ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1531/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brașov, prin Sentința penală nr. 241/S din 2 octombrie 2012, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care fusese trimis în judecată inculpatul M.M. (cu antecedente penale), din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat la 3 ani închisoare. În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., același inculpat a mai fost condamnat la 8 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. Inculpatul, în baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a mai fost condamnat la 2 luni închisoare pentru infracțiunea de port fără drept, în locurile și în împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor sau s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului. În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 86 2 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare să se suspende și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 86 3 C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la pagina 7 a sentinței. Inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 145 același cod, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și i s-a impus respectarea obligațiilor, de asemenea, individualizate la pagina 7 a hotărârii.

În baza art. 145 alin. (2 2 ) C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenția că în caz de încălcare, cu rea-credință, a măsurilor sau a obligațiilor stabilite, măsura aplicată se va înlocui cu măsura arestării preventive. S-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză. Pe latura civilă, în baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu referire la art. 998, art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească sumele de 1.779,49 RON părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov și 8.000 euro sau echivalentul în RON la cursul oficial BNR din ziua plății, părții civile M.E., aceasta din urmă cu titlu de daune morale.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială a cuțitului marca R.F. folosit la săvârșirea infracțiunii. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. Pentru a pronunța hotărârea, s-au reținut următoarele: Inculpatul, prin Rechizitoriul nr. 248/P/2012 din 26 iunie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, a fost trimis în judecată pentru cele trei infracțiuni săvârșite în concurs real, în esență stabilindu-se că la 19 mai 2012, spre prânz, aflându-se în localul SC "D.S." SRL din municipiul Brașov, prezente fiind mai multe persoane, având asupra lui un obiect tăietor-înțepător - cuțit - a înjunghiat victima M.E., fapta punându-i acesteia viața în pericol și a tulburat ordinea și liniștea publică.

După sesizarea instanței competente, M.M. a recunoscut faptele în modalitatea descrisă în actul de sesizare, dar a contestat încadrarea juridică în ce privește fapta săvârșită în dauna părții vătămate M.E. Înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul a solicitat judecarea sa în procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. și schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) același cod, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. și cu reținerea circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Instanța, ca situație de fapt, analizând probatoriul administrat în faza urmăririi penale, a reținut: M.M., după ieșirea de la schimbul 3 al locului lui de muncă și după ce și-a rezolvat unele probleme legate de persoana sa, în ziua de 19 mai 2012, spre ora 13:00, a intrat în localul SC "D.S." SRL amplasat în apropierea locuinței lui, aici jucând la aparatele electronice destinate jocurilor de noroc, în prealabil el consumând una - două beri. În local, înaintea venirii inculpatului, se aflaseră M.E. și cunoscuții lui, T.D. și R.R., cel dintâi, astfel a declarat R.L.B., barmaniță de serviciu atunci, jucase la același aparat și, la fel, și el a consumat alcool. Spre ora 14:00 din aceeași zi, M.E.

și cei doi prieteni ai săi au revenit în local și au observat că inculpatul juca la acel aparat. Deși în local se aflau mai multe aparate de joc și erau și disponibile, M.E. și-a exprimat dorința de a juca la aparatul pe care-l ocupase dimineața. Ca atare, cei trei s-au apropiat de inculpat și l-au abordat spunându-i să lase liber aparatul. Inculpatul a răspuns că mai are intenția de a continua jocul, dar pentru o perioadă scurtă. La acest răspuns, cei trei, rămânând în apropierea aparatului, s-au sfătuit între ei și vorbind cu inculpatul, M.E. a folosit un ton ridicat, precum și expresii licențioase de genul "bă p...", "hai bă, cât mai joci, că vreau și eu să bag". Inculpatul, continuând să ocupe scaunul amplasat în dreptul aparatului de joc și totodată să joace, a apelat numărul de urgență "112", dar nu a comunicat nimic.

După câteva momente, deși inculpatul mai avea credit în aparat, s-a ridicat, a trecut pe lângă grupul celor trei și a părăsit localul, nu înainte însă de a-i replica lui M.E. că se va reîntoarce. În continuare, după scurgerea unui interval de circa 5 - 10 minute, inculpatul a revenit și s-a îndreptat spre masa ocupată de cei trei. Odată ajuns în fața acesteia, inculpatul a scos din mâneca hainei un cuțit și fără a articula vreun cuvânt, l-a lovit pe M.E., acesta fiind așezat pe un scaun. Actul de constatare medico-legală a înscris că M.E.

a prezentat leziuni traumatice corporale (braț stâng), care s-au putut produce prin lovire cu un instrument tăietor-înțepător (posibil cuțit sau similar), leziunile pot data din 19 mai 2012, necesită 45 - 50 zile îngrijiri medicale în cazul unei evoluții favorabile și au legătură de cauzalitate directă, necondiționată, prin natura și gravitatea lor, viața victimei a fost pusă în primejdie, iar în lipsa tratamentului medico-chirurgical constituit corect și în timp util, evoluția ar fi putut fi nefavorabilă, ducând la decesul victimei. Înscrisul menționat, în dezvoltarea constatărilor, a reținut că din fișa de observație rezultă că M.E.

a fost internat în spital la 19 mai 2012, cu diagnosticul "plagă tăiată (sabie), transfixiantă regiunea cot și 1/3 inferioară braț stâng, cu secțiunea pachetului vascular brahial, a nervului median + ulnar, contuzie nerv radial, secțiune musculară și tendon biceps brahial cot stâng, șoc hemoragic, șoc traumatic". La urmărirea penală s-au administrat ca probe: Proces-verbal datat 29 mai 2012, de constatare a actelor premergătoare, proces-verbal de cercetare la fața locului, aici fiind depistate urme de sânge, declarația victimei M.E., declarații martori oculari T.D., R.R., R.L.B., A.D.N., raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică care a relevat urme papilare create de inculpat, raportul medico-legal, raport de expertiză psihiatrică, procesul-verbal de percheziție domiciliară cu ocazia căreia din locuința inculpatului s-a ridicat cuțitul corp delict, suporturi informatice și înscrisuri emanate de la S.T.S.

- Direcția pentru apelul unic de urgență, declarația inculpatului. Inculpatul, cu ocazia declarării, a recunoscut lovirea cu cuțitul, dar a menționat că nu a avut intenția să ucidă, acțiunea sa fiind generată de amenințările proferate de partea vătămată, grupul acestuia fiind cunoscut în colectivitate pentru comportament violent, acesteia inducându-i temere pentru sine și pentru familia sa, anterior, în locuința lui petrecându-se un eveniment traumatizant. În ce privește această temere, inculpatul a susținut că panica l-a determinat să apeleze numărul unic de urgență, dar instantaneu și-a dat seama că în local aflându-se numai el și cei trei, posibil, aceștia, auzind convorbirea, să nu amplifice reacții mai grave decât amenințările.

În ce privește gestul lovirii, inculpatul a susținut că aceasta a fost transfixiantă, îndreptată spre brațul victimei și, deci, nu generată de acțiunea de deviere ca urmare a apărării victimei. În final, inculpatul a regretat fapta săvârșită.

Judecătorul fondului, analizând materialul probator de la urmărirea penală, cu axare pe declarațiile victimei și pe concluzia din rechizitoriu, că M.E., sesizând că lovirea se îndrepta spre partea inferioară a corpului său, ceea ce l-a făcut să se ferească prin ridicarea brațului, dinamica conturând intenția indirectă a inculpatului de a ucide, a reținut că inclusiv martora R.L.B., dar și raportul de expertiză medico-legală au descris traiectoria, intensitatea și faptul că inculpatul a aplicat o singură lovitură cu cuțitul, producându-se o plagă înjunghiată transfixiantă în regiunea plica cotului stâng și 1/3 braț stâng, dinspre lateral spre medial, cu secțiune musculară și tendon biceps brahial, deci în fața anterioară a brațului, nu posterioară, cum s-ar fi produs dacă lovirea ar fi fost parată cu ridicarea brațului.

În ce privește latura subiectivă, respectiv poziția psihică a inculpatului din momentul aplicării loviturii, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a înscris că acesta a prezentat acumulare de efecte negative, foarte sensibil la orice modificare ambientală, trăiri subiective supradimensionate, comportament cu tensiune reziduală, în condiții dificile utilizând mecanisme defensive regresive. În concluzie, același act a reținut că inculpatul are discernământ păstrat, nu are personalitate cu risc crescut de periculozitate în condiții normale de mediu, comportamentul agresiv datorându-se reacției la amenințarea percepută.

Ca atare, coroborând probatoriul, s-a reținut că inculpatul, persoană liniștită, care nu are personalitate cu risc de periculozitate în condiții normale de mediu, a aplicat o lovitură cu cuțitul, spontan, pe fondul unor discuții generate de victimă, aceasta arogându-și dreptul de a-l îndepărta pe inculpat de la aparatul de jocuri de noroc, intensitatea loviturii a fost medie, deci el nu a intenționat uciderea, nu a acceptat un asemenea rezultat, ci a vrut doar să sperie victima. În ce privește existența unei provocări în condițiile circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., judecătorul fondului a motivat că aceasta nu a fost probată, martorii oculari și înregistrările audio-video nu au relevat-o, manifestările verbale ale victimei, de atingere a demnității persoanei inculpatului nefiind grave, aceste împrejurări de fapt servind ca elemente de încadrare juridică.

Ca atare, s-a considerat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., în concurs cu infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. și de port, fără drept, a cuțitului, prevăzută de art. 1 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, modificată. Pe latură civilă, poziția inculpatului a fost de a achiesa la plata de despăgubiri. Împotriva sentinței au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea civilă M.E.

Parchetul a criticat sentința pentru greșita schimbare a încadrării juridice a faptei, din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., precum și pentru greșita indicare a temeiului juridic al soluționării laturii civile a cauzei, respectiv aplicarea textului din noul C. civ., în vigoare la data săvârșirii faptei. Partea civilă, în cererea declarativă de apel, a arătat că sentința este nelegală și netemeinică atât pe latura penală, cât și pe latura civilă, dar nu a motivat nici în scris și nici oral calea de atac.

Aplicând principiul efectului devolutiv al apelului declarat de partea civilă, analizând și apelul parchetului sub aspectele relevate, Curtea de Apel Brașov, prin Decizia penală nr. 132 Ap din 17 decembrie 2012, a admis ambele apeluri și a desființat sentința numai cu privire la temeiul legal al soluționării acțiunii civile pe care l-a înlocuit cu art. 1349 C. civ., în loc de art. 998, 999 C. civ. anterior.

Împotriva deciziei instanței de apel, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, motivul invocat fiind greșita schimbare a încadrării juridice a faptei de violență, în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., în dezvoltarea acestuia susținându-se că actul de constatare medico-legală a înscris că leziunile produse, care au necesitat pentru vindecare 45 - 50 zile de îngrijiri medicale, prin natura și gravitatea lor, au pus în primejdie viața, numai tratamentul medico-chirurgical a fost în măsură să evite decesul, consecințele faptei demonstrând intensitatea loviturii, leziunile s-au produs în cadrul unui mecanism de autoapărare, lovirea, în realitate, a vizat gâtul victimei, sens în care, constant, au declarat partea vătămată, martorii R.R., T.D., R.L.B., dar și obiectul vulnerant, acesta fiind apt să pună în primejdie viața.

Recursul declarat de parchet nu este fondat pentru considerentele ce se vor detalia. Dispozițiile art. 174 C. pen., text prin care este incriminat omorul, nu precizează în mod limitativ, exclusiv, modalitățile de realizare a activității de ucidere, acțiunea sau inacțiunea putând fi nu numai directe, dar și indirecte, esențial fiind ca între acțiune sau inacțiune să existe raport de cauzalitate. Dar, în ce privește latura subiectivă, respectiv poziția subiectivă a inculpatului la momentul săvârșirii faptei, omorul se caracterizează prin intenție directă sau indirectă, aceasta din urmă implicând, pe lângă prevedere, o atitudine de perseverare în atingerea rezultatului care să determine necurmarea sau curmarea acțiunii sau inacțiunii începute.

Spre deosebire de omor, pentru caracterizarea unei activități infracționale agresive ca fiind vătămare corporală gravă este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi acționat cu praeterintenție, în stabilirea acesteia ținându-se seama de toate datele de fapt, respectiv împrejurările în care fapta a fost săvârșită, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată aceasta, consecințele cauzate, obiectul folosit, numărul loviturilor.

În cauză, inculpatul, după ce a fost solicitat să se retragă de la aparatul de jocuri de noroc numai pentru ca partea vătămată să joace, solicitarea fiindu-i adresată cu un ton verbal accentuat și însoțit de expresii menite a-l timora, pe fondul preexistenței, în psihicul său, a acumulării de efecte negative, sensibilitate la orice modificare a ambianței, dar fără personalitate cu risc de periculozitate în condiții normale de mediu, el încercând chiar să solicite intervenția organelor abilitate tocmai pentru a preîntâmpina un conflict mai grav și pentru că partea vătămată era însoțită de doi prieteni, el fiind singur, deși a folosit cuțit, obiect apt să lezeze grav viața, a lovit cu acesta o singură dată, în brațul victimei, fața anterioară a acestuia, a produs o singură plagă înjunghiată transfixiantă cu consecința secționării musculare și a tendonului biceps brahial, nedovedindu-se cert că a urmărit lezarea gâtului victimei.

Numărul de zile de îngrijiri medicale, sub aspectul încadrării juridice nu este relevant exclusiv, la fel, tratamentul spitalicesc sau cel chirurgical. Totodată, lovitura a fost de intensitate relativ medie, toate acestea probând că nu a intenționat uciderea și nu a acceptat acest rezultat odată ce nici nu a continuat să lovească. Ca atare, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută în art. 182 alin. (2) C. pen., hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice. Pentru cele ce preced, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 alin. (3), cu referire și la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate în recurs rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 132/Ap din 17 decembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul M.M. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 7 mai 2013. Procesat de GGC - AZ