ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 248/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 1771 din 25 iunie 2013 a Tribunalului Brașov în baza art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. inculpata P.M.L. a fost condamnată la pedeapsa principală de 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat. În baza art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

inculpata P.M.L. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. În baza art. 2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. inculpata P.M.L. a fost condamnată la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept a cuțitului în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite aceste pedepse, inculpata P.M.L.

urmând a executa pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. Cu aplicarea art. 71, art 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore din 21 februarie 2013 și a arestării preventive de la 22 februarie 2013 la zi. În baza art 350 C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatei P.M.L. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1349 Noul C. civ. și 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligată inculpata la plata următoarelor despăgubiri civile: - părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov suma de 586,61 lei, reprezentând c/val prestațiilor medico-sanitare acordate victimei conf.

Foii de obs. din 2013; - părții civile B.E. suma de 203 lei cu titlu de daune materiale plus c/val în lei a sumei de 4.500 euro cu titlu de daune morale. Respinge restul pretențiilor ca nedovedite. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpată în vederea introducerii profilului său genetic în S.N.D.G.J. În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpată a cuțitului-corp delict utilizat de inculpată la săvârșirea infracțiunii, aflat la Camera de Corpuri delicte din cadrul Tribunalului Brașov (colet nr. 1). Celelalte bunuri aflate la Camera de Corpuri delicte: colet nr. 2 ce conține urme de substanță cu aspect de sânge ridicate de pe fața numitei inculpatei; colet nr. 3 ce conține hanorac alb ce aparține inculpatei și colet nr. 4 - halat alb cu urme de sânge aparținând victimei constituie mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului cauzei.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 110 lei cheltuieli judiciare. în baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligată inculpata să plătească părții vătămate B.E. suma de 720 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând cheltuieli de transport. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: La data de 20 februarie 2013, înjurai orelor 2000, numita P.M.L. a fost depistată în flagrant în timp ce se afla în incinta Supermarket-ului M.D. „P.M." situat în incinta Complexului Comercial U.S.C. situat în municipiul Brașov, la scurt timp după ce a agresat-o fizic pe partea civilă B.E. (lucrător comercial în supermarket-ul menționat) folosind un cuțit cu lama având o lungime de circa 20 de cm, tulburându-se astfel grav ordinea și liniștea publică și producându-se scandal public.

Inculpata Pătrășcanu, fără niciun motiv aparent, a atacat-o pe partea vătămata E.B. (angajata SC R.R. SRL - administrator al magazinului P.M.) cu un cuțit prin aplicarea de lovituri repetate îndreptate spre zona gâtului și a inimii. Agresoarea avea în mâna dreapta un cuțit cu lama de 20 cm cu care a încercat să lovească partea vătămată în zona gâtului, aceasta țipa după ajutor și încerca să se dea în spate pentru a evita lovitura, iar agresoarea o trăgea de haine pentru a o apropia și a o lovi. Atacul a debutat din spatele victimei, aceasta scoțând în acel moment marfa perisabilă dintr-un frigider, acest aspect rezultând cu claritate din D.V.D.-ul pe care sunt stocate filmările surprinse în interiorul magazinului P.M.

(fila 41, folderele nr. 7 și 8) Victima s-a apărat și astfel rezultatul s-a materializat doar printr-o „plagă tăiată fața palmară deget III mâna stângă cu secțiune tendon flexor, excoriații (tăiate) obraz și antebraț stâng." La individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv pericolul social ridicat al faptei, circumstanțele reale ale faptelor, împrejurările în care au fost comise faptele, consecințele produse, tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice precum și sentimentul de insecuritate produs datorită violenței extreme și nejustificate cu care a acționat inculpata.

Faptul că inculpata prezintă un comportament violent rezultă din chiar examenul psihiatric la care a fost supusă, dar și din declarația tatălui său care a relatat în cursul urmăririi penale faptul că aceasta manifestă același comportament și în familie creând teamă chiar propriei sale mame și obișnuiește să poarte asupra sa în permanență patru cuțite și o șurubelniță. Aceasta nu are antecedente penale și a fost pusă sub interdicție prin hotărâre judecătorească deși în raportul de expertiză medico - legală psihiatrică efectuat în cursul procesului civil care a avut ca obiect punerea sub interdicție s-a concluzionat că inculpata are discernământ și își poate administra singură bunurile. Potrivit referatului de evaluare presentențială factorul favorizant al comportamentului infracțional este constituit din tendința de a acționa agresiv față de ceilalți pe fondul problemelor de natură psihică.

Aceasta este în vârstă de 34 ani, are 3 copii din relații pasagere, unul este în grija bunicilor materni, unul într-un centru de plasament și unul în Italia în grija statului. Aceasta beneficiază de resurse familiale, în sensul sprijinului oferit de părinți. Factorii de risc au o influență semnificativă asupra conduitei inculpatei punând în pericol siguranța celor din jur. Procesul de reintegrare în societate poate avea loc doar în condițiile restabilirii echilibrului psihic, ceea ce impune includerea inculpatei într-un program de intervenție, care să cuprindă, atât tratament medicamentos, cât și psihoterapie astfel fiind posibil și atingerea scopului de a proteja publicul. Având în vedere raportul de prima expertiză medico-legală psihiatrică efectuat de I.N.M.L.

M.M. care deși subliniază valori conturate pentru tendințe de instabilitate psihoemoțională și tendințe antisociale, valori accentuate pentru tendințe impulsive nu recomandă luarea unei măsuri de siguranță, instanța a concluzionat că, la acest moment procesual, fără avizul și recomandarea unor medici specialiști psihiatrii, nu poate dispune luarea vreunei măsuri de siguranță. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpata P.M.L. Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, iar în urma rejudecării, înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art 74 lit. a) C. pen.

și majorarea pedepselor. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că nu există niciun argument inserat în cuprinsul motivării din care să rezulte circumstanța atenuată prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și care ar avea în vedere comportarea bună a persoanei condamnate anterior săvârșirii faptelor. Dimpotrivă, aceasta a manifestat un comportament violent și anterior datei de 22 februarie 2013, are trei copii rezultați din relații pasagere și care nu se aflau în grija sa. Inculpata P.M.L. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, iar în urma rejudecării achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere starea psihică a inculpatei.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că inculpata are probleme psihice și nu a avut intenția să îi facă vreun rău părții vătămate, care, de altfel, nu a suferit leziuni foarte grave. Verificând sentința apelată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, cât și prin prisma motivelor de apel formulate, Curtea de apel a reținut următoarele: Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cauză. Totodată, faptele au fost corespunzător încadrate juridic, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 C. pen.

- art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice (în varianta agravată), prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen. și, port, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991. În acord cu prima instanță Curtea a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei, aceasta a avut discernământ în raport cu faptele sale, iar tulburările psihice de care suferă aceasta, evidențiate în raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică din data de 13 martie 2013 al I.N.M.L.

„M.M.", nu înlătura vinovăția cu care a acționat aceasta săvârșind faptele descrise mai sus. Instanța de control judiciar a constatat că prima instanță a reținut în mod nejustificat circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei, în condițiile în care, la dosarul cauzei, nu există nici un element care să evidențieze conduita bună a acesteia înainte de săvârșirea faptelor. Dimpotrivă, din referatul de evaluare rezultă că inculpata s-a manifestat violent cu părinții săi, că are trei copii rezultați din relații pasagere și care nu se află în grija sa. Totodată, boala psihică de care suferă nu poate fi reținută drept circumstanță atenuantă în favoarea inculpatei, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, urmările produse, precum și cele care s-ar fi putut produce.

Această stare psihică a inculpatei poate fi însă reținută ca argument pentru stabilirea unor pedepse în cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege, pentru infracțiunile comise. În ceea ce privește latura civilă alăturată procesului penal, Curtea a constatat că a fost în mod temeinic soluționată, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Sumele de bani reprezentând despăgubiri materiale, la plata cărora inculpata a fost obligată, sunt dovedite cu înscrisurile aflate la dosar, iar cuantumul daunelor morale a fost apreciat în mod echitabil de prima instanță, suma de 4.500 euro fiind de natură a asigura compensarea suferințelor fizice și psihice suferite de partea vătămată.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Brașov prin Decizia penală nr. 100/AP din 24 septembrie 2013 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 177 din 25 iunie 2013 a Judecătoriei Brașov, pe care a desființat-o sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor stabilite inculpatei și al pedepsei rezultante. Rejudecând în aceste limite, a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicată inculpatei P.M.L. în pedepsele componente de 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsă complimentară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

și de 1 an închisoare. A majorat pedeapsa principală stabilită inculpatei P.M.L., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen., urmare a înlăturării circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen., de la 6 ani închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. A majorat pedeapsa stabilită inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., urmare a înlăturării circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen., de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) art, 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. În baza art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de inculpata P.M.L. împotriva aceleiași sentințe. în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a acesteia și dedusă prevenția în continuare.

Împotriva deciziei penale sus menționată inculpata P.M.L. a declarat recurs. Examinând cauza în temeiul art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen., decurgând din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. Verificând hotărârea atacată sub acest aspect, instanța de ultim control judiciar constată că pedepsele aplicate inculpatei se încadrează în limitele prevăzute de lege motiv pentru care critica va fi respinsă.

Referitor la motivul de nelegalitate invocat de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că acesta nu poate fi înlăturat, în condițiile declarării căii de atac doar de către inculpată, întrucât s-ar încălca prevederile art. 385 8 C. proc. pen. privind neagrcparea situației în propria cale de atac. Cu privire la cererea formulată de apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, avocat B.M., de scutire/reducere a amenzii aplicate pentru lipsa nejustificată de la termenul de judecată din data de 6 decembrie 2013, instanța constată că nu au fost invocate motive și nici depuse dovezi care să dovedească o imposibilitate obiectivă de prezentare a acesteia în fața instanței de judecată.

Totodată potrivit dispozițiilor art. 221 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, apărătorul este obligat ca în caz de imposibilitate de prezentare, să își asigure substituirea în cauză, pentru a nu tergiversa în mod nejustificat soluționarea cauzei. Or, din conținutul cererii scrise, depuse la dosar, rezultă că avocata B.M. deși afirmă că a fost bolnavă nu a recurs la serviciile unui medic, preferând să se trateze singură și, totodată a sperat ca unul din colegii săi avocați, de serviciu în acea zi, să o suplinească, având în vedere că la acel termen se dicuta doar starea de arest a inculpatei și, nicidecum fondul recursului. În condițiile în care cererea doamnei avocate nu este susținută de dovezi instanța de recurs o va respinge.

Pentru considerentele expuse Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpata P.M.L. împotriva Deciziei penale nr. 100/Ap din data de 24 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din.oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.M.L. împotriva Deciziei penale nr. 100/Ap din data de 24 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei durata reținerii de 24 ore din 21 februarie 2013 și a arestării preventive de la 22 februarie 2013 la 24 ianuarie 2014. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Respinge ca nefondată cererea de scutire/reducere amendă judiciară formulată de doamna avocat Bănică Mariana.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 ianuarie 2014.