor conștiinței care depășește prin gravitatea și intensitatea ei tulburarea acceptabilă sau normală, suportată de către majoritate mamelor, instalându-se spontan ca urmare a unor condiții de excepție intervenite în procesul nașterii. Este adevărat că, fiind o formă atenuantă a omorului, pruncuciderea se realizează sub aspectul laturii obiective ca și omorul și anume, printr-o activitate de ucidere, iar în plus sub aspectul laturii subiective, ambele infracțiuni se săvârșesc cu intenție directă sau indirectă. Deosebirea dintre infracțiunea de omor și cea de pruncucidere constă în starea psihică a făptuitoarei în momentul comiterii faptei.

În cazul pruncuciderii, intenția este spontană: ea se formează sub imperiul stării de tulburare pricinuită de naștere și se execută simultan sau în intervalul de timp cât persistă această stare. Nu pot fi considerate asemenea tulburări pricinuite de naștere tulburările specifice nașterii, care încetează odată cu nașterea și nici manifestările emoțional-afective determinate de stările conflictuale în care se găsește mama care nu-și dorește copilul. Tulburările pricinuite de naștere pe care le-a avut în vedere legiuitorul sunt numai tulburările de natură psiho-patologică, tulburările anormale, maladive provocate de diverși factori nocivi. Pentru stabilirea unei asemenea stări de tulburare este necesară efectuarea unei expertize medico-legale prin care să se constate că, în condițiile concrete în care a săvârșit fapta, mama s-a aflat sub imperiul unei asemenea stări.

Or, atât raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică cât și completarea la acest raport, au concluzionat că inculpata nu prezintă tulburări psihice. Față de concluziile rapoartelor medico-legale efectuate în cauză, de modalitatea concretă, în care a acționat inculpata, respectiv și-a ascuns sarcina, s-a retras în casă și a născut neasistată, având în vedere și probatoriul administrat în cauză se constată că încadrarea juridică a faptei, astfel cum a fost stabilită de instanța de fond, este corectă, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav. În aceste condiții, cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de pruncucidere este nefondată.

Recurenta inculpată, prin intermediul apărătorului său a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile și reindividualizarea pedepsei. În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 02 decembrie 2013 și până la data soluționării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp, a fost abrogat Codul penal anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen.

În aceste condiții, în examinarea legii incidente cu privire la acuzațiile formulate față de inculpat, Înalta Curte urmează să analizeze: 1. Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor de care sunt acuzați (în examinarea acestui criteriu, se va verifica dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică); 2. Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului (în examinarea acestui criteriu, se va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei).

Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care este acuzat: Astfel inculpata a fost condamnată pentru infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) și d), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. Art. 174 C. pen. anterior Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepsește. Art. 175 alin. (1) lit. c) și d) Omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări: a) (...); b) (...); c) asupra soțului sau unei rude apropiate; d) profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra; (...), se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepsește. Art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. Omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări: a) prin cruzimi; (...) se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepsește. Art. 188 noul C. pen. Omorul (1) Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Tentativa se pedepsește. Art. 189 - Omorul calificat (1) Omorul săvârșit în vreuna dintre următoarele împrejurări: (...) h) prin cruzimi, se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Tentativa se pedepsește.

Art. 199 - Violența în familie (1) Dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 și art. 193 - 195 sunt săvârșite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime. Se observă că atât noua cât și vechea lege incriminează omorul săvârșit prin cruzimi asupra unei rude aflată în neputință de a se apăra, legiuitorul sancționând cu închisoarea conduita infractorului. Însă, în noua reglementare, legiuitorul a extins sfera de incriminare în materia violenței în familie prin mărirea paletei de subiecți pasivi prin noua definiție a noțiunii de membru de familie în art. 177 noul C. pen., precum și prin lărgirea paletei de infracțiuni cuprinse în infracțiunea complexă de violență în familie: omor, omor calificat, loviri sau alte violențe, vătămarea corporală și lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte.

Astfel, dacă sub imperiul Codului penal anterior fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) și d), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. și este sancționată cu închisoarea de la 15 - 25 ani, noua lege incriminează fapta inculpatei în dispozițiile art. 188 - 189 lit. h) și art. 199 din noul C. pen., cu specificarea că limitele de pedeapsă se majorează. Ca atare se constată o agravare a sistemului sancționator. În aceste condiții Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior. Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.M.

împotriva Deciziei penale nr. 57/A din 02 decembrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 19 decembrie 2012 la 11 aprilie 2014 și va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.M. împotriva Deciziei penale nr. 57/A din 02 decembrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 19 decembrie 2012 la 11 aprilie 2014. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2014. Procesat de GGC - NN