ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 248/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 248/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin

sentința penală nr. 1771 din 25 iunie 2013 a Tribunalului Brașov în baza art. 20

alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen. cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen.

inculpata P.M.L. a fost condamnată la pedeapsa principală de 6 ani închisoare

și 4 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute

de art 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la infracțiunea de omor calificat.

În baza art. 321 alin. (1), (2) C.

pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2), art. 76 alin. (1) lit.

d) C. pen. inculpata P.M.L. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

ordinii și liniștii publice.

În baza art. 2 alin. (1) pct. l din

Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76

alin. (1) lit. e) teza I C. pen. inculpata P.M.L. a fost condamnată la pedeapsa

de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept a

cuțitului în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau

integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea

publică.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b), art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite aceste pedepse, inculpata P.M.L.

urmând a executa pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 lit. a)

teza a II-a, b) C. pen.

Cu aplicarea art. 71, art 64 lit. a)

teza a II-a, b) C. pen.

În baza art 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore din 21 februarie 2013 și a

arestării preventive de la 22 februarie 2013 la zi.

În baza art 350 C. proc. pen. a fost

menținută arestarea preventivă a inculpatei P.M.L.

În baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen. raportat la art. 1349 Noul C. civ. și 313 din Legea nr. 95/2006 a fost

obligată inculpata la plata următoarelor despăgubiri civile:

- părții civile Spitalul Clinic

Județean de Urgență Brașov suma de 586,61 lei, reprezentând c/val prestațiilor

medico-sanitare acordate victimei conf. Foii de obs. din 2013;

- părții civile B.E. suma de 203 lei

cu titlu de daune materiale plus c/val în lei a sumei de 4.500 euro cu titlu de

daune morale. Respinge restul pretențiilor ca nedovedite.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008

s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpată în vederea

introducerii profilului său genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen.

s-a dispus confiscarea specială de la inculpată a cuțitului-corp delict

utilizat de inculpată la săvârșirea infracțiunii, aflat la Camera de Corpuri

delicte din cadrul Tribunalului Brașov (colet nr. 1).

Celelalte bunuri aflate la Camera de

Corpuri delicte: colet nr. 2 ce conține urme de substanță cu aspect de sânge

ridicate de pe fața numitei inculpatei; colet nr. 3 ce conține hanorac alb ce

aparține inculpatei și colet nr. 4 - halat alb cu urme de sânge aparținând

victimei constituie mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului

cauzei.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 110 lei cheltuieli

judiciare. în baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligată inculpata să

plătească părții vătămate B.E. suma de 720 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

reprezentând cheltuieli de transport.

Pentru a hotărî astfel prima instanță

a reținut următoarele:

La data de 20 februarie 2013, înjurai

orelor 2000, numita P.M.L. a fost depistată în flagrant în timp ce se afla în

incinta Supermarket-ului M.D. „P.M." situat în incinta Complexului

Comercial U.S.C. situat în municipiul Brașov, la scurt timp după ce a agresat-o

fizic pe partea civilă B.E. (lucrător comercial în supermarket-ul menționat)

folosind un cuțit cu lama având o lungime de circa 20 de cm, tulburându-se

astfel grav ordinea și liniștea publică și producându-se scandal public.

Inculpata Pătrășcanu, fără niciun

motiv aparent, a atacat-o pe partea vătămata E.B. (angajata SC R.R. SRL -

administrator al magazinului P.M.) cu un cuțit prin aplicarea de lovituri

repetate îndreptate spre zona gâtului și a inimii. Agresoarea avea în mâna

dreapta un cuțit cu lama de 20 cm cu care a încercat să lovească partea

vătămată în zona gâtului, aceasta țipa după ajutor și încerca să se dea în

spate pentru a evita lovitura, iar agresoarea o trăgea de haine pentru a o

apropia și a o lovi.

Atacul a debutat din spatele victimei,

aceasta scoțând în acel moment marfa perisabilă dintr-un frigider, acest aspect

rezultând cu claritate din D.V.D.-ul pe care sunt stocate filmările surprinse

în interiorul magazinului P.M. (fila 41, folderele nr. 7 și 8)

Victima s-a apărat și astfel

rezultatul s-a materializat doar printr-o „plagă tăiată fața palmară deget III

mâna stângă cu secțiune tendon flexor, excoriații (tăiate) obraz și antebraț

stâng."

La individualizarea judiciară a

pedepsei prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen.,

respectiv pericolul social ridicat al faptei, circumstanțele reale ale

faptelor, împrejurările în care au fost comise faptele, consecințele produse,

tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice precum și sentimentul de

insecuritate produs datorită violenței extreme și nejustificate cu care a

acționat inculpata.

Faptul că inculpata prezintă un

comportament violent rezultă din chiar examenul psihiatric la care a fost

supusă, dar și din declarația tatălui său care a relatat în cursul urmăririi

penale faptul că aceasta manifestă același comportament și în familie creând

teamă chiar propriei sale mame și obișnuiește să poarte asupra sa în permanență

patru cuțite și o șurubelniță. Aceasta nu are antecedente penale și a fost pusă

sub interdicție prin hotărâre judecătorească deși în raportul de expertiză

medico - legală psihiatrică efectuat în cursul procesului civil care a avut ca

obiect punerea sub interdicție s-a concluzionat că inculpata are discernământ

și își poate administra singură bunurile.

Potrivit referatului de evaluare

presentențială factorul favorizant al comportamentului infracțional este

constituit din tendința de a acționa agresiv față de ceilalți pe fondul

problemelor de natură psihică. Aceasta este în vârstă de 34 ani, are 3 copii

din relații pasagere, unul este în grija bunicilor materni, unul într-un centru

de plasament și unul în Italia în grija statului. Aceasta beneficiază de

resurse familiale, în sensul sprijinului oferit de părinți. Factorii de risc au

o influență semnificativă asupra conduitei inculpatei punând în pericol

siguranța celor din jur. Procesul de reintegrare în societate poate avea loc doar

în condițiile restabilirii echilibrului psihic, ceea ce impune includerea

inculpatei într-un program de intervenție, care să cuprindă, atât tratament

medicamentos, cât și psihoterapie astfel fiind posibil și atingerea scopului de

a proteja publicul.

Având în vedere raportul de prima

expertiză medico-legală psihiatrică efectuat de I.N.M.L. M.M. care deși

subliniază valori conturate pentru tendințe de instabilitate psihoemoțională și

tendințe antisociale, valori accentuate pentru tendințe impulsive nu recomandă

luarea unei măsuri de siguranță, instanța a concluzionat că, la acest moment

procesual, fără avizul și recomandarea unor medici specialiști psihiatrii, nu

poate dispune luarea vreunei măsuri de siguranță.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpata P.M.L.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Brașov a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței sub aspectul

individualizării judiciare a pedepselor, iar în urma rejudecării, înlăturarea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art 74 lit. a) C. pen. și majorarea

pedepselor.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a

arătat că nu există niciun argument inserat în cuprinsul motivării din care să

rezulte circumstanța atenuată prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și

care ar avea în vedere comportarea bună a persoanei condamnate anterior

săvârșirii faptelor. Dimpotrivă, aceasta a manifestat un comportament violent

și anterior datei de 22 februarie 2013, are trei copii rezultați din relații

pasagere și care nu se aflau în grija sa.

Inculpata P.M.L. a solicitat admiterea

apelului, desființarea sentinței, iar în urma rejudecării achitarea în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere starea

psihică a inculpatei.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a

arătat că inculpata are probleme psihice și nu a avut intenția să îi facă vreun

rău părții vătămate, care, de altfel, nu a suferit leziuni foarte grave.

Verificând sentința apelată pe baza

lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, cât și prin prisma motivelor

de apel formulate, Curtea de apel a reținut următoarele:

Prima instanță a stabilit în mod

corect starea de fapt în deplină concordanță cu mijloacele de probă

administrate în cauză. Totodată, faptele au fost corespunzător încadrate

juridic, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute

de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art.

174 C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice (în varianta agravată),

prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen. și, port, fără drept, în locurile și

împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a

persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului

prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

În acord cu prima instanță Curtea a

apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute

în sarcina inculpatei, aceasta a avut discernământ în raport cu faptele sale,

iar tulburările psihice de care suferă aceasta, evidențiate în raportul de

primă expertiză medico-legală psihiatrică din data de 13 martie 2013 al I.N.M.L.

„M.M.", nu înlătura vinovăția cu care a acționat aceasta săvârșind faptele

descrise mai sus.

Instanța de control judiciar a

constatat că prima instanță a reținut în mod nejustificat circumstanțe

atenuante în favoarea inculpatei, în condițiile în care, la dosarul cauzei, nu

există nici un element care să evidențieze conduita bună a acesteia înainte de

săvârșirea faptelor. Dimpotrivă, din referatul de evaluare rezultă că inculpata

s-a manifestat violent cu părinții săi, că are trei copii rezultați din relații

pasagere și care nu se află în grija sa. Totodată, boala psihică de care suferă

nu poate fi reținută drept circumstanță atenuantă în favoarea inculpatei, având

în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, urmările produse, precum

și cele care s-ar fi putut produce. Această stare psihică a inculpatei poate fi

însă reținută ca argument pentru stabilirea unor pedepse în cuantum egal cu

minimul special prevăzut de lege, pentru infracțiunile comise.

În ceea ce privește latura civilă

alăturată procesului penal, Curtea a constatat că a fost în mod temeinic

soluționată, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Sumele

de bani reprezentând despăgubiri materiale, la plata cărora inculpata a fost

obligată, sunt dovedite cu înscrisurile aflate la dosar, iar cuantumul daunelor

morale a fost apreciat în mod echitabil de prima instanță, suma de 4.500 euro

fiind de natură a asigura compensarea suferințelor fizice și psihice suferite

de partea vătămată.

Față de aceste considerente, în temeiul

art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Brașov prin Decizia

penală nr. 100/AP din 24 septembrie 2013 a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 177 din 25 iunie 2013

a Judecătoriei Brașov, pe care a desființat-o sub aspectul individualizării

judiciare a pedepselor stabilite inculpatei și al pedepsei rezultante.

Rejudecând în aceste limite, a

descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) C. pen., aplicată inculpatei P.M.L. în pedepsele componente de

6 ani închisoare și 4 ani pedeapsă complimentară constând în interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. și de 1 an

închisoare.

A majorat pedeapsa principală

stabilită inculpatei P.M.L., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20

alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen., urmare a

înlăturării circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), alin.

(2), art. 76 alin. (2) C. pen., de la 6 ani închisoare la 7 ani și 6 luni

închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat

inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

A majorat pedeapsa stabilită

inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (1), (2)

C. pen., urmare a înlăturării circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin.

(1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen., de la 1 an închisoare la 2

ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) art, 34 lit.

b), art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a aplicat

inculpatei pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o

durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau

a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

În baza art. 379 alin. (1) lit. b) C.

proc. pen., a fost respins apelul declarat de inculpata P.M.L. împotriva

aceleiași sentințe.

în baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a fost menținută arestarea preventivă a acesteia și dedusă prevenția în

continuare.

Împotriva deciziei penale sus

menționată inculpata P.M.L. a declarat recurs.

Examinând cauza în temeiul art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că

recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Astfel, după data de 15 februarie

2013, cazul de casare de la art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., permite

instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei

pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, abrogarea dispoziției

referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art.

72 C. pen., decurgând din limitarea căii de atac a recursului la probleme de

drept.

Verificând hotărârea atacată sub acest

aspect, instanța de ultim control judiciar constată că pedepsele aplicate

inculpatei se încadrează în limitele prevăzute de lege motiv pentru care

critica va fi respinsă.

Referitor la motivul de nelegalitate

invocat de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că acesta

nu poate fi înlăturat, în condițiile declarării căii de atac doar de către

inculpată, întrucât s-ar încălca prevederile art. 385

8

C. proc. pen.

privind neagrcparea situației în propria cale de atac.

Cu privire la cererea formulată de

apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, avocat B.M., de

scutire/reducere a amenzii aplicate pentru lipsa nejustificată de la termenul

de judecată din data de 6 decembrie 2013, instanța constată că nu au fost

invocate motive și nici depuse dovezi care să dovedească o imposibilitate

obiectivă de prezentare a acesteia în fața instanței de judecată. Totodată

potrivit dispozițiilor art. 221 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat,

apărătorul este obligat ca în caz de imposibilitate de prezentare, să își

asigure substituirea în cauză, pentru a nu tergiversa în mod nejustificat

soluționarea cauzei.

Or, din conținutul cererii scrise,

depuse la dosar, rezultă că avocata B.M. deși afirmă că a fost bolnavă nu a

recurs la serviciile unui medic, preferând să se trateze singură și, totodată a

sperat ca unul din colegii săi avocați, de serviciu în acea zi, să o

suplinească, având în vedere că la acel termen se dicuta doar starea de arest a

inculpatei și, nicidecum fondul recursului.

În condițiile în care cererea doamnei

avocate nu este susținută de dovezi instanța de recurs o va respinge.

Pentru considerentele expuse Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge recursul declarat de inculpata P.M.L. împotriva Deciziei penale nr.

100/Ap din data de 24 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov,

secția penală și pentru cauze cu minori, ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. anterior va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei

cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariul

apărătorului din.oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata P.M.L. împotriva Deciziei penale nr. 100/Ap din data de

24 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate

inculpatei durata reținerii de 24 ore din 21 februarie 2013 și a arestării

preventive de la 22 februarie 2013 la 24 ianuarie 2014.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Respinge ca nefondată cererea de

scutire/reducere amendă judiciară formulată de doamna avocat Bănică Mariana.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 24

ianuarie 2014.